Cursul 1 - Receptorii si nervul spinal

Thursday, March 01, 2012 08:00

Sistemul nervos periferic este alcatuit din aparatul receptor si caile de conducere a impulsului nervos (nervii periferici). La SNC se va discuta de caile de conducere nervoasa, ascendente spre encefal si descendente spre trunchi si maduva. Aparatul receptor Format din organe ce culeg informatii din mediul extern, sensibilitatea generala, auzul, gustul, mirosul si din mediul intern, necesar mentinerii homeostaziei, sau unui echilibru neuro-biologic. Diferentierea si specializarea receptorilor a avut loc pe scara filogenetica ajungand la o stare de specializare maxima si adaptandu-se permanent la tipurile noi de excitatii. Se observa ca in fiecare organ receptor exista o ramificatie de fibra nervoasa dependenta de neuronul receptor, astfel apare notiunea de unitate senzitiva alcatuita din mai multe organe receptoare care depind de un neuron receptor. Stimulul receptionat trebuie transformat in impuls nervos, dar trebuie sa indeplineasca anumite conditii pragul de intensitate Pragul de suprafata Numarul de stimuli pe unitatea de timp. Energia stimulului va fi transformata in potentiale de actiune,este foarte important numarul de fibre stimulate, de unde apare si notiunea de fibre cu transmitere rapida si fibre cu transmitere lenta. Receptorii pot fi: Exteroceptori - se dezvolta din ectoderm, se impart dupa structura A. in TNL intraepidermice, in terminatii nervoase incapsulate si terminatii nervoase peritrihiale (la nivelul foliculilor pilosi). Dupa modalitatea de receptie ei pot fi teleceptori (la distanta, ex. Celule cu conuri si cele cu bastonase, mugurii gustativi, organul Corti si celulele bipolare din mucoasa olfactiva) si cei de suprafata / de contact, responsabili pentru sensibilitatea cutanata (tact, durere, presiune temperatura). a. Receptorii sensibilitatii tactile i. Discurile Merkel - receptori pentru atingeri fine, situati in epiderma in stratul spinos, in zonele lipsite de par. Are aspectul unei retele nervoase sub forma de cupa in care patrunde o celula epiteliala mare, modificata, la jonctiunea dintre cupa si celula epiteliala apare un strat de natura lipidica. Apar dupa nastere si se dezvolta odata cu inaintarea in varsta. ii. Corpusculii Meissner - receptori pentru atingerile puternice, se gasesc in stratul papilar al dermului, tot in zonele fara par. Sunt condensati in anumite regiuni precum: pulpa degetelor, mucoasa linguala, mamelonul si mucoasa organelor genitale feminine. Sunt mai mari decat discurile Merkel, ajungand sa aiba axul lung pana la 180 microni si axul scurt de 100 microni, avand aspect ovalar. Sunt receptori incapsulati, capsula fiind formata din fibre elastice, fibrocite si celule de origine endoneuronala, astfel capsula inveleste partea centrala a corpusculului lasand polii extracapsulari. Polul superior va veni in contact cu epidermul, iar cel inferior vine in contact cu stratul profund al dermului si primeste o fibra nervoasa

care patrunzand in colul corpusculului se asaza spiraloid in jurul axului printre celulele interstitiale ale corpusculului. Celulele din interior sunt de doua feluri, cele din polul dinspre epiderm sunt multinucleate, dispuse transversal cu diametru de pana la 40 microni, pe cand cele de la polul dermal / inferior, sunt mai mici uninucleate si fara nucleoli. Un corpuscul Meissner va primi intre 2-9 fibre nervoase mielinice si amielinice din plexul corial profund, corpusculii apar in perioada perinatala si diminua odata cu varsta. iii. Terminatiile peritrihiale - fibre amielinice, provin din plexul corial profund, au traseu dezordonat si vin in contact cu firull de par in dreptul canalelor glandelor sebacee, de la acest nivel terminatiile se dividsi merg paralel cu firul de par, unele ramanand pe partea externa a foliculului pilos, iar altele patrund in profunzime. Mergand de-a lungul firelor de par se asaza intre fasciculele fibrelor de colagen b. Receptorii sensibilitatii presionale i. Corpusculii Golgi - sensibili la presiuni slabe, se considera ca sunt o varietate modificata a corpusculilor Vater-Paccini, sunt situati in hipoderm si sunt mai densi la nivelul organelor genitale externe. ii. Corpusculii Vater-Paccini - corpusculi pentru presiuni mari, baroreceptori si pentru vibratii. Sunt situati in hipodermul de la nivelul palmei, plantei, degetelor, bratului, cefei, organelor genitale externe, periost, membrane interosoase de la antebrat si gamba si in jurul articulatiilor. La fetus sunt ovalari si devin sferici dupa nastere. Se pot observa si cu ochiul liber deoarece au dimensiuni de 2x4 mm. sunt corpusculi lamelari si incapsulati, deoarece capsula lor periferica este formata din suprapunerea a 20-60 de lamele concentrice, unite lax prinpatrunderea intre ele a fibrelor de colagen si a limfei, toate aceste lamele sunt dispuse intr-un ax central cu celule putine dar cu o terminatie nervoasa mielinica provenita din nervii periferici, cu cat inainteaza in interiorul axului ii dispare teaca mielinica. Corpusculii sunt in raport si cu anastomoze arterio-venoase glomerulare care reprezinta si sursa de vascularizatie a acestora. Sunt insirati unul dupa celalalt "ca mataniile pe ata". Se dezvolta din L2 I.U. si cresc si dupa nastere prin adaugarea de lame noi. iii. Corpusculii Krause - corpusculi bulbosi, clasic sunt cunoscuti ca receptori pentru temperaturi joase, dimensiuni pana la 100 microni si forma sferoidala, situati in derm, superficial,spre epiderm. Se pot gasi in zonele cu par dar si in mucoase, in pielea antebratului, in interiorul tunicilor vasculare si glandelor salivare, de-a lungul mucoasei cavitatii bucale, a limbii, epiglotei, mucoasei rectale, la nivelul glandului penian si al celui clitoridian. Este discutabila incadrarea in capsulat sau necapsulat, deoarece unii autori descriuo capsula ce apartine endonervului si contine colinesteraza, sub aceasta capsula majoritatea autorilor descrie structural o * si o fibra nervoasa centrala ce patrundespreaceste celule polinucleate. Fibra nervoasa ulterior are o arborizatie multipla "in buchet". Apar din viata fetala, devin foarte numerosi la copil si dispar numeric la adult. iv. Corpusculii Rufini - clasic receptori de temperatura pentru cald, dar si pentru tact si presiune profunda, situati tot in derm, dar mai profund, mai aproape de hipoderm, se gasesc si la nivelul

capsulelor articulare, iar in derm sunt dispersati fara a fi concentrati in zone anume. Au dimensiuni mici, sunt alungiti, au o capsula redusa lamelata, 4-5 lamele si un ax central in care patrund 1-2 filete nervoase ce se ramifica cu terminatii in buton. c. Receptorii sensibilitatii termice i. Corpusculii Rufini si corpusculii Krause - clasici pentru temperatura,dar sensibilitatea termica nu tine doar de specificitatea receptorilor ci de localizarea lor in profunzimea dermului, astfel cei pentru rece sunt situati la granita dermepiderm, iar cei pentru cald la granita derm-hipoderm. ii. TNL d. Receptorii sensibilitatii dureroase i. TNL - ele se gasesc in epider si derm sub forma de plexuri, realizand un plex superficial si unul profund. Cele din plexul superficial isi pierd teaca de mielina in momentul in care strapung membrana bazala celulara, ajungand la nivelul celulelor epiteliale, TNL le abordeaza subcelular si intercelular. Proprioceptori - receptorii profunzi ai aparatului locomotor B. Se gasesc in structurile cuu origine in mezoderm, sunt organe ale echilibrului, orientarii, presiunii si sensibilitatii mioarticulare. Ii gasim in muschi, tendoane, articulatii, capsule articulare, ligamente articulare. Sunt clasificati dupa functie in: a. Proprioceptori ce culeg informatii despre sensul miscarii si pozitia corpului i. Corpusculii neurotendinosi Golgi - sensibili la tensiuni puternice, raspund de contractia activa a muschiului deoarece sunt pozitionati la jonctiunea dintre muschi si tendon, la nivelul ligamentelor articulare siprintre fibrele musculare si in serie cu acestea. Structural este alcatuit din: 1. Fascicule tendinoase formate din fibre scurte alaturi de celule tendinoase mari si mult mai numeroase. 2. O capsula externa de natura conjunctiva, subtire, captusita cu celule capsulare, dar situata in jurul fasciculelor si cu structura lamelara. 3. 1-3 filete nervoase ce patrund in corpuscul, initial cu mielina, apoi devin amielinice. Aceste terminatii au rolul de a inhiba cresterea excesiva a tractiunii pe tendon, odata cu contractia musculara. Ele vor fi excitate de intinderea activa, puternica a tendonului, facand ca acesta sa nu se rupa intr-o contractie puternica. ii. Corpusculii Rufini - in capsula articulara, superficial. Au o adaptare lenta si culeg informatii legata de pozitia si miscarile articulatiei respective. iii. Corpusculii Paccini - specifici articulatiei, de dimensiuni reduse, dar sunt profund situati in capsula articulara, spredeosebire de Rufini, au o adaptare rapida, fiind sensibili la modificarile de presiune, sunt considerati proprioceptori de control. iv. TNL - se gasesc pe toata suprafata capsulei articulare, au adaptare lenta si sunt sensibili la stimulii durerosi de la nivelul articulatiei, favorizati de amplitudinea exagerata a miscarii. b. Proprioceptorice culeg informatii din interiorul muschilor, controland gradul de contractie, permitandu-se compararea miscarilor active cu cele pasive, controland tonusul muscular. Sunt reprezentati de fusurile

C.

neuromusculare. Se gasesc printre fibrele musculare striate si sunt sensibile la tensiunea de contractie a muschiului. Ca alcatuire sunt 2-10 fibre musculare striate modificate, numite fibre intrafusale, inconjurate de o teaca conjunctiva fina. In totalitate, extern sunt cuprinse intr-o capsula conjunctiva fina, toate au o teaca conjunctiva mai densa, care contine limfa si acid hialuronic. Limfa intracapsulara este in legatura cu cea a spatiilor din jur. Fibrele intrafusale sunt de doua feluri: i. Cu sac nuclear - fibre lungi si groase, se insera pe endomisiumul fibrelor musculare extrafusale, dau raspuns dinamic, controland lungimea muschiului si gradul de contractie, se contracta in general lent. Din punct de vedere structural prezinta o zona centrala, ecuatoriala, cu fibre necontractile, dar cu continut mare de nuclei, de unde denumirea de sac nuclear, periferic prezinta doua zone polare contractile, care contin miofibrile numeroase. ii. Cu lant nuclear - mai subtiri si mai scurte, prezinta central o zona contractila cu nuclei asezati longitudinal, ca niste lanturi, in sir, se contracta mai rapid, prin contractie raspunsul este static, deoarece controleaza doar lungimea muschiului. Ca adaptare sunt lente. Fiecare fus neuromuscular va avea o dubla inervatie, cea senzitiva va fi asigurata de doua categorii de fibre. Primele sunt anulospirale, amielinice, care provin din fibre mielinice groase, viteza de conducere este de 120m/s si inconjura ecuatorul fusurilor cu lant nuclear. Terminatiile secundare se numesc "in buchet", cu grosimea mai mica de 12microni, cu o viteza de conducere de 40 m/s si care se asaza in jurul terminatiilor primare, ca o banda, tot in jurul ecuatorului fibrelor cu lant nuclear. Inervatia motorie este asigurata de doua categorii de fibre cunoscute sub numele sistemului fibrelor gamma si sunt de doua feluri, fibre gamma cu conducere rapida, la nivelul fibrelor cu sac nuclear unde realizeaza placi motorii tipice si fibre gamma cu conducere lenta, pana la 30 m/s, care se distribuie ambelor tipuri de fusuri neuromusculare In afara sistemului de fibre gamma, se mai gasesc si fibrele eferente beta, care inerveaza fibrele intrafusale lente cu sac nuclear, situate in afara capsulei. Interoceptorii - receptorii de la nivelul viscerelor si vaselor.

Nervul spinal Exista 31 de perechi de nervi spinali prin care maduva spinarii se pune in legatura cu muschii somatici, ariile tegumentare si organele interne. Portiunea din MS care corespunde unui nerv spinal se numeste segment medular / mielomer. Prin radacina ventrala motorie fiecare mielomer tine sub control un anumit grup de muschi striati (care iau denumirea de miomer) si deasemenea controleaza activitatea viscerelor (splanhnomer). Prin radacina dorsala senzitiva, in fiecare segment medular patrund fibre care aduc sensibilitatea dintr-o anumita portiune a tegumentului (dermatom). Nervul spinal este alcatuit din doua radacini, un trunchi comun si 5 ramuri (dorsala, ventrala, meningeala, comunicanta alba si comunicanta cenusie). Cele 31 de perechi se impart in 8 cervicale, 12 toracale, 5 lombare, 5 sacrale si 1 coccigiana. Radacina posterioara - are 500k-550k de fibre, dintre care 70% sunt pentru sensibilitatea exteroceptiva, 28% pentru sensibilitatea proprioceptiva si 2% pentru

sensibilitatea interoceptiva. Are pe calea ei un ganglion spinal care contine neuroni pseudounipolari, care sunt somatosenzitivi si viscerosenzitivi. Acesti neuroni sunt conectati dendritic cu receptorii, iar axonii patrund peradacina posterioara a nervului spinal in maduva spinarii, daca sunt de natura viscerosenzitiva axonii fac sinapsa in coarnele medulare laterale sau in substanta cenusie centrala periependimar. Neuronii somatosenzitivi, dendritele culeg stimuli prin exteroceptori, iar axonii intra in MS comportandu-se diferit: a. Axonii cei mai scurti fac sinapsa cu neuronii din cornul posterior medular, in nucleul capului cornului posterior (lama Recksed 3-4), care reprezinta neuronul pe calea fasciculului spinotalamic lateral si nucleul toracic Clarke-Stiehling in lama Recksed 7 care reprezinta deutoneuron pe calea fasciculului spinocerebelos Flechsig. b. Fibre mai lungi iau calea radacinii posterioare a nervului spinal si indreapta spre cornul anterior, avand pe traseu mai multe sinapse, este calea reflexelor polisinaptice cutanate (abdominal, cremasterian si de tripla flexie / de aparare). c. Fibrele si mai lungi de la nivelul radacinii posterioare, ajung direct in cornul anterior unde realizeaza o singura sinapsa cu motoneuronii de la acel nivel, este calea reflexelor monosinaptice / osteotendinoase (rotulian, ahilian, bicipital, tricipital, cubito-pronator si stilo-radial). d. Fibrele cele mai lungi care folosesc ca traseu radacina posterioara a nervului spinal se duc in cordoanele posterioare medulare si apoi in bulb, realizand fasciculele spinobulbare Goll si Burdach, sinapsa se realizeaza in nucleii bulbari Gracilis si Cuneat. Radacina anterioara - are intre 100k-115k de fibre. Contine neuroni ai fibrelor somatomotori din coarnele posterioare si visceromotori din cele laterale care merg si realizeaza radacina anterioara a nervului spinal. Trunchiul - se realizeaza prin unirea celor doua radacini, este la nivelul gaurii de conjugare si este mixt. Ramura anterioara - formeaza plexuri. Ramura posterioara - se distribuie muschilor cefei si spatelui. Ramura meningeala - are traiect recurent spre meningele spinal regional. Ramura comunicanta alba - merge la nivelul lantului simpatic latero-vertebral, realizand sinapsa dupa care pornesc fibre postganglionare, sau nerealizand sinapsasi ramanand fibre preganglionare, sinapsa realizandu-se la distanta (ex. Nervii splanhnici care merg in ganglionii celiaci). Ramura comunicanta cenusie - isi pierde mielina cu traseu recurent spre nervul spinal.

Cursul 2 - Functia de conducere a maduvei + Cursul 3 - Calea proprioceptiva inconstienta

Thursday, March 22, 2012 19:35

Caile ascendente medulare Generalitati Caile care transporta, de-a lungul cordoanelor de substanta alba, forme diverse de sensiblitate generala pe care le proiecteaza pe scoarta cerebrala devenind senzatii constiente. Dupa tipul de sensibilitate: A. Calea sensibilitatii exteroceptive B. Calea sensibilitatii proprioceptive

C.

Calea sensibilitatii interoceptive

Toate caile isi au primul neuron pe traseul radacinii posterioare a nervului spinal. Ganglionul cuprinde neuroni pseudounipolari viscerosenzitivi si somatosenzitivi, ale caror prelungiri dendritice se conecteaza de-a lungul ramurilor nervului spinal cu receptorii. Portiunea centrala se indreapta spre maduva la nivelul santului lateral dorsal patrunde in maduva, folosind radacina posterioara si ajungand la nivelul maduvei, in general se impart in doua manunchiuri. Unul extern alcatuit din fibre mielinizate subtiri si fibre nemielinizate care conduc sensibilitatile exteroceptiva tactila protopatica, termica si dureroasa si fibre care conduc sensibilitatea interoceptiva. Altul intern care contine fibre groase mielinizate care conduc sensibilitatea tactila epicritica si pe cea proprioceptiva. Caracteristicile cailor ascendente Conduc toate modalitatile senzitive; Contribuie la elaborarea actelor reflexe; Se clasifica in tracturi si fascicule care dupa unii autori se impart in doua sisteme, cel lemniscal si cel extralemniscal. Din sistemul lemniscal fac parte fasciculele Goll/gracilis, Burdach/cuneat, spinotalamic lateral (partial), lemniscul lateral si lemniscul trigeminal. Cel extralemniscal cuprinde fasciculul spinotalamic anterior, fasciculele spinocerebeloase direct si incrucisat, fasciculele spinoolivare, fasciculele spinotectale, spinovestibulare, spinoreticulare si spinopontine. Datorita unor necorespondente ale acestei clasificari, fasciculele spinotalamice facand parte din alte sisteme, unii autori folosesc o alta clasificare acailor ascendente in: I. Sistemul ascendent antero-lateral - cuprinde fascicule spinotalamice, tractul spinoreticulotalamic si tractul spinotectal. II. Sistemul cordonului posterior - cuprinde lemniscul medial (continuarea fasciculelor spino-bulbo-talamo-corticale, de la bulb pana la cortex), la care se adauga si fasciculul spino-cervico-talamic. III. Sistemul spinocerebelos care cuprinde tracturile spinocerebeloase direct si incrucisat, tractul spinocerebelos rostral si tractul cuneo-cerebelos. Sistemul lemniscal Este mai nou filogenetic, transmite stimulii cu viteza mare, de tip tactil epicritic, kinestezic si termoalgezic. Este paucisinaptic, proiectia acestor cai se face in aria somestezica primara din girul postcentralal lobului parietal, ariile 3, 1, 2. acest sitem conduce pe cai simple informatii asupra pozitiei segmentelor corpului si informatii legate de deplasraea segmentelor articulare, deasemenea conduce informatii asupra caracteristicilor obiectelor inconjuratoare. Aceste doua tipuri de conduceri ajuta subiectul sa ia cunostinta despre imaginea propriului corp. Neuronii de origine au un grad inalt de specificitate reactioneaza numai la o singura modalitate senzitiva. Aceasta modalitate senzitiva specifica, alaturi de densitatea receptorilor pe unitatea de suprafat si pe distanta de campul receptor si linia mediana a corpului vor face ca un neuron sa aiba un camp receptor variabil in legatura cu elementele expuse. Astfel, la nivel fesier campul receptor al unui neuron se intinde pe o suprafata de 40 cm2, la nivel abdominal postero-lateral 30 cm2, la nivelul laturilor degetelor 2 cm2, iar la nivelul fetelor palmare ale degetelor 0,5 cm2. Neuronii de origine au o capacitate de discriminare fina. Nucleii gracilis si cuneat bulbari au neuroni cu un mare grad de specificitate discriminativa, existand fenomenul inhibitiei de vecinatate / inhibitiei laterala ascendenta. Astfel, un

neuron conduce specific un stimul, dar pe traseu da colaterale multiple care se anastomozeaza cu neuronii inhibitori de vecinatate, aceste anastomoze au rol inhibitor asupra colatelarelor neuronului senzitiv. Astfelca in jurul caii de transmitere neuronale principale se gasesc zone de inhibitie neuronala, ducand la aparitia capacitatii de discriminare. Acest mecanism se gaseste si cortical, astfel este impiedicata difuzia excitatiei prin fenomenul de contiguitate neuronala. Sistemul extralemniscal Face parte din sistemul de aparare impotriva agresiunilor din mediu asupra corpului, calea de conducere este mai lenta, indirecta si difuza, ea fiind polisinaptica. Exista doar un grup mic de fibre care ajung direc tin sistemul talamic difuz, fara sinapsa in formatiunea reticulata, dar pe parcursul transmisiei isi pierd caracterul specific, deoarece are loc un proces de convergenta cu alte modalitati senzitive. Pentru a se proiecta pe cortex aceste modalitati senzitive convergente si difuze, folosesc cai reticulo-corticale sau sistemul reticular difuz talamic sau o serie de neuroni talamici de asociatie. Proiectia pe scoarta este tot difuza in arii de asociatie in care proiecteaza mai multe modalitati senzitive. Se cunoaste ca la nivelul M.S. exista o modalitate senzitiva precisa a laminatiei Rexed, dar avem o exceptie, lama Rexed 6 primeste impulsuri exteroceptive, dar si proprioceptive, ea poate schimba modalitatea senzitiva dupa gradul de excitabilitate primita. Caile sensibilitatii exteroceptive - transmit de la exteroceptorii tegumentari senzatiile de tact, durere, presiune si temperatura. Dupa Head sensibilitatea exteroceptiva o impartim in: a. Protopatica nociceptiva - cuprinde tactul difuz, durerea, temperatura, alcatuind sistemul spinotalamic. Din aceasta categorie fac parte: i. Calea sensibilitatii protopatice - este calea care apreciaza stimulul ca placut sau neplacut. Receptorii sunt reprezentati de TNL, TN atasate firelor de par, discurile Merkel si corpusculii Meissner. Protoneuronul este in ganglionul spinal format din neuroni pseudounipolari. Axonii intra prin radacina dorsala a nervului spinal formand diviziunea laterala a acestuia si sunt de natura mielinica, subtiri. Intrand in MS ei se bifurca ascendent si descendent, formand fasciculul dorso-lateral, in continuare patrund in substanta cenusie unde gasesc deutoneuronul in dreptul lamelor Rexed 3, 4 , in dreptul nucleului capului cornului posterior. Majoritatea fibrelor dintre proto si deutoneuron faco sinapsa intermediara in interneuronii substantei gelatinoase Rolando. Dupa sinapsa cu deutoneuronul fibrele iau doua cai: 1. Decuseaza in regiunea pre-ependimara si trec in cordonul opus, ventral al maduvei, este tractul spinotalamic anterior, pentru tactul difuz si presiune. 2. Fibre mult mai mici, raman ipsilateral. Fibrele acestui tract au o somatotopie anatomica si functionala precisa. Cele provenite din partile superioare ale corpului sunt scurte sisituate profund, pe cand cele din regiunile inferioare sunt lungi si situate superficial. Fibrele care conduc presiunea sunt mediale, iar cele care conduc tactul sunt laterale. Odata format tractul spinotalamic anterior (TSA) are un traiect ascendent si sufera un procces de rotatie, astfel fibrele mediale devin ventrale, iar cele laterale devin dorsale. Pe traseul sau fibrele

A.

se amesteca cu fibre spinoreticulare si reticulospinale. Ajuns in bulb, TSA se gaseste posterior de oliva bulbara si medial de trunchiul spinocerebelos anterior si de cel spinotectal, are raporturi cu nucleul ambiguu. De la nivel bulbar putem discuta de doua fractiuni, in functie de dezvoltarea filogenetica, cea mai veche filogenetic paleospinotalamica - care realizeaza sinapse in formatiunea reticulata si portiunea mai noua filogenetic - neospinotalamica care la nivelul puntii se alatura lemniscului medial ducandu-se in talamus. Aceasta portiune noua da colaterale spre nucleul cvadrigemen superior, spre corpul geniculat medial si spre cerebel. Al treilea neuron este diferit pentru cele doua fractiuni, pentru paleo este in sistemul talamic difuz situat in nucleii intralaminari ai talamusului, in schimb fractiunea neo va avea al treilea nuron in talamus in nucleul ventral posterolateral, a se mentiona ca fiecare neuron al cestui nucleu talamic primeste o singura modalitate senzitiva. Astfel,fibrele din regiunea inferioara a corpului proiecteaza lateral in nucleu, cele din regiunea toracolombara proiecteaza dorsal, cele din regiunea superioara proiecteaza medial, iar cele din extremitatea distala a membrelor proiecteaza ventral. Proiectia corticala a neospinotalamusului proiecteaza in lobul parietal, girul postcentral, campurile 3,1,2, aria somestezica primara. Proiectia pastreaza o topografie specifica, numindu-se "homunculul senzitiv", un individ rasturnat cu o reprezentarea mai mare a zonelor cu sensibilitate mai mare. Exista si unele fibre care pot proiecta pe buza inferioara a santului lateral unde este aria somestezica secundara. Portiunea mai veche proiecteaza in girus cinguli din sistemul limbic. ii. Calea sensibilitatii termoalgezica - receptorii sunt TNL, protoneuronul in gg. spinal, axonii in substanta cenusie a maduvei, lamele 2, 3, 4, aici se gasesc deutoneuronii. Astfel fibrele care conduc sensibilitatea dureroasa fac sinapsa in substanta gelatinoasa Rolando, pana la deutoneuron (sinapse ce incetinesc procesul de conducere), in schimb fibrele ce conduc sensibilitatea termica si dureroasa rapida, se duc direct in nucleul capului cornului posterior / nucleul prorpiu, lamele 3, 4 si fac sinapsa. Dupa sinapsa axonii neuronilor raman la acelasi segment medular, sau urca cel mult un segment se incruciseaza la nivelul comisurii albe si cenusii anterioare, trec in cordonul medular lateral de parte opusa unde iau numele de tract spinotalamic lateral. Acesta la nivelul cordonului lateral este medial de fasciculul spinocerebelos anterior si ventral de tractul corticospinal lateral. Somatotopie - fibrele din regiunea inferioara a corpului se situeaza superficial, iar cele din regiunea superioara sunt situate profund. Partea anterioara a tractului conduce sensibilitatea dureroasa, iar partea posterioara pe cea termica. De la maduva, fasciculul urca in trunchiul cerebral, de la nivelul bulbului tractul devine lemnisc spinal, care in bulb este situat dorsal de oliva bulbara si medial de tractul spinocerebelos anterior si rubrospinal. In punte lemiscul spinal (LS) are medial lemniscul medial (LM) si lateral pe cel trigeminal. In mezeencefal este situat dorsal de substanta neagra si sufera un proces de torsiune, astfel ca fibrele ce conduc sensibilitatea din

B.

partea inferioara a trunchiului devin dorsale, iar cele din portiunea superioara devin ventrale. Fractiunea paleospinala conduce informatii referitoare la intensitatea durerii, dar se opreste in nucleii formatiunii reticulate, intrand in alcatuirea tractului spinoreticulotalamic, in talamus ajunge in nucleii intralaminari. Fractiunea neospinala conduce informatii despre localizare siclasificarea tipului de durere, si ajunge sa proiecteze in talamus, in nucleul ventral posterolateral (portiunea caudala) si in zona talamusului posterior. Proiectia pe cortex pentru neo din VPL in aria somestezica primara, iar pentru proiectia din zona talamica posterioara a neo in aria somestezica secundara. Pentru paleospinal este ca la sistemul anterior. b. Sensibilitatea epicritica - cuprinde senzatii fine discriminative, sensibilitatea tactila exacta, discriminarea spatiala, sensibilitatea vibratorie (rezulta prin succesiunea stimulilor tactili). Este calea de conducere discriminative prin care percepem doua puncte aplicate simultan. Foloseste aceasi cale ca si calea kinestezica sau simtul vibratiilor. Exista doua caii de transmitere, una principala comuna cu cea proprioceptiva constienta si una secundara care la randul ei se imparte in doua caii situate in cordonul lateral, directa si incrucisata. i. Calea directa - protoneuronul in gg spinal, prelungiri axonice, lamele Rexed 3, 4 (pana la acest nivel se folosesc si interneuroni). Din maduva axonii patrund in cordonul lateral,de aceeasi parte,formand fasciculul spinocervical lateral. De la sinapsele interneuronale fibrele merg la deutoneuronul prorpiu-zis din segmentele C1-C2, numit nucleu cervical lateral. Axonii din acest nucleu merg ascendent si se alatura lemniscului medial. Al doilea neuron ajunge tot in VPL si proiectia este in ariile somestezice primare si secundare. Viteza de conducere este mare, este considerat sistem de alarma care precede perceptia dureroasa condusa prin cai specifice declansand astfel mecanisme centrale de inhibitie descendenta. ii. Calea incrucisata - se gasesc in regiunea anterioara a cordonului lateral al MS, rolul este de a mentine sensibilitatea discriminativa si dupa lezarea cordoanelor laterale. Calea sensibilitatii proprioceptive - are doua modalitati a. Constienta / Kinestezica - este simtul pozitiei si miscarii corpului in spatiu, utilizeaza cordoanele posterioare medulare impreuna cu sensibilitatea tactila epicritica si vibratorie. Receptorii pentru vibratie sunt corpusculii Paccini, pentru articulatii, ligamente, tendoane, capsule - corpusculii neurotendinosi Golgi, Rufini si TNL. Protoneuronul este in gg spinal, axonii lungi ajung in cordonul posterior medular, in aceasta zona formeaza zona cornoradiculata, traseul este ascendent in bulb, dar emit colaterale si substante cenusii a MS. O categorie de fibre ajung direct sau prin interneuroni in nucleul toracic Clarke-Stilling care apartine lamei Rexed 6, 7 sau se duc tot direct in substanta intermediara centrala din periependimara. Deasemenea, o alta categorie de fibre se duc direct in motoneuronii alfa, de la nivelul cornului anterior, este asa-zisul fascicul reflex Kolicher, care este calea unui reflex miotatic. Majoritatea fibrelor din cordonul posterior se organizeaza in doua fascicule evidente din regiunea toracala superioara a maduvei. Fasciculul Goll situat medial langa septul median posterior

care contine fibre din segmentele coccisacrolombotoracale inferioare, dispozitia acestora in fascicul fiind dinspre medial spre lateral, iar fasciculul Burdach este situat lateral de celalalt ce contine dinspre medial -> lateral, fasciculele toracal superior si cervical. Din punct de vedere filogenetic aceste fascicule apar odata cu dezvoltarea membrelor, in ceea ce priveste somatotopia fibrelor, anatomic se aplica legea excentricitatii in care fibrele mai lungi sunt impinse medial de cele mai scurte ce vin din lateral. Fiziologic fibrele care conduc sensibilitatea de la nivelul firelor de par sunt situate periferic, pe cand cele care conduc sensibilitatea tactila discriminativa, vibratorie, kinestezica sunt profunde. Neuronul II se gaseste in regiunea dorsala a bulbului in nucleii gracilis si cuneat, nucleii au neuroni cu o mare specificitate, pastrand somatotopia anatomica si functionala a fibrelor. Deutoneuronii sunt sub control cortical (tract cortico-bulbar) si sub controlul formatiunii reticulate (rol inhibitor sau facilitator). De la nivelul nucleilor prelungirile se pot incrucisa formand decusatia senzitiva / lemniscala, de unde in sens ascendent para-median ia nastere lemniscul medial. Topografia - in bulb este paramedian (intre canalul central si lemniscul trigeminal), in punte este element lemniscla cel mai medial, avand lateral lemniscul trigeminal, pe cel spinal si apoi cel lateral. In mezencefal este dorsal de substanta neagra si lateral de nucleul rosu. Din mezencefal urca in regiunea subtalamica, unde da colaterale coliculului cvadrigemen superior. In talamus este al treilea neuron, in VPL mebrele inferioare sunt lateral, iar cele superioare median, cea mai intinsa proiectie o are mana. Din talamus, ajung pe cortex prin bratul posterior al capsulei albe interne, iar proiectie este in aria somestezica centrala dar si precentrala. Lezarea cordonului posterior medular duce la incapacitatea de localizare a stimulului, imprecizia in miscarile active iar distanta discriminativa dintre doua puncte de contact creste. b. Inconstienta - calea proprioceptiva de control a miscarii. Este formata din: Receptorii sunt fusurile neuromusculare, corpusculii Pacini si corpusculii de tact si presiune. Protoneuronul este in gg. spinal, dendritele conectate cu prorpioceptorii, iar axonii iau calea radacinii posterioare a n. spinal (fractiunea mijlocie), si ajungand in coarnele posterioare se impart in fibre ascendente care urca pana la 5-6 segmente medulare si descendente care coboara mai putin si intra in componenta zonei cornuradiculare. Tractul spinocerebelos posterior direct (descris de Fleshig) i. deutoneuronul este nucleul Clarke-Stihling, apartine lamei Rexed 7 si se intinde ca un cordon de substanta cenusie in segmentele medulare C8-L2, acest nucleu contine neuronii mari, veziculosi, care au o singura modalitate senzitiva si viteza mare de transmisie. Fibrele din regiunile lombo-sacrale urca in maduva de-a lungul fasciculului Gracilis si apoi ajung in nucleul respectiv. Acest nucleu face parte din calea proprioceptivitatii cu nucleul Von Monakov si cu nucleul tractului mezencefalic al trigemenului. De mentionat ca de la acesti neuroni ai nucleului toracic axonii pornesc spre cordonul lateral de aceasi parte. Somatotopic fibrele din interiorul fasciculului au aspect lamelar, cele din segmentele inferioare sunt situate superficial, iar cele din segmentele superioare sunt profund. Topografic, la nivel medular se gaseste in cordonul lateral, lateral

de tractul spinotalamic lateral si de corticospinalul lateral, si dorsal de tractul spinocerebelos anterior. Toate aferentele proprioceptive conduse de acest tract sunt aferente reflexe, stimuli dati de flexiunea unui muschi sau grup de muschi sinergici, precum si aferente articulare de la membrul inferior de aceeasi parte si a trunchiului de aceeasi parte. Ajuns in bulb fasciculul se situeaza dorsal de piramidele bulbare si ventral de tractul spinal al trigemenului, de aici se indreapta spre cerebel folosind pedunculii cerebelosi inferiori de aceeasi parte si proiecteaza in paleocerebel, in regiunea verniana (lobulul central, culme, 1/2 din declive, piramis si uvula) si in regiunea paraverniana. Rolul acestui tract este de coordonare precisa a muschilor posturii si de contractie individuala a muschilor membrelor. ii. Tractul spinocerebelos anterior Gawer - neuronii fac sinapsa cu deutoneuronul tot in cornul posterior medular, in lamele Rexed 5-7, ajungand pana la baza dintre conul anterior si cel posterior, ajungand aici 90% dintre axoni se incruciseaza si trec in cornul lateral de parte opusa, restul ramanand ipsilateral. Somatotopic fasciculul are tot aspect lamelar. Topografic, la nivel medular situat in cordonul lateral opus, ventral de tractul spinocerebelos posterior, dorsal de tractul olivocerebelos si lateral de tractul spinotalamic lateral. Urca in trunchiul cerebral, strabate toate etajele acestuia si din mezencefal ia calea pedunculului cerebelos superior, care este unit cu cel de parte opusa, prin valul medular superior si ajung in aria de proiectie de aceeasi parte cu originea stimulului. Rolul este in adaptarea si controlul miscarilor sinergice in timpul executiei unor miscari voluntare. Tractul cuneocerebelos - este considerat continuarea tractului iii. spinocerebelos posterior cranial de la C8 in sus. Deutoneuronul se gaseste in nucleul cuneat accesor de la nivel bulbar, topografic acest nucleu se gaseste lateral de nucleul Burdach. Primeste fibre de la receptori* si fibre de tip exteroceptiv pentru tact si presiune de la nivel T7-C1. In bulb dupa sinapsa in nucleul cuneat fibrele pot lua calea fibrelor arcuate externe dorsale. Ajunge prin pedunculul cerebelos inferior ipsilateral la cerebel in aria de proiectie a membrului superior, ea gasindu-se paravermian ipsilateral. Rolul este de a realiza corelatia dintre membrele superioare si inferioare in executia dintre miscari. Calea proprioceptiva de la nivelul capului si fetei Receptorii sunt in muschii pielosi, masticatori, extrinseci ai globului ocular, in gingii si dinti Protoneuronul este in nucleul mezencefalic al trigemenului, prelungirile merg la deutoneuron in nucleul motor al trigemenului sau in nucleul formatiunii reticulate mezencefalice de unde iau calea de conducere din lemniscul trigeminal. Sensibilitatea exteroceptiva a capului si fetei Condusa prin tractul nucleotalamic (parte din lemniscul trigeminal). Receptorii sunt TNL, corpusculii Meissner si discurile Merkel, iar protoneuronul se gaseste pe traseul ganglionilor unor nervi cranieni, ganglionul trigeminal (n V), ganglionul geniculat (n VII), ganglionul superior de pe traseul n. IX si ganglionul superior de pe traseul n. X. Prelungirile iau calea nervilor si merg in trunchiul cerebral, aici se bifurca intr-un ram ascendent scurt si unul descendent mai lung formand tractul spinal al trigemenului. Deutoneuronii, in punte avem nucleul senzitiv superior al trigemenului, ai carui neuroni au un camp receptor mare, cu activitate spontana mare, dar cu adaptare

lenta, in acest nucleu, somatotopic, dinspre dorsal ventral, vin nervi condusi pe calea nervilor oftalmic, maxilar si mandibular. Exista si in bulb un deutoneuron care poarta numele de nucleul tractului spinal al trigemenului care contine neuroni in special pentru sensibilitatile tactila, termica si dureroasa. Acest nucleu are si el trei portiuni, dinspre rostral spre caudal, in portiunea rostrala ajung aparente de lastructurile interne ale capului, gurii, ochilor si nasului, in portiunea mijlocie, ajung stimuli ai sensibilitatii cutanatea fetei si in cea caudala ajung stimuli de presiunen de la nivelul fruntii, obrazului, unghiului mandibulei, mai ales stimuli de presiune durerosi. De la deutoneuronii expusi, majoritatea fibrelor alaturi de fibrele proprioceptivitatii expuse iau calea lemniscului trigeminal. Odata format lemniscul trigeminal va avea doua componente, tractul trigemino-talamic ventral care aduna fibre din nucleul tractului spinal si majoritatea fibrelor din nucleul senzitiv al trigemenului, conducand pana la nivel talamic sensibilitatea tactila si termo-algezica si a doua compoonenta, tractul trigemino-talamic dorsal conduce senzatia de tact si presiune. Lemniscul trigeminal cu cele doua componente conduce sensibilitatea catre nucleul talamic ventral postero-medial, de aici sensibilitatea va proiecta in aria somestezica primara, regiunea capului. Calea sensibilitatii interoceptive - in conditii normale viscerele nu reactioneaza la stimuli mecanici, termici sau de presiune, astfel ca numai prin sensibilitatea extero si proprioceptiva receptionam acesti stimuli. In conditii anormale punctul de plecare al senzatiilor dureroase reprezinta sensibilitatea viscerala, aceste puncte dureroase sunt date de spasme ale musculaturii netede a viscerelor, distensia brusca a organelor cavitare si de tractiunea seroaselor. Sensibilitatea este transmisa de fibre simpatice si Parasimpatice asociate la fibrele somatice ale unor nervi spinali sau cranieni. Receptorii se numesc interoceptori si sunt sensibili la modificarile din mediul intern al viscerelor, vaselor si tesuturilor, pot fi clasificati in : a. Chemoreceptori - excitatii de natura chimica b. Baroreceptori - excitatii de natura fizica c. Osmoreceptori - excitatii la nivel de sange sau tesuturi sub modificarile osmotice ale umorilor Toate cele trei sunt sub influenta SNC. Receptorii pot fi: a. TNL - in peretii vasculari si viscerali b. Corpusculi Vater-Pacini - la nivelul aparatului urinar, respirator sau al glandelor endocrine. c. Corspusculi lamelati - gasiti in cord, pancreas, seroase si mezouri, adventicea vaselor si capsulele organelor parenchimatoase. Stimularea acestor interoreceptori initiaza reflexe viscerale pe care le simtim ca senzatii de durere, foame, sete sau presiunea, se descrie si o sensibilitate interoceptiva speciala care include mirosul si gustul. Pentru miros, receptorii sunt conectate cu dendritele celulelor olfactive bipolare ale mucoasei olfactive din cavitatea nazala, iar organele interoceptive pentru gust sunt conectate cu mugurii gustativi situati in mucoasa limbii si a epiglotei. Protoneuronul este in gg. spinal, in general, iar pentru sensibilitatea interoceptiva a capului in gg nervilor cranieni. Cei din ganglionul spinal pentru sensibilitatea interoceptiva generala, dendritele conectate cu receptorii mentionati, axonii iau calea diviziunii laterale a radacinii posterioare a nervului spinal si patrund in substanta cenusie a MS unde intalnesc

A.

deutoneuronul. Acesta poate fi in nucleul propriu (apartine NCCP) ce apartine lamei Rexed 4, sau in substanta cenusie intermediara a maduvei situata intre coarnele anterior si posterior, apartinand lamei Rexed 7 (clasic, regiunea vegetativa). Fibrele sufera un proces de convergenta si intra in calea spinoreticulotalamica, unde, depasind trunchiul formatiunile subtalamice, ajunge in talamus, la nucleii ventrali posterolaterali sau in nucleii talamici difuzi ce apartin formatiunii reticulate talamice. Din talamus proiectia se face difuz pe scoarta, in ariile somestezice. Pe aceasta cale spinoreticulotalamica, urca durerea viscerala, particularitatea acesteia fiind ca iradiaza si pe arii cutanate la distanta pe organul repsectiv. Ariile de proiectie corticala ale durerii sunt in zonele lui Haed, explicatia fiind ca fibrele durerii viscerale si cele ale celei somatice converg pe acelasi neuron, cel al capului cornului posterior, de aceea durerea viscerala va fi resimtita pe un domeniu cutanat diferit de cel ce apartine topografic viscerului (ex. Durerea cardiaca din zona precordiala proiecteaza pe fata anterioara a bratului, antebratului si a ultimelor 2 degete). Durerea raportata poate fi explicata prin urmatorarele elemente: convergenta pe acelasi neuron, influxul pe fibre vegetative se trasnmite si fibrelor vecine, impulsul nervos de la un organ bolnav scade pragul excitabilitatii neuronilor somatici vecini scazand chiar pragul dureros, astfel durerea viscerala poate fi interpretata gresit ca durere periferica, deoarece la nivel spinal sunt neuroni de legatura ("neuroni in cosulet") care fac legatura dintre interoceptorii si exteroceptorii apropiati. Alta explicatie este ca la nivelul MS fibrele de conducere se bifurca, atat spre situsul visceral cat si spre cel toraci, astfel ca durerea viscerala corespunde dermatomului de pe calea aceluiasi nerv spinal. In implicarea durerii viscerale sunt responsabile si anumite substante chimice de tip enzime proteolitice si polipeptide, acestea apar in ischemii ale diverselor organe, spasme, fenomenul de alterare al tesuturilor si in hipotermie. In ceea ce priveste sensibilitatea viscerala sunt implicati trei factori: a. Factorul somatic - fibrele nervului spinal b. Factorul simpatic - nervii splanhnici c. Factorul parasimpatic - nervii pelvici si nervii vagi Modalitati senzitive A. Sensibilitatea exteroceptiva a. Protopatica - superficiala nociceptiva, vitala, talamica sau afectiva, care informeaza organismul daca un excitant este placut sau nu, avand ca senzatii afective durerea, temperatura, unele senzatii tactile si senzatii viscerale nediscriminative. b. Epicritica - discriminativa, corticala, sta la baza reactiilor precise, apreccind variatii de intensitate a excitantului, de localizare a acestuia in timp si spatiu. Stimulii sunt integrati in perceptii de foame, structura, marime, amplitudinea si directia miscarii. B. Sensibilitatea proprioceptiva a. Kinestezica - simtul pozitiei corpului si simtul miscarii, zona de perceptie si de integrare este la nivel de scoarta cerebrala. b. Inconstienta - responsabila de tonusul muscular, proiectia nu este constientizata deoarece se face pe scoarta cerebeloasa C. Sensibilitatea interoceptiva a. Protopatica - pusa in actiune de stimuli nociceptivi, cu rasunet afectiv important, dar cu discriminare redusa.

b. Epicritica - pusa in actiune de stimuli care au un raspuns minimal sau nul, dar are valoare discriminativa extrem de fina. Despre durere, stimulii nociceptivi provoaca o durere rapida, scurta, trecatoare, bine perceputa, pe cand stimularea intensa, prelungita si repetata, este mai slab perceputa si este mult mai persistenta. In ceea ce priveste sensibilitatea termica, stimulii ce o percep sunt cuprinsi intre 26-35 pentru a fi discriminativi, tot ce depaseste aceste limite are discriminare redusa dar rasunet mare afectiv.

Cursul 4 Friday, April 13, 2012 22:03

Fascicule de asociatie ale MS - fibre endogene ale MS care sunt axoni ai neuronilor cordonali. Topografic sunt in cordonul ventral, lateral si in cel dorsal. Cei din cordoanele ventral si lateral sunt situati profund in substanta alba, aproape de cea cenusie. Aceste fibre sunt cunoscute sub denumirea de tracturi fundamentale ventral si lateral. In cordonul dorsal fibrele de asociatie sunt mai lungi, ele se grrupeaza impartinduse in fibre ascendente si descendente. Cele ascendente, topografic, sunt grupate in unghiul dintre cornul posterior si comisura cenusia a MS,numindu-se fasciculul cornul comisural al lui Pierre Marrie. Fibrele ascendente sunt topografic la nivelul cordonului posterior, dar au pozitiesi aspect variabil in functie de segmentele medulare: Regiunea cervicala si toracala superioara - fasciculul are forma de virgula, numindu-se "fasciculul in virgula al lui Schultze"; Regiunea toracala inferioara - fibrele se apropie de periferia cordonului dorsal, luand numele de "bandeleta periferica a lui Roche"; Regiunea lombara - fibrele se grupeaza intr-un fascicul median si profund, numit "centrul oval al lui Flesihg"; Regiunea sacrala - fibrele se asaza sub forma unui fascicul care imbraca aspect triunghiular cu baza spre posterior, numindu-se "fasciculul triunghiular al lui Gombault-Philippe". Caile de asociatie ale trunchiului - sunt fascicule proprii ale trunchiului, longitudinale, care realizeaza legatura intre nucleii motori ai nervilor cranieni, care vor actiona sinergic si care intervin in rsapunsurile reflexe, la impulssurile provenite din nucleii senzitivi. 1. FLM - fasciculul longitudinal medial - se intinde de la nivelul regiunii mezencefalo-diencefalice pana la MS. Topografic se gaseste in trunchiul cerebral, ventral de substanta griseea centralis, astfel la nivelul mezencefalului este ventral de nucleul n. 3, la nivelul puntii este ventral de planseul ventriculului 4 si medial de coliculul facialului (nucleul n. 6, inconjurat de genunchiul intern al facialului). La nivelul bulbului se gaseste ventral de nucleul n. 12. In MS se termina in regiunea sulco-marginala, in maduva toracal superioara. Contine fibre ascendente si descendente care se impart ipsi si contralateral. Fibrele scendente conduc impulsuri venite din surse diferite, predominant vestibulare spre nucleii nn. oculomotor si ai celor ce deservesc musculatura cefii.

Fibrele descendente: a. Fasciculul vestibulospinal medial - porneste de la nucleul vestibulospinal medial al lui Schwalbe, dar si de la ceilalti nuclei vestibulari si ajung la neuronii alfa din coarnele anterioare avand efect inhibitor pe acesti neuroni.* b. Tractul interstitio spinal - de la nucleul interstitial Cajal, dar la care se adauga si fibre de la nucleul comisural, merg spre nucleii nn. 3, 4, 6 conducand impulsuri de la corpul striat (calea strio-interstio-spinala) sau impulsuri cerebeloase (prin pedunculul cerebelos superior), impulsuri ce provin din nucleii globos, emboliform si dintat ai cerebelului. c. Fasciculul reticulo spinal medial d. Fascicule tectospinale si tectobulbare e. Fibre internucleare - leaga in ambele sensuri nucleii 3, 4, 6 si nucleul n. 11. Conexiuni responsabile de reflexul oculocefalogir. Fibre ascendente - merg spre nucleul oculomotor si spre nucleul interstitial Cajal. Pot exista si alte categorii de fibre, de la lemniscul lateral, de la nucleii corpului trapezoid, de la formatiunea reticulara bulbopontina. Functiile: o Reflexe oculogire, cefalogire si oculocefalogire, ca raspuns la stimulii vestibulari; o Coordoneaza miscarea buzelor si limbii in timpul vorbirii, prin conexiuni cu nucleul facialului si cu cel al hipoglosului. o Intervine in reflexel kinetostatice, necesare mentinerii echilibrului. o Mediaza anumite reflexe vegetative cu punct de plecare vestibular, cum ar fi cele de voma, palpitatiile, transpiratia sau reflexele vasomotorii. 2. TCT - tractul central al tegmentului - Topografie, in mezencefal este lateral de FLM si dorsolateral de nucleul rosu, in punte se lateralizeaza indreptandu-se spre lemniscuri, la fel si in bulb, numai ca la nivelul complexului olivar, ramane ipsilateral, inconjura oliva bulbara, luand numele de "amiculum olivae". Fibre descendente - originea in corpul striat, in talamus, in tectul mezencefalic (in dreptul coliculului cvadrigemen superior) si in nucleul rosu. Fibre ascendente - lungi sau scurte, cele lungi formeaza SAAR (sistemul reticular activator ascendent) care merge in formatiunea reticulata talamica, in cnucleii intralaminari talamici, in subtalamus si de aici se indreapta in supratalamus si in cortexul cerebral avand rol activator. Fibrele scurte conduc la propagarea impulsurilor intrareticular. 3. FLD - fasciculul longitudinal dorsal (al lui Schutz) - In trunchiul cerebral, in substanta griseea centralis, paramedian, in raport cu FLM, initial lateral si apoi dorsal de acesta. Fibrele descendente isi au originea in hipotalamusul posterior, acestea coboara spre nucleul mediodorsal talamic, realizand legatura intre nucleii hipotalamici mamilari, preoptic, tuberoinfundibulari si talamus, in continuare fibrele merg in nucleul tractului solitar, in CCS (colicul cvadrigemen superior), in nucleii motori (hipoglos sau ambiguu). O categorie de fibre merg spre nucleii vegetativi, * lacrimomuconazal, salivatori superior si inferior si in dorsalul vagului. Fibrele ascendete cu origine in MS sau in trunchi, conduc sensibilitatile gustativa si viscerala.* 4. FMT - fasciculul mamilotegmental - are rol in medierea reflexelor olfactive prin intermediul nucleului reticular mezencefalic al lui Gudden.

Nucleii echivalenti ai trunchiului cerebral - reprezentati de nucleii de origine sau cei terminali ai nervilor cranieni si care sunt dispusi in coloane. Coloanele de nuclei sunt in numar de sapte: 1.Coloana viscerala eferenta speciala / branhiomotorie - reprezentata de: in bulb, nucleul ambiguu, in punte nucleul motor al facialului si nucleul * al trigemenului. a. Nucleul ambiguu, este situat la 1/2 distantei dintre fetele posterioara si anterioara ale bulbului, este nucleu comun pentru neuronii motori de origine ai nervilor 9, 10 si 11 (dinspre superior spre inferior), originea aparenta a axonilor neuronilor respectivi este in santul retroolivar. Din portiunea superioara a nucleului, pleaca fibre branhiomotorii pentru muschii arcului 3 branhial - mm. constrictori superior si mijlociu ai faringelui, palatofaringian, stilofaringian si stiloglos. Din portiunea mijlocie pleaca fibre branhiomotorii pe calea nervului vag, apoi pe ramulextern al n. laringeu superior cu distributie pentru mm. constrictor inferior al faringelui si cel tirocricoidian, reprezentand arcurile 4 si 5 branhiale. Din portiunea inferioara pleaca fibre pe calea radacinii bulbare a nervului accesor care ajung in gg. superior al vagului si duc fibre pe calea vagului si a n. laringeu recurent pentru restul mm. laringelui fara tirocricoidian. Hemoragia acestui nucleu poate duce la probleme in deglutitie si fonatie. b. Nucleul facial - fibre din acest nucleu inconjura nucleul n. abducens, formand genuchiul intern al facialului. Originea aparenta este in foseta olivara a santului bulbo-pontin, este nervul arcului 2 branhial, pentru mm. mimicii, stilohioidian, digastric (pantece posterior), stapedius, levator velii palatinii si palatoglos. c. Nucleul masticator al trigemenului - * , inerveaza arcul 1 branhial, apare in santul ponto-peduncular. Se distribuie mm. masticatori, digastric (pantece anterior), milohioidian, tensor tympanii si tensor velii palatini. 2.Coloana somatica eferenta / somatomotorie - provenita din baza cornului anterior, prin fragmentare avand in constitutie urmatorii nuclei: in bulb, nucleul nervului hipoglos, in punte nucleul nervului abducens si in mezencefal nucleul nervului trohlear si cel al nervului oculomotor. a. Nucleul nervului hipoglos - situat pe fata posterioara a bulbului, de o parte si de alta a tijei calamusului in aripa alba interna. Originea aparenta in santul preolivar, distribuindu-se muschilor limbii. Fibrele care pornesc pentru limba isi pot avea originea in nucleul principal al hipoglosului si/sau in cei 4 nuclei mai mici situati in jurul nucleului principal: i. Medial - nucleul paramedian; ii. Lateral - nucleul intercalar Staderini; iii. Anterior - nucleul prepositus; iv. Ventrolateral - nucleul accesor al lui Roller. Aferentele acestor nuclei vin de la cortex, de la formatiunea reticulata si de la tractul solitar. Exista deasemenea si conexiuni senzitive cu ncleii senzitivi ai trigemenului, implicate in miscari ale limbii prin stimularea mucoasei linguale. Distributia pentru muschii limbii se face pentru toata musculatura intrinseca si pentru toti cei extrinseci cu exceptia celor stiloglos si palatoglos.

b. Nucleul nervului abducens - * , situat dorsolateral de FLM. Din nucleu fibrele strabat corpul trapezoid, precum si lemniscul medial si fibrele transverse ale puntii ca sa apara in santul bulbopontin, deasupra piramidei bulbare. Primeste aferente de la tractul corticonuclear si prin intermediul FLM-ului, de la nucleii 3, 4 si 8. Trimite fibre tot pe calea FLM la nucleii 3, 4 si 6 contralateral si se distribuie muschiului drept lateral al globului ocular, conexiunea cu ceilalti nuclei este pentru miscarile sinergice ale celor doi globi oculari. c. Nucleul trohlear - in calota pedunculara, caudal de nucleul nervului 3, originea aparenta fiind pe partea posterioara a mezencefalului. Sub CCI, la origine fibrele celor doi nervi se incruciseaza, apare apoi pe fata *. Se distribuie muschiului oblic superior al globului ocular, primind aferente de la cortex, de la ceilalti nuclei oculomotori si de la nucleul nervului 8. d. Nucleul nervului oculomotor - ventral si lateral de substanta griseea centralis, paramedian fata de apeductul cerebral, in raport cu FLM si FLD. Are aspect oblic, dinspre superolateral spre inferomedial, avand cate o proeminenta care corespunde muschilor pe care ii deserveste (dreptul superior, dreptul inferior, oblicul inferior, dreptul medial si ridicatorul pleoapei superioare *). *. La convergenta celor doi nuclei se gaseste nucleul lui Perlya, cu rol in convergenta globilor oculari. Aferente primeste de la tractul corticonuclear, de la ceilalti nervi oculomotori, de la nucleii vestibulari pe calea FLM, de la nucleul interstitial Cajal tot pe calea FLM, iar eferentele merg spree muschii extrinseci ai globilor oculari 3.Coloana viscerala eferenta generala /parasimpatica - in bulb, nucleul dorsal al vagului si salivator inferior; in punte, nucleul salivator superior si ; in mezencefal, nucleul accesor al oculomotorului. a. Nucleul dorsal al vagului - lateral de nucleul hipoglosului , in aripa cenusie. De la el porneste cel mai mare contingent de fibre PS, care central sunt fibre care pornesc din neuroni mari ai nucleului si se distribuie miocardului * si tubului digestiv, iar periferic fibre din neuronii mici ai nucleului, fusiforme *. Eferentele vor forma plexul cardiac situat intre crosa aortei, a. pulmonara stanga si *. * , anterior si posterior de bronhia principala, plexul mienteric Auerbach si plexul submucos Meissner. Acest nucleu este sub control cortical si hipotalamic. b. Nucleul salivator inferior - deasupra nucleului tractului solitar, contine fibre preganglionare care merg pe calea nervului 9, merg pe calea nervului fara sinapsa, se alatura nervului timpanic Jacobson, ajung in urechea medie lasand un sant pe promontoriu. De aici iau calea nervului pietros mic, ajung in ganglionul otic si fac sinapsa, dupa sinapsa fibrele postganglionare iau calea nervului auriculotemporal si ajung in glanda parotida pe care o inerveaza secretor. 4. Coloana viscerala aferenta generala / interoceptiva 5.Coloana aferenta speciala / branhiosomatica - contine nucleul tractului solitar 6. Coloana somatica aferenta speciala / acusticovestibulara 7. Coloana somatica aferenta generala / trigeminala

Cursul 5 - Nucleii din punte si mezencefal

Friday, April 13, 2012 22:01

Nucleii de la nivelul puntii: 1.Nucleul salivator superior - in punte la extremitatea craniala a fasciculului solitar. Fibrele din acest nucleu se ataseaza nervului 7 bis, iau calea nervului facial intrapietros, la nivelul ganglionului geniculat fara sa faca sinapsa. Apoi iau calea nervului coarda timpanului care se anastomozeaza in unghi ascutit cu nervul lingual (ram al mandibularului) si se indreapta spre ganglionii situati in apropierea glandelor submandibulara si sublinguala unde realizeaza sinapsa, dupa care fibrele postganglionare se distribuie secretor glandelor respective. 2.Nucleul lacrimo-muco-nazal - este situat in punte, dorsal de nucleul nervului 7 si medial de nucleul tractului solitar. Fibrele din acesti nuclei iau caleanervului 7 bis si apoi, din portiunea intrapietroasa a facialului, merg pe calea nervului pietros mare, apoi pe calea nervului pterigoidian si ajung in fosa pterigopalatina unde faca sinapsa in ganglionul pterigopalatin. Dupa sinapsa fibrele postganglionare se distribuie glandelor lacrimale precum si mucoasei buconazale: a. Pe calea nervului maxilar -> calea nervului zigomatic -> calea nervului lacrimal -> glanda lacrimala, aici se poate vorbi de o teorie moderna care atribuie plexului retroorbital indicatia de distributie pentru glanda lacrimala (acest plex isi are originea tot in ganglionul pterigopalatin). b. Nervul sfenopalatin, patrunde prin orificiul cu acelasi nume si se distribuie portiunii superioare a mucoasei cavitatii nazale. c. Nervii nazali latero-postero-superiori cu distributie pentru mucoasa nazala din portiunea latero-postero-superioara d. Nervii palatini mare si mic, din cel mic pleaca ramuri nazale lateropostero-inferioare e. Nervul faringian al lui Bock pentru mucoasa nazo-faringelui. In mezencefal, din aceasta coloana face parte nucleul accesor al oculomotorului. Este situat pe partea dorsala a mezencefalului, la marginea posterioara a Ventriculului 4. Fata de nucleul somatomotor al oculomotorului se gaseste dorsal si cranial. Are in constitutia sa doua tipuri de celule: a. Celule fotomotoare pentru miscarile p b. Celule pentru muschii ciliari cu rol de acomodare Din nucleu pleaca fibre care iau calea nervului oculomotor si apoi a ramurii acestui nerv pentru m. oblic inferior. Merg si fac sinapsa in ganglionul ciliar din orbita, de unde vor porni fibre postganglionare pentru muschii ciliari scurti, sunt fibre cu actiune irido-constrictoare si pentru muschii circulari ai irisului, sunt fibre pentru acomodare. Coloana interoceptiva/viscerala aferenta generala In bulb: 1.Nucleul senzitiv al nervului vag - situat in portiunea posterioara a nucleului tractului solitar, ce conduce senzibilitatea interoceptiva si gustativa. Interoceptorii sunt situati la nivelul arborelui bronsic, zonei cardio aortice si a tubului digestiv. 2.Nucleul senzitiv dorsal al glosofaringianului - deutoneuron pentru fibrele cu originea in ganglionii superior si inferior de pe traseul nervului 9. fibrele care conduc impulsuri interoceptive de la vase, sinusul carotidian, cu rol in reglarea circulatiei si respiratiei. Coloana branhiomotorie In bulb:

1.Nucleul tractului solitar - nucleu mare, ovalar, este situat in bulb la

jumatatea distantei dintre cele doua fete, primeste aferente ale sensibilitatii generale, de tact, temperatura si durere si fibre gustative, acestea fac sinapsa in portiunea craniala si laterala a nucleului tractului solitar, portiune cunoscuta sub numele de nucleul lui Nageotte. Aferentele vin de la ganglionul geniculat ca fibre care merg pe calea nervului 7 bis, conducand sensibilitatea gustativa din 2/3 anterioare ale limbii si a mucoasei palatine. Vin de la ganglionul inferior al nervului 9 ca fibre directe sau incrucisate si care conduc sensibilitatea gustativa din 1/3 posterioara a limbii si mai vin si de la ganglionul inferior al nervului 10 care conduc spre nucleul tractului solitar fibre gustative de la radacina limbii, epiglota si peretele posterior al faringelui. Eferentele sunt: o Catre maduva spinarii - fibre solitario-spinale care implica activitatea reflexa a esofagului si stomacului in legatura cu senzitivitatea gustativa; o Catre talamus - in VPM (nucleul ventral postero medial talamic) contralateral; o Fibre corticale care ajung prin intermediul celui de -al treilea neuron talamic si care proiecteaza in aria gustativa (aria 43) in partea inferioara a girului postcentral. 2. Coloana somatica aferenta speciala / acustico vestibulara : a. In bulb: i. Nucleii vestibulari inferior, medial si lateral b. In punte i. Nucleul vestibular posterior ii. Nucleii cohleari ventral si dorsal - vezi calea acusticovestibulara 3. Coloana somatica aferenta generala / trigeminala a. In bulb Nucleul tractului spinal al trigemenului - depaseste i. inferior bulbul, incepand din dreptul vertebrei C2, strabate bulbul pana la punte, situandu-se ventro-lateral de nucleii cuneat si cuneat accesor si dorsal de complexul olivar. Acest nucleu este longitudinal, ovalar si il subdivizam in: Subnucleul caudal - de la C2 pana in dreptul polului 1. superior al nucleului cuneat accesor. Este implicat in sensibilitatea termoalgezica si tactila protopatica . 2. Subnucleul interpolar - se intinde din dreptul polului superior al nucleului cuneat accesor pana la jumatatea olivei, este legat de cerebel prin fibre trigemino cerebeloase care iau calea PCI. 3. Subnucleul rostral - se intinde din dreptul jumatatii olivei pana la punte, la nucleul trigeminal senzitiv pontin. Acesta, ca si nucleul pontin este implicat in sensibilitatea tactila epicritica. La nivelul acestui nucleu se pastreaza o samtotopie a fibrelor aferente pentru cele trei ramuri senzitive ale nervului trigemen (oftlamic, maxilar si mandibular). b. In punte: Nucleul senzitiv pontin al trigemenului - central si i. implicat in sensibilitatea tactila epicritica. Din cei doi nuclei,bulbar sipontin, pleaca fibre ce intra in componenta lemniscului trigeminal. c. In mezencefal Nucleul tractului mezencefalic al trigemenului - situat i. lateral de apeductul cerebral si substanta griseea centralis. Se

intinde superior pana la marginea superioara a coliculului superior si inferior pana la nivel pontin, unde se gaseste nucleul masticator al trigemenului. Este un nucleu cu neuroni mari, veziculosi, omonimi nucleilor din maduva (toracic Clarke-Stiling) si din bulb (cuneat accesor). Aferentele acestui nucleu sunt de la proprioceptorii din muschii masticatori, ai mimicii, ai limbii si oculomotori. Eferentele sunt spre nucleul motor masticator al trigemenului si spre cerebel, ca fibre trigemino-cerebeloase. Centrii reflecsi din mezencefal Coliculii cvadridgemeni - situati pe tectul mezencefalic / lama cvadrigeminala / acoperisul creierului mijlociu. Sunt sub forma a patru proeminente care se numesc corpi / coliculi cvadrigemeni si sunt despartiti printr-un sant transversal ce se prelungeste printre bratele coliculilor ca santuri interbranhiale si un sant longitudinal care se intide de la trigonul pineal si pana la valul medular superior, formand fraul valului medular superior. Se impart in : 1.Doi coliculi superiori - mai mari, optici, de culoare gri-rosietica. Au o structura stratificata, avand straturi de substanta cenusie ce alterneaza cu substanta alba, acestea sunt: a. Stratul zonal - cuprinde fibre mieleinice si amielinice care apartin fibrelor cortico-tectale externe de la campurile 17, 18, 19. b. Stratul cenusiu superficial - celule mici multipolare si cu fibre corticale care traverseaza acest strat, mergand in straturile urmatoare. Celulele acestui strat isi trimit axonii in stratul zonal profund. c. Stratul optic - cuprinde fibre ramificate din tractul optic la care se adauga fibre din cortexul vizual printre care se gasesc celule putine. Aceste celule au eferente spre retina. d. Stratul lemniscal - format din patru lame, cenusie intermediara, alba mijlocie, cenusie profunda si alba profunda. Primele doua reprezinta zone receptoare ale coliculului avand neuroni variabili ca marime, primesc aferente de la nivelul lemniscurilor medial si lateral, a coliculului cvadrigemen inferior (aferente auditive), de la MS si de la talamus. Exista ca aferente o categorie de fibre corticotectale ce au rol in miscarea conjugata a globilor oculari si acomodarea la distanta. Lama censuie profunda este cea mai dezvoltata, tot cu celularitate variata ca marime, cu dendrite in stratuloptic si cu axoni care vor forma tracturile tectospinal si tectobulbar. Lama alba profunda contine fibre de la celelalte lame ale stratului lemniscal. Aferente de la cortex, retina, colicul inferior si maduva: a. Fibre corticotectale - de la scoarta lobului frontal (campul 8) si occipital ipsilateral, luand calea bratului superior al capsulei albe interne si ajung in portiunea rostrala a coliculului superior (aici nu vin si fibre retiniene) b. Fibre retiniene - cu exceptia celor maculare, ajung tot in coliculul superior ajungan pe calea bratului superior a capsulei albe interne, aceste fibre desprinzandu-se din tractul optic, astfel: i. Fibrele din cadranele optice inferioare (jumatatea superioara a campului vizual) - proiecteaza in CS in jumatatea mediala ii. Fibrele din cadranele optice superioare - proiecteaza in CS in jumatatea caudo-laterala

iii. Fibrele maculare fac sinapsa in corpul geniculat si ajung prin bratul coliculului in poartea rostrala a CS Datorita incrucisarii jumatatii omonime a campului vizual, fibrele vor proiecta in CS contralateral. In cortexul vizual, fibrele din jumatatea laterala a lui CS proiecteaza pe buza superioara a santului calcarin, iar fibrele din jumatatea mediala proiecteaza in CS contralateral. c. Fibre spinotectale d. De la CI se transmit impulsuri auditive cu rol reflex e. Alte aferente dupa cum urmeaza - talamotectale, geniculotectale, rubrotectale, nigrotectale, vestibulotectale, reticulotectale. Eferente: a. Ascendente i. Fibre tectocorticale (in cortexul occipital); ii. Fibre tectotalamice - in VPL, pulvinarul talamic si pretectum; iii. Fibre tectohabenulare ; b. Descendente i. Tractul tectonuclear lateral - cuprinde fibre care merg spre nucleii reticulati ai trunchiului cerebral, spre nucleii mezencefalici, spre nucleii pontini (acestea fac parte din calea tecto-pontocerebeloasa care conduc spre cerebel impulsuri vizuale). ii. Tractul tectonuclear - merg spre nucleul motor al oculomotorului si spre nucleul autonom al oculomotorului cu rol in miscarea automata a globului ocular. iii. Tractul tectospinal - de la CS pana la nivelul lamelor Rexed 6 si 8,cu rol in reglarea tonusului muscular, ale miscarilor reflexe ale capului si gatului, cu punct de plecare analizatorul optic si auditiv (reflexe oculocefalogire). Toate conexiunile demonstreaza faptul ca la nivelul CS exista un centru al miscarilor reflexe ale capului si gatului ca raspuns la stimulii vizuali, auditivi si somatici. 2.Doi coliculi inferiori - mai mici, auditivi , de culoare albicioasa. Are o structura mai simpla cu un nucleu principal care formeaza zona centrala cenusie si o zona externa subtire formata din patru straturi ce formeaza cortexul coliculului. Mai exista si o capsula ce inconjoara CI cu fibre nervoase de la lemniscul lateral si calea auditiva. In zona centrala se gasesc neuroni mici, unipolari, adaptati dupa frecventa si tonalitatea sunetelor. Intre cei doi CI exista o comisura intercoliculara prin care trec fibrele incrucisate ale lemniscului lateral. Aferente: a. Fibre din lemniscul lateral (LL) b. Fibre din CI de parte opusa c. Fibre din corpul geniculat medial de aceeasi parte; d. Fibre corticotectale de la cortexul auditiv ariile 41, 42. e. Fibre cerebelotectale prin pedunculii cerebelosi superiori (PCS). Eferente a. Ascendente i. Fibre tectocorticale spre girul auditiv, ariile 41 si 42 la care se alatura si fibrele radiatiilor acustice. ii. Fibre tectogeniculate spre corpul geniculat median prin bratul acestuia. iii. Fibre acustico-optice spre CS ipsilateral iv. Fibre intercoliculare

b. Descendente i. Fibre directe - ajung la nucleii motori ai nervilor cranieni su la nucleii motri ai MS ii. Fibre indirecte - mediate de nucleii formatiunii reticulate cu rol in localizarea sunetului si transmisia auditiva spre talamus. Pe fetele laterale ale coliculilor pornesc bratele acestor formate din manunchiuri de fibre indreptandu-se spre corpii geniculati. Cele de la coliculii superiori se indreapta se indreapta spre corpii geniculati laterali, iar de la cei inferiori se indreapta spre cei mediali. Pe scara inferioara coliculii sunt centri de integrare a sensibilitatii generale optice si acustice, iar pe scara filogenetica superioara, aceste functii sunt preluate de mezencefal, coliculii raman doar pentru reflexele vizuale si auditive.

Cursul 7 - Cerebelul
Monday, April 30, 2012 13:58

Partea sistemului nervos central care reprezinta 10% din greutatea totala a creierului. Este situat in loja posterioara a endobazei, in scuama occipitala,posterior de trunchiul cerebral, delimitand cu acesta o cavitate ce contine LCR, numit Ventricul 4 si acoperit de o prelungire a durei mater numita cortul cerebelului. Din punct de vedere functional este considerat ca centru suprasegmentar de coordonare a actiitatii motorii, a tonusului muscular si a echilibrului, prin mecanisme automate / inconstiente. Se stie ca fiecare emisfera cerebeloasa este conectata cu hemicorpul ipsilateral. Functiile 1. Primeste si integreaza mesaje senzitivo-senzoriale care isi au originea periferic, central si subcortical si care se proiecteaza pe scoarta cerebeloasa, pastrand o somatotopie bine definita. 2. Trimite raspunsuri efectorii pe motoneuronii trunchiului cerebral si ai MS. Din punctul de vedere al dezvoltarii filogenetice si a functiei, el se imparte in : i. Arhicerebelul -se intalneste de la amfibieni si pesti, este cel mai vechi filogenetic si nu primeste informatii corticale. Este conecctat cu aparatul vestibular si este responsabil de repartitia tonusului muscular, pentru mentinerea echilibrului, pozitia globilor oculari si pozitia capului fata de trunchi. Se cunoaste ca in nucleul vestibular lateral al lui Deiters vin axoni direct ai celulelor Purkinje din scoarta cerebelului, ceea ce face ca acest nucleu vestibular sa fie asimilat ca un nucleu cerebelos. ii. Paleocerebelul - mai nou filogenetic, intalnit pe scara animala la reptile si pasari. Primeste aferente somestezice repartizate pentru lobii cerebelosi anterior si posterior. Primeste si aferente vizuale si auditive prin intermediul coliculilor cvadrigemeni superior si inferior si chiar aferente corticale cerebrale din ariile receptoare somatice, auditive si vizuale. Aceste aferente sunt integrate la nivel cerebelos si vor determina excitatia sau inhibitia neuronilor motori ai trunchiului si maduvei. Functia principala paleocerebeloasa este in reglarea tonusului muschilor posturali (ai musculaturii axiale) si reglarea tonusului

muschilor extensori ai membrelor care se opun actiunii gravitationale. iii. Neocerebelul - cel mai nou filogenetic, il gasim la primate si om. Va primi informatii de la cortexul motor, pe calea incrucisata cortico-ponto-cerebeloasa si trimite informatii spre cortex tot printro cale incrucisata cerebelo-talamo-corticala. Pe cortex ajung excitatiile de la cerebel, la locul de origine al cailor corticospinale. Este implicat, in general, in motricitatea voluntara controlata de cortex, astfel el intervine in, initierea, executia si incetarea miscarilor care au un anumit scop (nu a automatismelor), foloseste informatiile proprioceptive responsabile de starea unor muschi sau a unor grupe musulare determinand momentul de intrare sau iesire din contractie a muschiului. Cotroleaza forta musculara, amplitudinea, directia, forta de actiune si continuitatea miscarii, dar si initierea si oprirea la timp a miscarii. Intervine in coordonarea activitatilor invatate. Suprimarea cerebelului duce la deprimarea motrice definitiva, manifestata prin faptul ca miscarile invatate precum mersul, fuga, stationarea, miscarea membrelor in mers, vor fi perturbate. Structura Ca orice componenta a sistemului nervos central, la nivelul cerebelului avem: A. Substanta cenusie a. Scoarta cerebeloasa - se gaseste dispusa pe fetele superioara si inferioara ale cerebelului, deoarece anterior se prelungesc cele 3 perechi de pedunculi. Macroscopic se observa 5 fisuri care despart cerebelul in lobi si lobuli, si numeroase santuri mici paralele. Cele cinci fisuri sunt: i. Fisura primara ii. Fisura orizontala Vicq D'Azyr iii. Fisura posterolaterala iv. Fisura posterosuperioara v. Santul prepiramidal Tot macroscopic se observa si 3 lobi (anterior, posterior si floculonodular) si 9 lobuli, ei avand corespondenti pe vermis si pe emisfere Dinspre anterior spre posterior pe fata superioara si dinspre posterior spre anterior pe fata inferioara Pe vermis Lingula Pe emisfere Fraul lingulei

Lobul central Ala lobulii centralis / Aripa lobului central Culmen Declive Folium Tuber Piramis Uvula Lobul patrulater / cvadrangular Lobul simplex Lobul semilunar superior Lobul semilunar inferior Lobul biventer Tonsila cerebeloasa

Nodulus

Floculus

Intre culmen si declive se gaseste monticulus,pe varful caruia se gaseste fisura primara, iar intre folium si tuber se gaseste fisura Vicq D'Azyr. Microscopic exista o uniformitate structurala la nivelul scoartei cerebeloase, ceea ce explica functia unica a acesteia, fiind peste tot trilaminata, la suprafata fiind stratul molecular (al neuronilor de asociatie), apoi stratul intermediar (al neuronilor Purkinje) si ultimul este stratul granular (stratul neuronilor efectori). Exista o uniformitate si a straturilor, toate fiind formate din celule,fibre si celule gliale. i. Stratul molecular Celule - neuroni de doua tipuri, celule stelate si celule 1. "in cosulet". Celulele stelate sunt superficiale in strat, orizontale si mici, cu diametrul de 10-20 microni, prelungirile neuronale sunt dispuse transversal de-a lungul foliolelor. Dendritele vor face sinapsa cu fibrele paralele (axoni ai neuronilor granulari din stratul granular), axonul va face sinapsa cu dendritele celulelor Purkinje din stratul intermediar, sinapsa este 1:1. Celulele "in cosulet" sunt situate profund in stratul molecular, sunt usor mai mari (20-25 microni). Corpul lor este conectat prin sinapseaxo-somatice cu fibrele agatatoare si cu colateralele axonice recurente ale celulelor Purkinje. Aceste fibre agatatoare sunt olivo-cerebeloase, reticulo-cerebeloase si ponto-cerebeloase. Dendritele si axonii sunt dispuse transversal de-a lungul foliolei si realizeaza urmatoarele sinapse: cu fibrele paralele (prin intermediul dendritelor), cu prelungirile celulelor Purkinje (prin axon, sinapsa fiind de 1:10). Tinand cont ca exista si colaterale sinaptice, contactul se poate face mult mai extins, o celula "in cosulet" putand face sinapsa cu 150-200 de celule Purkinje, toate aceste arborizatii vor forma o retea care imbraca corpul celular, de unde si denumirea. Celula "in cosulet" are rol inhibitor pe celulele Purkinje, indiferent de momentul actiunii. Fibrele - dendrite si axoni ale celulelor stelate, dendrite 2. si axoni ai celulelor "in cosulet", dendrite ale celulelor Purkinje, fibre paralele si terminatiile fibrelor agatatoare. Nevroglia - microglia, celulele Pananas (nevroglia 3. penata) si prelungiri ale celulelor gliale. ii. Stratul intermediar Celule - corpul celulelor Purkinje, dispuse pe un singur 1. rand, sunt piriforme, cu varfulspre stratul molecular si baza spre cel granular. Corpul neuronilor Purkinje este imbracat de prelungirile celulelor Bergman, exceptia face zona de contact sinaptic. Dendritele pleaca din varful celulei, urca in stratul molecular, se ramifica in candelabru, realizand un plan transversal. Axonii trec in straturile urmatoare realizand sinapse profund. Fibre - axoni si dendrite ale celulelor Purkinje * ajung la 2. nivelul nucleilor vestibulari si la nivelul nucleilor formatiunii reticulate, cele care merg la nivelul nucleilor vestibulari au rol inhibitor prin intermediul nuerotransmitatorului GABA. Prelungiri ale celulelor Bergman, colaterale ale neuronilor Golgi II, fibre paralele care urca printre arborizatiile celulelor

iii.

Purkinje, in stratul extern molecular, unde realizeaza sinapse. Exista un mare grad de convergenta deoarece o celula Purkinje realizeaza sinapse cu 105 fibre paralele. Fibre agatatoare si fibre ale neuronilor Golgi II. Stratul granular Celule - Golig II si granulare. 1. Celulele Golgi II se gasesc superficial in strat, sunt neuroni mari, multi (1,5milioane, aproape de 10 ori mai multi decat celulele Purkinje), dendritele fac sinapse regional in stratul granular, pe cand axonii sunt lungi, se intind si fac sinapsa cu fibrele paralele, realizand o convergenta. Exista o categorie de axoni scurti, ce intra in constitutia glomerulului cerebelos, formatiune alcatuita din axonii celulelor Golgi II, fibre muschioase si dendritele celulelor granulare. Pe langa celulele Golgi II clasisce in care fac sinapsa fibrele agatatoare, exista celule Golgi II mai mici aglomerate in grupuri de 2-3 celule care isi trimit dendritele radial. Celulele granulare sunt specifice stratului granular, sunt cele mai mici celule ale scoartei cerebeloase (500 mlrd, 7mil/mm3). Sunt situate profund, fiecare aand 4-5 dendrite scurte (intra in compozitia glomerulului), axonul este lung, strabate celelalte straturi si se ramifica in T, formand fibrele paralele, a caror lungime putand sa ajunga pana 3-4 mm. Aceste fibre se conecteaza pe traseul lor si cu celule Purkinje (1 fibra - 500 celule), fibrele au diametru inegal, din cand in cand prezentand dilatatii cu celulele straturilor parcurse si anume Golgi II, Purkinje si cu celule stelate si "in cosulet". Aceste celule granulare au rol excitator asupra celulelor Purkinje. 2. Fibrele Agatatoare - formeaza contingentul de fibre a. excitatoare, coordonate dupa legea "totul sau nimic", actiunea exercitandu-se pe celulele Purkinje, sunt reprezentate de fibrele olivo-, reticulo-, pontocerebeloase. De la originea lor din trunchi, ajung la nivelul cerebelului , merg prin colaterale spre neocerebel si sfarsec in scoarta cerebeloasa, in stratul granular (fac sinapsa cu deutoneuronul celulelor granulare si cu deutoneuronul celulelor Golgi II) si in stratul molecular (unde fac sinapsa cu celulele "in cosulet", celulele stelate si cu dendritele celulelor Purkinje). Actiunea lor este in avalansa, stimulul mentinadu-si excitatia si dupa incetarea lui inca cateva minute. Muschioase - constituie principalul sistem b. aferent al cerebelului, el cuprinzand toate aferentele in afara celor olivo-, reticulo- si pontocerebeloase. Strabat centrul alb al cerebelului, ajung in stratul granular, unde se ramifica pe o zona intinsa, prezinta pe traseu 40 de ingrosari sub forma de rozeta, acestea contin vezicule sinaptice. Fiecare rozeta va fi centrul unui glomerul cerebelos, in care 20 de celule granulare fac sinapsa. Putem spune ca o fibra muschioasa conduce impulsul nervos a 800 de celule granulare. Deasemenea, ele realizeaza sinapse axo-somatice si cu celulele Golgi, dar

B.

cu efect inhibitor. Prin sinapsa cu celulele Purkinje sunt conduse impulsuri excitatorii. Altele - axoni ai celulelor Purkinje, axoni ai c. neuronilor Golgi II, fibre noradrenergice de la locus ceruleus si fibre serotoninergice de la nucleele reticulare. Nevroglia - din aceleasi tipuri de celule gliale cu 3. mentiunea ca celulele Bergman, numite astrocite protoplasmatice sunt satelite celulelor Purkinje. Ele se gasesc in toate straturile cortexului cerebelos. Tipuri de cortex La impartirea in arhi-, paleo- si neo-, se poate adauga si impartirea dupa teoria clasica arhi- apartine vermisului, paleo- zonei paravermiene, iar neo- restul. Dupa teoria moderna, arhicerebelul cuprinde lobul floculonodular si lingula (partial, desi unii o atribuie complet paleocerebelului), ca functie reprezinta centrul echilibrului vestibular, de orientare si pentru pozitia in spatiu a capului. Prin leziuni se produc tulburari de echilibru si vertij (ameteala). Paleocerebelul reprezentata de lobul anterior (lingula partial), lobul central cu aripa lobului central si culmenul cu lobul cvadrangular, la care se adauga si piramis cu uvula (se considera ca apartinand functional, deoarece topografic fac parte din lobul posterior). Este centrul de control al tonusului postural si al muschilor extensori ce se opun gravitatiei. In ceea ce priveste tonusul postural se descrie un lant cinematic al muschilor posturii ca un dublu S, si anume muschii spatelui, muschii abdomenului, muschii fesieri, muschii gambei si muschii coapsei. Primeste principalele aferente somatice, cu mentiunea ca fiecare jumatate de cerebel controleaza jumatatea ipsilaterala a corpului, este conectat cu MS, complexul olivar, nucleul rosu si formatiunea reticulata. Prin lezare se produc tulburari ale tonusului postural, de la hipotonie pana la atonie. Neocerebelul, reprezentat de lobul posterior, care contine declive cu lobul simplex, folium cu lob semilunar superior, tuber cu lob semilunar inferior, tonsila si lobul diventer, cu mentiunea ca piramis si uvula apartin topografic, dar filogenetic si functional tin de paleocerebel. Este centrul controlului automat al motilitatii voluntare si semivoluntare, deasemenea este centrul miscarilor fine. Leziuni la nivelul lui provoaca tulburari de motilitate voluntara si involuntara, dereglarea miscarilor fine (tremor intentional) si mersul ebrios. Primeste aferente si proprioceptive periferice, tactile, vizuale, auditive, care proiecteaza pe scoarta cerebeloasa, pastrand somatotopia. In concluzie, neocerebelul este coordonator al motilitatii, orice dereglare a acesteia ducandu-ne cu gandul la o tulburare cerebeloasa. b. Nucleii cerebelosi Substanta alba a. Aferentele si eferentele cerebeloase organizate in trei perechi de peduncului cerebelosi (inf, mijlocii si superiori). b. Substanta alba centrala / Corpus Medulare