Erich Fromm

Arta
de
a
iubi
Traducere din limba engleza
de dr. Suzana Holan
editura anima
Prefata
Lctura acestei carti va dezamagi pe toti cei care se la (1 simpla
instruire in arta de a iubi. Cartea aceasta W propune tocmai contrariul,
adica sa arate ca iubirea nu este un senqment de care sa se poata bucura
oricine, indiferent de gradul sau de maturitate. Cartea aceasta vrea
convinga pe cititor ca Wate tentativele sale de a iubi vor fi sortite
daca nu va incerca, cit se poate de activ, dezvolte personalitatea de
plina, astfel incH sa ajunga la 0 orientare productiva; ca satisfaqia in iubirea
individuala nu poate fi atinsa fara capacitatea de a-ti iubi aproapele, fara
o autentica smerenie, fara curaj, credinta ?i disciplina. Yntr-o cultura in
care calitatile acestea sInt foane rare, dobIndirea capacitatii de.a iubi ramine
de asemenea, inevitabil, 0 realizare rara. Si Intr-adevar: put em sa ne Intre
bam fiecare cite persoane care iubeau cu adevarat am cunoscut.
5
Prefafa
dificultatea demersului nu trebuie sa constituie un motiv care
sa ne opreasca de la tncercarea de a greutatile toto data conditiile
indeplinirii lui. Pentru a evita complicatiile inutile, am incercat sa tratez
problema, in masura posibilului, intr-un limbaj care sa nu fie de speGiali
tate. Din motiv, m-am limitat la un minim de referinte la literatura
despre iubire.
N-am gasit 0 solutie complet satisfacatoare pentru 0 alta problema: cea
de a evita repetarea ideilor expuse in car\ile mde anterioare. Cititorul caruia
cartile acestea, in special Escape from Freedom [Fuga de libertatel, Man for
Himself [Omul pentru el The Sane Society [Societate alienata socie
tate sanatoasa] , Ii slnt familiare va gasi in aceasta carte multe idei cunoscute.
Arta de a iubi nu este in nici un caz 0 recapitulare. Prezinta multe
idei care Ie pe cde anterior expuse chiar ideile mai vechi
apar aici intr-o lumina noua, prin faptul ca Slnt centrate in jurul unei teme,
cea a artei de a iubi.
EF.
Cel care nu nimic, nu
nimic.
Cel care nu poate sdJacd
nimic, nu fntelege nimic.
Cel care nu fntelege nimic,
nu are nici 0 valoare.
Dar eel care fnelege,
acela, totodatd,
observd, vede...
Cu cit mai multd
este inerentd
unui lucru, cu atlt mai
mare este iubirea...
Cine inchipuie cd toate
Jructele se cae 0 datd cu
nu nimic
despre struguri.
PARACELSUS
I.
Este
oare
iubirea
o
arta?
Este oare iubirea 0 artil.? Daca este, ea cere efon. Ori este
doar 0 senzatie placuta, pe care 0 incerci dacil. ai no roc , care "te incearcil."
dacil. ai aceasta Cartea de fata se bazeaza pe prima premisa,
neindoielnic, majoritatea oamenilor cred astazi in cea de a doua.
Nu cil. oamenii ar considera iubirea lipsitil. de importantil.. Dimpotrivil.,
ei tlnjesc dupa iubire; se uita la nenumil.rate filme despre fericite
sau nefericite de dragoste, asculta sute de ctntecele de dragoste -
aproape nimanui nu-i trece prin minte ca ar avea ceva de tnvil.tat despre
iubire.
Aceasta stranie atitudine se bazeaza pe cUeva premise care - luate
separat sau puse laolalta - incearca sa 0 sustina. Cei mai multi oameni
privesi:: problema iubirii ca fUnd in primul rind problema de a fi iubiti ei
9
10
Este oare iubirea 0 artd?
nu cea de a-I iubi ei pe altii, nu cea a propriei lor capacitati de a
iubi.Ei se intreaba, cum sa se fad iubiti, cum sa devina demni de
iubire. Iar pentru atingerea acestui scop, ei urmeaza diferite cai. 0 cale
practicata in special de barbati este sa ai succes, siLfii cit mai putemic
mai bogat, in limitele permise de pozitia ta sociala. 0 alta cale, practicata
mai ales femei, este sa te fad atragatoare, ingrijindu-ti trupul, imbraca
mintea etc. AIte cai de a te face atragator, practicate am de barbati cit de
femei, sint: sa ai maniere placute, sa porti 0 conversatie interesanta, sa Hi
sari tor , modest, inofensiv, Multe din caile de a te face demn de iubire sint
identice cu cele folosite ca sa ai succes, "ca sa-ti prieteni sa capeti
influenta asupra oamenilor". De fapt, ceea' ce 'majoritafea oamenilor din
cultura noastra inteleg prin "demn de a fi iubit" este un amestec Intre a le
bucura de 0 simpatie generala a fi "un barbat bine" sau ,,0 femeie atra
gatoare",
o a doua premisa care fundamenteaza atitudinea ce sustine ca nu ar
exista nimic de invatat despre iubire este ipoteza ca problema iubirii ar fi
doar problema unui obiect nu a unei aptitudini. Oamenii inchipuie ca
este foarte simplu scl ca totul este sa obiectul potrivit pe care
sa-l sau care sa te iubeasca. Aceasta atitudine are cUeva cauze ce
trag radacinile din dezvoltarea societatii modeme. 0 astfel de .cauza este
marea schimbare ce a intervenit in secolul al XX-lea in modul de alegere a
"obiectului iubirii". In epoca victoriana, ca In multe culturi traditionale, iu
birea nu era - de cele mai multe on 0 traire personala spontana care sa
duca apoi la casatorie, Dimpotriva, casatoria se. contract a prin conventie
fie de catre familiile respective, fie de agenti matrimoniali, fie fara astfel de
intermedian, dar oncum pe baza unor considerente sociale - se considera
ca iubirea trebuie sa apara dupa incheierea casatoriei. De cHeva generatii
tncoace, in lumea occidentala, conceptul iubirii romantice a devenit
aproape universal. in Statele Unite, onsiderentele de ordin conventio
nal nu s'int cu totul absente, in marea majoritate a cazurilor, oamenii caura
"iubirea romantica", trairea personal a a iubirii care sa duca apoi la casatorie,
Este oare i'Ubirea.o and?
Se pare ca acest nou concept al libertatii in iubire a accentuat mult impor
tanta obiectului, in detrimentul importantei junctiei.
in strinsa legatura cu acest factor, intervine 0 alta trasiHura caracte
ristica a culturii contemporane. intreaga noastra cultura se bazeaza pe pofta
de a cumpara, pe ideea unui schimb reciproc avantaJos. Fericirea omului
modern consta in a cauta cu Infrigurare prin vitrine1e magazinelor in a
cum para tot ceea ce po ate fi cumparat, cu plata integrala sau in rate. Barba
tul (sau femeia) privesc oamenii intr-un mod asemanator. 0 fata atragatoa
re, respectiv un barbat atragator - iata ce cauta ei. ,,Atragator" inseamna
de regula un "pachet de calitati" dragute, general apreciate, care au cautare
pe piata de personalitati. Ce anume face ca 0 persoana sa fie atragatoare
depinde de moda zilei, atH pe plan fizic, cit pe plan spiritual. In anii '20,
o [ata care [uma bea, Hind provocatoare dura era considerata atraga
toare; in timp ce astazi moda cere mai degraba spirit casnic bllndete. La
secolului trecut lnceputul secolului acestuia, barbatul trebuia sa
fie agresiv ambitios, pe clnd acum el trebuie sa fie sociabil tolerant
pentru a constitui un "pachet" atragator. In orice caz, sentimentul iubirii
apare de regula numai In fata unor oferte umane ce se Incadreaza In limitele
posibilitatilor de schimb ale fiecaruia. Slnt pe cale sa fac un tirg: obiectul
trebuie sa fie tent ant ca valoare social a In timp trebuie sa fie inte
resat de mine, avInd In vedere toate cahtatile potentialitatile mele eviden
te ascunse. A')tfel, doua persoane se indragostesc una de cealalta clnd
simt ca au gasit cel mai bun obiect oferit pe piata, avInd In vedere limite1e
propriei lor valori de schimb. Adesea, ca In cazul cumpararii unor proprie
tali efective, potentialitatile ascunse ce pot fi dezvoltate ulterior joaca un rol
considerabil In cadrul nrgulul. Intr-o cultura In care orientarea spre piata
este preponderenta in care succesul material constituie principala valoare,
nu avem motive sa fim ca re1atia umana de iubire urmeaza ace
reguli ale schimbului care guverneaza piata produselor a muncii.
A treia eroare ce duce la ipoteza ca nu ar fi nimic de invatat despre
iubire consta In confuzia dintre trairea initiala a "indragostirii" starea
11
12
Este oare iubirea 0 artd?
pemianenta ,de iubire sau, mai bine zis, mentinerea unei stari permanente
de iubire. Daca 40i oarneni care au fost straini unul fata de celalalt, cum
sintem de regula'noi toti, lasa brusc zidul dintre ei sa cada se simt apro
Riati, se simt "una, acest moment al uniunii 0 traire dintre cele mai
ametitoare, dintre cele mai pasionante ale vietii. ,5i este cu totul din
comun, de-a dreptul miraculoasa, tocmai pentru persoanele inchistate in
ele tnsele, izolate, lipsite de iubire. Acest miracol al apropierii este
adesea inlesnit daca are in componenta sa sau. daca are ca punct de plecare
atractia sexuala consumarea actului sexuaL iubirea de tipul acesta
nu poate fi, prin natura sa, de duratit Cele doua persoane ajung sa se
cunoasca, iar relatia lor intima pierde tot mai mult farmecul, pina dnd
conflictele, dezamagirile, plictisul ucid in intregime bucuria initiala. Desi
gur, la tnceput, cei doi nu dau seama de toate acestea: dimpotriva, ei
iau intensitatea orbirii lor, ,,nebunia" lor, drept 0 dovada a puterii dragostei
ce i-a cuprins, dnd aceasta nu de fapt, decit gradul insingurarii
lor anterioare.
Atitudinea aceasta care sustine ca nimic nu ar fi mai simplu dedt sa
a continuat sa fie ideea prevalenta despre iubire, in ciuda
toarei evidente a contrariuluL Poate ca nici nu mai exista pe lume vreo
activitate, vreo intreprindere umana, care sa fie tnceputa cu atIt de enonne
sperante care sa duca cu aUta regularitate, la
Daca acest lucru s-ar intimpla cu vreo alta activitate, oamenii ar fi interesati
sa cunoasca motivele lor ar incerca sa afle cum sa proeedeze mai
bine ori, bunaoara. ar renunta definitiv la acea aetivitate. Cum In cazul
iubirii aceasta ultima varianta este imposibila, se pare ea exista doar 0
singura eale de a evita eea de a examina cauzele acestor
de a invata ee inseamna iubirea. .
Primul pas care trebuie faeut este .sa devii de faptul ea a iubi
este a arta, dupa cum a trih este 0 arta; daca vrem sa aflam cum sa iubim,
trebuie sa proeedam eum se procedeaza dnd vrem sa invatam arice alta
arta, sa zicem: muzica, pictura, ttmplaria ori ana medicala sau ingineria.
Este oare iubirea 0 artd?
Care sInt necesari In Invatarea unei arte?
Procesul tnvatarii unei arte se poate Imparti convenabil in doua parti:
una, teoriei; cealalta, practicii. Daca vreau sa invat arta
medicala, trebuie sa cunosc mai IntIi faptele legate de carpul omenesc de
diferitele boli. Ctnd am toate acestea teoretice, nu stnt inca, in
niei un caz, competent In arta medicala. Voi deveni stapin pe aceasta arta
abia dupa 0 lunga perioada de exereitiu, abia dupa ce, pIna la urma, rezul
tatele mele teoretice cele ale exereitiului meu practic se vor
fi contopit intr-un singur lucru: intuitia mea, esenta stapinirii unei arte.
Dar, pe lInga teorie practica, exista un al treilea factor necesar pentru
ca dneva sa devina maestru al und arte: stapinirea acelei arte trebuie sa
aiba pentru el 0 importanta maxima, nimic nu trebuie sa fie pentru el mai
presus decIt acea arta, Acest luCfu este adevarat pentru muzicii, pentru
medicina, pentru tImplarie deopotriva, pentru iubire. Poate ca tocmai
aiei se ascunde raspunsul la Intrebarea: de ce oamenii culturii noastre
incearca atit de rar sa invete aceasta arta. in duda lor, evidente,
in duda profundei lor insetari de iubire, aproape arice pare sa fie mai
,important pentru ei declt iubirea. Succesul, prestigiul, banii, puterea
aproape toata energia noastra este folosita pentru a invata cum sa atingem
aceste teluri astfel nu ne mai ramine aproape deloc energie pentru a
invata arta de a iubi.
'Se considera oare ca nu merita sa fie invatate dectt acele lucruri cu care
se pot bani sau se poate obtine prestigiu ca iub(rea, de pe urma
carda profitii "doar" sufletul care, in sens modem, ,,tlU aduce nici un
profi t", este un lux pentru care nu avem dreptul sa cheltuim prea muita
energie? se pare ca este, discutia ce urmeaza va trata arta de a iubi
in sensul impartirH de rpai sus: in primul rind voi discuta teoria iubirii -
aceasta va fi partea mai mare a eartH -, iar in al doilea rind voi discuta
despre practica iubirii, voi spune putinul ce se poate spune despre practica
acestui domeniu, ca despre practica oricarui alt domeniu.
13
14
II.
Teoria
iubirii
1.
Iubirea ca raspuns la problema existentei umane
Oriee teorie a iubirii trebuie sa lneeapa eu 0 teorie a omuIui, a existentei
umane. gasim iubire sau, mai bine zis, un eehivalent al iubirii, la
animale, lor stnt, In principal, 0 parte a inzestrarii instinetuale;
doar ale aeestei inzestrari instinetuale pot fi vazute funetionlnd
In cazul omului. Esential In existenta omului este [aptul ca el a din
regnul animal, din adaptarea instinctuala, ca el a natura - nu
o niciodata, facInd parte din ea - 0 data tndepartat de
natura, nu se poate Intoarce la ea; 0 data alungat din paradis 0 stare de
uniune originara cu natura -, cherubini cu sabii arzInde i-ar taia calea daca
ar tncerca sa se Intoarca. Omul poate progresa doar ratiunea,
gasind 0 noua armonie, 0 armonie umana, In locul armoniei preumane
irevocabil pierdute.
Iubirea ca rdspuns la problema existenfei Umane
Ond omul se am ea rasa umana cit ea individ, el este alungat
dintr-o stare bine definita - bine definita preeum instinetele -, intr-o stare
nedefinita, nesigura desehisa. Nu mai exista eertitudine deeit in ce
treeutul, singura eertitudine a viitorului fiind moartea.
Omul este dotat eu ratiune; el este viatd de sine inst4i, de
semenul sau, de treeutul sau de posibilitatile viitorului sau. Aeeasta
de sine ea entitate separata, duratei seurte a
propriei vieti, a faptului ea s-a naseut fara voia s" va muri impotriva
vointei sale, ea va muri Inaintea eel or dragi sau vor mud Inaintea
sa, singuratatii izolarii sale, a neputintf?i in fata fortelor naturii
societatii, toate aeestea transforma existenta izolata, rupta de rest, a omu
lui, !!1tr-o insuportabila eaptivitate. El pierde mintile daea nu s-ar
putea elibera din aeeasta eaptivitate, daea nu ar putea din aceasta stare
spre a se uni intr-o forma sau alta eu alti oameni, eu lumea de afara.
Sentimentul izolarii duee la anxietate; sentimentul aeesta este, de fapt,
oricarei anxietati. Sa fiu izolat inseamna sa fiu dat la 0 parte, seos
din funqiune, lipsit de posibilitatea de a-mi folosi puterile umane. Ded, sa
fiu izolat inseamna sa fiu neajutorat. ineapabil sa infrunt lumea - luerurile
oamenii - in mod aetiv; inseamna ca lumea ma poate invada fara ea eu
sa pot riposta Astfel, izolarea duee la 0 intensa anxietate. In plus, ea
produce sentiment de vinovatie. Aeest sentiment de vinovatie
de pe care il eapeti In izolare, este exprimat de povestea biblica a
lui Adam a Evei. Dupa ee Adam Eva au mIncat din "pomul
binelui raului", dupa ee s-au dovedit a fi (nu exista bine rau
pina eind nu apare libertatea de a nu te supune), dupa ee au devenit
oameni, emancipindu-se din armonia animalica originara eu natura, adiea
dupa lor ea fiinte umane, ei au vazut "ea sInt goi s-au
Pmem oare presupune ea un mit atit de veehi de elementar ea aeesta are
o morala legata de pudoarea vestimentara a seeolului al XIX-lea ea ideea
centrala pe care milul vrea sa ne-o transmita este stinjeneala pe care au
resimtit-o din eauza ea organele lor genitale nu erau
15
16
Teoria iubirH
acoperite? Nu prea poate fi a{ia. Tntelegtnd povestea in spirit victorian,
pierdem esentialul, care pare sa fie urmMoml: dupa ce barbalul {ii femeia
au devenit con{itienti de ei tn{ii{ii {ii unul de celaialt, ei au eon{itientizat {ii
faptul ca sint izolati {ii ell. stnt deosebiti, ea fiinte apartintnd unor sexe
diferite. Dar recunosctndu-{ii izolarea, ei l{ii nlmlneau straini, pentm ca nu
invatasera inca sa se iubeasca (dupa cum rezulta foarte dar din faptul ca
Adam se apanl puntnd vina pe Eva, In loc 5-0 apere {ii pe ea).
izolarii jara reunirea prin iubire, este 5i este totodata.
yinovatiei anxietatii.
eea mai profunda nevoie a omului este, decI, cea de a-{il depa{ii izola
rea, de a parasi captivitatea singuratatii. Nereu{iita tatala in atingerea acestui
tel inseamna alienare mintala, deoarece panica izoHirii complete poate fi
depa{iita numai printr-o aUt de radicala retragere din lumea exterioara incH
sentimentul izolarii sa dispara prin tnsa{ii disparitia lumii exterioare de care
e{iti izolat
Omul din toate epocile {ii din toate culturile este mereu confmntat cu
una {ii aceea{ii problema: cum sa-{ii depa{ieasca izolarea, cum sa obtina
uniunea, cum sa ajunga la 0 transcendere a vietii sale individuale spre a
obtine dez-izolarea. Problema esteaceea{ii. pentm omul primitiv care
traie{ite tn pe{iteri, pentm nomadul care-{ii tngrije{ite turmele, pentm taranul
din Egipt, pentm negustoml fenician, pentm soldatul roman, calugaml
medieval, samuraiul japonez, pentm funqionaml sau muncitoml modem.
Problema este aceea{ii pentm ca are acela{ii temei: conditia umana, datele
fundamentale ale existentei umane. Solutiile, insa, difera. Problema poate
fi rezolvata printr-un cult al animalelor. prin sacrificH' umane sau cuceriri
militare, prin desfatari luxoase, prin renuntari ascetice, prin munca obsesi
va, prin creatie artistica, prin iubirea de Dumnezeu {ii prin iubirea de
oameni. De{ii solutiile stnt multe - In{iirarea lor ar coincide cu tnsa{ii istoria
omenirii -, ele nu slnt totu{ii nenumarate. Dimpotriva, de indata ce ignoram
diferentele mamnte ce apartin mai mult suprafetei decft miezului, descope
rim ca exista doar un numar limitat de rezolvari care au fost date' {ii care
lubirea ca rdspuns la problema existenjd umane
pot fi date de om acestei probleme, in diferitele culturi in care a trait. Istoria
religiei a filozofiei stnt istorii ale acesOr rezolvari, ele constituie istoria
diversitatii lor, precum a limitarii lor ca numar.
Rezolvarile depind, Intr-o anumita masura, de,gradul de individualiza
re la care a ajuns omul. La copilul mic, eu-l s-a dezvoltat deja, dar nu foarte
multo copilul se simte inca una cu mama sa nu are sentimentul izolarii
atIta timp cit mama este prezenta. Sentimentul izolarii dispare prin simpla
prezenta fizica a mamei, a stnului, a pielii ei. Doar in masura in care simta
mtntul izolarii individualitatii se dezvolta la copil. prezenta fizica a mamei
devine insuficienta se face simtita nevoia izolarii pe alte cal.
In mod similar, rasa umana, In copilaria sa, se simte una cu natura.
PamIntul, animalele, plantele tin inca de lumea omului. EI se identifica pe
- sine cu animalele, lucru tn portul de animale,
In cuhul unui animal totemic sau al unor zei zoomorfi. Dar pe masura ce
rasa umana se emancipeaza din aceste legaturi primare eu natura, pe
masura ce izolarea sa de lumea naturala se intensifica nevoia de
a gasi noi cai de a scapa de izolare.
o cale ciitre atingerea acestui scop consta tn provocarea unor stan
orgiastice. Starile acestea pot avea forma unor transe auOinduse, uneori cu
ajutorul drogurilor. Multe ritualuri ale triburilor primitive of era 0 imagine
vie a acestui tip de solutie. Intr-o stare trecatoare de exaltare, lumea exte
rioara dispare totodata dispare sentimentul izolarii de ea. In masura in
care aceste ritualuri stnt practicate in comun, ele stnt Insotite de 0 traire
a fuziunii cu grupul, ceea ce face solutia mai eficienta. Foarte apropiata
de aceasta solutie orgiastica adesea facind parte din ea - este trairea
sexuala. Orgasmul sexual poate produce 0 stare similara cu cea produsa de
transa sau cu cea provocata de anumite droguri. Orgiile sexuale practicate
In grup faceau parte din multe ritualuri primitive. Se pare ca dupa expe
rienta orgiastica, omul po ate trai 0 vreme fara sa sufere prea mult de pe
urma izolarii sale. Tensiunea anxietatii incet este redusa prin
repetarea ritualului.
17
18
Teoria illbirii
Atita timp cit aceste stari orgastice sint practici in cadrul
tribului, ele nu produc nici anxietate, nici vreun sentiment de vinovatie. Sa
procedezi astfel este corect, ba este chiar 0 virtute, dat fiind ca acesta este
obiceiul ,aprobat prescris chiar de catre sau preoti; ded
nu ai de ce sa te simti vinovat sau Darsituatia este cu totul alta
aturici cind solutia aceasta este aleasa de un individ dintr-o cultura care a
renuntat deja Ia astfel de practici. Alcoolismul folosirea drogurilor sint
formele pe care Ie alege individul Intr-o cultura neorgiastica. Spre deosebire
de cei ce participa Ia practicile orgiastice social institutionalizate, astfel de
indivizi sufera de sentimente de vinovatie incearca sa
scape de izolare refugiul In alcool sau droguri, ei se simt mai
insingurati dupa trairea orgiastica sInt obhgati astfel sa recurga la aceasta
solutie tot mai frecvent tot mai intens. Recurgerea la solutia orgiastica
sexual a este putin diferita. Intr-o anumita masura, este yorba de 0 forma
naturala normala de a izolarii de 0 solutie partiala a problemei
izolarii. Dar la multi indivizi la care izolarea nu este tratata in alte
moduri, cautarea orgasmului sexual capata un rol care 0 face nu prea dife
rita de alcoolism sau folosirea drogurilor. Devine 0 incercare disperata de
a scapa de anxietatea produsa de izolare duce la un tot mai intens simta
mInt al izolarii, deoarece actul sexual lipsit de iubire nu umple niciodata
golul dintre doi oameni, dedt pentru moment.
Toate formele de uniune orgiastica au trei caracteristici: stnt intense,
violente chiar; au loc In toaHI personalitatea, am in spirit cit in trup; sint
treciUoare periodice. Exact contrariul se intImpla in cazul acelei forme de
uniune care este de de parte cea mai frecventa sGlutie aleasa de om in trecut
in prezent: uniunea bazata pe conformitatea cu grupul, cu obieeiurile sale,
cu practidle credintele sale. Dar aiei gasim 0 considerabila evolutie.
Intr-o societate primitiva, grupul este mic; el consta din cei ce se stnt
de singe se trag de pe meleaguri. 0 data cu dezvoltarea
culturii, grupul devine comunitatea cetatenilor unui polis, a tuturor
cetatenilor unui stat, a membrilor unei biserid. Chiar ultimul roman se
lubirea ca raspUllS la problema existelltei umalle
simtea mfndru ca putea spune "civis romanus sum"; Roma Imperiul erau
familia sa, caminul sau, lumea sa. In societatea occidentala contemporana,
uniunea cu grupul este de asemenea calea predominanta de a izo
larii. Este 0 uniune tn care individul dispare tn mare masura In
care scopul este sa apartii gloatei. Daca sInt ca toti ceilalti, daca nu am
senti mente sau gInduri care sa rna deosebeasca de ei, daca rna conformez
ca obiceiuri, imbracaminte idei tiparelor grupului, sTnt salvat de trairea
a Insingurarii. Sistemele dicta tori ale folosesc amenintarile
teroarea pentru a impune acest conformism; tarile democrate folosesc su
gestia propaganda pentru a-I mentine. Exista, ce-i drept, 0 mare diferenta
Intre cele doua sisteme. In democratii, nonconformismul este posibil de
fapt, nu este Intru totul absent; tn sistemele totalitare, doar de la cltiva rari
eroi martiri ne putem sa refuze supunerea. Dar tn ciuda acestei
diferente. societatile democratice prezinta un grad fparte mare de confor
mism. Motivul consta in faptul ca trebuie sa se gaseasca 0 solutie pentru
nevoia de uniune, iar daca 0 cale mai buna nu exista, atunci uniunea prin
conformism cu turma devine calea predominanta. Putem tntelege forta cu
care aqioneaza frica de a fi diferit, frica de a fi la cttiva departare de
gloata, numai daca Intelegem profunzimea nevoii de a nu fi izolat. Uneori,
aceasta frica de nonconformism este explicata rational ca 0 frica de pericole
efective care ar putea ameninta nonconformistul. Dar, de fapt, oamenii
doresc sa se conformeze tn mult mai mare masura dec1t slnt obligati sa 0
faca, cel putin tn democratiile occidentale.
Majoritatea oamenilor nici nu stnt macar de nevoia lor de a
se conforma. Ei traiesc cu iluzia ca urmeaza propriile idei inclinatii,
ca s1nt ca au ajuns la opiniile lor prin propria lor gIndire
ca doar dintr-o pura Intimplare ideile lor coincid cu cele ale majoritatii. Si,
mai mult, consensul tuturor drept 0 dovada a corectitudinii "pro
priilor" lor ideL Deoarece exista 0 nevoie de ate simti IntrucHva in
dividual, nevoia este satisfacuta prin preocuparea pentru diferentieri
minore; initialele de pe servieta sau de pe ecusonul funqionarului
19

20
Teoria iubirii
de la banca, apartenenta la partidul democrat sau republican devin expresii
ale diferentierii individuale. Propozitia am de frecvent folosita In reclame:
,jata ceva deosebit" releva aceasta nevoie patetica de diferentiere, dnd
diferentierea abia daca mai exista.
Aceasta tendinta cresctnda de eliminare adiferentelor este strIns legata
de conceptul de sentimentul egalitatii, sub forma la care au ajuns In cele
mai avansate societati industriale. in context religios. egalitatea Insemna ca
sIntem toti copii ai lui Dumnezeu, ca tuturor ne este comuna
substanta umana-divina, ca sIntem toti una. insemna, de asemenea, ca ade
varatele deosebiri dintre indivizi trebuie respectate, ca daca este adevarat ca
sIntem toti una, este adevarat ca fiecare dintre noi este 0 entitate uniea,
un cosmos in sine. Aceasta convingere ca fiecare individ este unie In felul
sau este exprimata, de pilda, in afirmatia talmudica: "Oricine salveaza 0
singura viata e ca cum ar fi salvat tntreaga lume; oricine distruge 0
singura viata e ca cum ar fi distrus lumea Intreaga" In filozofia ilumi
nismului occidental, egalitatea era Inteleasa de asemenea ca 0 conditie a
dezvoltarii individualitatii. Asta insemna (In formularea foarte clara a lui
Kant) ca nici un om nu trebuie sa fie un mijloc In atingerea telurilor alt!.!i
om. Caci toti oamenii sInt egali doar aUta timp cn sint scopuri numai
scopuri, niciodata mijloace, unul pentru celalalt. Urmind ideile ilumi
nismului, gInditorii din diferite au definit egalitatea ca abohre
a exploatarii, a tntrebuintarii omului de catre om, indiferent daca aceasta
intrebuintare ar fi plina de cruzime sau "umana".
In societatea capitalista contemporana, semnificatia egalitatii s-a schim
bat. Prin egahtate, ne referim la egalitatea un or roboti, a unor oameni ce
pierdut individualitatea. Egalitatea fnseamna astazi mai degraba
"uniformitate" decft "unitate". Este uniformitatea unor abstractiuni, a un or
oameni ce au munca, distractii, care citesc ziare,
care au sentimente idei. AvInd in vedere aceste iucruri,
trebuie sa privim cu oarecare scepticism anumite realizari considerate a fi
semne ale progresului nostru, ca de pilda egalitatea femeilor. Cred ca nu
Iubirea ca rdspuns la problema existenfei umane
mai este nevoie sa spun ca nu pledez tmpotriva egalitatii femeilor in genere;
dar nu trebuie sa ne lasam de aspectele pozitive ale acestei tendinte
catre egalitate. Ea face parte din tendinta generala de eliminare a deosebi
rilor. Egalitatea este platita cu un pret foarte mare: femeile sInt egale pentru
ca nu mai sint deosebite. Propozitia filozofiei ilumin'iste, l'ame, n'a pas de
sexe; sufletul nu are sex, a devenit parte din practica generala. Polaritatea
sexelor este pe cale de disparitie 0 data cu ea, dispare :.;i iubirea erotica
ce se bazeaza pe aceasta polaritate. Barbatii :.;i femeile devin identici, nu
egali ca poli opu:.;L Societatea contemporana propovaduie:.;te acest ideal al
egalitatii dezindividualizate caci are nevoie de atomi umani, identiei unii cu
altii, spre a-I face sa functioneze intr-un mecanism de masa, sa funqioneze
bine, fara frictiuni; sa raspunda toti la acelea:.;i comenzi, dar Hecare sa fie
convins ca urmeaza propriile dorinte. Exact a:.;a cum produqia de masa
moderna cere standardizarea bunurilor de consum, procesul social cere
standardizarea omului, iar aceasta standardizare este numita "egalitate".
Uniunea prin conformitate nu este intensa :.;i violenta, ea este blinda,
dictata de rutina :.;i tocmai de aceea este adesea insuficienta pentru a lini:.;ti
anxietatea izolari1. Frecventa cazurilor de alcoolism, de drogare, de sexua
litate compulsiva, desinucidere este, in societatea occidentala contempora
na, un simptom al relativului e:.;ec al conformarii la gloata. In plus, aceasta
solutie prive:.;te in principal mintea, :.;i nu trupul, ceea ce constituie inca un
motiv pentru care nu sufera comparatie cu solutiile orgiastiee. Confor
mitatea la gloata are un singur avantaj: este permanenta :.;i nu spasmodica.
lndividul este in trod us In tipieul conformarii deja de la trei sau patru ani
:.;i apoi nu mai pierde niciodata contactul cu gloata. Chiar :.;i inmormintarea
sa, pe care 0 prive:.;te ca pe .ultima sa mare aparitie sociala, este In strict a
:onformitate cu tipieuL
Alaturi de conformitate ca mod de Inlaturare a anxietatii provocate .de
zoiare, mai trebuie luat in considerare :.;i un alt factor al vietii contempo
ane: rolul rutinei In munca :.;i al rutinei tn placere. Omul devine un "de la
oua la cind", este parte a fortei de munca sau a ma:.;inii birocratke de
21
22
Te:oria iubirii
funqionari administratori. Nu prea are initiativa, sareinile sale sYnt pre
scrise de organizatorii mundi; niei nu prea exista diferenta Intre cei situati
In virful scarii sociale cd de jos. Ei tndeplinesc toti sareini prescrise de
structurii organizatorice, cu viteza prescrisa In modul prescris.
Chiar starea afectiva este supusa unor prescriptii: trebuie sa fii bine
dispus, tolerant, serios, ambitios capabil sa te descurci cu orieine fara
friqiuni. Distraqia este in mod asemanator rutinizata, chiar daca nu chiar
ant de drastic. Cartile sint selectate de cluburi de carte, filmele de proprie
tarH de einematografe teatre, iar reclamele slnt platite de ei; toale celelalte
sint deopotriva uniformizate: plimbarea de durpinica cu progra
mele de televiziune, jocul de carti, petrecerile. De la pIna la
moarte. de luni pIna luni. de dimineata pIna seara. toate activitatile sInt
rutinizate, prefabricate. Cum sa poata avea grija un om, In aceasta retea de
rutine, sa nu uite ca este un om, un individ unic, caruia Ii este data
doar aceasta unica de a trai, cu sperante dezamagiri, cu tristeti
friei. cu nazuinta spre iubire cu groaza de neant izolare?
o a treia cale de a atinge uniunea este data de activitatea creatoare, fie
cea a artistului, fie cea a artizanuluL in orice fel de activitate creatoare,
persoana care creeaza se cu materialul sau, material ce reprezinta
pentru el tntreaga lume exterioara. Fie ca tImplarul face 0 masa, ori aurarul
o bijuterie, fie ca taranul cultiva grlul sau pictorul face un tablou, in
toate tipurile de activitate creatoare, cel ce obiectul mundi
devin una, omul se cu lumea in procesul creatiei. Acest lucru este
adevarat, numai in cazul mundi productive, In care eu planific,' eu
produc eu judec rezultatul muneii mele. In procesul mundi mode me a
unui funqionar sau a unui lucr-ator la banda rulanta, ramIne foarte putin
din aceasta virtute unificatoare a mundi. Lucratorul devine 0 anexa a
sau a aparatului birocratic. Inceteaza sa mai fie el ded nu
are loc nici 0 uniune In afara celei a conformariL
Uniratea realizata in munca productiva nu este interpersonala; unitatea
realizata in fuziunea orgiastica este trecatoare; unitatea realizata prin
IubiTea ca Tdspuns la pToblema existenfei umane
conformare este doar 0 pseudo-unitate. ele sint doar solutii partiale
ale problemei existentei. Solutia completa consta in realizarea uniunii
inierpersonale, a fuziunfi cu 0 alta persoana, in iubire.
Aceasta dorinta de fuziune interpersonal a este cea mai puter
nidi a omului. Este pasiunea fundamental a , este forta ce tine laolalta rasa
umana, clanul, familia, societatea. in implinirea acestei dorinte
inseamna alienare mintala sau distrugere, autodistrugere sau distrugerea
altora. Fara iubire, omenirea nu ar putea sa existe nici macar 0 zi.
daca numim realizarea uniunii interpersonale ,,iubire", sin tern intr-o
mare incurcatura. Fuziunea poate fi realizata pe diferite cai, iar deosebirile
dintre acestea nu sint mai putin semnificative decft ceea ce au in com un
diferitele forme ale iubirii. Trebuie oare sa Ie numim pe toate iubire? Sau
trebuie sa rezervam cuvintul ,,iubire" numai pentru 0 anumita forma de
uniune, pentru cea care a constituit virtutea ideala in toate sistemele
religioase filozofice ale ultimilor patru mii de ani in cultura occidentala
orientala? .
cum se intfmpla in cazul tuturor dificultatilor semantice, raspunsul
nu poate fi decft arbitrar. Important este insa sa la ce fel de uniune ne
referim cind vorbim despre iubire. Ne referim oare la iubire ca solutie
matura a problemei existentei sau vorbim de acele forme imature de iubire
ce pot fi numite uniune simbiotica? In paginile urmatoare, voi numi iubire
numai prima forma de iubire. Voi incepe insa discutia despre ,,iubire" cu
celelalte forme.
Uniunea simbiotica are modelul biologic in relatia dintre mama
insarcinata fat. Sint aici doua fiinte este doar una. Traiesc
,Jaolalta" (symbiosis), au nevoie una de cealalta. fatuI este parte din mama,
de la ea tot ceea ce Ii este necesar; mama este pentru el lumea
intreaga, ea il ea il protejeaza, dar, in timp, viata ei este
amplificata prin existenta fatului. In uniunea simbiotica psihica, cele doua
trupuri sint independente, dar exista un de felul acesta pe plan
psihologic.
23
24
Teoria iubirii
Forma pasiva a uniunii simbiotice este cea de subordonare ori, daca
folosim termenul clinic, de masochism. Persoana masochista se elibereaza de
sentimentul insuportabil al izolarii separarii transformIndu-se in parte
integranta a und alte persoane, care II II ghideaza, Il protejeaza,
care pentru el este viata oXigenul, parca. Puterea celui caruia i se
subordoneaza este mult amplificata, fie ca este 0 persoana, fie ca este un
zeu; acela estetotul, eu nu sInt nimic, declt ca faclnd parte din el. Ca parte
a lui, am parte eu de maretie, de putere, de certitudine. Persoana maso
chista nu are de luat decizii, nu asuma nici un rise; nu este niciodata
singunl, dar nu este nici independenta; nu are integritate; nu este Inca pe
deplin nascuta. In context religios, obiectul adulatiei se idol; iar
in contextullaic al und relatii de iubire masochista, principalul mecanism,
eel al idolatrizarii, este Relatia masochista poate fi Imbinata cu
dorinta fizica, sexuala in acest caz, nu mai este yorba de 0 subordonare
la care participa doar mintea, ci totodaUi. tntregul trup. Exista supunere
masochista la destin, la boala, la muzica rituala, la starea orgiastiCl'l prod usa
de droguri sau de transa hipnotica. In Wate cazurile acestea, persoana
renunta la integritatea sa, se transforma pe sine in instrumentul unei fiinte
sau al unui lucru exterior mai are nevoie rezolve problema
vietii prin propria sa activitate productiva.
Forma activd a fuziunii simbiotice este dominatia sau, folosind terme
nul psihologic corespunzator masochismului, sadismul. Persoana sadica
sa scape de Insingurarea sa de simtamintul tncarcerarii, transfor
mind 0 alta persoana in parte integranta a sa. Se,amplifica se intensifica
pe sine IncorporInd 0 alta persoana, care i:l idolatrizeaza.
Persoana sadica este la fel de dependenta de persoana subordonata ca
aceasta din urma de prima; nici una nu poate trai fara cealalta. Diferenta
este doar ca persoana sadica e cea care comanda, exploateaza,
pe cind cea masochista este comandata, exploatata, ranita, umi
lita. Aceasta este 0 deosebire considerabila in planul realitatii, dar pe un
plan emotional mai profund, diferenta dintre ei este mai putin importanta
lllbirea ca rdsp"ns la problema existenlei IImane
declt trasatura ce 0 au In comun: fuziunea prin renuntare la integritate.
Daca intelegem acest lucru, nu ne va mai surprinde sa constatam ca, de
obicei, 0 persoana reaqioneaza simultan atit sadie cit masochist, de
regula fata de obiecte diferite. Hitler reaqiona in mod fata de oameni,
dar masochist fata de destin, fata de istorie, fata de Jorta superioara a
naturii". pe care I-a avut - sinuciderea in mijlocul distrugerii' gene
rale - Ii caracterizeaza la fel de mult ca visul lui de succes, de dominatie
totaIa!.
Contrar uniunii simbiotice, iubirea maturit inseamna uniune cu condipa
pdstritrii propriei integritdti, a propriei individualitati. Iubirea este 0 putere
activit in om; 0 putere care sparge zidul ce separa omul de semenul sau,
care tl cu altii; iubirea il ajuta pe om sa sentimentul
izolarii separarii, permitlndu-i sa ramina el insu:,;i, sa-:,;i pastreze
integritatea. In iubire, apare paradoxul ca doua fiinte devin una :,;i ramin
totu:,;i doua.
Daca spunem ca iubirea este 0 activitate, Intimpinam 0 dificultate ce
provine din semnifieatia ambigua a cUvlntului ,,activitate". Prin ,,activitate",
in sensul modern al cUvlntului, se fntelege, de regula, 0 actiune care
produce 0 schimbare intr-o situatie data, prin mijlocirea unei cheltuieli de
energie. Astfel, un om este considerat activ daca face afaceri, studiaza me
dicina, lucreaza la 0 banda rulanta, 0 masa sau face sport. Ceea
ce au in comun toate activitatile acestea este ca ele stnt rndreptate catre un
tel exterior ce trebuie atins. Ceea ce nu se ia de obicei in considerare este
motivatia activitatii. Sa luam ca exemplu un om minat sa munceasca fara
incetare de un profund simtamint de insecuritate insingurare sau un altul
imboldit de ambitie sau de lacomia cl:,;tigului: in toate cazurite acestea,
persoana este un sc1av al pasiunii sale, iar activitatea sa este tn realitate 0
,,pasivitate" pentru ca 0 face ,,mtnat"; el este patimitoruI, nu ,,actorul". Pe de
alta parte, un om sttnd lini:,;tit :,;i contempltnd, fara vreun alt rost sau tel in
Pentru un mai detaliat al sadismului masochismului. vezi E.Fromm. Escape from
Freedom [Fuga de ltbertate - n.t.], Rinehart &: Company, New York, 1941.
25
26
Teoria iubirii
afanl de cel de a se simti pe sine de simti uniunea cu lumea, este
considerat "pasiv" deoarece nu .lace" nimic. in realitate, atitudinea sa de
meditatie concentrata este cea mai inalta forma de activitate care exista, 0
activitate a sufletului, posibila numai cu cotlditia liberUitii independentd
interioare. Primul Inteles al activitatii, eel se refera la folosirea
energid pentru atingerea unor teluri exterioare; celalalt tnteles al activitatii
se refera la folosirea puterilor inerente omului, indiferent dadi se produce
vreo schimbare exterioara sau nu. Cel de-al doilea inteles al activitatii a fost
foane dar formulat de Spinoza. EI doua feluri de afecte: afecte
active afecte pasive, ..actiuni" "pasiuni". in exercitiul unui afect activ,
omul este liber, este staplnul afectului sau; In exercitiul unui afect pasiv,
omul este mInat de ceva, el fiind obiectul unor motivatii de care nu e
Astfel, Spinoza ajunge sa afirme ca virtutea puterea sInt unul
lucru
2
. Invidia, gelozia, ambitia, orice forma de lacomie slnt
pasiuni: iubirea este 0 aqiune, este practicarea unei puteri umane, care se
poate face numai In libertate nu ca rezultat al unei constrtngeri.
Iubirea este 0 activitate, nu un afect pasiv; "a iubi" este altceva decit "a
fi indragostit". La modul eel mai general, caracterul activ al iubirii poate fi
descris prin afirmatia ca a iubi tnseamna In primul rind a da, nu a primi.
Ce inseamna ada? Orielt de simplu ar parea nlspunsul la aceasta
Intrebare, el este, de fapt, plin de ambiguitati complicatii. Cea mai ras
pfndita eroare este ca a da ceva ar insemna "a renunta la ceva", a te priva
de ceva, a face un sacrificiu. Persoana al carui caracter nu a stadiul
unei orientari pur receptive, exploatatoare, acaparatoare, resimte actul de a
da In acest fel. Caracterul de tip mercantil este dispus sa dea, dar
daca ceva in schimb; sa dea cevil fara sa primeasca inseamna
pentru el sa fie Oamenii a caror orientare este In prindpal nepro
ductiva, cred ca a da inseamna a te san lei. De aceea, majoritatea indivizilor
2 Spinoza, Etica IV, Def.8 .
. 3 Pentru 0 discutie detaliata a acestor orientari ale caracterului, vezi E. Fromm Man Jar Himself
{Omul pentru el - n.t.}. Rinehart & Company, New York, 1947, cap.III. pp.54-U7.
11lbirea ca rasp1lns la problema existenJd 1lmane
de acest tip refuza sa dea. AltH fae 0 virtute din a da, In sensul de a face
un sacrificiu. Ei cred cll trebuie sa dea tocmai pentru ca este dureros sa dea;
virtutea de ada. constInd pentru ei tocmai din actul acceptllrii sacrificiuluL
Pentru ei, norma conform carda este mai bine sa dai dectt sa
inseamna tocmai ca este mai bine sll suferi 0 prfvatiune dectt sa ai parte de
bucurie.
Pentru caracterul productiv, a da are 0 semnificatie complet diferitit A
da este cea mai tnalta expresie a puterii. Tocmai in actul de ada, Imi simt
taria, bogatia, forta. Acest mod-de a-mi resimti din plin vitalitatea puterea
mll umple de bucurie. Ma simt revarsIndu-ma, rasptndindu-ma, traind din
plin ded rna bucur
4
. Sa dai este mai placut clectt sa nu pentru
ca ar fi yorba de 0 privatiune, ci pentru d actul de a da exprima propria-mi
vitalitate .
. Nil este dificil sa valabilitatea acestui principiu aplictndu-l
anumitor fenomene particulare. Exemplul cel mai simplu este din sfera
sexului. Punctul culminant al funqiei sexuale masculine consta in actul de
ada; barbatul se pe sine, organul sau sexual, femeii. in momentul
orgasmului jj da samInta lui. Nici nu poate face altfel daca este potent. Daca
nu 0 poate da, este impotent. Pentru femde procesul nu este diferit, doar
ceva mai complex. Ea se de aser'nenea; ea deschide portile spre
centrul feminitatii sale; In actul de a primi, ea Dad nu este
capabila de acest act de daruire, daca poate numai primi, este frigida. in
cazul el, actul daruirii are loc mai tIrziu din nou, nu In funqia sa de iubita,
ci in cea de mama. Ea propriul trup copilului ce-l poarta,
laptele sugarului Ii acestuia caldura trupului ei. Sa nu
Ie daruiasca pe toate acestea, ar fi dureros pentru ea.
In sfera celor materiale, daca dai tnseamna ca bogat. Nu cel ce are
mult este bogat, ci cel ce dd mult. Acaparatorul mereu ca ar putea
sa piarda ceva este, psihologic vorbind, un om sarac, saracit, indiferent crt
4 Vezi definitia bucuriei data de Spinoza.
27
28
Teori" illbirii
de mare ii este avutia. Oridne este capabil sa dea este bogat: simte ca poate
oferi ceva altora. Numai cei privati de tot ceea ce strictul necesar
pentru subzistenta vor fi incapabili sa se bucure de actul daruirii lucrurilor
materiale. Dar experienta cotidiana ca ceea ce considera un om
ca ar fi minimul necesar depinde la fel de mult de caracterul sau pe cit
depinde de ceea ce poseda efectiv. Se ca saracul are mai multa dispo
nibilitate sa dea decH bogatul. saracia ce anumite limite,
te sa dai ea este am de degradanta, nu numai din cauza sufe
rintelorpe care Ie In mod direct, d pentru ca jJ priveaza pe
sarac de bucuria de ada.
Dar sfera cea mai imponanta a daruirii nu este aceea a lucrurilor
materiale, ci aceea care tine de dameniul specific uman. Ce of era 0 per
soana alteia? Se of era pe sine, afera ceea ce are mai pretios, of era viata.
Asta nu Inseamna neaparat ca sacrifica viata pentru celalalt, ci ca ii
ceea ce este viu in el; Ii bucuriile sale, ceea ce i se pare
interesant, ceea ce ceea ce umorul sau, trtstetile sale - toate
expresie a ceea ce este viu in el. Oferind astfeldin viata lui, il
pe celalalt, II face sa simta mai intens ca totodata, simte el
mai intens ca El nu da ca sa primeasca; a da este in sine 0 extra
ordinara bucurte. Dar daruind, nu poate sa nu aduca la viata ceva In
celalalt, iar acest ceva se reflecta asupra lui daruind cu adevarat, el
nu poate sa nu primeasca ceea ce Ii este daruit in schimb. A darui implica
sa-I fad pe celalalt sa daruiasca de asemenea cei doi astfel
bucuria a ceea ce au adus la viata impreuna. in actul daruirii, s-a nascut
ceva amlndoua persoanele implicate sint recunoscatoare pentru viata care
s-a nascut pentru amlndoi. in particular, in cazul iubirii, asta inseamna ca
iubirea este 0 putere ce produce iubire; pe cind ifupotenta este incapaci
tatea de a produce iuhire. Acest gind a fost foarte frumos exprimat de Marx:
,,sa privim", spune el, ,pmul ca om, iar relatia sa cu ca pe 0 relatie
umana atund nu poti schimba iubirea decit pe iubire, increderea pe
incredere Daca vrei sa te bucuri de ana, trebuie sa fii instruit in
lubirea ca rtispulls la problema exislelltei Amalie
domeniul artei; dad vrei sa ai influenta asupra altora, trebuie sa fii 0
persoana cu influenta tntr-adevar stimulatoare promovatoare asupra altar
oameni. Oricare din relatiile tale cu omul sau cu natura trebuie sa fie 0
expresie definita a adevaratei tale vieti individuale, corespunzatoare obiec
tului dorintei tale. Dad fara sa generezi hibire, adica daca iubirea
ta ca atare nu produce iubire, dad prin mijlocirea unei exprimdri a vietH ca
persoam1 ce nu te trai1sformi tntr-o persoand iubitd, atunci iubirea
ta este impotenta, este 0 nefericire.
u5
Dar nu numai In iubire a da tnseamna
a primi. Profesorul lnvata de la elevi, actorul este stimulat de spectatori,
psihanalistul este de pacient, attta vreme cIt ei nu se trateaza
unii pe altii ca pe obiecte, ci sInt tntr-o relatie adevarata productiva:
ered ca nu mai este necesar sa subliniem faptul ca facultatea de a iubi
ca un act de daruire depinde de gradul de dezvoltare a caracterului nostru.
Facultatea aceasta presupune realizarea unei orientari predominant produc
tive; cuo astfel de orientare, omul a dependenta de altii, iluzia
narcisista a omnipotentei, dorinta de exploata semenii sau de a acapara
a capatat tncredere in fortele sale umane, precum curajul de a se bizui
pe propriile lui puteri in atingerea telurilor sale. In masura In care aceste
calitati Ii lipsesc, ornul se teme sa se daruiasca deci, sa iubeasca.
Dincolo de acest element al daruirii, caracterul activ al iubirii devine
evident prin faptul ca implica Intotdeauna cIteva elemente de baza, comune
tuturor formelor de iubire. Acestea sInt grija, responsabilitatea, respectul

Fapml ca iubirea implica grijd pentru eel iubit iese eel mai dar in
evidenta In cazul iubirii mamei pentru copilul ei. Nici 0 asigurare In ce
iubirea unei marne nu am considera-o sincera daca am vedea ca
ea nu are grija de copilul ei, daca ea ar uita sa-l hraneasca, sa-l spele, sa-i
of ere can fort fizic; sintem impresionati de iubirea unei marne tocmai pentru
ca vedem cIta grija are de copilul ei. lucru Ii putem spune in cazul
5 Nalionalbhonomie und Philosophie, 1844, publicat in Karl Marx, Die Fruhschriften, Alfred
Kroner Verlag, Stuttgart, pp. 300,301.
29
Teoria iubirii
grijii pentru animale sau flori. Daca 0 femeie ne spune ca florile
vedem ca ea uita sa Ie ude, nu putem sa credem in "dragostea" sa pentru
flori. lubirea este grija activit pentru viata dezvoltarea celui iubit. Acolo unde
aceasta grija activa nu exista iubire. Acest aspect al iubirii este
foarte frumos prezentat In Cartea lUi lana. Dumnezeu i-a spus lui lana sa
mearga la Ninive sa-1 pe locuitorii ei ca vor fi pedepsiti daca
nu Indreapta purtarea. ICma fuge de aceasta misiune, temlndu-se ca cei
din Ninive se vor cai, iar Dumnezeu it va ierta. EI este un om cu un
putemic simt al ordinii legii, dar lipsit de iubire. Incerctnd sa evadeze,
el ajunge In burta unei balene, simbol al starii de izolare, de claustrare pe
care lipsa sa de iubire solidaritate i-a adus-o. Dumnezeu tl salveaza
lana merge la Ninive. El predica locuitorilor, cum i-a cerut
Dumnezeu, lucrul de care se temea se intImpla. Oamenii din Ninive se
caiesc, se tndreapta, iar Dumnezeu Ii iarta renunta sa distruga
lana este foarte suparat dezamagit; el voia sa se faca ,.,dreptate", nu sa se
acorde tndurare celor din Ninive. In cele din urma, lona pacea
. sub un porn pe care Dumnezeu Il face sa creasca anume pentru el, ca sa-l
protejeze de soare. Dar cind Dumnezeu face pomul sa se usuce, lana se
mInie se plInge cu Infocare lui Dumnezeu. Dumnezeu ti raspunde: ,.Tie
iti este mila de pomul acesta care nu te-a costat nici 0 truda pe care nu
tu I-ai facut sa creasca, tntr-o noapte s-a nascut intr-o noapte a pierit.
Si mie sa nu-mi fie mila de Ninive, cetatea cea mare, in care se afla mai
multe mii de oameni, cari nu sa deosebeasca dreapta de sttnga lor,
inca 0 multime de vite!" Raspunsul dat de Dumnezeu lui lana trebuie
lnteles simbolic. Dumnezeu ii explica lui lana ca esenta iubirii este sa
pentru ceva sa fad acel ceva ,,sa creasca", ca iubirea truda
sint inseparabile. lucrul pentru care pentru ceea
ce
Grija preocuparea implica un alt aspect al iubirii, aspectul respon
sabilitdtii. Responsabilitatea este tnteleasa asUizi, de cele mai multe ori, ca
tndatorire, ca ceva impus cuiva din exterior. Dar responsabilitatea, in
30
lllbirea ca raspllns la problema existenJei Ilmane
adevaratul sau sens, este un act In Intregime voluntar; este raspunsul meu
la nevoile, exprimate sau nu, ale und alte fiinte umane. A fi ,,responsabil"
Inseamna a fi In stare a fi gata ,,sa raspunzi". lona nu se simtea responsabil
pentru locuitorii din Ninive. EI, ca Cain, ar fi putut sa intrebe: ,,sint eu
pazitorul fratelui meu?". Persoana care raspunde. Viata fratelui sau
nu este doar treaba fratelui sau, ci a sa proprie. se simte responsabil
pentru aproapele sau, cum se simte responsabil pentru sine. Aceasta
responsabilitate, In cazul mamei al copilului ei, se refera in specialla grija
pentru nevoile fizice. in iubirea dintre adulti, ea se refera In special la
nevoile psihice ale persoanei celeilalte.
Responsabilitatea ar putea degenera capattnd un caracter posesiv,
de domina tic , daca nu ar exista 0 a treia componenta a iubirii: respectul.
Respectul nu este frica veneratie; ci Inseamna, conform radacinii cuvin
tului (respicere =a privi la), capadtatea de a vedea 0 persoana cum este
ea, de a fi de individualitatea sa unica. Respectul inseamna preo
cuparea ca cealalta persoana sa se dezvolte sa se pe caile sale
proprii. Respectul implica, absenta exploatarii. Doresc ca persoana
iubita sa se dezvolte sa se pentru propriul ei bine pe
propriile sale cai, nu pentru a rna servi pe mine. Daca iubesc acea per
soana, rna simt una cu el sau cu ea, dar cum este, nu cum avea
eu nevoie sa fie, pentru ca s-o pot folosi. Este dar ca respectul devine
posibil numai daca eu mi-am independenta; daca eu pot sa exist
sa rna fara proptele, fara sa am nevoie sa domin sau sa exploatez pe
altcineva. Respect exista numai pe baza libertatii: J'amour est l'enfant de la
liberte", cum spune un vechi cintec francez; iubirea este fiica libertatii,
niciodata a dominatiei.
Nu este posibil sa respeqi 0 persoana fara sa 0 grija respon
sabilitatea ar fi oarbe daca nu ar fi conduse de ar
fi goala, daca nu ar fi motivata de preocupare. Exista multe nivele ale
ca aspect al iubirii este 0 care nu
ramine la suprafata, c;:i patrunde in miezullucrurilor. Ea este posibila numai
31
32
,
Teoria h.birii
daca poti preocuparea pentru tine insuti poti vedea persoana
cealaita in propriii sai terrneni. Poti sa de pilda, cit 0 persoana este
nervoasa chiar dadl nuo arata deschis; dar poti sa 0 mai profund
decit am, poti sa ca este anxioasa ingrijorata. ca se simte singura. d
se simte vinovata. Si atunci cit enervarea sa' este doar manifestarea unui
Iucru mai profund 0 vezi anxioasa derutata, adica 0 consideri mai
degraba 0 persoana suferinda nu una nervoasa.
mai are 0 legiHura, 0 legatura fundamentaIa, cu problema
iubirii. Nevoia profunda de fuziune cu 0 alta persoana spre a din
Inchisoarea propriei izolari se leaga strIns cu 0 alta dorinta specific umana,
cea de a .,taina omului". cum viata, sub aspectele sale biolo
gice. este un miracol un mister. omul sub aspectele sale umane este de
asemenea 0 taina de nedeziegat pentru sine pentru semenul sau.
Ne pe noi cu toate eforturile pe care Ie facem,
nu ne Ne semenul nu-l pentru
ca nu sintem lucruri semenul nostru nu este nici el un lucru. Cu
cit mai adinc patrundem in fiinta noastra sau in fiinta altcuiva. cu alit mai
mult ne scapa tinta noastre. Si nu putem sa nu darim sa
patrundem tainele sufletului uman, ale nucleului central care este "el".
Exista 0 cale, 0 cale disperata. de a taina: cea a puterii depline
asupra unei alte persoane, putere care it obbga sa faca ce vrem, sa simta ce
vrem, sa gtndeasca ce vrem, ceea ce 0 transforma Intr-un lucru. tntr-un
lucru al nostru, in proprietatea noastra. Gradul ultim al acestei incercari de
a duce la extremul sadism, la dorinta capacitatea de a face 0
fiinta umana sa sufere, la a 0 tortura. la a 0 farta marturiseasca taina
In suferinta sa. Aceasta dorinta nebuna de a patrunde taina omului, taina
celuilait deci propria noastra taina, constituie 0 motivatie a adincimii
intensitatii cruzimii distructivitatii umane. Acest fapt a fost exprimat in
mod foane succint de Isaac Babel. El citeaza un coleg, ofiter in razboiul
civil rus. spuntnd: ,,Dacit-l doar scapi doar de el...
n-o sa ajungi niciodata la sufletullui, cum este el cum se arata.
'""irea ea rasp""s la pro"'ema existellfei "malle
Dar eu nu rna crut, eu am chinuit, nu 0 data, un mai mull de 0
ora. Vezi dumneata, eu vreau sa ajung sa ce este viata de fapt, cum
este cum arata ea acolo, dedesubt."6 .
La copH, Inttlnim frecvent aceasW. cale spre manifestindu-se
deschis. CopUuI ia ceva il face bucati ca sa-l "Cunoasca, ia un animal, de
pilda. Rupe cu cruzime aripile unui fluture ca sa-I cunoasca, ca sa-i afle
taina. Cruzimea in sine este motivata de ceva mai profund: de dorinta de
a afla secretul lucrurilor al vietii.
Cealalta cale de a "taina" este iubirea. lubirea este patrunderea
activa a persoanei celeilalte, dorinta mea de a fiind potolita prin
uniune. in actul fuzionarii te cunosc, rna cunosc, cunosc totul - nu
"cunosc" nimic. Cunosc in singurul mod in care unei fiinte vii
este posibila pentru om, anume prin tnlirea uniunii, nu prin vreo
data de gindire. Sadismul este motivat de dorinta de a
taina vietti, {'i totu{,i ne lasa la fel de ignoranti cum am fost. L-am sfi{'iat pe
celalait, madular cu madular, {'i tot ce am [acut este ca I-am distrus. Iubirea
este singura cale de cunoa{'tere care, in actul uniunii, tmi raspunde intre
barilor. in actul iubirii, al daruirii de sine, in actul patrunderii persoanei
celeilalte, eu rna regasesc, rna descopar, rna descopar pe mine insumi {'i 11
descopar pe celalalt, descopar omul.
Nazuinta de a ne cunoa{'te pe noi in{,ine {'i de a ne semenul
a fost exprimata in motto-ul delfic "cunoa{'te-te pe tine insuti". lata prin
cipalul punct de pomire al oricarei psihologii. Dar dat fiind ca dorinta
noastra este sa {'tim totul despre om, sa {'tim taina sa ultima, dorinta aceasta
nu poate fi niciodata implinita printr-o cunoa{'tere obi{,nuita, adica numai
prin gtndire. Chiar dad am {'ti de 0 mie de ori mai multe despre noi lllt>ine,
nu am ajunge la un capat. Tot am ramine 0 enigma pentru noi In{,ine, iar
semenul nostru ne-ar ramine, deopotriva, 0 enigma. Singura cale spre 0
cunoa{'tere deplina este cea a actului iubirii: acest act transcende gindirea,
6 I.Babel, The Collected Stories, Criterion Books, New York, 1955.
33
34
Teorfa iubirfi
transcende cuvintele. Este scufundarea Indrazneata In trairea uniunii.
T prin gtndire, adica cea psihologica, este 0 conditie
necesara pentru deplina In actul iubirii. Trebuie sa cunosc
obiectiv persoana cealalta persoana mea pentru a fi In stare sa-i vad
realitatea sau, mai bine zis, sa ma ridic deasupn:l iluziilor, deasupra even
tualelor imagini irational distorsionate despre celalalt. Numai cunosctnd 0
fiinta umana obiectiv, pot sa-I cunosc esenta ultima In actul iubirii.7
Problema omului este paralela cu problema religioasa a
lui Dumnezeu. In teologia occidentala conventionaIa, se face
incercarea de a-I pe Dumnezeu prin gtndire, de a se afirma ceva
despre Dumnezeu. Se presupune ca II poti pe Dumnezeu, gtndind.
in misticism, care este un produs, 0 consecinta a monoteismului (dupa cum
voi Incerca sa anlt mai tirziu), se renunta la tncercarea de a-I pe
Dumnezeu prin gtndire se recurge, in schimb, Ia trairea uniunii cu
Dumnezeu, 0 traire care nu mai lasa loc - exclude necesitatea
despre Dumnezeu.
Trairea uniunii cu omul sau, religios vorbind, cu nu este
nicidecum irationala. Dimpotriva, este, cum a aratat Albert Schweitzer,
consecinta rationalismului, consecinta sa cea mai Indrazneata cea mai
radicala. Se bazeaza pe limitarilor fundamentale, nu acciden
tale ale noastre. Este faptului ca nu vom putea
"concepe" niciodata taina omului a universului, dar ca Ie putem
prin actul iubirii. Psihologia ca are limitarile sale
cum consecinta logica a teologiei este misticismul, consecinta ultima a
psihologiei este iubirea.
Grija, responsabilitatea, respectul sInt reciproc depen
dente. Ele constituie un sindrom de atitudini ce se regasesc la persoana
7 Afinnatia aceasta are 0 implicatie importanta pentru mlul psihologiei in cultura occidentala
contemporana. marea popularitate a psihologiei desigur existenta unui interes
pentru omului, ea tradeazil totodata !ipsa fundamentala a iubirii In relatiile umane
de astazi. psihologica devine astfel un substitut al depline din actul
iubirii, In loc sa fie un pas inainte catre aceasta
Iubirea ca raspulls la problema existell,ei umalle
matura, adica la persoana care liii dezvolta propriile puteri productiv, care
nu sa aiM dectt lucrul pentru care a mundt, care a renuntat la
visurile nardsiste de omnipotenta iii omniiitiinta, care a capatat acea
smerenie bazata pe forta interioara care nu poate proveni declt dintr-o
autentici activit ate productiva.
Pina acum am vorbit despre iubire ca mod de a izolarea umana,
ca Ymplinire a nazuintei catre uniune. Dar dincolo de nevoia universala,
existential a de uniune, apare 0 nevoie particulara, biologica: dorinta de
unire a celor doi poli, masculin iii feminin. Ideea acestei polarizari este cel
mai pregnant exprimata in mitul care spune ca, initial, barbatul iii femeia
ar fi fost una, ca au fost taiati apoi tn doua iii ca de atunci fiecare fiinta
masculina Iiii cauta partea sa feminina pierduta spre a se uni cu ea.
idee a unitatii originare a sexelor apare iii in povestea biblic41 a Evei
care a fost facut41 din coasta lui Adam, deiii in aceast41 poveste, in spiritul
patriarhatului, femeia este considerat41 secundar41 barbatului.) Semnificatia
mitului este foarte clara. Polarizarea sexuala- il face pe om sa caute uniunea
intr-un anumit fel: prin unirea cu sexul celalalt. Polaritatea dintre principiul
masculin iii cel feminin exista in interiOl'lll fiecarui Mrbat a fiecarei
femei. Exact cum, fiziologic, barbatul iii femeia au fiecare hormoni ai
sexului opus, ei stnt bisexuali iii tn sens psihologic. Poarta tn ei prindpiu!
receptarii al penetrarii, al materiei al spiritului. Barbatul iii -femeia
gasesc uniunea in sinea lor numai prin unirea polaritatii lor feminine iii
masculine intrinseci. Aceasta polaritate este baza oricarei creativitati.
Polaritatea masculin-feminin este, de asemenea, fundamentul crea
tiviratii interpersonale. Acest lucru eS.te evident pe plan biologic: unirea
spermci cu ovulul e fundamentul naiiterii copilului. Dar iii pe plan pur
psihic este la feI: prin iubirea dintre barbat iii femcie, amtndoi renasc.
(Deviatia homosexuala este tn a obtine aceasta uniune polarizata
de aceea homosexualul sufera de durerea mereu nerezolvata a izol41rii, 0
de care are parte, ce-i drept, iii heterosexualul care nu
poate iubi.)
35
36
Teoria iubirii
polaritate a prindpiului masculin feminin exista in natura,
nu numai in modul evident inttlnit la ani male la plante, dar In pola
rita tea celor doua functii fundamentale, cea a receptarii cea a penetrarii.
Este polaritatea pamlntului ploH, a rlului oceanului, a noptH zilei, a
intunericului luminii, a materiei a spiritului. Ideea aceasta este extrem
de frumos exprimata de marele poet mistic musulman Rumi:
Si-ntr-adevar, nidodata eel care nu cauta fara sa fie cautat de eel
iubit.
Cind strafulgerarea iubirii a atins inima aceasta, sa ca existd iubire In
inima aceea.
Cind tubtrea lui Dumnezeu crqte Tn intma ta, fit sigur ca Dumnezeu te
pe tine.
Nici un sunet de aplauze nu se poate face auzit de la 0 singura mina, fara
cealalta mina.
Intelepdune Divina este destinul el este eel care a hotarft sa ne iubim unul
pe celalalt.
Cad este dat sa fie in lumea aceasta: fiecare parte a lumii aiba
perechea sa.
in ochit tnteleptului, Cernl este bdrbatul tar Pamintul femeia: Pamintul are
grija sa faca sa creasca tot ce lasd Cernl sa cada.
Cind Pdmintului it cd/dura, Cernl i-o trimite; cind pierde
prospetimea umezeala, Cernl i Ie reda.
Cernl sta tot timpul de veghe ca un barbat ce-i poartd de grija nevestei
sale.
Iar Pamintul se ocupd mereu de cele ale casei: tot ceea ce .
poarta.
Pdmintul Cernl ca avind inteligenta, cael fac ceea ce fiintele
inteligente fac.
Daca ei dol nu ar avea placere unul de la celalalt, de ce ar sta fmbratt?ati ca
indrdgostttii?
1
'"bin'a ca rtisp"fts la problema existeft,ei "maft'
Fara Pamint cum ar putea injlon jlonle pomii? $i ce ar mai produce
atund apa caldura Cerului?
cum Dumnezeu apus donnta in bdrbat femeie pentru ca lumea sa fie
perpetuata pnn unirea lor,
a implantat EI in fiecare parte a existentcl nazuinta cdtre 0 alta
parte.
Ziua Noaptea sint pe fatd servesc amtndoua
scop,
Fiecare iubindu-l pe cddlalt ca poatd fcu::e impreuna lucrarea ce 0 au
de fdcut amindoi, ,
Fdra Noapte, natura Omului. nu ar nimic astfel nu ar avea nimic
de cheltuit Ziua.
8
Problema polariUitii masculin-feminin ne duce la reluarea unor discutii
legate de lema iubirii sexului. Am vorbit altadata de eroarea pe care 0
face Freud crnd vede in iubire doar expresia - sau sublimarea - instinctului
sexual, in loc sa recunoasca faptul ca dorinta sexuala esle doar 0 forma de
manifestare a nevoii de iubire uniune. Dar eroarea lui Freud este mai
profunda. in conformitate cu materialismul sau fiziologic, el vede In
instinctul sexual rezultatul unei tensiuni produse chimic In corp, 0 tensiune
chinuitoare ce se cere tnlaturata. Scopul dorintei sexuale este tnlaturarea
acestei tensiuni chinuitoare; satisfaqia sexuala provine din realizarea acestei
inlaturari. Acest mod de a vedea lucrurile este valabil in masura In care
dorinta sexuala lucreaza in mod ca foamea sau setea, atunci ctnd
organismul este subalimentat. Dorinta sexuala, in conceptia sa, este ca un
fel de mtncarime, iar sexuala consta in Inlaturarea acestei mlnca
rimi. De altfel, In aceasta conceptie asupra sexualitatii, masturbarea ar fi
satisfaqia sexuala ideala. Ceea ce ignora, In mod paradoxal, Freud, este
aspectul psiho-biologic al sexualitatii, polaritatea masculin-feminin
8 RANicholson, Rumi, George Allen and Unwin, Ltd., London, 1950, pp. 1 22-3.
37
TeoTia illbiTii
dorinta de a aceasta polaritate prin uniune. Aceasta ciudata eroare a
fost conditionata, probabil, de extremul patriarhalism al lui Freud, care I-a
facut sa creada ca sexualitatea este In sine masculina I-a facut sa ignore
sexualitatea specific feminina. El a exprimat aeeasta idee in lucrarea Trei
contributii la teoria sexului, spunlnd ca libido-ul are de regula 0 natura mas
eulina", indiferent daca este libido-ul unui barbat sau al und femei.
idee 0 exprima Intr-o forma rationalizata teoria freudiana conform carda
un baiat percepe femeia ca fiind un barbat castrat, iar femeia cauta
diferite forme de compensare a pierderii organului genital masculin. Dar
femda nu este un barbat castrat, iar sexualitatea ei este specific feminina
nu de ,,natura maseulina".
Atraqia sexuala dintre sexe este doar partial motivata de nevoia inla
turarii unei tensiuni. In principal, ea reprezinta nevoia de unire eu polul
sexual opus. De fapt, atraqia erotica nu se exprima In nici un caz exclusiv
prin atraqia sexuala. Exista 0 masculinitate sau feminitate a caracterului,
alaturi de masculinitatea sau feminitatea in Junctia sexuald. Caracterul mas
culin poate fi definit ca avind trasaturile penetrarii, dirijarii, activismului,
disciplinei riscului; caracterul feminin se prin trasaturile recepti
vitatii productive, proteqiei, realismului, rabdarii, matemitatii. (Nu trebuie
sa uitam niciodaUi faptul ca in Hecare individ se amesteca ambele caractere,
prevaltnd !nsa cel ce tine de sexul Jui" sau al "ei".) Adesea, daca trasaturile
de caracter ale unui barbat sInt slabite, din cauza ca pe plan emotional el
a ramas un copi!, el va incerca compenseze aceasta deficientil printr-o
accentuare exclusiva a rolului sau masculin In sex. Rezultatul este un Don
Juan, care simte nevoia arate vitejia masculina in sex, deoarece este
nesigur de masculinitatea sa in sens caracterologic. Daca paralizia masculi
nitatii este mai accentuata, sadismul (folosirea fortel) devine principalul
substitut - pervers - al masculinitatii. Daca sexualitatea feminina este slabi
ta sau pervertita, ea se transforma in masochism sau In tendinte posesive.
Freud a fost criticat pentru ca a supraevaluat sexul. Aceasta critica
provenea foarte frecvent din dorinta de a Inlatura un element al sistemului
38
lubirea ca raspuns la problema existentei umane
freudian care contraria oamenii cu spirit conventional. Freud a simtit acut
aceasta motivatie tocmai de aceea a repudiat orice tentativa de revizuire
a teoriei sale asupra sexului. intr-adevar, la vremea d, teoria lui Freud a
avut un caracter provocator revolutionar. Dar ce a fost valabil In anii
.900 nu mai este valabil cincizeci de ani mai tirziu. Moravurile sexuale s-au
schimbat Intr-atIt IncH teoriile lui Freud nu mai stnt pentru clasele
de mijloc occidentale nu mai poate fi yorba acum decit de un radicalism
donquijotist atunci cind de astazi se cred
radicali apartnd teoria sexuala a lui Freud. De fapt, felullor de a practica
psihanaliza este conformist: ei evita puna problemele psihologice care
ar duce la 0 critic a a societatii contemporane.
Eu nu II critic pe Freud pentru ca a supraevaluat sexul, ci pentru ca
nu a sa Inteleaga sexul suficient de profund. A facut un prim pas,
descaperind semnificatia pasiunilor interpersonale, dar, in acord cu premi
sele sale filozofice, le-a explicat fiziologic. in evolutia ulterioara a psihana
lizei, trebuie sa corecUim sa aprofundam conceptia lui Freud, transpu
ntndu-i intuitiile de pe plan fiziologic, pe plan biologic existential.
9
2.
Iubirea dintre pdrinte copil
Capilul, in momentul sale, ar fi de moarte, daca soarta
milastiva nu l-ar fi scapat de orice a anxieUitii pe care separarea
de mama de viata intrauterina i-ar provoca-o. Chiar dupa ce s-a nascut,
capilul nu se prea mult de ceea ce a fost inaintea nu
9 Freud InsuSi a fi1eut un prim pas in aeeastii direqie prin eoneeptele sale mai tfrzii, privind
instinctul vietii al mortii. Conceptul siiu privind pe primul (eros) ea principiu de sinteza
unificare tine de eu totul alt plan deelt conceptul si1u de libido, Dar In ciuda faptului ci1 teoria
instinctelor vietii mortii a fost aceeptati1 de analiza ortodoxa. aeeastii acceptare nu a dus la
o revizuire temeinicii a conceptului de libido. in speeialin domeniul activitatii dinice.
39
Teoria i_birii
poate obiectele, inca nu este de sine de lume
ca fiind exterioara lui. Simte doar stimularea pozitiva a caldurii hranei,
inca nu caldura hrana de sursa lor: mama. Mama este caldu
ra, mama este hrana, mama este euforia satisfactiei securitatii. Starea
aceasta este 0 stare de narcisism, pentru a folosi termenullui Freud. Reali.
tatea exterioara, persoane lucruri, au 0 semnificatie doar tn termenii
satisfacerii sau frustrarii starii interne a corpului. Real este numai ceea ce e
Ynauntru, ceea ce e exterior este real numai tn termenii nevoilor mde,
niciodata in termenii calitatilor nevoilor sale intrinseci.
Cind copiluI se dezvolta, devine capabil sa perceapa lucrurile
cum sint: satisfaqia de a fi hranit este diferentiata de suzeta, sinul este
diferentiat de mama. Pina Ia urma, copilul resimte setea sa, IapteIe pe care
it suge, pieptuI mama, ca fiind entitati diferite. El Invata sa perceapa
muIte alte Iucruri ca fiind diferite, ca avtnd 0 existenta proprie. in acest
moment tnvata sa Ie dea nume. in timp, tnvata sa Ie mtnuiasca;
Invata ca focul arde provoaca durere, ca trupuI mamei este caId pIacut,
ca lemnul este tare greu, ca htrtia este poate fi mototolita. invata
cum sa se poarte cu oamenii: mama va ztmbi daca maninc, rna va lua tn
brate daca pltng. Toate experientele acestea se cristalizeaza se integreaza
apoi intr-un unic simtamint: stnt iubit. Stnt iubit pentru ca stnt copiluI
mamei mele. Stnt iubit pentru ca stnt neajutorat. Stnt iubit pentru ca stnt
[rumos, demn de admiratie. SInt iubit pentru ca mama are nevoie de mine.
Iar tntr-o formuLare mai generala: Sint iubit pentru ceea ce sint sau, mai exact,
poate, stnt iubit pentru cd stnt. Acest simtamtnt ca iubit de mama este
pasiv. Nu ai nimic de facut pentru a fi iubit: dragostea mamei este necon
ditionata. Tot ce ai de facut este sd fii, sa fii copiluI ei. Iubirea mamei este
numai fericire, pace, nu trebuie cucerita, nu trebuie meritata. Dar exista
o latura negativa a faptului ca iubirea mamei este neconditionara. Nu numai
ca nu trebuie meritata, dar nici nu poate fi cucerita, produsa, controlata.
Daca exista, este ca 0 binecuvtntare, daca nu exista., este ca cum toatil
bucuria vietii ar fi pierit nu mai poti face nimic pentru a 0 recapata.
40
'"birea dintre pdrinte copil
Pentru cei mai multi copii, pIna pe la opt ani jumatate sau chiar
zece
10
, problema este aproape exclusiv aceea de a fi iubip., de a fi iubiti
pentru ceea ce sInt. Pinel la aceasta virsta, copilul inca nu nlspunde
eu cu bucurie, daca este iubit. In acest moment al dezvoltarii
eopilului, intra in joe un nou factor: apare sentimentul ca iubirea poate fi
produsa prin propria ta activitate. Pentru prima oara, copilulUi h trece prin
minte sa oJere eeva mamei (sau tatalui), sa produca eeva: 0 poezie, un desen
sau orice alteeva. Pentru prima oara in viata copilului, ideea iubirii se trans
forma din a fi iubit in a iubi, in a crea iubire. Dar vor mai trece multi ani
de la acest prim tnceput pina la maturizarea iubirii. PIna la urma, copilul,
care poate fi de acum un adolescent, egocentrismul: persoana
cealalta nu mai este In primul rind un mijloc de satisfacere a propriilor
nevoi. Nevoile persoanei celeilalte sint la fel de importante ca ale sale
proprii, ba devin chiar mai importante. Sa dea devine mai placut, mai
datator de satisfaqii, decIt sa primeasca; sa iubeasca devine mai important
chiar decit sa fie iubit. Iubind, el iese din earcera singuratatii izolarii in
care era tinut prin starea sa de narcisism de centrare pe sine. El are acum
simtamtntul unei noi uniuni, al al identitatii. Mai mult, el simte
puterea de a produce iubire, iubind, in loc sa depinda de 0 iubire pe care
o primea. trebuind sa fie pentru asta mic, neajutorat, bolnav sau "cuminte".
Iubirea infantila urmeaza principiul: "iubesc pentru cd sfnt iubit", Iubirea
matura urmeaza principiul ,,sint iubit pentru cd iubesc". lubirea imatura
spune: "te iubesc pentru cd am nevoie de tine". lubirea matura spune: "am
nevoie de tine pentru cd te iubesc".
Strins legata de dezvoltarea capadtdtii de a iubi este dezvoltarea obiec
tului iubirii. Primele luni primii ani ai copilului sint cei in care
mentul cel mai strins este cel fata de mama. Acest incepe inaintea
momentului cInd mama copilul stnt inca una, slnt doua
fiinte. schimba situatia sub anumite aspecte, dar nu atIt de mult
10 Cf. descrierii acestei dezvoltari de ditre Sullivan In The Interpersonal Theory of Psychiatry,
WWNorton &:' Co., New York, 1953.
41
42
Teoria iu.birii
cit pare. CopiluI. acum In afara uteruIui, este Inca total depen
dent de marna. Dar, pe zi ce trece, devine tot mai independent: invata sa
mearga, sa vorbeasca, sa exploreze Iumea pe cont propriu; relatia cu mama
pierde ceva din insemnatatea sa vitala relatia cu tataI devine tot mai
importanta.
Pentru a Intelege aceasta trecere de la marna la tata trebuie sa avem in
vedere deosebirile calitative esentiale dintre iubirea materna cea paterna.
Despre iubirea materna am vorbit deja. Iubirea materna, prin natura
sa, este neconditionata. Marna II pe noul ei nascut pentm ca este
copilul ei, nu pentru ca acesta ar fi indeplinit vreo conditie anume sau i-ar
fi Implinit cine ce (Desigur, cInd vorbesc aici despre iubirea
materna paterna, vorbesc despre "tipuri ideale", In sensul lui
Max Weber sau desprearhetipuri, in sensul lui Jung, ceea ce nu presupune
ca orice marna orice tata in felul acesta. Ma refer la principiul
patern matern, prezent In persoana tatalui sau a mamei.) Iubirea necon
ditionata corespunde unei nazuinte dintre cele mai profunde, nu numai a
copilului, ci a oricarei fiinte umane; caci, dintr-un punct de vedere. sa fii
iubit pentru ca 0 meriti, pentru propriuI tau merit, lasa loc intotdeauna
Indoielii: po ate ca nu i-am placut persoanei care vreau sa rna iubeasca,
poate ca am nemultumit-o cu ceva - persista mereu 0 teama ca iubirea ar
pl1tea disparea. Apoi, iubirea "rneritata" lasa lesne sentimentul ca. nu
iubit pentru tine Insuti, ca iubit numai pentru ca placi, ca, de fapt,
in ultima instanta, nici nu iubit, ci doar folosit. Nu este deci de rnlrare
ca ne dorim toti iubirea materna, aUt in copilarie, cit ca adulti. Cei mai
multi copii au norocul sa aiba parte de iubirea materna (in ce masura, vom
vedea mai tIrziu). La virsta aduita, dorinta aceasta este mult mai dificil de
implinit. Chiar in cea mai satisfacatoare dezvoltare, ea ramine 0 compo
nenta a iubirii erotice normale, capatind adesea forme religioase, dar, mai
frecvent, forme neurotice.
Relatia cu tatal este complet diferiti1. Marna este caminul din care
provenim, ea este natura, glia, oceanul, pe cind tatal nu reprezinta un
lubirea difttre pdriftte ,I copil
asemenea camin natural. EI are legaturi slabe cu copilul in primii ani ai
vietii, importanta sa pentru copil, in aceasta perioada timpurie, nu sufenl
comparatie cu cea a mamei. Dar, tatal nu reprezinta lumea naturala,
el reprezinta celalalt pol al existentei umane: lum,ea gindirii, a lucrurilor
facute de mtna omului, a disciplinei, a calatoriei aventurii. Tatal este cel
care tl invata pe copH, cel care i:i arata calea in lume.
Aceasta funqie este strins legata de dezvoltarea socio-economica. Cind
a aparut proprietatea privata aceasta urma sa fie de unul dintre
Iii, tatal a tnceput sa caute fiul caruia putea sa-i lase proprietatile sale.
acesta era cel pe care tatal il considera cel mai potrivit pentru a-I
deveni fiul cel mai asemanator lui deci cel care Ii placea cel mai
mull. Iubirea paterna este 0 iubire conditionata. Principiul ei este "te iubesc
pentru. cd imi pentru. cd iti fad datoria, pentru. cd
ca mine". in iubirea paterna conditionata, gasim, ca in cea materna necon
ditionata, un aspect negativ unul pozitiv. Aspectul negativ este acela ca
iubirea paterna trebuie meritata, ca ea poate fi pierduta daca nu faci ce ti
se cere. Tine de natura iubirii paterne faptul ca supunerea devine principal a
virtute, ca nesupunerea este cel mai mare pacat, pedepsit cu retragerea
.iubirii paterne. Partea pozitiva este la fel de importanta. Iubirea aceasta .
fUnd conditionata, pot face ceva pentru a 0 obtine, pot lucra pentru asta;
iubirea aceasta nu este in afara controlului meu, cum este iubirea
materna.
Atitudinea mamei cea a tatalui fata de copU corespund nevoilor
proprii ale copilului. Copilul mic are nevoie de iubirea grija neconditio
nata a mamei, am pe plan fiziologic, CIt pe plan psihic. Dupa virsta de
ani, copilul incepe sa aiba nevoie de iubirea tatalui, de autoritatea sa
de calauzirea sa. Mama are rolul de a-i oferi siguranta in viata, tatal are
rolul de a-I calauzi, sa se descurce cu problemele ce Ie va avea
de infruntat in cadrul societatii in care s-a nascut. In cazul ideal, iubirea
mamei nu incearca sa-l opreasca pe copil sa creasca, nu tncearca sa-i of ere
recompense pentru neajutorare. Mama trebuie sa aiba tncredere in viata, sa
43
Teoria iu"irii
nu fie hiperanxioasa, sa nu-I contamineze pe copU cu anxietatea sa. Dorinta
ca, pIna la urma, copilul sa devina independent sa se separe de ea,
trebuie sa fadi parte din viata ei. Iubirea tatalui trebuie sa fie condusa de
principii pretentii; dar trebuie sa fie rabdatoare toleranta, nu
amenintatoare autoritara. Tatal trebuie sa-i dea copilului in un
sentiment tot mai puternic al competentei proprii sa-i permita sa devina,
pina la urma, propria sa autoritate, elibenndu-se de cea a tatalui.
In cele din urma, persoana matura ajunge sa fie propria sa mama
propriul sau tata. Are, parca, 0 con?tiinta materna ?i una paterna. Con?tiinta
materna spune: ,,Nu exista nici 0 fapta rea, nici 0 crima care sa te priveze
de iubirea mea, care sa rna faca sa nu-ti doresc sa traie?ti ?i sa fii fericit."
Con?tiinta paterna spune: ,,Ai procedat nu poti sa nu accepti conse
cintele gre?elii tale ?i, mai ales, trebuie sa tti schimbi purtarea daca vrei
sa-mi placi." Persoana matura a devenit independenta de mama ?i tata, ca
personaje exterioare ?i ?i le-a construit interior. spre deosebire de
conceptul de super-ego al lui freud, ?i le-a construit nu Incorponndu-?i
mama ?i tataI, ci construind 0 coU?tiinta materna pe propria sa capacitate
de iubire 0 paterna pe ratiunea ?i judecata sa. Mai mult,
persoana matura iube?te aUt eu cOU?tiinta materna, cIt?i cu cea paterna, in
ciuda faptului ca ele par sa se contrazica. Daca ar ramIne numai cu
con?tiinta sa paterna, ar deveni aspru ?i inuman. Daca ar ramIne numai cu
eon?tiinta sa materna, ar risea sa-?i piarda judeeata ?i sa Impiedice propria
sa dezvoltare ?i pe cea a altora. Aceasta dezvoltare de la ata?amentul centrat
pe mama la ata?amentul centrat pe tata, mergtnd pIna la sinteza lor finala,
constituie fundamentul sanatatii ?i al atingerii maturitatii. E?ecul
acestei dezvoltari constituie cauza fundamental a a nevrozei. De?i dezvol
tarea deplina a acestei serii de idei depa?e?te cadrul cartH de fata, cUeva
scurte remarci pot servi la clarificarea afirmatiei de mai sus.
Una din cauzele evolutiei neurotice poate consta din faptul ca un baiat
are 0 mama iubitoare, dar prea indulgenta sau prea dominatoare ?i un tata
slab sau lipsit de interes pentru copit In acest caz, el ramine fixat pe un
44
11lbirea difttre pdriftte ,i copil
matern timpuriu devine 0 persoana dependenta de mama, se
simte neajutorat, are trasaturile tipice pentru 0 persoana receptiva, adica Ii
stnt proprii dorinta de a primi, de a fi protejat, de a fi ingrijit Ii lipsesc
trasarurile paterne: disciplina, independenta, puterea, de a fi staptnul
propriei vieti. EI va cauta, poate, ,,marne" tn toti cei din jur. uneori In femei,
alteori In barbatii aflati In pozitii de autoritate putere. Daca, pe de alta
parte. mama este rece, retinuta dominatoare, el poate fie transfere
nevoia de proteqie materna asupra tatalui ulterior, asupra figuri
pateme - caz In care rezultatul este similar cu cel de mai sus -. fie sa se
dezvolte ca 0 persoana unilateral orientata spre tata, complet daruita
principiilor legii, ordinii autoritatii incapabila sa se sau sa
primeasca sa fie iubita neconditionat. Aceasta dezvoltare este mai accen
tuara daca tatal este autoritar toto data puternic fiului. Ceea ce
caracterizeaza toate evolutiile aeestea neurotice este faptul ca un principiu,
eel patern sau cel matern, nu sa se dezvolte sau faptul ca - acesta
este cazul unor evolutii neurotice foarte grave - rolurile mamei tatalui
devin confuze, transfertndu-se asupra unor oameni din exterior sau ames
tecmdu-se tntre ele. 0 examinare mai atenta poate arata ca anumite tipuri
de nevroze, precum nevroza obsesionaia, se dezvolta mai mult pe baza unui
unilateral fata de tata, in timp ee altele, precum isteria, alcoolis
. mul, incapacitatea de a te afirma, de a te descurca realist in viata sau starile
depresive deriva din centrarea pe mama.
3.
Obiectele iubirii
lubirea nu este neaparat 0 relatie eu 0 anumita persoaml, iubirea este 0
atitudine, 0 orientare a caracterului, care determina modul de corelare a unei
persoane cu lumea in intregul ei, nu numai cu un "obiect" al iubirii. Daca
45
'-
Teoria iltbirii
cineva numai 0 singura persoana nu manifesta decH indiferenta
fata de toti ceilalti semeni ai sai, iubirea sa nu este iubire, ci un
simbiotie sau un egocentrism largit. cei mai multi oameni
inchipuie ca iubirea tine de un obiect, nu de 0 capacitate. Ba mai mult, ei
tnchipuie chiar ca neiubind pe nimeni altcineva in afara persoanei iubite,
dovedesc intensitatea iubirii. lata 0 alta forma a erorH despre care am
. vorbit mai sus. Neprieeptnd faptul ca iubirea este un element activ, 0 putere
a sufletului, multi tnchipuie ca trebuie doar sa un obiect potrivit,
dupa care totu1 va merge ca de la sine. Aceasta atitudine poate fi comparata
cu cea a unui om care vrea sa pieteze, dar care, in loc sa invete ana aceasta,
sustine ca trebuie doar sa tntilneasca obiectu1 potrivit ca va pieta foane
bine ctnd tl va fi gasit. Daca eu iubesc tntr-adevar un om, ii iubesc pe toti
oamenii, iubesc 1umea, iubesc viata. Daca pot spune cuiva: "te iubesc",
trebuie sa pot spune ,)ubesc in tine pe toata 1umea, iubesc prin tine 1umea
tntreaga, rna iubesc pe mine insumi prin tine."
Sa spui ca iubirea este 0 orientare ce se refera la toti nu numai la
unul, nu implica, ideea ca nu ar exista deosebiri intre diferitele tipuri
de iubire, in funqie de natura obiectu1ui iubit.
a.
Iubirea frdteasca
o forma fundamentala de iubire, subiacenta tuturor tipurilor celorlalte de
iubire, este iubirea frdteascd. Ma refer aici la raspunderea, grija, respectu1
interesul pentru oricare fiinta umana, precum 1a dorinta de a-i prornova
viata. Tocmai despre acest mod de a iubi Biblia, cind spune:
aproapele ca pe tine insuti. Iubirea frateasca este iubirea pentru
toate fiintele umane; ea se caracterizeaza tocmai prin lipsa sa de exc1usi
vism. Daca am 0 capacitate de a iubi dezvoltata, nu pot sa nu-mi iubesc
46
Obieclele i"birii. l"birea JrdJeascd
fratH. Iubirea fn1teasca implica trairea uniunii cu toti oamenii, trairea
solidaritatii umane, a "dez-izolarii" umane. Iubirea frateasca se bazeaza pe
sentimentul ca slntem cu totii una. Deosebirile dintre noi, ca talent, inteli
genta, slnt neglijabile in comparatie cu identitatea esentei umane
comune tuturora. Pentru a simti aceasta identitate este necesar sa patrunzi
de la suprafata lucrurilor la esenta lor. Daca percepi in celalalt mai cu seama
suprafata, percepi in: primul rind deosebirile, perce pi ceea ce ne separa.
Daca patrunzi pina la esenta, percepi identitatea noastra, fapml ca sIntern
frati. Aceasta legatura de la centru la centru - nu de la suprafata la
suprafata - este 0 legatura "centrala". Sau, cum a spus foarte frumos
Simone Wei1: cuvinte [de pilda: cuvintele "te iubesc" spuse de un
barbat sotiei sale) pot fi banale sau extraordinare, in funqie de felul in care
stnt spuse. acest fel de a Ie spune depinde de adlncimea zonei din fiinta
umana de unde provin, fara ca vointa sa poata interveni aid in vreun fel.
Si printr-o miraculoasa corespondenta, ele ajung exact tn zona a
fiintei careia Ii slnt adresate. astfel, aceasta din urma poate discerne, tn
caz ca are putere de discernamint, care este valoarea cUvintelor."ll
Iubirea frateasca este 0 iubire intre egah; dar, desigur, nici ca egali nu
stntem intotdeauna "egali"; ca fiinte umane, avem toti nevoie de ajutor.
Astazi eu, mIine tu. Dar aceasta nevoie de ajutor nu inseamna ca unul este
neajutorat, iar celalalt puternic. Neajutorarea este 0 stare trecatoare; capa
citatea de a sta pe propriile tale pidoare este permanenta comuna.
iubirea pentru cel neajutorat, iubirea pentru cel sarac, pentru
cel strain sint tnceputul iubirii Sa-l pe cel de singe
cu tine nu este 0 realizare. animalul pUll are grija de ei. eel
neajutorat stapinul, deoarece viata sa depinde de el; copilul
parintii, pentru ca are nevoie de ei. Numai in iubirea ce nu
unui scop, incepe iubirea sa infloreasca. Este plin de insemnatate faptul ca,
in Vechiul Testament, obiectul central al iubirii este saracul, strainul,
11 Simone Weil, Gravity and Grace, G.P.Putnam's Sons, New York, 1952, p.1l7.
47
Teoria iu"irii
vaduva orfanul pIna la urma, national. egipteanul
edomitul. Avtnd compasiune pentru cel neajutorat, omul Incepe iu
beasca fratele; iar In iubirea sa pentru sine, el totodata pe cel aflat
la nevoie, fiinta umana fragila, nesigurit Compasiunea implica elementul
identificarii. inima strainului": spune Vechiul
Testament. "cad voi ati fost straini in tara Egiptului; '" de aceea iubiti-i
pe strdini!"I2
b.
Iubirea materna
Ne-am ocupat deja de natura iubirii materne Intr-un capitol precedent
privind deosebirea dintre iubirea materna cea paterna. Iubirea materna,
cum am spus, este 0 sustinere neconditionata a vietii copilului 0
satisfacere neconditionata a nevoilor sale. Dar la descrierea facuta mai este
ceva important de adaugat. Sustinerea vietii copilului are doua aspecte:
unul este eel al grijii responsabilitatii absolut necesare pentru mentinerea
copilului in viata pentru sa in conditii corespunzatoare, pe dnd
celaIalt aspect nu tine numai de protejarea vietii copilului. Este yorba de 0
atitudine care sa-i insufle copilului dragoste de viata, care sa-i dea senti
mentul ca e bine sa ca e bine sa fii un baietel sau 0 fetita, ca e bine
sa fii pe pamtntul acesta! Aceste doua aspecte ale iubirii materne slnt
exprimate foarte conds in povestea biblica a creatiei. Dumnezeu creeaza
lumea omul, ceea ce corespunde simplei griji pentru existenta pentru
afirmarea sa. Dar Dumnezeu trece dincolo de aceasta cerinta minima. In
fiecare zi, dupa ce a fost creata natura - omul -, Dumnezeu constata ca
"e bine". Iubirea materna, in acest al doilea stadiu, face copilul sa simta ca
12 lucru a fast exprimat de Hennann Cohen In Religion der Vemunft aus den Que/len
desJudentums,. editia a 2-a, Kaufmann Verlag, Frankfurt am Main. 1929, p.168.
48
Obiectele iabirii. labirea JIlatem4
e bine sa se fi nascut, insufla copilului dragostea de viata nu doar dorinta
de a ramine in viata. idee pare sa fie exprimata intr-un alt simbol
biblic. Se spune ca pe pamlntul fagaduintei (tara, pamintul sYnt intotdeauna
simboluri materne) "curge lapte miere". Laptele este simbolul primului
aspect al iubirii, alingrijirii sustinerii vietii ca atare. Dar mierea simboli
zeaza dulceata vietii, dragostea de viata fericirea de a traL Cele mai multe
marne sint capabile sa dea copilului lor ,Japte", dar numai 0 mica parte din
ele ti pot da ,,miere". Ca sa poata da miere, 0 mama trebuie sa fie nu
numai 0 "buna mama", ci 0 persoana fericita - nu oricine ajunge la 0
asemenea stare. Importanta acestui efect asupra copilului nu poate fi subli
niata tndeajuns. Dragostea de viata a mamei este la fel de contagioasa ca
anxietatea ei. Ambele atitudini au un efect pro fund asupra intregii
personalitati a copilului; se pot distinge dar, Intr-adevar, printre copli, dar
printre adulti, cei ce au capatat doar ,Japte" de cei ce au capatat ,lapte
miere" de la mama lor.
Spre deosebire de iubirea frateasca de cea erotica, care sYnt iubiri
intre egali, relatia mamei cu copilul este prin firea lucrurilor 0 relatie de
inegalitate, In care unul are nevoie de tot ajutorul posibil, iar celalalt il
afera. Din cauza acestui caracter altruist, lipsit de arice egoism, iubirea
materna este considerata cea mai inalta forma de iubire cea mai sfinta
legatura emotionala. Se pare, ca cea mai mare realizare a iubirii
materne nu consta in iubirea pentru copilul mic, ci In iubirea pentru copi
luI in Intr-adevar, marea majoritate a mamelor sint marne iubitoare
atita timp cIt copilul lor este rnic inca total dependent de ele. Cele mai
multe femei doresc copii, sInt fericite cu copilul nou-nascut foarte
atente cu Ingrijirea lui. Si asta se intImpla in ciuda faptului ca ele nu
"capatif' nimic In schimb de la copil, in afara cUe unui zimbet sau a expre
siei satisfacute de pe fata copilului. Se pare ca aceasta atitudine iubitoare
are partial radacinile in inzestrarea instinctuala pe care 0 regasim aUt la
animale cit la femei. Dar, oricil de mare ar fi ponderea acestui factor
instinctual, exista factori psihologici specific urn ani ce determina acest tip
49
Teoria h,birii
de iubire materna. Unul dintre ei tine de elementul narcisist din iubirea
materna. in masura tn care copilul este Inca resimtit ca facind parte din
mama, mama poate iubi copilul mtndrindu-se cu el spre satisface
propriul narcisism. 0 alta motivatie poate fi gasita tn dorinta de putere sau
de posesiune a unei mame. Copilul, fUnd 'neajutorat complet supus
vointei ei, constituie un obiect natural de satisfactie pentru 0 femeie
dominatoare posesiva.
I
Oricit de frecvente ar fi motivatiile acestea, ele sInt probabil mai putin
importante mai putin universale decit 0 alta motivatie, care ar putea Ii
numita nevoia de transcendere. Aceasta nevoie de transcend ere este una din
nevoile fundamentale ale omului. Ea provine din sa de '
sine, din faptul ca omul nu poate fi satisfacut doar cu rolul sau de creatura,
nu poate accepta rolul de zar aruncat la intimplare. vrea sa se simta
creator, spre 0 transcendere a rolului pasiv de a fi fost creat, pur
simplu. Exista multe cai pentru a capata aceasta satisfaqie a creatiei proprii;
cea mai fireasca totodata cea mai cale este grija iubirea mamei
pentru creatia sa. Ea se transcende pe sine prin copil, iubirea sa
pentru copil da sens insemnatate propriei sale vieti. (Tocmai datorita in
capacitatii barbatului de satisface nevoia de transcendere nasclnd copii,
apare rivna sa de a se transcende pe sine prin crearea obiecte sau ideU
Dar copilul trebuie sa creasca. Trebuie sa pIece din bratele mamei, de
la stnul mamei, trebuie sa devina pina la urma 0 fUnta umana complet
separata. Partea esentiala a iubirii materne este tocmai ace a grija pentru
dezvoltarea copilului, care implica dorinta ca separarea copilului sa aiba
loc. In asta consta principala deosebire fata de iubirea erotica. In iubirea
erotica, doi oameni care au fost separati devin una. In iubirea materna, doi
oameni care au fost una, se separa. Mama nu trebuie numai sa tolereze, ci
trebuie chiar sa doreasca sa sustina separarea copilului. Abia In acest
stadiu, iubirea materna devine 0 sarcina dificila, care presupune altruism,
presupune capacitatea de a da tot fara sa altceva decIt fericirea celui
iubit. T ocmai In acest stadiu, multe mame nu joace rolul de
50
Obiectele iv:birii. lv:birea matentd
marne iubitoare. Femeia narcisista, dominatoare, posesiva poate sa fie
mama "iubitoare" doar atita timp cit copilul ei este mic. Dar numai femeia
tntr-adevar iubitoare, femeia care este mai bucuroasa sa dea dectt sa
primeasca, cea care este puternic Inradacinata In propria sa existenta, poate
fi 0 mama iubitoare atunci ctnd copilul este' pe cale sa se separe de ea.
Iubirea materna pentru copilul In iubirea care nu vrea nimic
pentru sine, este poate cea mai greu realizabila forma de iubire totodata
o forma de iubire care Iti poate cel mai lesne din pricina
cu care 0 mama poate iubi copilul Inca mic. tocmai din
pricina acestei dificultati, 0 femeie nu poate fi 0 mama iubitoare decIt daca
ea poate In genere iubi; daca poate iubi sotul, daca poate iubi alti copii,
daca poate iubi strainii toate fiintele umane. Femeia care nu este capabila
de iubire in acest sens poate fi 0 mama afectuoasa atHa vreme cit copilul
ei este mic; dar nu poate fi 0 mama tntr-adevar iubitoare, testul pentru
aeeasta fiind disponibilitatea sa de a suporta separarea de a continua sa
iubeasca dupa ce separarea s-a produs.
c.
lubirea erotica
Iubirea frateasca este 0 iubire intre egali, iubirea materna este 0 iubire
pentru cel neajutorat. Oricit de diferite ar fi una de alta, ele au In comun
faptul ca, prin natura lor, nu se restring la 0 singura persoana. Daea
tmi iubesc fratele, tmi iubesc toti frath, daca tmi iubesc copilul, tmi iubesc
toti capiii, ba mai mult: iubesc copiii in genere Ii iubesc pe toti cei care
au nevoie de ajutorul meu. In contrast eu aceste doua feluri de iubire este
iubirea erotica; aeeasta din urma fiind setea de fuziune completa, de uniune
eu 0 alta persoana. Ea este prin natura sa exclusiva, nu universala este
poate cea mai forma de iubire dintre toate cIte exista.
51
TeOTia jubirii
inainte de toate, trebuie spus ca aceasta forma de iubire foarte
frecvent confundata cu tnlirea impetuoasa a .$ndragostirii", cu caderea
brusca a barierelor ce existau plna atunci intre doi straini. Dar, cum am
aratat deja, aceasta relatie intima aUt de brusc aparuta este, prin natura sa,
de scurta durata. Dupa ce strainul a devenit 6 persoana intim cunoscuta,
nu mai exista bariere de trecut, nu mai exista 0 apropiere brusca de realizat.
Ajungem sa persoana "iubita" la fel de bine ca pe noi
Sau, poate ar fi mai bine sa spun: la fel de putin. Daca ar exista mai multa
profunzime In trairea persoanei celeilalte, daca am putea simti nemarginirea
personalitatii sale, persoana cealalta nu ar ajunge niciodata sa ne fie am de
familian1 miracolul barierelor s-ar putea produce
in fiecare zi. Dar pentru cei mai multi, propria lor persoana deopotriva,
orice alta persoana, repede explorata epuizata. Pentru ei, 0 relatie
intima se in primul rind prin contactul sexual. Dat fUnd ca ei simt
separarea de cealalta persoana ca fUnd in priIIlul rind 0 separare fizica,
uniunea fizica Inseamna pentru ei separarii.
Pe llnga asta, exista alti factori ce reprezinta pentru cei mai multi 0
a izolarii. Sa despre viata ta personala, despre sperantele
temerile tale, sa te arati cuiva sub aspectele tale sau copila
roase, sa descoperi domenii de interes comune - toate acestea sint consi
derate ca ale izolarii. Chiar sa-ti arati furia, ura, totala lipsa de
inhibare sint considerate manifestari ale unei relatU intime asta poate
explica atraqia perversa pe care 0 au unele perechi casatorite unul fata de
celalalt, cei doi parlnd a fi Intr-o relatie intima numai daca slnt in pat sau
daca dau drumulla toata ura furia reciproca. Dar toate tipurile acestea
de apropiere tind sa se reduca pe masura ce trece timpul. Consecinta este
ca se cauta dragostea cu 0 alta persoana, cu un nou strain. Si din nou
strainul este transformat intr-o persoana ,,intima", din nou experienta
indragostirii este exaltanta interesanta din nou devine tot mai putin
intensa pina ce se termina cu dorinta de a face 0 noua cucerire, de a trece
la 0 noua iubire - mereu cu iluzia ca noua dragoste va fi diferita de cele
52
Obiectele iubirli. lubirea eroticd
dorintei sexuale.
precedente. Aceste iluzii sint puternic sprijinite de caracterul tn;:;dator al
Dorinta sexuala tinte;:;te spre fuziune, ;:;i nu este tn nid un caz doar un
apetit fizic, un mod de inlaturare a und tensiuni chinuitoare. Dorinta
sexuala poate fi stimulata de frica de singuditate, de dorinta de a cuceri sau
de a fi cucerit, de vanitate, de dorinta de a rani ;:;i chiar de a distruge, dupa
cum poate fi stimulata ;:;i de iubire. Se pare ca dorinta sexuala poate avea
lesne in componenta sa ;:;i po ate avea lesne ca stimulent arice simtamtnt
puternic, iubirea fiind doar unul dintre simtamintele acestea. Dat fiind ca
dorinta sexuala este, tn mintea cdor mat multi, legata de ideea de iubire,
ei ajung cu u;:;urinta la concluzia gre;:;ita ca se iubesc unul pe celalalt atunci
dnd doar se doresc unul pe altul, fizie. Iubirea poate inspira dorinta de
uniune sexuala; tn acest caz, relatia fizica este lipsita de cupiditate, de
dorinta de a cuceri sau de a fi cucerit, fiind, in schimb, plina de tandrete.
Daca dorinta de unire fizica nu este stimulata de iubire, daca iubirea erotica
nu este ;:;i iubire frateasca, ea nu duce niciodata la 0 uniune, decIt intr-un
sens orgiastic, trecator. Atraqia sexual a creeaza, pentru moment, iluzia
uniunii, ;:;i totu;:;i, fara iubire, aceasta uniune" lasa strainii la fel de tnde
partati unul de cdalalt cum au fost - uneori Ii face chiar sa se ru;:;ineze unul
de altul sau ii face chiar sa se urasca unul pe altul, cad iluzia 0 data pier
duta, ei 1;:;i simt instn'iinarea mai puternic chiar decit inainte. Tandretea nu
este in nid un caz, a;:;a cum credea Freud, 0 sublimare a instinctului sexual;
ea este produsul direct al iubirii frate;:;ti ;:;i exist a am in formde Fizice cit ;:;i
in cele ne-fizice ale iubirii.
In iubirea erotica exista un exclusivism ce lipse;:;te tn iubirea frateasca
;:;i in cea materna. Acest caracter exclusivist al iubirii erotice merita 0 analiza
mai detaliata. Frecvent, exclusivismul iubirU erotice este interpretat, in mod
gre;:;it, ca semn al unui ata;:;ament posesiv. inttlnim adesea perechi ce se
,)ubesc" ;:;i nu simt iubire pentru nimeni altdneva. Iubirea lor este, de fapt,
un egocentrism in doi: dOl oameni se identifica unul cu altul ;:;i i;:;i rezolva
problema izolarii largind individul singular la doL Ei traiesc 0 depa;:;ire a
53
Teori4 iubirii
izolarii, dar fiind izolati de restul omenirii, n'imtn izolati unul de altul
fnstrainati de ei trairea uniunii este la ei 0 iluzie. Iubirea erotica
este exclusivista, dar In iubirea persoanei celeilalte, omenirea Intrea
ga tot ce este viu. lubirea aceasta este exclqsiva numai In sensul ca
fuzionez deplin intens numai cu 0 singura persoana. Iubirea erotica ex
clude iubirea pentru altii numai In sensul fuziunii erotice, care angajeaza
deplin toate apsectele vietii, dar nu in sensul iubirii profunde.
Iubirea erotica, daca este iubire, are 0 premisa: sa iubesc din esenta
fiintei mele sa simt persoana cealalta In esenta fiintei sale. In esenta, toate
fiintele sint identice. Noi stntem toti parte din Unul; sintem Una.
stind lucrurile, nu ar trebui sa conteze pe cine iubim. Iubirea ar trebui
sa fie, eminamente, un act de vointa, de decizie. in sensul punerii complete
a vietti mele In slujba vietii altei persoane. Aceasta este, de fapt, ratiunea ce
se ascunde in ideea insolubilitatii cas:Uoriei, ca in multe alte forme ale
ci1satoriei traditionale In care cei doi paneneri nu se aleg niciodata unul pe
altul, ci sint unul pentru celalalt se presupune ca ei vor ajunge
sa se iubeasca. in cultura occidentala contemporana, ideea aceasta apare ca
fiind complet falsa. Iubirea este considerata a fi rezultatul unei reactii
emotionale spontane, al unui simtamlnt irezistibil care te brusc.
in aceasta conceptie, sInt luate in considerare doar particularitatile celor doi
indivizi irrtplicati, nu faptul ca toti barbatii stnt parte din Adam toate
femeile parte din Eva. Se pierde din vedere un factor important in iubirea
erotica, cel al vointei. Sa pe cineva nu este doar un simtiimlnt
puternic, ci este 0 decizie, 0 judecata, 0 promisiune. Daca iubirea ar fi
doar un simtamint, promisiunea de a ne iubi unul pe altul nu ar
avea nici un fundament. Un simtamint vine se poate duce. Cum pot sa
consider eu ca va ramine pentm totdeauna, daca actul meu nu implica
judecata decizie?
Lulnd in considerare aceste puncte de vedere, putem ajunge la ideea
ca iubirea este exclusiv un act de vointa angajare ca, deci, nu are nici
o importanta. in fond, cine sint cele doua persoane implicate. Indiferent
54
Obiectele iubirii. Iubirea eroticd
dad! este yorba de 0 casatorie aranjata de altii sau de una rezultata dintr-o
alegere individuala, 0 data tncheiata casatoria, actul de vointa ar trebui sa
garanteze continuarea iubirii. Acest punct de vedere pare sa neglijeze carac
terul paradoxal al naturii umane al iubirii Sintem cu totH Una
fiecare dintre noi este 0 entitate unica irepetabila. in relatia noastra
eu altii, se repeta paradox. in masura in care sYntem cu totH una, Ii
putem iubi pe toti in fel, in sensul iubirii Dar in masura in
care sintem diferiti, iubirea erotica cere anumite elemente specifice,
pronuntat individuale, care exista intre anumiti oameni, dar nu intre toti.
Ambele puncte de vedere - alit eel al iubirii erotice ca atraqie complet
individual a , unica, intre doua persoane anume, elt celalalt punct de
vedere conform caruia iubirea erotica nu este dectt un act de vointa - sint
adevarate sau, mai bine zis, adevarul nu este nici de partea primului punct
de vedere, nici de partea celui de al doilea. ideea unei relatii ce
poate fi rupta daca nu este este la fel de' ca ideea ca in
nici un fel de conditii relatia nu trebuie rupta.
d.
I b
d . 13
U lrea e sme
nimeni nu protesteaza cind aplicam conceptul de iubire la diferite
obiecte, multi cred ca este 0 virtute sa-i pe altii, dar ca
13 Paul Tillich, intr-o reeenzie la The Sane Society, publicata In Pastoral Psychology, Tn
septembrie 1955, a sugerat ea ar fi mai bine sa renuntam la termenul ambiguu de ,.iubire de
sine" sa-I tnlocuim eu "autoafirmare fireasca" sau "autoaceeQtare paradoxala". OrieU de
valoroasa considera aeeasta sugestie, nu pot fi de aeord eu ea. In termenul "iubire de sine",
elementul paradoxal apare mai dar. Este exprimat faptul ca iubirea este 0 atitudine identica
fata de toate obiectele, inclusiv fata de mine Insumi. De asemenea, nu trebuie sa uitam ca
tennenul "iubire de sine" In sensul folosit aici are 0 istorie. Biblia de iubirea de sine
ctnd spune aproapele ca pe tine insuti", iar Meister Eckhart de iubirea de
sine In sens.
55
Teoria fubirii
iubindu-te pe tine insuti. Se presupune ca in masura In care rna iubesc pe
mine Insumi, nu iubesc pe altii ea, deci, iubirea de sine este unul
lucru eu egoismul. Aeest punct de vedere este foarte veehi In gIn
direa occidentala. Calvin despre iubirea de sine ca despre 0
"ciuma".14 Freud despre iubirea de sine In termenii psihiatriei dar,
judecata sa de valoare este ca cea a lui Calvin. Pentru el,
iubirea de sine este totuna eu narcisismul, cu tntoarcerea libido-ului carre
tine tnsuti. Narcisismul tine de etapa cea mai timpurie a dezvoltarii umane,
iar persoana care in viata sa ulterioara revine la aeest stadiu narcisist este
ineapabila de iubire; iar tn cazul extrem este ehiar un alienat mintal. Freud
presupune ca iubirea este manifestarea libido-ului ea libido-ul este in tors
fie catre altii asta se iubire, fie eatre tine Insuti asta se
iubire de sine. Iubirea iubirea de sine se exclud, deci, reciproc: cu en
mai mult este din una, cu ant mai putin va fi din cealalta. Daca iubirea de
sine este ceva reprobabil, rezulta ca lipsa de egoism este 0 virtute.
Se pun urmatoarele tntrebari: observatia psihologica atesta oare teza ca
exista 0 contradiqie fundamentala Intre iubirea pentru tine tnsuti iubirea
pentru altii? este oare iubirea pentru tine insuti fenomen ca egoismul
sau fenomenele acestea stnt opuse? mai mult, este oare intr-adevar egoismul
omului modem 0 preocupare pentru sine ca individ, cu toate potentia
litatile sale intelectuale, emotionale senzoriale? Nu a devenit "el" oare un
apendice al rolului sau so<:io-eeonomic? Este oare egoismul sdu identic cu
iubirea de sine sau este cauzat tocmai de /ipsa acestei iubiri?
inainte de a Incepe sa discutam aspectul pSihologic al egoismului
iubirii de sine, trebuie sa punem tn evidenta eroarea logica ce se aseunde
tn ideea ca iubirea pentru ceilalti iubirea pentru mine insumi s-ar exclude
reciproc. Daca este 0 virtute sa-mi iubesc aproapele ca pe 0 fiinta umana,
trebuie sa fie 0 virtute - nu un viciu - sa rna iubesc pe mine, deo.arece
eu sInt, deopotriva, 0 fiinta umana. Nu exista un concept al omului In care
14 John Calvin. Institutes ofthe Christian Religion. translated by JAlban. Presbyterian Board of
Christian Education. Philadelphia, 1928, Cap.7, par.4. p.622.
56
Obiectele h,biTii. IwbiTea de sine
eu insumi sa nu fiu indus. 0 doctrina ce prodama 0 astfel de exdudere se
a fi intrinsec contradictorie. Ideea exprimata in Biblie prin
aproapele ca pe tine insuti!" implica faptul ca respectul pentru
propria ta integritate unicitate, iubirea tntelegerea pentru tine insuti nu
pot fi separate de respectul iubirea pentru un alt indi'1d. Iubirea pentru
mine fnsumi este legata indisolubil de iubirea pentru oricare alta fiinta.
Ajungem acum la premisele pSihologice fundamentale pe care se
bazeaza concluziile argumentarii noastre. In general, premisele sfnt urma
toarde: nu numai ceilalti, dar noi sintem "obiectul" sentimentelor
atitudinilor noastre proprii; atitudinea fata de a1tii cea fata de noi
nu se opun una alteia, ci tin una de cealalta. In ce. problema
discutata aid, asta inseamna ca iubirea pentru altH iubirea pentru noi
nu constituie 0 altemativa. Dimpotriva, 0 atitudine de iubire fata de
ei se va regasi la toti cei capabili de iubire pentru altiL Iubirea, din
principiu, este indivizibild in ce raportul dintre "obiecte" noi
Adevarata iubire este 0 expresie a productivitatii implica grija, respect,
responsabilitate Nu este un ,,afect" in sensul ca sintem afectati
de cineva, ci 0 nazuinta activa catre dezvoltarea fericirea persoanei iubite,
cu radacini in propria noastra capacitate de a iubi.
Sa pe cineva inseamna sa-ti realizezi sa-ti concentrezi puterea
de a iubi. Afirmarea fundamentala continuta in iubire este indreptata catre
persoana iubita ca intrupare a calitatilor umane esentiale. Iubirea pentru 0
persoana inseamna iubirea oamenilor in genere. Acea diviziune a muncii",
cum 0 William James, in virtutea carda tti familia, dar
lipsit de arice senti mente fata de ,,stnlini", este semnul unei lOtale incapa
citati de a iubi. Iubirea de oameni nu este, cum se pesupune adesea,
a abstraqiune derivata din iubirea pentru 0 persoana anume, ci este
premisa acesteia din urma, chiar daca, din punct de vedere genetic, este
doblndita iubind anumiti indivizi.
De aici rezulta ca eu insumi trebuie sa fiu obiectul iubirii mele in
masura ca orice..alta persoana. Afirmarea propriei mele vieti, a propriei
57
TeOTia iubiTii
mde feriari, dezvoltari $i libertap. i$i are radaanile in propria mea capadtate
de a iubi, adica, in grija, respect responsabilitate ;?i cunoa;?tere. Daca un
individ este capabi! sa iubeasca productiv, roanic, el se iube;?te ;?i pe sine,
dar daca nu poate tubi decit pe altH, nu poate iubi, de fapt, deloc.
o data demonstrat faptul ca iubirea pentru tine ;?i iubirea pentru altii
slnt, in principiu, legate, cum explicam, totu;?i, egoismul, care exclude In
mod evident orice preocupare reala pentru altH? Persoana egoistd se intere
seaza numai de ea Insa;?i, vrea totul pentru ea rnsa;?i, nu are nici 0 placere
in ada, ci numai tn a lua. Lumea exterioara nu merita atentie decIt sub un
singur aspect: sub aspectul a ceea ce se poate obtine de la ea nu prezinta
nid un interes sub aspectul nevoilor ahora, al respectului pentru demnita
tea integritatea lor. Egoistul nu vede nimic tn afara de sine judeca
pe toti Ie judeca pe toate exclusiv In funqie de utilitatea ce 0 prezinta
pentru el; este fundamental incapabil sa iubeasca. Dar oare toate acestea nu
demonstreaza faptul ca preocuparea pentru altH preocuparea pentru tine
insuti constituie 0 inevitabila alternativa? Ar fi daca egoismul iubirea
de sine ar fi unul lucru. Dar ipoteza aceasta e tocmai eroarea care
a dus la atItea concluzii privind problema noastra. Egoismul $i iubirea
de sine sfnt departe de a fi identice, de sint. de fapt, opuse. Egoistul nu se
pe sine prea mult, ci prea putin. De fapt, el se pe sine. Aceas
ta lipsa de simpatie grija pentru sine care este doar 0 expresie a
lipsei sale de productivitate, tllasa gol frustraL El este, inevitabil. nefericit
totodata, anxios preocupat sa smulga vietii satisfaqiile pe care singur se
tmpiedica sa Ie aiba. El pare mult prea preocupat de sine cfnd de
fapt face doar 0 incercare hpsita de succes acopere compenseze
incapadtatea de a se ingriji Intr-adevar de sine. Freud sustine ca persoana
egoisUi este narcisista, in sensul ca retras libido-ul de la altH I-a
tndreptat catre propria sa persoana. Este adevarat ca persoanele egoiste sint
incapabi/e sa iubeasca pe altH, dar de nu sfnt capabi/e nici sa se iubeasca pe sine.
E mai sa tntelegi egoismul companndu-l cu preocuparea exagerata
pentru altii, cum se tnttmpla, de pilda, in cazul unei marne prea pline
58
Obie?:cte?:le?: iubirii. lubire?:4 de?: sine?:
de solicitudine. ea crede, ca deosebit de mult
copiii, ea are, de fapt, 0 ostilitate adlnc reprimata fata de obiectul preocu
parilor sale. Ea este exagerat de preocupata nu pentru ca ar iubi copilul
prea mult, ci pentru ca trebuie compenseze incapacitatea de a-I iubi.
Aceasta teorie a naturii egoismului a rezultat din experienta pSihana
Utica legata de ,,altruismul" neurotic, un simptom de nevroza observat la
multi oameni care, de regula, nu acuza acest simptom, ci altetle corelate cu
el, cum ar fi depresia, astenia, incapacitatea de munca, relatiile de
dragoste p.m.d. Nu numai ea altruismul nu este resimtit in astfel de eazuri
ea un ,;;imptom" de boala, ci este chiar 0 tnlsatura de caracter prin care
bolnavii se simt reabilitati, de care ei se simt mlndri. Persoana ,,altruista",
,,nu vrea nimic pentru sine"; ea ,,numai pentru altii", este mindra ca
nu se considera importanta. Este uluita cind da seama ca, tn eiuda al
truismului sau, este nefericita ca relatia sa cu eei apropiati ramIne
nesatisfacatoare. Psihanaliza scoate insa la iveala faptul ca altruismul nu tine
de ceva diferit d.e celelalte simptome, ci este un simptom printre celelalte,
adeseori chiar eel mai important; faptul ca persoana respeetiva sufera de 0
paralizie a eapacitatii sale de a iubi sau de a se bueura de eeva, ca este
cuprinsa de ostilitate fata de viata ca dupa fatada altruismului sau se
ascunde 0 subtila, dar nu mai putin intensa centrare pe sine. Astfel de per
soane nu pot fi tratate declt daca altruismul lor este interpretat deopotriva
ea un simptom de boala printre celelalte, astfel ca !ipsa lor de productivi
tate, care constituie am baza altruismului cit a tulburarilor celorlalte, sa
poata fi corectatit
Natura acestui altruism devine deosebit de evidenta prin efectele sale
asupra celorlalti In cultura noastra, Indeosebi prin efectul mamei
.;lltruiste" asupra copiilor ei. Ea tnchipuie ca datorita altruismului ei,
copiii vor simti ce inseamna sa fie iubiti vor Invata, la rtndul lor, ce
inseamna sa Dar dectul acestui altruism nu corespunde,
deloe, sale. Copiii nu par sa aiba fericirea persoanelor convinse
ea stnt iubite; ei slnt tensionati, se tem de dezaprobarea mamei,
59
Teoria iubirii
cauta cu tnfrigurare sa fie la inaltimea pretentiilor eL Copiii stnt
de regula, de ostilitatea ascunsa a mamei lor fata de viata, ostilitate pe care
mai mult 0 simt decIt 0 cunosc, dar de care se impregneaza {ii ei, pina la
urma. A.{iadar, efectul mamei ,,altruiste" nu este prea diferit de eel al marnei
egoiste; de Capt, de cele mai multe ori, estei:::hiar mai rau, pentru ca altruis
mul mamei Ii opre{ite pe copli s-o critice. Ei sint supu{ii obligatiei de a nu
o dezamagi; ei sint tnvatati, sub masca virtutii, sa nu iubeasca viata. baca
ai {iansa sa studiezi efectul unei marne cu 0 adevarata iubire de sine,
vedea ca nu exista nimic care sa dea in mai mare masura unui copil simta
mtntul a ceea ce este iubirea, bucuria {ii Ceridrea decH sa fie iubit de 0
mama ce se iube{ite pe sine.
Toate ideile acestea privind iubirea de sine se pot rezuma foarte bine
printr-un cHat din Meister Eckhart: ,,Daca te iube{iti pe tine tnsuti,
pe toti eeilalti ea pe tine insuti. Daca iube{iti pe altul mai mult decH pe tine,
nu vei reu{ii sa te iube{iti pe tine eu adevarat, dar daca Ii iube{iti pe toti la
fel, inclusiv pe tine insuti, ii vei iubi pe toti ca pe 0 singura persoana
aeea persoana este Dumnezeu {ii omul in acela{ii timp. E{iti astfel 0 persoana
generoasa {ii dreapta care, iubindu-se pe sine, Ii iube{ite {ii pe toti ceilalti la
feL"15
e.
Iubirea de Dumnezeu
S-a afirmat in cele de mai sus di fundamentul nevoii noastre de a iubi
provine din trairea izolarii {ii din nevoia ce rezulta de aid de a
anxietatea produsa de izolare printr-o traire a uniunii. Forma religioasa a
iubirii, adica eeea ce se nume{ite iubirea de Dumnezeu nu este, pSihologic !
15 Meister Eckhart, tradus de RB,Blankey, Harper &. Brothers, New York, 1941, p,204.
60
Obiectde iubtrii. lubirea de Dumfteteu
vorbind, diferita. Ea tot din nevoia de a izolarea de a
realiza uniunea. De altfel, iubirea de Dumnezeu are caracterisici
aspecte ca iubirea de oameni in mare masura, gasim aici
tipuri diferite de iubire.
In toate religiile teiste - politeiste sau monoteiste - Dumnezeu repre
zinta valoarea suprema, bunul cel mai de pret. Deci, semnificatia specifica
a lui Dumnezeu depinde de ce anume constituie bunul cel mai de pret
pentru 0 persoana. intelegerea conceptului de Dumnezeu trebuie, de aceea,
sa porneasca de la analiza structurii caracteriale a persoanei respective.
Dezvoltarea rasei umane, in masura in care 0 poate fi
caracterizata ca 0 emancipare a omului de natura, de mama, de legaturile
sale de singe de inlantuirea sa de pamint. La tnceputul istoriei umane,
ornul, alungat din unitatea sa originara cu natura, ramine sub
irnperiul legaturilor sale primare. siguranta revenind la acestea
sau mentintndu-Ie. Se simte fnca identificat cu lumea animalelor plan
telor cauta sa gaseasca unitatea raminind una cu lumea naturala. Multe
religii primitive stau marturie acestui stadiu de dezvoltare. Un animal este
transformat intr-un totem; se poarta de animale tn ceremoniile reli
gioase cele mai solemne sau in razboi; este adorat un animal ca Dumnezeu.
intr-un stadiu ulterior de dezvoltare, in care priceperea umana se dezvolta
pina la iscusinta artizanala sau artistica, in care omul nu mai este dependent
exclusiv de darurile naturii - fructul pe care-l sau animalul pe care-l
vineaza -, omul obiectul facut de propria sa mina ca pe un bun
de mare pret. Acesta este stadiul idolilor facuti din argila, argint sau aur.
Omul proiecteaza propriile sale puteri propria sa iscusinta in lucrurile pe
care Ie face astfel adora indirect puterile posesiunile sale. tntr-un stadiu
mai tirziu, omul confera sai forme de fiinte umane. Se pare ca acest
lucru se inttmpla numai atunci dnd el devine mai de sine lnsusi
dnd descopera omul ca fHnd )ucrul" cel mai de seama, cel mai maret
din lume. in faza aceasta de cult antropomorf al gasim 0 dezvoltare
pe doua dimensiuni. Una se refera la natura feminina sau masculina a
61
Teoria illbirii
zeilor, iar cealalta la gradul de maturitate la care ajunge omul, grad de rna
turitate ce determina natura zeilor sai a iubirii sale fata de zei.
Sa vorbim mai intH despre trecerea de la religiile centrate pe mama la
religiile centrate pe tata. Conform marilor decisivelor descoperiri facute
de Bachofen Morgan pe la mijlocul secolului al nouasprezecelea in
ciuda respingerii acestor idei de catre majoritatea cercurilor academice, nu
prea putem pune la indoiala faptul ca a existat 0 faza matriarhala a religiei
care a precedat faza patriarhala, poate nu in toate culturile, dar in
majoritatea lor. In faza matriarhala, fiinta suprema este mama. Ea este zeita,
ea constituie autoritatea In familie In societate. Pentru a tntelege esenta
religiei matriarhale, trebuie doar sa ne amintim ceea ce s-a spus despre
esenta iubirii materne. lubirea mamei este neconditionata, ea protejeaza
totul, Invaluie totul fUnd neconditionata, nu poate fi controlata sau
dobtndita. Prezenta sa da persoanei iubite 0 senzatie de beatitudine; absenta
sa te face sa te simti pierdut, profund deznadajduit. Dat fUnd ca mama
copili pentru ca sInt copiii ei nu pentru ca sint "buni", ascultatori
sau Ii tndeplinesc dorintele ordinele, iubirea mamei se bazeaza pe egali
tate. Toti oamenii stnt egali pentru ca ei sInt toti copiii unei marne, pentru
ca ei sint toti fii ai Pamintului-Mama.
Stadiul urmator al evolutiei umane - singurul despre care avem
precise despre care putem deci vorbi fara sa fim nevoiti sa ne
bazam pe deduqil reconstruqii este faza patriarhala. In aceasta faza,
mama este detronata din pozitia sa suprema tatal devine Fiinta Suprema,
ant In religie, cft in societate. Tine de natura iubirii paterne faptul ca tatal
ridica pretentii, principii legi ca iubirea sa pentru fiu depinde
de supunerea celui din urma fata de aceste pretentii, principii legi. Tatal
il prefera pe fiul ce-i seamana, pe cel care ii este eel mat supus care, deci,
este cel mai potrivit sa-i fie ca al posesiunilor sale.
(Dezvoltarea societatii patriarhale merge mIna in mina cu dezvoltarea pro
prietatii private.) in consecinta, societatea patriarhala este ierarhica; de la
egalitatea fratHor se trece la competitie lupta. Fie ca ne gtndim la cultura
62
."'"<>'"I""TP<>
Psalmii 22:9.
Obiectde illbiTii. 11lbire4 de
indiana sau egipteana sau greaca, fie la religiile iudaice, sau tsla
mice, sintem in mijlocul unei lumi patriarhale, cu zei masculini, asupra
carora un zeu suprem sau in care toti zeii au fost eliminati cu
exceptia Unuia singur, Dumnezeu. dat flind ca dorul de iubirea ma
terna nu poate fi eradicat din inimile oamenilor, nu este surprinzator faptul
ca figura mamei iubitoare nu poate fi niciodata exclusa complet din pan
teon. In religia iudaica, aspectele materne ale lui Dumnezeu sint reintro
duse tn special sub diferite forme de misticism. In religia catolica, Mama
.este simbolizata de Biserica de Sftnta Fecioara. Chiar tn protestantism,
figura Mamei nu a fost complet inlaturata, ea ramine ascunsiL Luther
a statuat drept principiu fundamental al sau faptul ca nimic din ceea ce face
omul, nu-i poate aduce iubirea lui Dumnezeu. Iubirea lui Dumnezeu este
Gratie, iar atitudinea religioasa este sa ai incredere in gratia sa sa te soco
marunt nevolnic; nici un fel de fapte bune nu-l pot influenta pe
Dumnezeu nu-l pot face sa ne iubeasca, cum au postulat doctrinele
..... Ne putem da seama aid ca doctrina catolica a faptelor bune tine
de modelul patriarhal; pot sa obtin iubirea tatalui prin supunere prin
dorintelor lui. Doctrina luterana, in schimb, in ciuda caracte
mlui sau manifest patriarhal, contine un element matriarhal ascuns. Iubirea
.. nu poate fi dobindita, exista sau nu exista, tot ce pot face este sa
am incredere cum spun Psalmii: "tu m-ai facut sa cred in sinul mamei
sa rna transform intr-un copil neajutorat nevolnic. Dar parti
credintei lui Luther este ca figura mamei a fost eliminata din
exterior rnlocuita cu cea a tatalui; In Iocul certitudinii de a fi iubit
mama, apare, ca trasiltura generalc'i, tndoiala cea mai profunda, speranta
de speranta de a fi iubit neconditionat de tatd.
A trebuit sa vorbesc des pre aceasta deosebire dintre elementele ma
cele patriarhale din religie pentru a arata ca tipul de iubire rata
Dumnezeu depinde de ponderea aspectelor matriarhale patriarhale ale
63
Teoria h,birfi
religiei respective. Aspectul patriarhal rna face sa-I iubesc pe Dumnezeu ca
pe un tata; rl presupun drept sever, capabi! sa pedepseasca sa raspla
teasca in cele din urma, sa rna aleaga drept fiu favorit, cum I-a ales
Dumnezeu pe Abraham-Israel, cum Isaac I-a ales pe lacob, cum
Dumnezeu are un popor ales. in aspectul inatriarhal al religiei, rl iubesc pe
Dumnezeu ca pe 0 mama buna a tuturor. Cred in iubirea ei, cred ca indi
ferent dadl sint sarac sau puternic, indiferent daca am pacatuit sau nu, rna
va iubi, nu Imi va prefera nici un aIr copil al ei; indiferent ce mi se va
intimpIa, rna va salva, rna va scapa, rna va ierta. Nici nu mai trebuie spus,
cred, ca iubirea mea pentru Dumnezeu iubirea lui Dumnezeu pentru
mine nu pot fi separate. Daca Dumnezeu este un tata, el rna ca pe
un fiu, iar eu il iubesc ca pe un tata. Daca Dumnezeu este mama, iubirea
sa a mea sint determinate de acest fapt.
Aceasta deosebire dintre aspectele materne cele paterne ale iubirii de
Dumnezeu este, doar unul dintre factorii ce determina natura acestei
iubiri; celalalt factor este gradul de maturitate la care a ajuns individul atIt
in conceptia sa despre Dumnezeu, cit in iubirea sa pentru Dumnezeu.
Datorita faptului ca evolutia rasei umane a dus de la 0 structura a
societatii - ca a religiei centrata pe mama, la 0 structura centrata pe
tata, putem urmari dezvoltarea unei iubiri ce se maturizeaza treptat mai cu
seam a in dezvoltarea religiei patriarhale.
17
La inceputul acestei dezvoltari,
gasim un Dumnezeu despotic, gelos, care considera ca omul pe care I-a
creat este 0 proprietate a lui ca poate face cu el ce vrea. Aceasta este etapa
religiei in care Dumnezeu il alunga pe om din paradis, pentru ca el mincase
din pomul putea deci deveni el Dumnezeu; aceasta este
faza in care Dumnezeu decide sa distruga rasa umana prin potop, pentru
ca nici unul dintre oameni nu-i place, cu exceptia fiului sau favorit, Noe;
17 Acest lucru este adevarat Tn special pentru religiile monoteiste din Occident. In reli:giile
indiene, figunle mateme au pastrat 0 mare influenta, de pilda prin zeita Kali; in budism
taoism conceptul unui zeu sau al unei zeite nu avea vreo semnificatie esentiala, daca nu era
cumva chiar eliminat complet.
64
Obiectde iubirii. lubirea de DUIllJlezeu
este faza tn care Dumnezeu ti cere lui Abraham ucida unicul
iubit, pe Isaac, spre dovedi iubirea fata de Dumnezeu printr-un act
supunere extrem. Dar, in timp, incepe 0 faza noua: Dumnezeu
.face 0 conventie cu Noe, promitindu-i ca nu va distruge rasa umana nicio
data, 0 conventie prin care el se singur. EI nu este tngradit numai
prin promisiunile sale, ci prin propriul sau principiu, acela al dreptatii.
Pe baza acestui principiu, Dumnezeu trebuie sa asculte rugamintea lui
Abraham sa crute Sodoma daca exista acolo cel putin zece oameni drepti.
Dar evolutia duce dincolo de transformarea lui Dumnezeu dintr-o figura de
de trib despotic intr-un tata iubitor, Yntr-un tata legat el de prin
cipiile pe care le-a postulat; evolutia duce spre transformarea lui Dumnezeu
dintr-un personaj patern intr-un simbol al principiilor sale de dreptate,
adevar iubire. Dumnezeu este adevarul, Dumnezeu este dreptatea.
Dezvolttndu-se astfel, Dumnezeu inceteaza sa mai fie 0 persoana, un om,
un tata; el devine simbolu1 principiului unitatii din spatele diversitatii
fenomenelor, al viziunii florii ce va nlsari din saminta spirituala din om.
Dumnezeu nu poate avea un nume. Un nume denoUi Intotdeauna un lucru
sau 0 persoana, ceva finiL Cum sa aiba Dumnezeu un nume, daca nu este
o persoana nu este un lucru?
Cel mai episod a1 acestei transformari II gasim In povestea
biblica a revelatiei lui Moise. Clnd Moise it spune lui Dumnezeu ca evreii
nu-l vor crede ca Dumnezeu I-a trimis, daca nu Ie va putea spune care este
numele Lui (cum sa Ynteleaga adoratori de idoli un Dumnezeu fara
nume, clnd esenta unui idol este sa aiba un nume?), Dumnezeu face
o concesie: Ii spune lui Moise ca numele lui este ,,Eu devin ceea ce devin"IB.
,,Eu-devin este numele meu". Acest "eu-devin" Inseamna ca Dumnezeu nu
este finit, nu este 0 persoana, nu este 0 JUnta". Cea mai potrivita traducere
a propozitiei ar fi: spune-Ie ca ,,numele meu este Cel-fara-de-nume". Inter
diqia de a face vreun chip allui Dumnezeu, de a pronunta numele lui in
IB in tradueerile ale Bibliei: "Eu slnt eel ee slnt". n.t.
65
Teoria iubirii
chiar de a-i pronunta numele tn genere, servesc scop de
a-I elibera pe om de ideea ca Dumnezeu este un tata, ca este 0 persoana.
In analiza teologica ulterioara, ideea este dusa mai departe pIm la principiul
ca nici nu avem voie sa-i conferim lui Dumnezeu vreun atribut pozitiv. Sii
spui despre Dumnezeu ca este Intelept, puternic, bun, implica faptul
ca ar fi 0 persoana; tot ceea ce pot sa spun este ca Dumnezeu nu este tntr-un
fel sau altul, pot deci sa-i confer numai atribute negative, postulind ca nu
este limitat, ca nu este rau, ca nu este nedrept. eu cIt mai bine cum nu
este Dumnezeu, cu alit mai mult despre Dumnezeu.
19
Urrntnd ideea monoteismului in maturizare tn consecintele sale ulte
rioare, putem ajunge la 0 singura concluzie: ,,sa nu mentionam deloc nume
Ie lui Dumnezeu, sa nu vorbim despre Dumnezeu". Astfel, Dumnezeu devi
ne ceea ce este, potential, In teologia monoteista, Unul-cel-fara-de-nume,
un murmur inexprimabil ce se refera la unitatea subiacenta tntregului uni
vers fenomenal, fundamentul oricarei existente; Dumnezeu devine adeva
rul, iubirea, dreptatea. Dumnezeu stnt eu, in masura In care stnt uman.
Este evident ca aceasta evolutie de la principiul antropomorf la cel pur
monoteist natura iubirii fata de Dumnezeu. Dumnezeul lui
Abraham poate fi iubit sau temut ca un tata, aspectul dominant fUnd ba
clementa sa, ba furia sa. AtIta vreme cit Dumnezeu este tataI, eu sInt copi
luI. Eu nu m-am ridicat inca pe deplin deasupra dorintei autiste de omni
potenta Nu am ajuns Inca la acea obiectivitate care sa-mi
perrnita sa vad limitarea mea ca fiinta umana, ignoranta mea, nevolnicia
mea. Inca mai pretind, ca un copit, ca trebuie sa existe un tata care sa rna
salveze, un tata care vegheaza asupra mea, care rna care rna
place daca sint supus, care este magulit de succesele mele infuriat de
nesupunerea mea. Este evident ca majoritatea oamenilor nu In
dezvoltarea lor personala, acest stadiu infantil deci credinta In Dumnezeu
a celor mai multi este credinta Intr-un tata care-i ajuta - 0 iluzie puerila.
19 Confonn conceptiei atributelor negative a lUi Maimonide. in The Guide for the Perplexed.
66
O"iectde h,"irii. lu"iTea de
in ciuda faptului 01 aceasta conceptie asupra religiei a fost de citiva
mari invatatori ai rasei umane, precum de 0 mica parte din oameni, ea
constituie inca forma dominanta de religie.
in masura in care lucrurile stau in felul acesta, critica ideii de Dumne
zeu facuta de Freud este intru totul corecta. Eroarea sa se ascunde,
in faptul ca Freud a ignorat celalalt aspect al religiei monGteiste adevara
tul ei nucleu, a carui logica duce exact la negarea acestui concept de Dum
nezeu. Omul cu adevarat religios, daca urmeaza esenta ideii monoteiste. nu
se roaga pentru ceva anume, nu nimic din partea lui Dumnezeu;
nu-l pe Dumnezeu cum un copil tatal sau mama; el
a capatat smerenia de simti limitarea in suficienta masura pentru a
a1 nu nimic despre Dumnezeu. Dumnezeu devine pentru el un simbol
prin care omul, la un stadiu anterior al evolutiei sale, a exprimat totalitatea
nazuintelor sale, tmparatia lumii spirituale, a iubirii, a adevarului a drep
tatti. EI crede in principiile pe care ,,Dumnezeu" Ie reprezinta; el
adevarul, iubirea dreptatea considera ca nimic din viata sa nu
are valoare decit in masura in care ti da sa ajunga la 0 tot mai deplina
a puterilor sale umane- ca singura realitate ce conteaza, ca unic
obiect al "preocuparii ultime" pina la urma, el nu despre Dum
nezeu, nici macar nu-i numele. Sa-l iubeasca pe Dumnezeu,
daca el ar folosi aeest euvint, ar insemna sa nazuiasca la atingerea eapacitatii
depline de a iubi, la realizarea a eeea ee ,,Dumnezeu" reprezinta pentru el. .
Privind luerurile in felul aeesta, eonsecinta IOgicii a gtndirii monoteiste
este negarea oriearei "teo-logii", a oriearor despre Dumnezeu".
Dar exista 0 deosebire intre 0 astfel de eoneeptie radical non-teolo
gica un sis tern non-teist, ea eel din budismul timpuriu sau din taoism,
de pilda.
In toate sistemele teiste, chiar intr-unul non-teologic, mistic, se admire
existenta reala a imparatiei spiritului, ca ceva ee transcende omul, dind sens
validind puterile spirituale ale omului nazuinta sa catre mintuire
interioara. Intr-un sistem non-teist, nu existn. tMm al spiritului in
67
Teoria iubirii
afara omului sau dincolo de el. Ideea de iubire, ratiune dreptate exista
ca 0 realitate numai pentru ca numai intru cIt offiul a sa dezvolte
aceste puteri tn el In cursul procesului sau de evolutie. In aceasta
conceptie, viata nu are alt sens decU sensul pe care omul i-I da; omul
este absolut singur, cu exceptia cazului ca ajlilta pe un altuL
Pentru ca am vorbit despre iubirea de Dumnezeu, vreau sa marturisesc
raspicat aici ca eu Insumi nu gtndesc in termenii unei conceptii teiste cd
pentru mine conceptul de Dumnezeu este doar unul istoric conditionat, in
care omul exprimat experienta puterilor sale superioare, dorinta sa de
adevar de unitate, tntr-o perioada istorica data. Dar eu cred totodata ca
ultima consecinta a monoteismul strict preocuparea non-teista ultima
pentru realitatea spiritual a sint doua conceptii care, diferite, nu au de
ce sa se combata.
Aici apare, 0 alta dimensiune a problemei iubirii de Dumnezeu,
care trebuie luata tn discutie pentru a patrunde in complexitatea problemei.
Ma refer la 0 deosebire fundamental a tntre atitudinea religioasa a orientului
(rna refer aici in special la China India) cea a occidentului. Aceasta
deosebire poate fi exprimata In termenii logicii. De la Aristotel tncoace, lu
mea occidental a a urmat principiile logice ale filozofiei aristotelice. Aceastd
logica se bazeaza pe legea identitatii care afirma ca A este A, pe legea
contradiqiei (A nu este non-A) legea teqiului exclus (A nu poate fi A
non-A, nici A, nici non-A). Aristotel explica punctul de vedere foarte clar,
tn urmatoarea afirmatie: ,,Este imposibil pentru lucru tn timp
sa apaqina sa nu apartina lucru, tn privinta; orice alte
distinqii am adauga in tntimpinarea obiectiilor dialectice, putem sa Ie
adaugam. Acesta este, deci, cel mai sigur dintre toate principiile ... "20
Aceasta axioma a !ogicii aristotelice a patruns alit de adtnc tn modu!
nostru de a gIndi, IncH este considerata Jireasca" evidenta prin ea
tn timp ce, pe de alta parte, afirmatia ca X este A nu este A pare lipsita
20 Aristotel, Metajizica, Cartea Gamma, 1005b, 20. Citat din Aristote!e's Metaphysics, tradus
de Richard Hope, Columbia University Press, New York, 1952.
68
Obiectele iubirii. lubirea de Dumneteu
orice sens. (Desigur, afirmatia se refera la subiectul X la un moment dat,
la X acum ;,;i X mai tirziu sau la un aspect al lui X fata de un alt aspect
lui X).
In opozitie cu logica aristotelica, este ceea ce am putea numi logica
paradl:)Xalra, care presupune ca A ;,;i non-A nu se exclud unul pe celalalt ca
predicate ale lui X. Logica paradoxala era predominant a tn gtndirea chineza
cea indiana ;,;i in filozofia lui Heraclit;,;i apoi, din nou, sub numele de
dialectica, a devenit filozofia lui Hegel ;,;i a lui Marx, Principiul general al
logicii paradoxale a fost clar expus de Lao-tse: "Vorbele ce sfnt perfect
adevarate par sa fie paradoxale. "21 ;,;i de Chuang-tzu: "Ceea ce este una este
una. Ceea ce nu este una este de asemenea una." Aceste formulari ale logicii
paradoxale sint pozitive: este nu este. 0 alta formulare este negativii: nu
este nid asta, nid asta. Prima forma de exprimare a ideii 0 gasim In gIndirea
taoista, la Heraclit apoi tn dialectica lui Hegel; cea de a doua formulare
este frecventa in filozofia indiana.
scopul carth de fata sa dam 0 descriere mai detaliata a
deosebirii dintre logica aristotelica ;,;i cea paradoxala, voi da cUeva exemple,
pentru a face principiul mai u;,;or de tnteles. in gindirea occidentala, logica
paradoxala are expresia filozofica timpurie in gtndirea lui Heraclit. in
filozofia acestuia, conflictul contrariilor este fundamentul intregii existente.
"Ei nu Inteleg", spune el, "ca Unul In conflict cu sine este identic
amlOnia in conj1ict, ca la arc la lira"22. Sau, mai clar: "Trecem prin
riu nu prin sintern noi totu?i nu sintern no1."23. Sau:
"Unul se manifesta In lucruri ca viu mort, ca treaz adormit,
ca tInar batrin. "24
21 Lao-tse, Tao Teh King, The Sacred Boons of the East, editat de FMax Muller, vo/XXXIX,
Oxford University Press, London, 1927, p,120,
22 W. Capelle, Die VOTsohratiher, Alfred Kroener Verlag, Stuttgart, 1953, p,134,
23 Ibid. p,132
24 Ibid, p 133,
69
Teoria iubirii
In filozofia lui Laotse, aceea;;i idee este exprimata intr-o forma mai
poetica. Un exemplu tipic al gindirii paradoxale taoiste este urmatoarea
afirmatie: "Greul este radacina u;;orului; repaosul, guvernatorul mi;;carii."25
sau "Tao in cursu I sau obi;;nuit nu face nimic, a;;a Incil nu exista nimie-ce
sa nu faca el."26 Sau "Vorbele mele stnt foarte u;;or de Inteles ;;i foarte u;;or
de urmat; dar nu e nimeni pe lume care sa Ie poata Intelege ;;i sa Ie poata
urma."27 in gindirea taoista, exact ca in gindirea indiana ;;i socratica, treapta
cea mai Inalta la care poate duce gindirea este sa ;;tii ca nu ;;tii. ,,sa ;;tim ~ i
totu;;i [sa gindimJ ca nu ;;tim este suprema [realizarel; sa nu ;;tim [;;i t o t u ~ i
sa gindimJ ca ;;tim este 0 boala."28 Faptul ca zeul suprem nu poate fi numit
este doar 0 consecinta a acestei filozofii. Realitatea ultima, Unul ultim nu
poate fi prins de cuvinte sau de gind. A!;;a cum spune l.ao-tse, "Tao care
poate fi urmat nu este Tao cel ve;;nic neschimb::Uor. Numele care poate fi
numit nu este numele ve;;nic neschimbator."29 Sau, intr-o formulare
'diferita: Jl privim ;;i nu tl vedem ;;i t1 numim ,Invizibilul'. fl ascultam ;;i nu
il auzim ;;i il numim ,Neauzibilul'. Incercam sa-l apucam ;;i nu reu;;im sa-J
prindem ;;i tl numim ,Intangibilul'. Cu aceste trei atribute, nu poate fi supus
descrierii; ;;i atunci Ie amestecam laolalta ;;i obtinem Unul."30 Si inca 0
formulare a aceleia;;i idei: "Cel ce cunoa;;te [Tao], nu vorbe;;te [despre ell;
cel ce vorbe;;te despre el, nu tl cunoa;;te."31
Filozofia brahmana a fost preocupata de relatia dintre varietate
(fenomenala) ;;i unitate (Brahman). Dar filozofia paradoxala mel cea
indiana, nici eea chineza nu trebuie eonfundata eu 0 pozitie dualisM.
op.cit., p.69.
26
Ibid., p.79.
27
Ibid, p.1l2.
28
Ibid. p.113.
29
Ibid. p.47.
30
Ibid.
31
Ibid., p.lOO.
70
"Gtndirea
Obiectde hlbirii. lllbirea de Dlulu,et:ell
(unitatea) constii tocmai in pozitia conflictuala din care se consti
brahmana a fost de la tnceput centrata pe paradoxul:
al fortelor formelor manifeste ale
lumii fenomenelor.. ."32 Puterea ultima tn Univers, ca tn om, transcende
aUt sfera conceptuala cft pe cea senzuala. De aceea ,,nu este nici asta, nici
asta." Dar, cum remarca Zimmer, ,,nu exista antagonism intre ,real
. ueaI' tn prezentarea strict nedualista."33 In cautarea unitatii tn diversitate,
ginditorul brahman a ajuns la concluzia ca perechea de contrarii perceputa
rel1ecta nu atit natura lucrurilor, cit natura mintii care percepe. Gtndirea
perceptiva trebuie sa se pe sine ca sa atinga adevarata realitate.
Opozitia este 0 categorie a mintii umane, nu un element tn sine al realit,WL
in Rig-Veda, principiul este exprimat in felul urmator: ,,Eu stnt amtndoua,
forta vietH materia vietH, amtndoua deodata." Consecinta ultima a ideii
cl gtndirea poate percepe numai tn contradiqii gasit 0 exprimare mai
drastica in gtndirea vedica, in eare se postuleaza ca gtndirea - cu toate
distinctiile sale fine - este "doar un orizont mai subtil al ignorantei, de fapt
orizontul cel mai subtil dintre amagirile nascocite de maya."34
Logica paradoxala are 0 repercusiune de mare Insemnatate asupra con
cepmlui de Dumnezeu. IntrucH Dumnezeu reprezinta realitatea ultima
IntrucH mintea umana percepe realitatea tn contradiqii, nici 0 afirmatie po
zitiva nu se poate face tnce-l pe Dumnezeu. In Vede, ideea unui
Dumnezeu atotputemic este considerata forma ultima a
ignorantei.35 Vedem aici legatura cu Tao cel fani de nume, cu numele fara
de nume al Dumnezeului ce se arata lui Moise, cu "Nimicul absolut" al lui
Meister Eckhart. Omul poate numai negativ. niciodata pozitiv,
realitatea ultima ...... Omul nu poate ce este Dumnezeu ... i\iia ca mintea.
32 H.R.Zimmer, Philosophies of India, Pantheon Books, N.Y. 195L
. 33 Ibid., p.424.
34 Ibid, p.424.
35 Cf. Zimmer, ibid., p.424.
71
eu nimic mu1tumita, striga dupa suprema valoare."36 La Meister Eekhan
"Unul Divin este 0 negatie a negatiilor 0 tagaduire a tagaduirilor. .. Piecare
creatura contine 0 negatie: ea ar fi eealalta."37 Consecinta ime
diata e ca Dumnezeu devine pentru Meister Eckhart ,,Nimicul absolut",
cum realitatea ultima este acel ,,En Sof', pentru Kabala.
Am discutat diferenta dintre logiCa aristotelica cea paradoxala spre a
pregati terenul pentru 0 distinqie importanta privind conceptul iubirii de
Dumnezeu. Invatatorii logicii paradoxale spun ca omul poate pereepe
realitatea numai prin eontradiqH nu poate percepe niciodata prin gtndire
acea realitate-unitate ultima, Unul Asta duce la consecinta ca nu tre
buie cautat, ca ultim tel, un raspuns prin gtndire. Gtndirea nu poate duce
decil la faptului ca ea nu ne poate da raspunsul ultimo Lumea
gtndirii ramine inlantuita in paradox. Singura cale ce poate duce la intele
gerea ultima nu tine de gtndire, ci de fapta, de trairea unitatii. Astfel, logica
paradoxala duce la concluzia ca iubirea de Dumnezeu nu este nici
terea lui Dumnezeu prin gtndire, nici gtndul iubirii cuiva fata de Dumne
zeu, ci actul trairii uniunii cu Dumnezeu.
Se pune astfel accentul pe modul de viata corect. T otul in viata, fiecare
fapta, marunta sau importanta, este dedicata lui Dumnezeu, dar
unei nu prin gtndire corecta, ci prin aqiune corecta. Acest lucru
este foarte hmpede in religiile orientale. In brahmanism, ca in budism
taoism, telul ultim al religiei nu este credinta corecta, ci fapta corecta. Ace
accent il regasim in religia iudaica. Nu a existat vreodata vreo schisma
in traditia iudaica (cu 0 singura mare exceptie, neintelegerea dintre farisei
saduceeni, care a fost, de fapt, 0 neintelegere intre doua clase sodale).
Religia iudaica punea accentul (mai ales de la inceputul erei noastre
Incoace) pe modul corect de a trai, Halacha (aeest cuvint avind de fapt
semnificatie eu Tao).
36 Meister Eckhart, tradus de R.B.Blakney, Harper & Brothers, N.Y. 1941, p.1l4.
37 Ibid., p.247. In acord cu teologia negativa a lui Maimonide.
72
Teoria iJtbirii
Obiectele lubini. lllbirea de DlllllDe%:ell
in istoria moderna, principiu este exprimat fn gtndirea lui
: Spinoza, Marx Freud. In filozofia lui Spinoza, accentul este mutat de pe
credinta corecta pe comportamentul corect In viata. Marx afirma
principiu atunci ctnd spune: ,,Filozofii au interpretat lumea In diferite feluri,
. problema este s-o trasformam." Logica panidoxala a lui Fteud II duce la
procedura terapiei psihanalitice, 0 tn'lire mereu aprofundata a sinelui
propriu.
Din punctul de vedere al logicii paradoxale, accentul nu cade pe gtn
dire, ci pe fapta. Aceasta atitudine a avut diferite alte consecinte. In primul
rind, a dus la toleranta pe care 0 intYlnim In evolutia reIigioasa din India
China. Daca gtndirea corecta nu duce la adevarul ultim nu este calea spre
mintuire, nu exista nici un motiv sa-i combati pe altii, a carar gtndire a
ajuns la formulari diferite. Aceasta toleranta este foarte frumos exprimata
in povestea cu oamenii carora Ii s-a cerut sa descrie in Intune ric un elefant.
Unul, pipaindu-i trunchiul, a zis: ,,animalul acesta este ca 0 conducta de
apif'; altul, pipaindu-i urechea, a spus: ,,animalul acesta este ca un steag";
al treilea, pipaindu-i piciorul, a descris animalul ca pe 0 coloana.
In al doilea rind, pozitia paradoxala a dus la punerea accentului pe
transJormarea omului, nu pe dezvoltarea unei dogme, pe de 0 parte, a
unei pe de alta. Din punctul de vedere indian, chinez sau mistic,
datoria religioasa a omului nu este sa gtndeasca corect, ci sa faptuiasca
ccrect sa devina una cu Unul in actul meditatiei concentrate.
Tocmai contrariul este valabil pentru curentul principal al gtndirii
occidentale. Deoarece se credea ca adevarul ultim va fi gasit printr-o gtndire
corecta, principalul accent s-a pus pe gtndire, chiM dad fapta corecta era
considerata deopotriva importanta. In dezvoltarea religioasa, asta a dus la
formularea unor dogme, la discutii asupra formularilor dogmatice
la intoleranta fata de sau eretici. A dus apoi la punerea
accentului pe "credinta in Dumnezeu" ca tel principal al atitudinii reIi
gioase. Toate acestea nu inseamna, desigur, ca n-ar fi existat ideea ca
trebuie sa corect. Dar persoana care credea in Dumnezeu,
73
74
Teorfa iflbirii
chiar daca nu trdia tntru Dumnezeu, se simtea superioara celei care traia
intru Dumnezeu fara sa creada" in Dumnezeu.
Accentul pus pe gtndire mai are 0 alta consecinta, foarte importanta
din punct de vedere istoric. Ideea ca adevarul ar putea fi gasit prin gtndire
a dus nu numai la dogma, dar la In gindirea gtndirea
corecta este tot ceea ce conteaza, alit din punctul de vedere al probitatii
intelectuale, cit din punctul de vedere al aplicarii gtndirii la
practica, adica la tehnica.
Pe scurt, gtndirea paradoxala a dus la toleranta la efortul Indreptat
spre autotransformare. Pozitia aristotelica a dus la dogma la la
Biserica Catolica la descoperirea energiei atomice.
Pentru problema iubirii de Dumnezeu, consecintele acestei deosebiri
Intre cele doua pozitii au fost deja discutate implicit nu mai este necesara
decit 0 scurta rezumare a lor.
in sistemul religios dominant In occident, iubirea de Dumnezeu este
In esenta unul lucru cu credinta In Dumnezeu, In existenta Lui,
In dreptatea Lui, In iubirea Lui pentru noi. Iubirea de Dumnezeu este In
esenta un exercitiu al gtndirii. In religiile orientale In misticism, iubirea
de Dumnezeu este 0 traire afectiva intensa a unitatii, inseparabil legata de
exprimarea acestei iubiri prin fiecare fapta a vietii. Cea mai radicala
formulare a acestui scop a fost data de Meister Eckhart: ,,Daca stnt,
schimbat Intru Dumnezeu El rna face una cu sine atunci, prin
Dumnezeul eel viu, nu este nici 0 deosebire lntre noi... Unii oameni cred
ca ei II vor vedea pe Dumnezeu, ca it vor vedea pe Dumnezeu ca cum
EI ar sta acolo ei aici, dar nu este Dumnezeu cu mine sIntem una.
CunoscIndu-1 pe Dumnezeu, eu il iau la mine. Iubindu-l pe Dumnezeu, II
patrund."38
Ne putem Intoarce acum la 0 paralela importanta intre iubirea pentru
parinti iubirea de Dumnezeu. Copilul Incepe prin a fi de mama sa
38 Meister Eckhart, op.cit.. pp.lBl-2.
Obiectefe i"birii. I"birea de D"Jllllez;eu
ca ,iundament al oricarei fiintari". EI se simte neajutorat are nevoie de
iubirea atotInvaluitoare a mamei. El se Intoarce apoi catre tata ca nou cen
tru al afectiunii sale, tatal fhnd un principiu conducator in gtndire fapta;
in acest stadiu el are ca motivatie dorinta de a obtine aprecierea tatalui
de a evita nemultumirea lui. In stadiul maturitatif depline, el s-a emancipat
de persoana mamei a tatalui ca puteri protectoare conducatoare;
instaureaza principiile materne paterne in el Devine propriul sau
tata propria sa mama; el este tata mama. In istoria rasei umane vedem
- putem anticipa - dezvoltare: de la inceputul iubirii pentru
Dumnezeu ca al nevolnicului fata de Zeita-Mama, se trece la
obedient fata de Dumnezeu-Tatal, iar apoi la un stadiu matur
in care Dumnezeu inceteaza sa mai fie 0 putere exterioara, in care omul
integreaza principiile iubirii dreptatii in el in care devine una cu
Dumnezeu. Se ajunge astfel, pina la urma, la un punct In care omul
despre Dumnezeu numai in sens poetic, simbolic.
Din aceste considerath rezulta ca iubirea pentru Dumnezeu nu poate
fi separata de iubirea pentru parinti. Daca 0 persoana nu lasa in urma
mentul incestuos fata de mama, clan, natiune, daca el staruie In dependenta
infantila de un tata ce-l sau de orice alta au tori
tate, el nu poate dezvolta 0 iubire mai matura pentru Dumnezeu; atunci
religia sa tine de 0 faza anterioara a religiei, in care Dumnezeu era resimtit
ca 0 mama protectoare sau ca un tata judecator.
in religia contemporana, gasim prezente toate aceste faze, incepInd de
la cele mai timpurii mai primitive pIna la cele superioare. CuvIntul
,,Dumnezeu" denota. alit de trib, cit "Nimicul absolut". In fel,
fiecare individ retine In el in sa.u - dupa cum a aratat
Freud - toate etapele, Inceptnd cu cea a copilului mic neajutorat. Pro
blema este pina la ce punct s-a maturizat omul respectiv. Un lucru este
sigur: natura iubirii sale pentru Dumnezeu corespunde naturii iubirii sale
pentru om mai mult, adevaratul caracter al iubirii sale pentru Dumnezeu
pentru om este adesea fiind camuflat explicat rational de
75
Teoria iubirii
o mai matura gindire despre ceea ce este iubirea sa. Iubirea sa pentru
oameni, implicita relatiei cu familia, este, in ultima analiza, determi
nata de structura societatii In care Daca aceasta structura sociala se
bazeaza pe supunerea fata de 0 autoritate - fata de 0 autoritate sau
fata de autoritatea anonima a pietii economice a opiniei publice -, atunci
conceptul sau de Dumnezeu va fi infantil mult diferit de conceptul
matur, al carui stmbure se gaset>te In istoria religiei monoteiste.
III.
Iubirea
deZintegrarea sa
Tn societatea
occidentala
contemporana
Daca iubirea este 0 facultate a caracterului matur, productiv, rezulta ca
facultatea de a iubi a unui individ ce tntr-o anumita cultura, de
pinde de influenta pe care aceasta cultura 0 exercita asupra caracterului
omului Vorbind despre iubire in cultura occidentala contempo
rana, ne yom pune intrebarea daca structura sociala a civilizatiei occidentale
contemporane spiritul ce rezulta din aceasta structura favorizeaza dez
voltarea iubirii. Sa pur intrebarea aceasta inseamna implicit sa raspunzi
negativ la ea. Nici un observator obiectiv al vietH noastre occidentale nu
se va indoi ca, de fapt, iubirea - iubirea frateasca, cea materna sau cea
erotica - este un fenomen relativ rar ca locul iubirii este preluat de
citeva forme de pseudo-iubire care, in realitate, Slnt tot amea forme de
dezintegrare a iubirii.
77
78

Iubirea Ji de:z::integrarea sa
Societatea capitalist a se bazeaza pe principiul libertatii politiee, pe de
a parte, pe piata ca factor de reglare a intregii economii deci a relatiilor
sociale, pe de alta parte. Piata determina conditiile in care se schimba mar
furile, piata regleaza cum para rea vinzarea muncii. Ant lucrurile utile, cit
prieeperea sau energia umana utila sInt transformate In marfuri care sint
schimbate fara utilizarea fortei fara fraude, In conditiile pietii. Pantofii,
orieU de utili necesari ar fi, nu au valoare economiea (valoare de schimb)
daca nu sInt ceruti pe piata; energia prieeperea umana nu au valoare de
schimb daca nu sint cautate In conditiile date ale pietii. Posesorul de capital
poate cumpara munca a poate pune la lucru pentru investirea profitabila
a capitalului. Posesorul muncii trebuie sa a vinda in conditiile date ale
pietii, ca sa nu moara de foame. Aceasta structura economica se reflecta
intr-o ierarhie de valori. Capitalul comanda munca; iar lucrurile acumulate,
care nu sint vii, au a valoare superioara muncii puterilor umane, care
sint vii.
Aceasta a fast structura de baza a capitalismului, la Inceputurile sale.
aceasta structura continua sa-i fie caracteristica, un numar de factori
s-au schimbat tocmai dau capitalismului contemporan
trasarurile sale specifice care au a influenta profunda asupra structurii de
caracter a omului modern. Ca rezultat al dezvoltarii capitalismului, sIntem
martorii unui proces continuu de centralizare concentrare a capitalului.
Intreprinderile mari cresc tot mai mult, iar cele mici sint scoase din joc.
Proprietarii capitalului investit in intreprinderi se indeparteaza tot mai mult
de rolul de administratori ai acestui capital. Sute de mii de aqionari sInt
"proprietarii" Intreprinderii; a birocratie 'administrativa bine platita, care nu
are insa intreprinderea in proprietate, a organizeaza. Aceasta birocratie este
mult mai interesata sa extinda Intreprinderea implicit, propria sa putere,
decU sa faca maximul de profit posibil. Concentrarea crescinda a capitalului
aparitia unei birocratii administrative puternice merg mIna In mina cu
dezvoltarea sindieale. Prin sindicalizare, muncitorul individual nu
mai trebuie sa caute pe piata muncii pe cant propriu, face parte din sindi
lubirea dedllfegrarea sa
cate mari, conduse de asemenea de 0 birocratie puternica ce il reprezinta
in fata industrialL Initiativa a fost mutata - spre binele sau spre
raul sodetatii - aUt in domeniul capitalului, cit in cel al mundi, de la
individ la birocratie. Un numar tot mai mare de oameni tnceteaza sa mai
fie independenti devin dependenti de administratorii marilor imperii eco
nomice.
o alta trasatura dedsiva care rezulta din aceasta concentrare a capi
talului care este caracteristica capitalismului modern consta dintr-un
anumit mod de organizare a muncii. Intreprinderile puternic centralizate
cu 0 diviziune radicala a mundi duc la 0 organizare a activitatii in care
omul pier de individualitatea, devenind 0 piesa a Problema
umana a capitalismului modern poate fi formulata dupa cum urmeaza:
Capitalismul modern are nevoie de oameni care sa coopereze fara
friqiuni tn numar mare; care sa vrea sa consume tot mai mult ale caror
gusturi sa fie standardizate sau sa poata fi influent ate sau prevazute.
Este nevoie de oameni care sa se simta liberi independenti,
vreunei autoriblti, vreunui principiu sau vreunei care sa se lase
comandati, care sa faca ceea ce Ii se cere, integrtndu-se in
sociala fara friqiuni; care sa poata fi dirijati fara utilizarea foqei, care sa
poata fi fara conducator, care sa poata fi minati fara sa Ii se of ere
vreun tel anume sau poate cel mult telul de a mund bine, de a fi in
de a funqiona, de a merge inainte.
Care este rezultatull Omul modern este instrainat de sine de
semenul sau de natura.
39
EI este transformat intr-un obiect de consum,
el intelege fortele vitale ca pe 0 investitie ce trebuie sa-i aduca profitul
maxim posibil in conditiile date ale pietii. Rdatiile umane stitt tn esenta
cde ale unor roboti instnlinati, Hecare siguranta pe 0 cit
mai mare apropiere de gloata pe 0 ctt mai mica deosebire de ceilalti in
39 Veti 0 discutie mai detaliata a problemei Instrainiirii a influentei societatii moderne
asupra caracterului un om In The Sane Society, de E. Fromm, Rinehart and Company, New York,
1955.
79
'"birea dez:iJltegrarea sa
ginduri, sentimente sau fapte. fiecare cauta sa fie cit mai aproape po
sibil de ceilalti, fiecare ramIne absolut singur, invadat de un profund
sentiment de nesiguranta, anxietate vinovatie, sentiment ce apare ori de
cUe ori izolarea umana nu poate fi qvilizatia noastra of era multe
paleative care Ii ajuta pe oameni sa dea seama de Insingu
rarea lor: In primul rind, rutina stricta a muncii birocratizate, mecanice,
care Ii face pe oameni sa ramIna de cele mai elementare dorinte
umane ale lor, de nazuinta spre transcendenta unitate. lntrucit numai
rutina muncii nu sa realizeze acest lucru, omul
disperarea prin rutina distraqiei, printr-un consum pasiv de
sunete imagini oferite de industria distraqiilor; precum prin placerea
de a cum para mereu lucruri noi de a Ie schimba cit mai curInd cu altele.
Omul modem este, intr-adevar, foarte aproape de tabloul descris de Huxley
In cartea sa Brave New World: bine hranit, bine imbracat, satisfacut sexual,
fara individualitate proprie, fara vreun contact cu semenul sau, cu
celui mai superficial contact, dictat de lozincile pe care Huxley le-a
formulat am de precis: "Cind individul se simte bine, comunitatea se
bucura." sau: ,,Nu lasa pe mIine distractia pe care 0 poti avea astazi." sau
afirmatia suprema: "Toti sint fericiti in zilele noastre." Fericirea omului este
astazi ,,sa se distreze". Sa se distreze inseamna sa aiba placerea de a consu
rna, de a ,,tngurgita" bunuri, imagini, mincare, bautura, tigari, oameni,
lecturi, carti, filme, toate acestea fiind consumate, inghitite. Lumea este un
mare obiect pe pofta inimii noastre, un mar imens, 0 sticla imensa, un sin
imens; noi sintem sugarii In plini de speranta
dezamagiti. Caracterul nostru este programat sa schimbe sa capete,
sa dea la schimb sa consume; toate obiectele, am cele materiale CIt cele
spirituale, devin obiecte de schimb de consum.
in ce iubirea, situatia corespunde, inevitabil, acestui caracter
social al omului modem. Robotii nu pot iubi; pot doar oferi la schimb "pa
chetul lor de personalitate" pot spera la un trrg bun. Una din expresiile
cele mai semnificative legate acum de iubire, In special'de casatorie, cu
80
lubirea fi sa
structura sa alienata, este cea de "echipa". in nenumaratele articole despre
casatoria fericita, idea lui descris este cel al unei echipe care funqioneaza
bine. Aceasta descriere nu este prea diferita de cea a unui angajat care
lucreaza bine; el trebuie sa fie ,,independent in limetele rezonabilului",
cooperaliv. tolerant, dar in timp ambiti?s agresiv. Astfel. consi
Herul matrimonial ne spune ca sotul trebuie "tnteleaga" sotia sa 0
ajute. Trebuie sa laude rochia ei noua sau mincarea pe care a gatit-o. Ea.
In schimb, trebuie sa fie Intelegatoare atunci cInd el vine acasa obosit
nervos, trebuie sa-l asculte cu atentie cind de necazurile lui in
afaceri, nu trebuie sa fie suparata. ci tntelegatoare atunci cind el uila ziua
ei de Toata relatia aceasta se rezuma la relatia bine pusa la punct
Intre doua persoane ramIn straine toata viata, care nu ajung niciodata
la 0 ,,relatie centrala" care se trateaza una pe alta cunenitor. fiecare
Incercind sa-l faca pe celalalt sa se simta mai bine.
In aceasta conceptie asupra iubirii casatoriei, principalul accent este
pus pe gasirea unui refugiu in fata sentimentului singuraU'itii, care ar fi altfel
insuponabi1. In ,,iubire" este gasit, pIna la urma, un adapost In fata Insin
gurarii. Doi oameni Incheie 0 alianta Impotriva lumii acest egocentrism
in doi este luat drept iubire relatie intima.
Accentul pus pe spiritul de echipa, pe toleranta fata de celalalt tin
de 0 evolutie relativ recenta. Aceasta conceptie asupra iubirii a fost prece
data, In anii de dupa primul razboi mondial, de 0 alta. in care satisfacerea
sexuala reciproca era considerata baza unei relatil de iubire mu1tumitoare
In special a unei casatorii fericite. Se credea ca motivele aUt de frecventei
nefericiri In casatorie ar fi ca partenerii casatoriti nu au ajuns la 0 ,,acomo
dare sexuala" buna, iar cauza acestei deficiente era gasita in ignoranta
privind comportamentul sexual ,,adecvat", deci in tehnica sexuala deficienta
a unuia sau a ambilor parteneri. Pentru a "trata" aceasta deficienta a ajuta
cuplurile nefericite care nu se puteau iubi, multe carti of ere au instruire .
sfaturi privind componamentul sexual adecvat, promitind implicit sau
explicit ca fericirea iubirea vor rezulta de aiei. ldeea subiacenta era ca
81
lu"irea dedntegrarea sa
iubirea se din plaeerea sexuala dad doua persoane invata cum sa
se satisfaca sexual reciproc, ele se vor iubi. Ea era in aeord eu iluzia generala
a timpului ea folosirea tehnicilor potrivite rezolva nu numai problemele
tehnice ale produqiei industriale, ci, de0p,0triva, toate problemele umane.
Se ignora faptul ea toemai contrariul acestei afirmatii este adevarat.
Iubirea nu este rezultatul satisfacerii sexuale adeevate, ci fericirea
sexuala - chiar tnvatarea tehnici sexuale - este rezultatul iubi
riL Dad!, dincolo de eonstatarile eotidiene, ar trebui adusa Inca 0 dovada
pentru aeeastii teza, am putea-o gasi tn materialul amplu al datelor psihana
litice. Studiul celor mai frecvente probleme sexuale - frigiditatea la femei
forrnele mai mult sau mai putin grave de impotenta psihogena la
barbati - arata ca problemele nu sInt cauzate de tehnicii
adeevate, ci de inhibitiile ce duc la incapacitatea de a iubi. Frica sau aver
siunea inspirata de celalalt sex stau la baza acelor dificultati ce opresc 0
persoana sa se of ere complet, sa actioneze spontan sa aiba tncredere in
partenerul sau sexual, tn imediatul nemijlocirea intimitatii fizice. Daca
persoana inhibata sexual poate scapa de frica sau de ura poate deci sa
devina capabila de iubire, atund problemele sale sexuale se rezolva. Daca
nu, nici un fel de despre tehnicile sexuale nu-l vor ajuta.
tocmai datele terapiei psihanalitice arata cit de eronata este ideea
ca 0 a tehnicilor sexuale adecvate ar duce la fericire sexuala
iubire, ipoteza subiaeenta acestei idei, anume ca iubirea este corolarul
satisfacerii sexuale reciproce, a fost In mare masura influentata de teoriile
lui Freud. Pentru Freud, iubirea era, In principal, un fenomen sexuaL
"Omul, descoperind din proprie experienta ea iubirea sexuala Cgenitala) ii
of ere a cea mai mare satisfaqie, astfel Inclt aceasta a devenit pentru el, de
fapt, prototipul oricarei fericiri, a fost In fdul acesta fortat caute feri
cirea mai de parte pe linia relatiilor sexuale. sa faca din erotismul genital
punctul central al vietii sale."4o Experienta iubirii este, pentru Freud,
40 S.Freud, Civilization and its Discontents, tradus de JRiviere, The Hogarth Press, Ltd.,
London, 1953, p.69.
82
A
lllbirea Ji dedJJtegrarea sa
un produs al dorintei sexuale, dar eu instinetul sexual transformat fntr-un
imbold eu "tinta interzisa". ,Jubirea eu tinta interzisa a fost, de fapt, saturata
initial de iubire senzuala, iar in mintea a omului a
ramas. "41 Sentimentul fuziunii, al unitatii (,.senrimentul oceanic"), care este
esenta trairH mistiee radacina eelui mai intens simtiimil).t de uniune eu 0
alta persoana sau eu semenii in genere, era interpretat de Freud ea fenomen
patologie, ea regresie la 0 stare primordiala de ,,nareisism fani limite."42
De aici nu mai e deeIt un pas ptna la faptul ca pentru Freud iubirea
este in sine un fenomen irational. Deosebirea dintre iubirea irationala
iubirea ea expresie a personalitatii mature nu exista pentru el. EI a subliniat
intr-un artieol asupra iubirii de transfer
43
, ea, in esenta, iubirea de trans
fer
44
nu difera de fenomenul Jlormal" al iubirii. Cind te
lntotdeauna intr-o stare vecina eu anormalul, nu mai vezi realitatea, te
supui unor imbolduri, faci un transfer al obieetelor iubirii din eopilarie.
lubirea ea fenomen rational, ea realizare suprema a maturitatii nu a eonsti
tuit un obieet de investigatie pentru Freud, deoareee ca nu avea pentru el
o existenta reala.
T ar fi 0 sa supraestimam influenta ideilor lui Freud
asupra eoneeptiei ca iubirea este rezultatul atraqiei sexuale sau, mai degra
ba, ea este lucru eu satisfaqia sexuala refleetata in sentimente
De fapt, relatia eauzala este inversa. Ideile lui Freud au fost
influentate, pe de 0 parte, de spiritul seeolului al nouasprezeeelea, iar pe
de alta parte, ele s-au raspindit datorita starii de spirit dominante dupa
primul nlzboi mondial. Printre faetorii ee au influentat aUt aeeasta stare de
spirit, cit eoneeptiile freudiene a fost, In primul rind, reaqia la moravurile
41 Ibid., p.69.
42 Ibid, p.21.
43 Freud, Gesamte Werhe, London, 1940-52, vol.X.
44 Termen din pSihanaliza ce se refera la un transfer al sentimentelor pacientului asupra
medicului curant - n.t.
83
11lbirea ,i dedntegrarea sa
severe din epoca victoriana. Ai do ilea factor ce a determinat teoriile lui
Freud a fost conceptia dominanta despre om, care se baza pe structura I
capitalismului. Pentru a dovedi ca sistemul capitalist corespunde nevoilor
naturale ale omului, trebuia demonstrat fapml ca omul este prin natura sa
predispus la competitie plin de ostilitati de semeni. In timp ce
,,au demonstrat" acest lucru prin setea nepotolita de
economic, iar prin legea biologica a luptei pentru existenta a
seleqiei naturale, Freud a ajuns la rezultat presupunind ca barbatul
este tmboldit de 0 dorinta nemarginita de cucerire a tuturor femeilor ca
numai presiunea exerdtata de societate il sa aqioneze conform
dorintelor sale. In consecinta, oamenii slnt in mod necesar unii pe
altii aceasta gelozie reciproca, precum competitia aferenta vor continua
chiar daca toate motivatiile sodale economice ar disparea.
45
In fine, Freud a fost puternic influentat in gindirea sa de tipul de
materialism predominant in secolul al nouasprezecelea. Se credea ca sub
stratul tuluror fenomenelor mentale se in fenomenele fiziologice;
deci iubirea, ura, ambitia, gelozia erau explicate de Freud ca tot atitea
rezultate ale diferitelor forme de instinct sexual. El nu vedea ca realitatea
fundamentala sta in totalitatea existentei umane, mai cu seama in conditia
umana comuna tuturor apoi in practica vietii determinata de strucmra
specifica a societatii. (Pasul decisiv ce a dus dincolo de acest tip de mate
rialism a fost facut de Marx in ,,materialismul istoric", in care nici trupul,
nici vreun instinct precum nevoia de hrana sau posesiune nu servesc drept
cheie a intelegerii omului, d tntregul curs al vietii omului, "experienta sa
de viata".) Dupa Freud, satisfacerea totala neinhibata a tuturor dorintelor
instinctuale ar crea sanatatea mintala fericirea. Dar fapte clinice evidente
demonstreaza ca barbatul - femeia - care inchina viata satisfaqiei
45 Singurul elev allui Freud care nu s-a dezis niciodata de maestru, dar care in ultimii ani ai
vietii sale -a schimbat ideile despre iubire, a fost Sandor Ferenczi. Pentru 0 discutie
excelenta asupra acestei teme, vezi The Leaven oj Love, de Izette de Forest, Harper & Brothers,
New York, 1954.
84
Iubirea dedntegrarea sa
sexuale neingradite nu ajung la fericire sufenl deseori de conflicte sau
simptome neurotice grave. Satisfacerea completa a tuturor nevoilor instinc
tuale nu numai ca nu este fundamentul' fericirii, dar nici nu garanteaza
macar sanatatea mintala. ideile lui Ereud au putut deveni foane
populare, dar abia in perioada de dupa primul razboi mondial, in urma
schimbarilor ce au avut loc in spiritul capitalismului, in urma mutarii
accentului de la economii la cheltuieli, de la autofrustrare ca mijloc de
succes economic, la consum ca baza a pietii In continua expansiune ca
principala satisfaqie pentru individul anxios robotizat. A nu amIna satis
facerea niciunei dorinte a devenit tendinta centrala attt in sfera sexului cit
In cea a consumului material de toate felurile.
Este interesant sa comparam conceptele lui Freud, care corespund
spiritului capitalismului cum exista, Inca intact, pe la Inceputul acestui
secol, cu conceptele teoretice ale unuia dintre cei mai straluciti
contemporani, regretatul H.5.5ullivan, In sistemul psihanalitic al lui
Sullivan gasim, spre deosebire de cel al lUi Freud, 0 diviziune stricta intre
iubire,
Care este semnificatia iubirii a relatiei intime in conceptia lui
Sullivan?
,,Relatia intima este acel tip de situatie implictnd doi oameni, care per
mite validarea tuturor componentelor valorii lor personale. Validarea valorii
personale cere un tip de relatie pe care 0 numesc colaborare, prin care
inteleg adaptari dar formulate ale comportamentului unei persoane la
nevoile exprimate ale persoanei celeilalte, In vederea satisfacerii reciproce,
identice - adica tot mai apropiate a mentinerii operatiunilor de creare
a unei securitati de asemenea crescinde."46
46 H.5.Sullivan, The Interpersonal Theory oj Psychiatry, W.W,Norton Co., New York, 1953,
p.246. Trebuie remarcat faptul ca de:;i Sullivan da definitia In contextul nazuintelor pre-ado
lescentine, el vorbe:;te despre ele ca despre tendinte integratoare ce apar In perioada pre-ado
lescentina, dar "care, atunci cInd slnt complet dezvoltate, Ie numim iubire" spune ea aeeasta
iubire pre-adoleseentina "reprezinta Ineeputul a eeva foarte asemanator iubirii depline, psihia
trie definite",
85
Iubirea 1i dedntegrarea sa
Daca dezghiocam afirmatia lui Sullivan din limbajul sau cam incilcit,
esenta iubirii este tnteleasa deci ca 0 relatie de colaborare in care doi
oameni se simt implicati:
,,Respectam regulile jocului pentru a ne pastra propriul prestigiu,
sentimentul superioritatii al propriei valori."47
cum conceptia despre iubire a lui Freud este 0 descriere a expe
rientei unui barbat patriarhal in conditiile capitalismului secolului al noua
sprezecelea, descrierea lui Sullivan se bazeaza pe experienta personalitatii
instrainate, orientate spre schimb economic, din secolul al douazedlea. Este
descrierea unui "egocentrism in doi", practicat de doi oameni ce actioneaza
in interesullor comun, rezistind impreuna intr-o lume ostila alienata. De
fapt, aceasta definitie a relatiei intime este in prindpiu valabila pentru sen
timentele oricarei echipe ce coopereaza, in care toti adapteaza compor
tamentul nevoilor exprimate de cealalta persoana spre urmari scopurile
comune" (merita remarcat faptul ca Sullivan aid de nevoi expn
mate, cind, de fapt, cel dintb lucru ce s-ar putea spune despre iubire este
ca ea implica 0 reactie chiar la nevoi neexpnmate intre doi oameni).
Iubirea ca satisfacere sexuala reciproca iubirea ca ,lucru in echipa"
ca refugiu din fata insingunlrii, sint doua forme ,,normale" de dezintegrare
a iubirii in societatea occidentala modema, constituind patologia social
conditionata a iubirii. Exista Insa multe forme individuale ale patologiei
iubirii, care duc la suferinte care stnt considerate neurotice de
catre psihiatri, precum de un numar crescind de profani. CUeva dintre
cele mai frecvente sint descrise pe scurt in exemplele ce urmeaza.
Conditia fundamentala pentru iubirea neurotica rezida in faptul ca
unul dintre parteneri sau amindoi ramin de figura unui parinte
transfera sentimentele, temerile pe care Ie aveau cindva fata
de tatal sau mama lor asupra persoanei iubite in viata adulta; persoanele
47 Ibid., p.246. 0 alta deHnitie a iubhii la Sullivan, cea conform careia iubirea incepe atunci
clnd 0 persoana resimte nevoile altei persoane ca Hind la feI de importante ca ale sale proprii,
este mai putin marcata decit cea de mai sus de un aspect mercantiL
86
I"birea Ji dedJltegrarea sa
implicate nu ies niciodata din tiparul relatiei infantile cauta acest tipar In
cerintele afective din viata adulta. In astfel de cazuri, persoana ramine, din
punct de vedere afectiv, un copil de doi sau de cinci sau de doisprezece
ani, in timp ce intelectual social este la nIvelul Virstei sale cronologice.
In cazurile mai grave, aceasta imaturitate emotionala duce la perturbari ale
eficientei sociale, pe cind in cele mai putin grave, conflictul se limiteaza la
sfera relatiilor personale intime.
Sprijinindu-ne pe discutia no astra anterioara privind personalitatea
centrata pe mama sau pe tata, putem da, pentru acest tip de relatie neuroti
ca de iubire, urmatorul exempIu, frecvent tnttlnit astazi, referitor la barbati
care In dezvoltarea lor emotionala se opresc Ia stadiul unui infan
til fata de mama. E yorba de barbati care parca nu s-ar fi despartit niciodata
de mama. Ei se simt de pardi ar mai fi copii; vor proteqia, iubirea, caldura,
grija admiratia mamei; vor iubirea neconditionata a mamei, 0 iubire oferi
ta pentru simplul motiv ca au nevoie de ea, ca sint "baiatul mamei", ca sint
neajutorati. barbati sint adeseori foarte de-a dreptul
fermecatori atunci cind incearca sa faca 0 femeie sa-i iubeasca chiar dupa
ce au 5-0 faca. Dar relatia lor cu femeia respectiva (ca cu toti oame
nii, de altfeD ramine superficiala iresponsabila. Scopul lor este sa fie
iubiti, nu sa iubeasca. De regula, barbatii de tipul acesta au 0 doza mare
de vanitate idei grandioase, mai mult sau mai putin ascunse. Daca gasesc
femeia potrivita, se simt in siguranta, in plina forma pot da dovada de
muIta afeqiune farmee. Toemai din acest motiv sint barbati alit de
amagitori. Cind, dupa un timp, femeia inceteaza sa mai corespunda fantas
tieelor lor incep sa apara conflictele resentimentele. Daca femeia
nu il admira tot timpul, daca are pretentii la 0 viata a sa proprie, daea vrea
sa fie iubita protejata ea In cazuri extreme, daca nu vrea sa treaea
eu vederea aventurile lui amoroase cu aite femei (sau ehiar sa manifeste un
interes admirattv fata de ele), barbatul se simte profund ranit dezamagit
de regula, expliea rational simtamintele prin idee a ca femeia ,,nu-l
este egoista sau dominatoare". Tot ceea ce nu seamana eu
88
lubirea ,i det;:integrarea sa
atitudinea unei mame iubitoare fata de copilul ei este luat drept
dovada a Upsei de iubire. oameni confunda de obicei compona
mentul lor afectuos, dorinta lor de a placea, cu 0 iubire adevarata ajung
astfel la concluzia ca sint nedrepti:ititi: considera ca ei iubesc cit se
poate de mult se pIing cu amaraciune de ingratitudinea partenerului lor.
Se intImpla ctteodata ca 0 astfel de persoana centrata pe mama sa poata
functiona fani vreun fel de tulburari grave. Daca mama sa I-a ,jubit",
intr-adevar, in < mod hiperprotector (fiind poate dominatoare, dar nu
distructiva), daca 0 sotie de tip matern, daca inzestrarea
talentele sale ii permit manifeste farmecul sa fie admirat (cum se
inttmpla uneori cu poUticienii de succes), el este "bine adaptat" In sens
social, fara sa ajunga vreodata la un nivel mai Inalt de maturizare. Dar In
conditii mai putin favorabile - caz, desigur, mai frecvent -, in iubire, daca
nu cumva in viata sociala, barbatul de acest tip va avea pane de profunde
dezamagiri; cInd acest tip de barbat este parasit, apar conflicte deseori,
anxietati pronuntate deprimarL
Intr-o forma mai grava a patologiei, fixarea pe mama este mai
profunda mai irationala. La acest nivel, dorinta nu este, simbolic vorbind.
cea de a reveni In bratele protectoare ale mamei sau la stnul ei hranitor, ci
in plntecele ei a toate primitor a toate distrugator. Daca sanatatea mintala
cere, prin firea lucrurilor, sa rasari din pIntecele mamei sa in lume,
boala mintala grava este sa fii atras in ptntece, sa fii chemat inapoi in el
nlpit vietii. Acest tip de fixatie apare de regula in relatia cu mame ce se
raporteaza la copiii lor intr-un mod Uneori in
numele iubirii, alteori In cel al datoriei, vor sa tina copilul, adolescentul,
barbatul, In ele; el nu trebuie sa fie capabil sa respire decit prin ele; nu
trebuie sa poata iubi dectt la un nivel sexual superficial, degradant pentru
toate femeile celelalte, nu trebuie sa fie capabil sa devina liber inde
pendent, ci un handicapat sau un criminal...
Acest aspect distructiv, devorant este aspectul negativ al figurii mamei.
Mama poate da viata poate lua viata. Ea este cea care regenereaza. dar
Iubirea 1i de:tiJltegrarea sa
cea care distruge, ea poate face miracole de iubire, dar nimeni nu poate .
face mai mult rau dectt ea. in imaginile religioase (ca cea a zeitei hinduse
Kali) in simbolismul oniric, pot fi gasite adesea cele doua aspecte opuse
ale mamei.
o alta forma de patologie neurotica poate fi gasita in cazurHe in care
principalul este cel fata de tata.
Un astfel de caz este cel al barbatului a carui mama este rece distan
ta, iar tatal (In parte tocmai din pridna racelii sotiei lui) concentreaza
toata afectiunea tot interesul asupra fiului. El este un "tata bun", dar in
timp autoritar. Ori de cite ori este multumit de purtarea fiului, tl
recompenseaza, jj face cadouri, este plin de afeqiune; dar de cite ori fiul tl
el devine distant eicalitor. Fiul pentru care afectiunea tata
lui este singura de care are parte, devine de tatal lui ca un sclav.
Principalul sau tel in viata este sa-i placa tatalui. Cind se simte
fericit, aparat multumit. Dar cind face 0 ctnd are un sau
nu multumeasca tatal, se simte deprimat, lipsit de iubire, re
negat. In viata sa ulterioara, un astfel de barb at va incerca sa gaseasca un
personaj patern caruia sa i se Intr-un mod asemanator. Intreaga sa
viata devine 0 succesiune de bune proaste dispozitii, ce depind de multu
mirea sau nemultumirea tatalui. Astfel de oameni sint adesea plini de succe
se in cariera lor sociala. Sint energid -In cazulin care
eel pe care I-au ales drept imagine a tatalui cum sa se poarte cu ei.
Dar in relatia lor cu femeile ramin distanti reci. Femeia nu are 0 insemna
tate centrala pentru ei; de regula au un dispret pentru ea, adesea sub
masca unei preocupari paterne pentru 0 fetita mica. Initial, ei impresionea
za, poate, femeia, prin trasaturile lor masculine, dar pe urma 0 dezamagesc
tot mai mult, caei femeia cu care s-au casatorit descopera ca ei Ii este rezer
vat doar un rol secundar pe linga afeqiunea primara fata de personajul
patern care este proeminent in viata sotului lor tot timpul; se Inttmpla,
eu exceptia cazului ca sotia s-a IntImplat sa n'imina de tatal ei este
deci ferieita cu un sot care se poarta cu ea ca cu un copit capricios.
89
90
11lbfrea ,f dedtttegrarea sa
Este mult mai complicat tipul de tulburare neurotica tn iubire care se
bazeaza pe 0 altfel de situatie a parintilor: cea care se instaleaza atunci dnd
parintii nu se iubesc, dar sint prea retinuti pentru a se certa sau a arata
orice alt semn de nemultumire, pe fata. Aceasta retinere ii face totodata
lipsiti de spontaneitate tn relatiile lor cu copUt Ceea ce simte 0 fetita intr-o
astfel de situatie, este 0 atmosfera de "corectitudine", dar una care nu
permite niciodata 0 apropiere de tata sau de mama deci lasa copilul
nelamurit speriat.' Fetita nu este niciodata sigura de sentimentele
parintilor; exista mereu un element necunoscut, un mister ce in
atmosfera.
In consecinta, fetita se retrage intr -0 lume a sa proprie, viseaza cu ochii
ramine distanta va avea atitudine in relatiile sale de
iubire de mai ttrziu.
In continuare, aceasta retragere duce la dezvoltarea unei anxietati
puternice, a unui simtamtnt de proasta tn lume se ajunge astfel,
adesea, la tendinte masochiste, ca unie mod de a trai 0 emotie intensa.
Adesea, 0 astfel de femde va prefera ca sotul ei sa faca scene sa strige la
ea, dectt sa se mentina In limitele unui comportament normal rezonabil,
deoarece tn felul acesta ti ia macar povara de tensiune frica; nu arareori,
ea Ii provoaca un asemenea comportament pentru a termi
na 0 data cu nesiguranta chinuitoare a neutralitatii afective.
AIte forme frecvente ale iubirii irationale sint descrise in paragraful
urmator, dar fanl sa mai anaIiz:llm factorii specifici din dezvoltarea infantila
din care trag radacinile:
o forma de pseudo-iubire,. deloc rara, resimtita ca fiind ,,marea iubire"
eel mai adesea descrisa ca atare In filme romane) este iubirea idolatrd.
Daca 0 persoana nu ajunge la un nivella care sa capete un simt al identitatii
proprii, al propriului eu, inradacinat tn propriile sale puteri, atunci tinde
sa. ,,idolatrizeze" persoana iubita. Ramintnd instrainata de propriile sale
puteri, Ie proiecteaza tn persoana iubita, care este adorata ca un summum
bonum, purtator al tntregii iubiri, al tntregii lumini, al tntregii straluciri. Se
lubirea Ii dedJltegrarea sa
priveaza singura, in acest proces, de orice simtamint al propriei forte se
pierde in persoana iubita in loc sa se gaseasca pe sine. Dat fUnd ca, de
regula, nici 0 persoana nu poate sa fie, pe termen lung, la inaltimea
tarilor unui adorator (sau ale unei adoratoare) ce 0 idolatrizeaza, dezama
girea va aparea fara doar poate, iar ca remediu va fi dutat un nou idol.
$i asta se va repeta, in anumite cazuri, la Ceea ce caracterizeaza
acest tip de iubire idolatra este, la inceput, intensitatea caracterul napras
nic al trairii sentimentului. lubirea aceasta idolatra este adesea descrisa ca
marea adevarata iubire, dar este inteleasa ca prototip al intensitatii
profunzimii iubirii, de fapt demonstreaza doar setea de iubire dispe
rarea adoratorului. Nu mai este nevoie sa spunem ca, destul de frecvent,
doua persoane ajung sa se idolatrizeze reciproc ceea ce, uneori, In cazuri
extreme, of era tabloul unei folie ii deux.
o alta forma de pseudo-iubire este cea care s-ar putea numi "iubire
sentimentald". Esenta sa consUl in faptul ca iubirea este resimtita numai in
fantezie nu in relatia de aid de acum cu 0 alta persoana realit Cea mai
raspindita forma a acestui tip de iubire se in surogatul de satisfaqie
afectiva de consumatorul filmelor de dragoste, al de dra
gaste de prin reviste al cIntecelor de dragoste. Toate dorintele nelmplinite
de iubire, de uniune, de intimitate gasesc satisfaqie prin consumarea
acestor produse. Un barbat 0 femeie care in relatia lor cu sotia sau sotul
nu au fost in stare vreodata sa treaca dincolo de zidul izolarii, sint
pina la lacrimi urmarind povestea fericita sau nefericita de dragoste a
cuplului de pe ecran. Pentru multe cupluri, urmarirea acestar pe
ecran este singura ocazie in care simt iubire, dar nu unul pentru altul, ci
impreuna, ca spectatori ai ,,iubirii" ahora. AtIta timp cit iubirea este un vis
visat cu ochii ei pot participa la ea; dar de tndata ce revin la relatia
concreta dintre doi oameni reali, ei devin reci.
Un alt aspect al iubirii sentimentale este abstragerea iubirii in t@rmeni
temporali. Un cuplu poate fi profund de amintiri despre iubirea lor
din trecut, in trecutul acela ei nu au simtit nici 0 iubire sau pot fi
91
92
lllbirea ,i de:ciJltegrarea sa
de fantezii despre viitoarea lor iubire. Ote cupluri logodite sau
proaspat casatorite nu viseaza oare la stralucirea iubirii lor din viitor,
in momentul pe care il traiesc incep deja sa fie plictisiti unul de altul?
Aceasta tendinta coincide cu 0 atitudine generala caracteristica omului
modern. El In trecut sau in viitor, dar nu in prezent. El
cu sentimentalism de copilaria mama sa ori face planuri fericite pentru
viitor. Fie ca este traita prin surogatul experientelor fictive ale altora, fie ca
este deplasata din prezent catre trecut sau viitor, aceasta forma abstracta
alienata de iubire drept narcotic destinat sa aline durerea realiti'itii,
a insingurarii izolarii individului.
Mai exista 0 forma de iubire neurotica ce deriva din folosirea unor
mecanisme proiective, spre a-ti eluda propriile probleme, fiind preocupat, in
schimb, de defectele slabiciunile persoanei ,,iubite". Din acest punct de
vedere, indivizii se compona in mare masura asemanator cu grupurile,
natiunile sau religiile: au un fin spirit de observatie pentru cele mai marunte
deficiente ale celuilalt trec mIndri Inainte ignortndu-Ie pe ale lor proprii,
fiind tot timpul ocupati sa incerce sa-l acuze sau sa-l corecteze pe celalalt.
Daca doi oameni fac amtndoi acest lucru - cum se intimpla de multe ori -,
relatia de iubire se transforma Intr-o relatie de proieqie mutuala. Daca slnt
dominator sau nehotarIt sau lacom, acuz partenerul meu de toate acestea
- in funqie de caracterul meu - vreau sa-l lecuiesc sau sa-l pedepsesc.
Cealalta persoana face la fel in felul acesta amtndoi uite
propriile probleme deci nu mai Intreprind nimic pentru propria lor
dezvoltare.
o alta forma de proieqie este proieqia propriilor probleme asupra
copiilor. 0 astfel de proieqie se insinueaza pentru prima oara, nu arareori,
In dorinta de a avea copii. in astfel de cazuri, dorinta de a avea copii
este determinata mai ales de proieqia problemei propriei existente asupra
existeRtei copiilor. Ond 0 persoana simte ca nu a fast in stare sa dea sens
propriei sale vieti, Incearca sa-i dea sens prin viata copiilor. Dar, in felul
acesta, este condamnat la in ce-l pe el, dar mai ales in ce-i
11lbirea 1i detiJltegrarea sa
pe copii. In ce-l pe el, cad problema existentei nu poate
fi rezolvata declt de fiecare pentru sine nu prin delegatie; iar In ce-i
pe copli, deoarece Ii lipsesc tocmai calitatile necesare pentru a-I
ghida pe copii In propria lor incercare de a chI un rost existentei. Coplii
servesc drept tinte proiective atunci clnd se pune problema de a desface
o casatorie neferlcita. argument al parlntilor intr-o astfel de situatie
este ca ei nu se pot desparti pentru a nu priva copilul de binecuvlntarea
unui camin unit. Orice stu diu atent al problemei va arata, ca atmos
fera de tensiune nefericire din Jamilia unita" este mult mai nociva pentru
copii dectt ar fi 0 ruptura deschisa, care i-ar Invata cel putin ca omul este
in stare sa puna capat unei situatii intolerabile printr-o decizie curajoasa.
o alta eroare frecventa trebuie mentionata aicL Si anume, iluzia ell
iubirea presupune neaparat absenta oricarui conflict. Exact cum oame
nii cred, in mod ell suferinta tristetea trebuie evitate cu orlce
pret. ei cred ca iubirea inseamna absenta oricarui conflict. Si gasesc
argumeme serloase pentru aceasta idee in faptul ca luptele din jurullor par
sa fie doar interaqiuni distructive care nu aduc nici un bine persoanelor
implicate. Dar cauza acestui fapt este ca la majoritatea oamenilor, "conflic
tele" S1nt, in realitate, doar Incercari de escamotare a adevarate10r probleme.
Ele sint neintelegeri privind chestiuni minore superficiale care, prin
natura lor, nu duc la vreo clarificare sau la vreo solutie. Conflictele reale
dintre doi oameni, cele care nu servesc doar ca acoperire sau proieqie, ci
sint traite la nivelul profund al'realitatii interioare careia Ii apartin, nu sint
distructive. Ele due la clarificare, produc un catharsis, din care ambele
persoane ies cu mai multa mai multa forta. Ajungem astfel sa
subliniem ceva ce am spus deja.
Iubirea este posibila numai daca doua persoane comunica una cu alta
din centrul existentei lor, deci daca fiecare dintre eIe se simte pe sine
din centrul existentei sale. Numai aceasta "experienta centrala" este 0 reali
tate umana, numai aici este viata eu adevarat, numai aici se baza
iubire. lubirea, tniita In felul acesta, este 0 provocare continua; nu
93
94
,,,"irea dedlltegrarea sa
este prilej de odihna, d conlucrare; nid nu are impor
tanta daca duce la armonk sau la conflict, la bucurie sau la tristete, acest
fapt este secundar fata de acela ca doi oameni se simt unul pe altul in esenta
fiintei lor; ca ei formeaza amlndoi laolalta 0 ramtntnd totodata
fiecare in pane 0 unitate, nefugind nid unul din ei de sine Exista 0
singura dovada pentru prezenta iubirii lntre doi oameni: profunzimea
relatiei, insufletirea forta din fiecare persoana implicata - iata fructul prin
care se iubirea.
Tot cum robotii nu se pot iubi unul pe alml, ei nu-l pot iubi nici
pe Dumnezeu. Dezintegrarea iubirii de Dumnezeu a ajuns la
proportii ca dezintegrarea iubirii de oameni. Acest fapt este tntr-o flagranta
contradictie cu ideea ca am fi manorii unei religioase tn epoca
aceasta. Nimic nu poate fi mai departe de adevar. Ceea ce vedem (chiar
daca exista exceptiO este 0 regresie la conceptul idolatric de Dumnezeu
o transformare a iubirii de Dumnezeu tntr-o relatie adecvata unei strucluri
caracteriale alienate. Regresia la un concept idolatric al lui Dumnezeu poate
fi constatata Oamenii Slnt lipsiti de prindpii sau credinta, ei
se simt lipsiti de orice tel in afara de cel de a merge inainte; deci ei continua
sa ramina copU sa spere ca un tata sau 0 mama Ie va veni tn ajutor daca
vor avea nevoie.
Este adevarat. ca tn culturile religioase, precum cea a evului mediu,
omul il privea de asemenea pe Dumnezeu ca pe un tata sau ca pe
o mama gata sa-i sara in ajutor. Dar, in timp, it lua tn serios pe
Dumnezeu, in sensul ca telul sup rem al vietii sale era sa traiasca tn acord
cu prindpiile Lui, sa faca din ,,mintuire" preocuparea sa suprema, careia
toate activittttile celelalte Ii erau subordonate. Astazi, nici un efort de felul
acesta face simtita prezenta. Viata de zi cu zi este strict separata de
orice religioase. Este tnchinata nazuintei la bunastare materiala la
succes pe piata de personalitati. Principiile pe care Slnt construite loate efor
turile slnt cele ale indiferentei egocentrismului (ultimul denumit
adesea "individualism" sau ,,initiativa individuala"). Omul din culturile cu
lllbiTea deZilltegTaTea sa
adevarat religioase poate fi comparat cu copiii de opt ani, care au nevoie
ca tatal sa Ie vina in ajutor, dar care tncep sa adopte deja tnvataturile
principiile acestui tata in propria lor viata. Omul contemporan este mai
degraba ca un copil de trei ani, care striga dupa tata dnd are nevoie de el,
iar In rest, daca e lasat sa se joace, este pe deplin suficient
In aceasta privinta, cu aceasta dependenta infantila a no astra de 0
imagine antropomprfa a lui Dumnezeu fara modelarea vietilor noastre
dupa principiile lui Dumnezeu, sintem mai aproape de un trib primitiv
adorator de idoh, decH de cultura religioasa a evului mediu. intr-o alta
privinta, situatia noastra rehgioasa prezinta trasaturi noi, caracteristice
exclusiv societatii capitaliste occidentale contemporane. Ma pot referi aid
la citeva afirmatii facute intr-un capitol anterior al acestei carti. Omul mo
dern s-a transformat pe sine tntr-o marfa; considera energia vitala
o investitie pe care trebuie s-o faca cit mai profitabila. avtnd in vedere
pozitia situatia lui pe piata de personalitati. EI este instrainat de sine
de semenul sau de natura. Telul sau principal este un schimb
profitabil al priceperii sale, chiar a lui a "pachetului
lui de personalitate" cu altii, care stnt de asemenea la un schimb
corect profitabil. Viata nu are alt tel dectt acela de a te nu are alt
principiu dedt acela al unui schimb carect, nu da alte satisfactii declt cea
de a consuma.
Ce poate sa Insemne conceptul de Dumnezeu In aceste conditii? Acest
concept este transpus din semnificatia sa religioasa originara Intr-un inteles
potrivit culturii alienate a succesului. In religioasa recenta,
credinta in Dumnezeu a fost transformata tntr-o stratagem:1 pSihologid des
tinata sa-l fadi pe om mai adecvat luptei competitionale.
Religia se ahaza cu autosugestia psihoterapia pentru a ajuta omul in
afacerile sale. In anii douazeci, Dumnezeu inca nu era chemat In ajutar
pentru ,.,a ameliora personalitatea" cuiva. Cartea de mare succes din 1938,
How to Win Friends and Influence People [Cum sa ci?tigi preieteni ?i influentd
- n.t.], a lui Dale Carnegie, nlmine la un nivel strict laic. Rolul pe care tl
95
lllbirea Ji de:thftegrarea sa
Indeplinea cartea lui Carnegie atunci, il Insa acum cartea de
foarte mare succes: The Power of Positive Thinking [Puterea gindirii pozitive
n.t.], scrisa de Reverend N. V. Peale. In aceasta carte religioasa, mci nu se
pune problema daca preocuparea noastra predominanta pentru succes este,
in sine, In acord cu spiritul religiei monoteiSte. Dimpotriva, acest tel
suprem nu este niciodata pus la Indoiala, iar credinta In Dumnezeu
rugaciunea sInt recomandate ca mijloace de a-ti capacitatea de a avea
succes. Exact cum psihiatrii moderni recomanda fericirea angajatului
pentru ca el sa fie mai atragator pentru clienti, anumiti prelati recomanda
iubirea de Dumnezeu pentru ca sa ai mai mult succes. ,,Fa-l pe Dumnezeu
asociatul tau" inseamna sa-l transformi pe Dumnezeu tntr-un asociat in
afaceri, nu sa devii una cu el prin iubire, dreptate adevar. Exact
cum iubirea fnlteasca a fost inlocuita prin corectitudinea impersonal a ,
Dumnezeu a fost transformat Intr-un tndepartat director general al firmei
"Universul, S.A.": ca este acolo, conduce piesa piesa soar juca poate
fara el), nu-l vezi niciodata, dar Ii conducerea cInd ,,Iti joci
rolul tau".
IV.
Practica
iubirii
Ne-am ocupat de aspectele ale artei de a iubi, iar acum sIntem
confruntati cu 0 problema mult mai dificila, cu problema practicii artei de
a iubi. Dar oare se poate invata ceva despre practica unei arte, altfel declt
practiclnd-o?
Dificultatea problemei este accentuata de faptul ca majoritatea oameni
lor de astazi, deci multi cititori ai cartii de fata, se sa capete retete
de tipul "cum s-o faci tu Insuti", ceea ce Inseamna, in cawl nostru, ca se
sa fie Invatati cum sa iubeasca. Ma tem ca toti cei ce abordeaza
capitolul de fata in acest spirit vor fi profund dezamagiti. Sa este 0
traire personala, pe care nimeni nu 0 poate avea decIt prin sine
pentru sine de fapt, abia daca exista cineva care sa nu fi avut aceasta
experienta, macar Intr-o forma rudimentara, In copilarie, in adolescenta sau
97
98
Practica iubini
ca adult. Ceea ee poate oferi 0 diseutie despre praetica iubirii este sa
prezinte premisele artei de a iubi, caile ei de abordare praetica aeestor
premise cal. Dar in aeeasta direqie, nu pot fi faeuti decit de tine
insuti, iar diseutia ia Inainte ea pasul decisiv sa fi fost faeut.
ered ca discutia des pre caile de abordare poate fi utila in Invatarea artd
cel putin in cazul celor ce s-au eliberat de dorinta de a capata ,,retete".
Practica oricarei arte are cIteva cerinte generale, indiferent daca avem
de-a face cu arta lemnariei, a medidnii sau a iubirii. Inainte de wate, prac
tica unei arte cere disciplind. Nu voi fi niciodata bun intr-un domeniu daca
nu II praetic disciplinat; tot ceea ce fae numai daca "am chef' poate fi eel
mult un hobby dragut amuzant, dar nu voi ajunge niciodata un maestru
In arta respectiviL Dar problema nu este numai cea a disciplinei in practi
carea unei anumite arte (sa zicem ca 0 practic in fiecare zi un anumit numar
de ore), ci este cea a disciplinei in intreaga ta viata. S-ar putea crede ca
nimic nu este mai simplu de Invatat pentru omul modern decIt disciplina.
Oare nu petrece el opt ore pe zi intr-un mod Cit se poate de disciplinat
la un loc de munca strict rutinizat? Adevarul este, ea omul modem
are excesiv de putina autodisciplina in afara sferei mundi. Cind nu
vrea sa trtndaveasca, sa piarda vremea sau, ca sa folosim un
cuvint mai dragut, ,,sa se relaxeze". Aceasta dorinta de trindaveala este in
mare masura 0 reaqie la rutinizarea vietii. Tocmai pentru ca omul este
fortat cheltuiasca energia opt ore pe zi in scopuri care nu sint ale lui
proprii intr-un mod care nu este al lui propriu, ci prescris pentru el de
ritmul mundi, el se revolta revolta sa capata forma unei indulgente
infantile fata de sine In plus, In batalia sa impotriva autoritarismului.
omul a devenit distructiv fata de orice disciplina, aUt fata de cea impusa de
o autoritate irationala, cIt fata de 0 disciplina rationala pe care ar trebui
sa impuna el Fara 0 astfel de disciplina, viata devine,
risipita, haotica lipsita de concentrare.
Faptul ca concentrarea constituie 0 conditie necesara pentru stapini
rea unei arte nu mai trebuie demonstrat. Oricine a incercat vreodata sa
.Practica iubini
invete 0 ana 0 mai mult chiar declt autodisciplina, concentra
rea este rara In cultura noastra. Cultura noastra duce la un mod de viata
neconcentrat difuz, caruia abia daca 1i putem gasi undeva un precedent.
Faci mai multe lucruri deodata: asculti radio, fumezi, ma
nInci, bel. consumatoru1 cu gura larg des<;hisa, gata sa inghita orice:
imagini, bauturi, Aceasta lipsa de concentrare devine evidenta
in dificultatea de a fi singuri cu noi Sa stea fara sa varbeasca,
fMa sa fumeze, fara sa citeasca, fara sa bea este ceva imposibil pentru cei
mai multi oameni. Ei devin agitati trebuie sa faca ceva cu mlinile,
cu gura. (Fumatul este unu1 din simptomele acestei lipse de concentrare;
el ocupa mina, gura, ochii nasuL)
Un al treilea factor este raodarea. oricine a incercat vreodata sa
invete 0 ana, ca rabdarea este strict necesara daca vrei sa realizezi ceva.
Daca alergi dupa rezultate rapide, nu vei invata niciodata 0 ana.
pentru omu1 modem, rabdarea este la fel de dificil de practicat ca disciplina
concentrarea. Intregu1 nostru sistem industrial intretine exact contrariul:
rapiditatea. Toate noastre sint facute de dragu1 rapiditatii:
sau avionu1 ne duc repede 1a destinatie cu cit mai repede cu atit
mai bine. care fac cantitate de produse in jumatate de timp
slnt de doua ori mai bune decrt cele mai vechi mai incete. Desigur, exista
ratiuni economice imponante pentru asta. .si, ca In multe aite privinte,
valorile umane sint acum determinate de valorile economice. Ceea ce este
bine pentru trebuie sa fie bine pentru oameni - asta este Iogica.
Omul modem crede ca pierde ceva - anume, timp -, daca nu face
Iucrurile repede; nu ce sa faca cu timpul pe care II nu
decH sa omoare.
In fine, 0 conditie pentru a invata arice arta este preocuparea majora
pentru stapInirea acelei arte. Dadi ana respectiva nu este de 0 importanta
majora pentru e1, ucenicul nu 0 va invata niciodata. El va nlmIne, in eel
mai fericit caz, un bun diletant, dar nu va deveni niciodata maestru. Aceasta
conditie este 1a fel de necesara pentru arta dea iubi ca pentru oricare alta
99
PTactica iu,birii
arta. Se pare, ca in cazul artei de a iubi, raportul dintre
diletanti este mult mai puternic inclinat in favoarea diletantilor declt in
cazul altor arte.
inca un lucru mai trebuie spus despre conditiile generale' pentru a
invata 0 arta. Invatarea unei arte nu se tncepe direct, ci oarecum indirect.
Trebuie tnvatate 0 multime de lucruri - aparent fara nici 0 legiUura
inainte de a incepe cu ana Un ucenic in Umplarie incepe prin a
tnvata cum sa netezeasca lemnul; un ucenic in arta ctntatului la pian incepe
prin a exersa game; un ucenic in arta zen a incepe prin a face
exercitii de respiratie.48 Daca vrei sa ajungi maestru intr-o arta, oricare ar
fi ea, trebuie sa-i inchini toata viata ta sau, cel putin, sa-ti legi toata viata
de ea. Propria ta persoana devine un instrument In practicarea artei respec
tive trebuie tinuta in forma, corespunzator funqiilor specifice pe care Ie
are de Indeplinit. In ce arta de a iubi, asta inseamna ca oricine
sa devina maestru al acestei arte, trebuie sa inceapa prin a exersa
disciplina, concentrarea rabdarea in toate momentele vietii sale. '
Cum sa exersezi disciplina? Bunicii ar fi fost mult mai bine
pregatiti sa raspunda la aceasta intrebare. Recomandarile lor erau sa te scoli
dimineata devreme, sa nu-ti permiti nici un lux inu til, sa din
greu. Acest tip de disciplina avea dezavantaje evidente. Era rigida auto
ritara, centrata pe virtutile sobrietatii austeritatii era, in multe privinte,
ostila vietii. Iar ca reaqie la acest tip de disciplina, a aparut 0 tendinta cre5
cinda de a fi fata de orice fe! de disciplina de a fi de 0 indul
genta indisciplinata trtndava in tot restul vietH in afara in compensarea
vietii rutinizate impuse in timpul celor opt ore de munca. sa te scoli la ora
fixa, sa dedici zi de zi un anumit timp unor activitati ca meditatia, lectura,
muzica, plimbarea; sa nu-ti permiti sau sa-ti permiti doar in anumite limite
activitati evazive ca lectura unor romane politiste sau urmarirea unor mme
48 Pentru 0 imagine a concentrarii, disciplinei, rabdarii ?i preocupilrii necesare pentru
Invatarea unei arte, trimit cititorulla Zen in the Art of Archery, de E.Herrigel, Pantheon Books,
Inc., New York, 1953,
100
Practica iubirli
. de aventuri, sa nu manind prea mult, sa nu bei prea mult slnt cIteva dintre
regulile evidente rudimentare. Este esential, ca disciplina sa nu fie
practicata ca 0 regula impusa din exterior, d sa devina expresia propriei
tale vointe; sa fie resimtita ca 0 placere, iar cu timpul sa te cu
un anumit tip de comportament care sa-ti lipseasca daca nu-l mai urmezL
Unu! din aspectele nefericite ale conceptiei noastre occidentale despre
disciplina despre orice virtute) este ca practicarea sa este considerata
chinuitoare: dad. nu ar fi chinuitoare, nu ar putea fi considerata "buna".
Orientu! a recunoscut de mu!ta vreme ca tot ceea ce este bun pentru om
- pentru trupu! pentru sufletu! lui - trebuie sa fie totodata placut, chiar
daca la Inceput trebuie invinsa 0 oarecare rezistenta.
Concentrarea este cu mult mai greu de practicat In cultura noastra, in
care totul pare sa aqioneze impotriva capacitatii de concentrare. Cel mai
important pas In deprinderea concentrarii este sa Inveti sa stai singur cu
tine Insuti, fara sa fara sa asculti radio, fara sa fumezi sau sa beL
Intr-adevar, sa fii In stare sa te concentrezi inseamna sa fii In stare sa fii
singur cu tine insuti, iar capadtatea aceasta este tocmai 0 conditie a capad
tatH de a iubi. Daca Slnt unei alte persoane pentru ca nu pot sta pe
propriile mele pidoare, acea persoana imi salveaza poate viata, dar relatia
cu ea (sau cu el) nu este 0 relatie de iubire. in mod paradoxal, capadtatea
de a fi singur este conditia capacitatii de a iubL Oricine Incearca sa fie
singur cu sine va descoperi cit de dificil este s-o fact Va incepe prin
a se simti agitat sau tl va cuprinde chiar 0 considerabila anxietate.
Va fi tentat explice rational lipsa de disponibilitate pentru a continua
exercitiul acesta, ca nu are nici un rost, ca este 0 prostie, ca Ii
prea mult timp etc. etc. Va constata de asemenea ca Ii Yin in minte
tot felul de ginduri care n iau in posesie. Se va surprinde gindindu-se la
planurile pentru restul zilei sau la dificultatile legate de vreun lucru pe care
i1 are de facut sau se va gindi unde sa mearga seara sau la tot felul de alte
lucruri care Ii vor invada mintea nu-i vor permite sa goleascit Ar
putea fi util sa faca exercitii foarte simple ca, de pilda, sa stea intr-o
101
Practica iubirii
pozitie relaxata (nid trindava, nid rigida). tnchida ochii sa incerce
sa vada un ecran alb in fata ochilor, sa tncerce sa tnlature toate imaginile
gtndurile ce intervin, apoi sa incerce urmareasca respiratia; nu sa se
gtndeasca la ea, nici sa nu foqeze, ci urmilreasca doar astfel, sa
o simta, apoi sa incerce simta "eu" eu = eu insumi, ca centru al
puterilor mele, ca eel ce creeaza propria mea lume. Ar trebui facut un
asemenea exerdtiu de concentrare in fiecare dimineata, timp de eel putin
douazeci de minute (daca se poate, mai mult) in fiecare seara inainte de
culcare.
49
Pe linga exercitiile de acest fel, trebuie sa invatam sa ne concentram
pe tot ceea ce facem, indiferent daca ascultam muzica, dtim carte, starn
de yorba cu cineva sau privim un peisaj. Activitatea din momentul respectiv
trebuie sa fie singurul lucru care conteaza, lucrul caruia i te dedici pe
deplin. Daca concentrat, conteazil prea putin ce anume faci; ant lucrurile
importante cit cele lipsite de importanta capata 0 noua dimensiune a
realitatii, deoarece slnt privite cu toata atentia. Pentru a lnvata sa ne
concentram este necesar sa evitam, pe cit se poate, conversatiile banak,
adica, mai precis: conversatiile care nu stnt autentice. Daca doi oameni
vorbesc despre unui porn pe care il cunosc amtndoi sau despre
gustul plinii pe care tocmai au mincat-o impreuna sau despre 0 problema
comuna de la locullor de munca. 0 astfel de conversatie poate fi relevanta,
tn cazul in care cei doi simt lucrul despre care vorbesc nu au face
cu el doar Intr-o modalitate abstractizata; pe de alta parte, 0 conversatie
poate privi chestiuni de politica sau de religie sa fie triviala; acest
lucru se intimpla dnd cei doi vorbesc in dnd nu pun inima in ceea
ce spun. adauga aici ca la fel de importanta ca evitarea conversatiei
banale este evitarea companiei proaste. Prin compania proasta nu rna
49 In timp ce in culturile orientale, in special in cele indiene, exista un numar considerabil
de teorii :;;i de practici de acest fel, scopuri similare sint urmarite in anii din urma:;;i in occident.
Cea mai semnificativa este, dupa parerea mea. :;;coala lui Gindler, al carei tel este simtirea
propriului corp. Pentru tntelegerea metodei lui Gindler, vezi de asemenea lucrarile fiicute de
Charlotte Selver, in conferintele :.;i cursurile sale de la New School, din New York.
102
Practica iubirii
refer numai la oamenii vicio{ii sau distructivi, compania acestora trebuie
evitata intruclt inlluenta lor este otnlvitoare {ii deprimanta. Ma refer insa {ii
la compania unor zombi, a unor oameni al caror sullet este mort, chiar daca
trupul Ie este viu; a oamenilor ale caror ginduri {ii conversatie stnt banale,
care palavragesc in loc sa vorbeasca {ii care s,-:stin opinii-cli{ieu, tn loc sa
gindeasca. Totu{ii, nu este tntotdeauna posibil sa eviti compania unor
oameni de felul acesta {ii nici nu este necesar. Daca nu reaqionezi cum se
a{iteapta ei - adica In cli{iee {ii banahtati -, ci direct {ii omene{>te, constati
adesea ca astfel de oameni t{ii schimba comportamentul, ajutati tocmai de
surpriza prod usa de {iocul nea{iteptatului.
Sa fii concentrat in relatiile cu altii inseamna tn primul rind sa fii In
stare sa-i asculti. Cei mai multi oameni Ii asculta pe ceilalti sau chiar Ie dau
sfaturi, fara sa-i asculte, de fapt. Ei nu iau tn serios spusele celuilalt {ii nu
iau In serios nici ceea ce spun ei tn{ii{ii. in consecinta, convorbirea Ii
obose{ite. Ei I{ii tnchipuie ca ar fi {ii mai obositi daca ar asculta concentrati.
Dar tocmai contrariul este adevarat. Orice activitate pe care te concentrezi
te face mai treaz (de{ii ulterior se instaleaza 0 oboseala fireasca {ii benefica),
pe cind orice activitate pe care nu te concentrezi te face somnolent {ii in
acela{ii timp te face sa adormi greu la sftr{iitul zilei.
Sa fii concentrat inseamna sa traie{iti pe dephn In prezent, aid {ii acum,
{ii nu sa te ginde{iti mereu, In momentul In care fad ceva, la urmatorullucru
pe care II ai de facut. Nu mai este nevoie sa spun ca cei care se iubesc unul
pe celalalt trebuie in mod deosebit sa practice concentrarea. Trebuie sa fie
apropiati unul de celalalt fara sa se eschiveze in nenumaratele feluri in care
se face de obicei acest lucru. Inceputul practicii concentrarii va fi difidl; va
parea ca scopul acesta nu va putea fi atins nidodata. Faptul ca este nevoie
de rabdare, nici nu mai trebuie spus. Dad! nu {itii ca toate Yin la timpullor
{ii vrei sa fortezi lucrurile, atunci, tntr-adevar, nu vei reu{ii niciodata sa te
concentrezi, nici in altceva, nici in arta de a iubi. Dad vrei sa-ti fad 0 idee
despre ce este rabdarea, nu trebuie decit sa urmare{iti un copil care tnvata
sa mearga. Cade, cade iara{ii {ii iara{ii, {ii totu{ii continua sa incerce {ii sa se
103
104
Practica hlbirii
perfeqioneze pina ctnd tntr-o zi va merge fara sa mai cada. Cite nu i-ar
omului adult daca ar avea rabdarea copilului concentrarea sa in
urmarirea telurilor importante pentru ell
Nu poti Invata sa te concentrezi fara sa devii sensibil la tine Insuti. Ce
Inseamna asta? Sa te tot timpul la tine Iruuti, sa te "analizezi" sau
ce altceva? Daca am vorbi despre a fi sensibil la 0 nu ar fi deloc
greu sa ne facem Oricine conduce un automobil, de pilda, este
sensibil la el. Cel mai mic zgomot este remarcat imediat cea
mai mica schimbare In puterea motorului, deopotriva. De asemenea,
este sensibilIa schimbarile suprafetei la din fata
din spatele lui. T el nu se la toti factori; mintea lui
este Intr-o stare de alerta relaxata, deschisa tuturor schimbarilor relevante
pentru problema pe care este concentrat: cea de a conduce In siguranta
automobilul.
Daca ne referim la starea de a fi sensibil la 0 alta fiinta umana, gasim
exemplul cel mai graitor In sensibilitatea responsabilitatea unei marne
pentru copilul ei. Ea observa anumite schimbari corporale, necesitatile,
fricHe, chiar inainte de a fi dar exprimate. Ea se pentru ca plinge
copilul, cind un alt sunet, mult mai puternic, nu ar trezi-o. Toate acestea
Inseamna ca ea este sensibila la manifestarile vietii copilului; nu este
anxioasa sau Ingrijorara, ci Intr-o stare de echilibru alert, receptiv la orice
comunicare semnificativa ce vine de la copil. In fel poti fi sensibil
la tine tnsuti. de pilda, de 0 stare de oboseala sau deprimare
tn loc sa te in voia ei sa 0 sustii cu grnduri negre, care sInt
tntotdeauna la Indemtna, te Intrebi ,pare ce s-a IntImplat? oare de ce stnt
deprimat?". lucru II fad clnd observi ca iritat sau furios sau
predispus la visare sau la alte activitati evazive. in toate cazurite acestea,
important este sa fii de starile respective, nu sa Ie 0 mie
una de explicatii rationale In ptna la urma, sa fii deschis propriei tale
voci interioare, care iti va spune - adesea pe loc de ce anxios,
deprimat sau iritat.
Practica iubirii
Omul este sensibilIa procese1e sale corporale; e1 observa toate
schimbarile ce survin, ce1e mai mid dureri; acest tip de sensibilitate
corporala este re1ativ de resimtit pentru ca majoritatea persoane1or au
o imagine des pre felul cum se simt atund ctnd Ie merge bine.
sensibilitate fata de procesele mentale este tnsa mult mai problematica,
deoarece multi oameni nu au cunoscut nidodata 0 persoana care sa fi
functionat, din acest punct de vedere, optim. Ei iau drept norma functio
narea psihica a parintilor a rudelor sau a grupului social in care s-au
nascut ama timp cIt nu difera de se simt normali stnt lipsiti de
orice interes sa observe ceva. Exista, bunaoara, multi oameni care nu au
v<1zut niciodat<1 0 persoana care sa iubeasc<1 sau 0 persoan<1 capabil<1 de
integritate sau curaj sau concentrare. Este absolut evident ca pentru a fi
sensibil la tine insuti, trebuie sa ai 0 imagine a funqionarii umane
complete, sanatoase. Dar cum s<1 capeti experienta aceasta dac<1 nu ai avut
parte de ea nici in copil<1rie, nici mai tYrziu in viata? Nu exista, desigur, un
raspuns simplu la aceast<1 intrebare; dar tntrebarea vizeaza unul din factorii
foarte critici ai sistemului nostru educationaL
predam pierdem din vedere lucrul cel mai important
tn dezvoltarea umana: acea Invatatura care nu po ate fi transmisa dectt prin
simpla prezenta a unei persoane mature care In epocile anterioare
culturii noastre sau tn China India, omul cel mai pretuit era cel cu calitati
spirituale deosebite. Nici tnvatiitorul nu era numai - nici macar in primul
rind - 0 sursa de informare, ci funqia sa era sa transmita anumite atitudini
umane. In societatea capitalista contemporan<1 - lucru este valabil
pentru comunismul rusesc - oamenii pentru a fi admirati
imitati nu stnt nicidecum purtatori ai unor calitati spirituale insemnate. in
ochii publicului, importanti stnt cei care ofera omului de rind un surogat
al senzatiei de satisfactie. Stele de cinema, animatori de la radio, comenta
tori, figuri importante de oameni de afaceri sau oameni politici - acestea
stnt modelele urmate. Principala lor calificare pentru aceasta funqie este
adesea faptul cli au sa faca sa se vorbeasca despre ei la
105
106
Practica iubini
situatia nu pare a fi complet lipsita de speranta. Daca avem in vedere faptul
ca un om ca Albert Schweitzer a putut deveni celebru in Statele Unite, daca
avem in vedere multiplele posibilitati de a-I familiariza pe tinerii cu
personalitatile in viatltsau cu cele istorice care demonstreaza la ce nivel pot
ajunge oamenii ca fiinte umane, nu ca anima tori (In sensul larg al cuvin
tuluO, daca ne gtndim la marile opere literare artistice din toate timpurile,
se pare ca exista 0 de a crea 0 viziune asupra bunei funqionari umane
deci 0 sensibilitate la disfunqil. Dad nu am sa mentinem vie 0
imagine a vietii mature, atunci tntr-adevar am fi confruntati cu
eventualitatea ca toata traditia noastra culturaia sa se distruga. Aceasta
traditie nu se bazeaza In primul rInd pe transmiterea anumitor tipuri de
ci a anumitor tipuri de triisiituri umane. Daca generatiile urma
toare nu vor mai aceste trasaturi, 0 cultura de dnd mii de ani se
va distruge, chiar daca toate ei vor fi transmise vor fi
dezvoltate in continuare
Pi:na aid am discutat despre ceea ce este necesar pentru practicarea
oricdrei arte. Voi discuta acum acele calitati care au 0 Insemnatate deosebita
pentru capacitatea de a iubi. Conform celor spuse despre natura iubirii,
principaia conditie ca sa poti iubi este propriului narcisism. Orien
tarea nardsista este cea in care iei drept reale numai cele existente in inte
riorul tau Insuti, in timp ce fenomenele lumii exterioare nu Ie resimti a fi
reale prin ele fnsele, ci numai prin prism a utilitatii ce 0 au sau a pericolului
pe care tl reprezinta pentru tine insutl. Polul opus narcisismului este obiec- .
tivitatea; aceasta este facultatea de a vedea oamenii lucrurile cum sint,
obiectiv de a putea separa aceasta imagine obiectivd de imaginea provenita
din propriile tale dorinte sau frieL T oate formele de psihoza prezinta ca
simptom 0 incapacitate extrema de a fi objectiv. Pentru persoana alienata
mintal, singura realitate care exista este cea din interiorul ei, cea a propriilor
frid a pwpriilor dorinte. 0 astfel de persoana vede lumea din exterior
doar ca simboluri ale lumii sale interioare, ca 0 creatie a sa. Toti facem
lucru dnd visam. In vis, producem evenimente, punem In scena
Practica i .. b,ni
drame, care sint expresia dorintelor fricilor noastre uneori a
intuitiilor judecatilor noastre) atUa vreme cit dormim, sintem
ca produsul viselor noastre este la fel de real. ca realitatea pe care 0 perce
pem in stare de veghe.
Persoana alienata mintal sau cea care viseaza este complet lipsita de 0
viziune obiectiva asupra lumii exterioare; dar cu totii stntem mai mult sau
mai putin ahenati sau mai mult sau mai putin adormiti; eu totii avem 0
viziune neobiectiva asupra lumii, 0 viziune distorsionata de orientarea noas
tra narcisistit Mai este oare nevoie sa dau exemple? Oricine Ie poate gasi
cu urmarindu-se pe sine pe cei din jur sau citind ziare. Doar
gradul distorsiunii narcisiste a realitatii variaza. 0 femeie, de exemplu, tele
foneaza doctorului spuntnd ca vrea sa vina la cabinetul lui in dupa-amiaza
acelei zile. Doctorul Ii raspunde ea nu este liber in dupa-amiaza aceea, dar
ca 0 poate vedea a doua zi. Riispunsul este: dar, domnule doctor. eu stnt
la numai cind minute de cabinetul dumneavoastra. Ea nu poate tntelege
explicatia lui: faptul ca el nu timp pentru ca ea vine de
aproape. Ea vede situatia nardsist: daca ea face economie de timp. el face
economie de timp; pentru ea, singura realitate este ea
Mai putin extreme - sau poate mai putin evidente - sint distorsiunile
care au devenit locuri comune in relatiile interpersonale. Oare cit de multi
parinti percep reaqiile copiilor lor exclusiv in functie de cit de cuminti stnt,
de ctta bucurie Ie rac, de cIt de li se par in loc sa pereeapa
sau sa fie cit de cit intresati de ceea ce simte copilul fata de sine sau
prin sine Oare cit de multi soti cred despre sotiile lor ca sint domi
natoare, deoarece propriul lor fata de mama 1i face sa interpre
teze orice pretentie a sotiei drept 0 restrtngere a propriei libertati? Oare cit
de multe sotii gIndesc ca sotii lor sint inefidenti stupizi, deoarece nu
sa imaginea fantezista a unui Fat-Frumos pe care
format-o in copilarie?
Lipsa de obiectivitate in ce natiunile straine este notorie. Peste
noapte, 0 natiune straina ajunge sa fie considerata depravata diabolica,
107
Practica iubirii
In timp ce propria natiune este privita ca fUnd tot ce este mai bun mai
nobiL Fiecare aqiune a este judecata dupa un standard, iar
fiecare aqiune proprie, dupa alt standard. Chiar faptele bune ale
sim considerate semne ale unui caracter diabolic ascuns,
menite sa ne pe noi sa lumea, In timp ce propriile noastre
fapte rde slm aqiuni necesare, justificate de telurite nobile pe care Ie
servim. imr-adevar, daca examinam relatiile dintre natiuni, ca pe cele
dintre indivizi, ajungem la concluzia ca obiectivitatea este 0 exceptie, iar
un grad mai mare sau mai mic de distorsiune narcisista constituie regula.
Facultatea de a gindi obiectiv este ratiunea; atitudinea emotionala
subiacenta ratiunii este smerenia. Sa fii obiectiv, sa-ti ratiunea, este
posibil numai daca ai capatat 0 atitudine de smerenie, daca ai lasat in urma
visul copilaresc ca ai putea fi atotputernic.
in cadrul acestei discutii despre practica artei de a iubi, toate acestea
revin la a spune ca: iubirea fiind dependenta de relativa absenta a narci
sismului, ea cere dezvoltarea smereniei, a obiectivitatii a ratiunii. Toata
viata noastra trebuie sa fie lnchinata acestui tel. Smerenia obiectivitatea
slnt indivizibile, deopotriva cu iubirea. Nu pot fi cu adevarat obiectiv In ce
familia mea, daca nu pot fi obiectiv fat a de un strain viceversa.
Daca vreau sa lnvat ana de a iubi, trebuie sa rna straduiesc sa fiu obiectiv
in orice situatie sa devin sensibil la situatiile In care nu slm obiectiv .
. Trebuie sa tncerc sa percep deosebirea dimre imaginea mea despre 0
persoana despre comportamentul ei, cum stnt de distorsionate
narcisist de mine realitatea persoanei cum este ea, indiferem de
interesde, nevoile temerile mde. Daca ai dobtndit capacitatea de a fi
obiectiv rational Inseamna ca ai ajuns la jumaratea drumului spre
and de a iubi, dar cu conditia sa ai aceasta capacitate fata de toti
cei cu care vii In contact. Daca cineva rezerve obiectivitatea
numai pentru persoana iubita crede ca se poate dispensa de ea In relatiile
sale cu restullumii, va descoperi repede ca da atIt Intr-o situatie cit
In cealalta.
108
Practica jllbirii
Capacitatea de a iubi depinde de capacitatea fiecaruia de a din
narcisism din fixatia incestuoasa pe mama pe clan; ea depinde de
capacitatea noastra de a de a dezvolta 0 orientare productiva in
relatiile noastre cu lumea cu noi Acest proces de formare, de
de trezire presupune ca 0 conditie necesara, 0 anumita calitate:
credinta. Practica artei de a iubi cere sa practici credinta.
Ce este credinta? Este oare credinta, in mod necesar, 1egata de credinta
in Dumnezeu sau In doctrine religioase? Contrazice oare credinta, neaparat,
ratiunea gindirea rationala sau este complet rupta de acestea? Chiar
pentru a incepe sa intelegem problema credintei, trebuie sa facem deosebire
intre credinta mtionald cea imtionald. Prin credinta irationa1a tnteleg acea
credinta (tntr-o persoana sau intr-o idee) care se bazeaza pe supunerea
cuiva fata de 0 autoritate irationa1a. Dimpotriva, credinta rationala este 0
convingere care are radacinile in propria noastra experienta de gindire
sau de simtire. Credinta rationala nu este in primu1 rind 0 credinta In ceva,
ci se constituie din calitatile de certitudine de fermitate pe care
convingerile noastre Ie au. Credinta este mai degraba 0 trasatura de caracter
ce cuprinde tntreaga personalitate, nu 0 credinta In ceva anume.
Credinta rationala provine din activitatea productiva inte1ectuala
emotionala. In gindirea rationa1a, In care se presupune ca nici 0 credinta
nu are ce sa caute, credinta rationala este 0 component a importanta. Cum
ajunge omul de de exemp1u, la 0 noua descoperire? incepe el oare
prin a face experiment dupa experiment, prin a urmari fapte dupa fapte,
fara sa aiba 0 viziune a ceea ce se sa descopere? Rar s-a tnttmplat
ca 0 descoperire cu adevarat importanta sa fie faeuta In felul acesta. Dupa
cum nici gonind, pur simp1u, dupa 0 fantezie, nu au ajuns oamenii
vreodata la conduzii importante. Procesu1 gindirii creatoare, In orice
domeniu a1 cautarilor umane, Incepe adesea eu eeea ce s-ar putea numi 0
nviziune rationala", ea rezultatu1 unui studiu, a1 unei gtndiri reflexive
al unor observatii anterioare considerabile. Daca omul de
sa adune suficiente date sau sa puna 1a punct 0 formulare matematica
109
110
Practica iublrfi
pentru face viziunea initiala foarte plauzibila, el poate spune ca a ajuns
la 0 ipoteza interesanta. 0 analiza atenta a ipotezei in sensul punerii in
evidenta a implicatiilor sale, precum a unui numar mare de date ce 0
sustin, duce la 0 ipoteza mai adecvata ptna la urrna, eventual, la inclu
derea ipotezei tntr-o teorie mai larga.
Istoria este plina de exemple ale credintei in ratiune ale
viziunii adevarului. Copemic, Kepler, Galilei Newton au fost toti
de 0 credinta nestramutata in ratiune. Pentru asta, Bruno a fost ars pe rug,
iar Spinoza excomunicat. La Hecare pas, de la conceperea unei viziuni ratio
nale pina la formularea unei teorii, credinta este necesara: credinta in
viziune ca un tel ce merita, in mod rational, sa fie urmarit; credint<t in
ipoteza ca 0 propunere corecta plauzibila credinta in teoria finala, eel
putin atita vreme cit nu s-a ajuns inca la un consens general in ce-i
valabilitatea. Aceasta credinta are radacinile In propria ta experienta, in
increderea in propria ta putere de a gindi, de a observa de a judeca. in
timp ce credinta irationala este acceptarea unui lucru ca fiind adevarat
numai pentru cd 0 autoritate sau tl sustin, credinta rationala
are radacina intr-o convingere independenta, bazata pe propria ta gindire
observatie productiva, in duda opiniei majoritatii.
Gindirea judecata nu stnt singurele aspecte ale existentei in care se
manifesta credinta rationala. in sfera relatiilor umane, credinta este 0 cali
tate indispensabila pentru toate prieteniile toate iubirile de 0 oarecare
insemniltate. ,,sa crezi" tntr-o alta persoana inseamna sa fii sigur de seriozi
tatea stabilitatea atitudinilor sale de baza, de esenta personalitatii sale, de
iubirea sa. Prin asta, nu inteleg ca persoana aceea nu are voie schimbe
opiniile, ci ca motivatiile sale fundamentale ramin neschimbate; ca, de pil
da, respectul sau pentru viata pentru demnitatea umana fac parte din
fiinta sa nu stnt supuse schimbarii.
In sens, credem in noi Sintem de existenta
unui sine, a unui nucleu al personalitatii noastre, care nu este supus
schimbarilor, care persista de-a lungul intregii noastre vieti tn ciuda
PTactica lubiTii
conditiilor variabile indiferent de anumite schimbari ale opiniilor
sentimentelor. Acest nuc1eu este realitatea din spatele cUvintului "eu", cea
pe care se bazeaza convingerea identitatii noastre proprii. Daca nu credem
in persistenta sinelui nostru, sentimentul identitatii noastre este amenintat
devenim dependenti de altii, a aprobare devine baza sentimentului
identitatii noastre. Numai persoana care crede In sine este capabila
sa creada in altii, deoarece numai ea poate fi sigura ca In viitor va fi
cum este astiizi ca, In consecinta, va simti va actiona cum se
ta acum sa 0 faci.\. Credinta In noi este 0 conditie a capacitatii noastre
de a promite deoarece, cum a spus Nietzsche, omul poate fi definit
prin capacitatea sa de a promite, credinta este una din conditiile existentei
umane. Ceea ce conteaza In privinta iubirii este credinta In propria ta
iubire; In capacitatea ei de a produce iubire in altii tn seriozitatea ei.
A crede in cineva mai are 0 alta semnificatie, legata de increderea in
posibilitatile ahora. Forma cea mai rudimentara in care exista aceasta
credinta se in felul cum mama crede in copilul ei nou-nascut, in
faptul ca el va trai, va va merge, va vorbi. Ce-i drept, dezvoltarea
copilului tn aceste privinte are Ioc attt de Iegic Indt ei nu par sa
presupuna credinta. Situatia este insa alta cu acele potentialitati care pot sa
nu se dezvolte: potentialitatea copilului de a iubi, de a fi fericit, de
folosi ratiunea proprie potentialitatile mai specifice, precum talentele
artistice. Ele sInt semintele ce cresc devin manifeste daca Ie sint date
conditiile corespunzatoare de dezvoltare care pot fi in lipsa
acestor conditii.
Una dintre conditiile acestea este foarte importanta: cea ca persoana
care conteaza in viata copilului sa creada In potentialitatile lui. Tocmai
prezenta acestei credinte educatia de manipulare. Educatia
inseamna sa ajuti copilul realizeze potentialitatile.50 Opusuleducatiei
este manipularea, care se bazeaza pe absenta credintei in dezvoltarea
50 Rad:kina cuvtntului educatie este e-ducere, adica, literal, a duce inainte sau a seoate la iveala
ceva ce exista potential.
111
Practica iubirii
potentialitatilor pe convingerea ca un copit va fi bun numai daca adultii
vor sadi In el ceea ce e de dorit vor extirpa ceea ce nu e de dorit. Nu e
nevoie sa crezi intr-un robot, deoarece oricum nu este viata in el. Credinta
In altii culmineaza cu credinta in omenire. inlumea occidentala, aceasta
credinta a fost exprimata In termeni in religia iar in
limbaj laic gasit cea mai puternica expresie In ideile umaniste politice
sodale ale ultimilor 0 suta cincizeci de ani. La fel ca In cazul credintei
intr-un copil, ideea de baza este aid ca potentialitatile omului sInt de
natura incH, date fiind conditiile corespunzatoare, el va fi capabil sa
construiasdi 0 ordine sodala guvernata de prindpiile egalitatii, dreptatii
iubirii. Omul nu a inca sa construiasca 0 asemenea ordine tocmai
de aceea, convingerea cii 0 poate face cere credinta. Dar ca orice credinta
rationala, nici aceasta nu este doar 0 idee dictata de dorintele noastre. ci
una bazata pe evidenta realizarilor rasei umane in trecut pe experienta
interioara a fiecarui individ, pe experienta sa de gindire de iubire.
In timp ce credinta irationala are radacinile in supunerea la 0 putere
ce este resimtita ca fiind de 0 foTta atotputerni
cii in abdicarea de la propria putere forta, credinta rationala se bazeaza
pe experienta contrara. Avem credinta intr-o idee, pentru ca este rezultatul
observatiei gindirii noastre proprii. Credem in potentialitatile altora, in
ale noastre in ale omenirii pentru ca - numai in masura In care - am
avut experienta potentialitatilor noastre proprii. a realitatii dezvol
tarii noastre, a fortei capacitatii noastre proprii de a gindi de a iubi. Baza
credintd rationale este productivitatea; sa traim prin credinta noastra inseam
na sa maim productiv. Rezulta cii increderea in putere (in sensul puterii
dominatoare) in folosirea ei sint reversul credintei. Sa ai incredere in
puterea existenta este totuna cu neIncrederea in potentialitatilor
inca nerealizate. Este 0 prezicere a viitorului bazata exclusiv pe prezentul
manifest; dar se a fi 0 grava eroare de calcul. pro fund irationala
prin faptul ca scapa din vedere potentialitatile umane dezvoltarea umana.
Nu xista credinta rationaia in putere. Exista supunere fata de ea sau, din
112
Practica ill&irU
partea celor ce 0 au, dorinta de a 0 mentine. multora Ii se pare d
puterea este cel mai real lucru din toate, istoria omenirH a dovedit d este
tocmai cea mai instabila dintre realizarile umane. Deoarece credinta
puterea se exclud reciproc, toate sistemele religioase politice care sint
construite initial pe 0 credinta rationala devin corupte pina la urma
pierd toaUl forta, daca se bazeaza pe putere sau se aliaza cu ea. .
Sa ai credinta presupune sa ai curaj, sa fii capabil sa-ti asumi un risc,
sa fii gata chiar sa accepti suferinta dezamagirea. Oricine pune accentul
pe siguranta sau pe securitate dept conditii primare ale vietH, nu poate avea
credinta; oricine se tnchide intr-un sis tern defensiv in care distantarea
posesiunea stnt mijloacele securitatii, se transforma pe sine intr-un prizo
nier. Sa fii iubit sa presupune sa ai curaj: curajul sa judeci anumite
valori ca fiind de 0 imponanta majora sa-ti asumi riscul sa pui totul In
joc pentru aceste valori.
Acest curaj este foane diferit de curajul despre care vorbea acel faimos
fanfaron, pe nume Mussollini, cind lansa lozinca: ,,sa periculos".
Genul acela de curaj este curajul nihilismului. are radacina in atitudinea
distructiva fata de viata, in dorinta de a te lepada de viata pentru ca nu
capabil s-o Curajul disperarii este opusul curajului de a iubi, exact
cum credinta In putere este opusul credintei In viata.
Credinta curajul trebuie oare exersate? De fapt, credinta poate fi
exersata In fiecare moment. Iti trebuie credinta ca sa un copil; ttl
trebuie credinta ca sa adormi; Iti trebuie credinta ca sa incepi sa lucrezi la
ceva. Dar toti sintem sa avem acest gen de credinta. Cine nu 0
are, sufera de hiperanxietate pentru copilul lui sau de insomnie sau de
incapacitatea de a face 0 munca, productiva ori este suspicios, are retineri
In fata oricarei apropieri de cineva ori este ipohondru ori incapabil sa fad
vreun plan de perspectiva. Sa tii la propria ta judecata despre 0 persoana,
chiar daca opinia publica sau anumite fapte neprevazute 0 contrazic, sa tii
la convingerile tale chiar daca ele nu sInt general acceptate - toate acestea
cer credinta curaj.
113
114
Prac:tic:a iubirii
Practica credintei curajului incepe cu detaliile marunte ale vietii
cotidiene. Primul pas este sa observi unde cind iti pierzi credinta, sa
dincolo de explicatiile rationale folosite pentru a camufla aceasta
pierdere a credintei, sa-ti dai seama unde in mod gregar
sa vezi cum explici rational acest lucru. Sa-ti dai seama ca fiecare tradare a
credintei te ca accentuarea slabiciunii duce la noi tradari
tn cerc vicios. Atunci Iti vei da seama ca te temi ca nu vet fi
iubit, te temi, sa Sa inseamna sa te angajezi
fanI sa capeti nici 0 garantie, sa te oferi pe de-a tntregul, cu speranta ca
iubirea ta va produce iubire in persoana iubita. Iubirea este un act de
credinta oricine este meschin in credinta sa, este meschin in iubire. Ar
mai fi oare ceva de spus despre practica credintei? Altii ar mai gasi, poate;
daca fi poet sau predicator, mai incerca eu. Dar cum nu sint nici
una, nici alta, nu pot sa incerc sa spun mai multe despre practica credintei,
dar sint sigur ca oricine vrea intr-adevar, poate !nvata sa aiba credinta exact
cum un copil poate invata sa mearga.
o atitudine indispensabila pentru practica anei de a iubi care nu a fost
mentionata pina acum decit implicit, trebuie discutata explicit deoarece este
fundamentala pentru practica iubirii: activitatea. Am spus deja ca prin
activitate nu se intelege sa Jaci ceva", ci 0 activitate interioara, folosirea
productiva a puterilor proprii. Iubirea este 0 activitate; dadl. iubesc, stnt
intr-o stare de continua preocupare activa pentru persoana iubita, nu
numai pentru persoana iubita. deveni incapabil sa fiu intr-o relatie activa
cu persoana iubita daca fi trindav, daca nu fi tot timpul Intr-o stare
de de alena, de activitate. Somnul este singura situatie potrivita
inactivit,ltii; starea de veghe este 0 stare tn care trindflvia nu are ce duta.
Situatia paradoxala care apare la multi oameni in ziua de azi este ca ei sint
. pe jumatate adormiti cInd slnt treji pe jumatate treji cind dorm sau cind
vor sa doarma. Sa fii complet treaz este conditia ca sa nu fii plictisit sau
plicticos intr-adevar. sa nu fii plictisit sau plicticos-este una din princi
palele conditii pentru a iubi. Sa fii activ in gtndire. In sentimente. sa ai
Practica illbirii
urechile atente toatil. ziua, sa eviti trtndavia interioara, alit sub
forma lacomiei pasive, cit sub cea a simplei lenevii, este 0 conditie indis
pensabila pentru practica anei de a iubi. Este 0 iluzie sa crezi ca Iti poti
tmparti viata tn fel tncIt sa fii productiv tn sfera iubirii neproductiv
tn alte sfere. Productivitatea nu permite () asemenea "diviziune a muncii".
Capacitate a de a iubi cere 0 stare de intensa atentie, de accentuata vitalitate,
care nu poate fi dectt rezultatul orientarii productive active tn multe alte
domenii ale vietii. Daca nu productiv tn alte domenii, nu productiv
nici tn iubire.
Discutia asupra anei de a iubi nu poate fi restrtnsa la domeniul strict
personal al dezvoltarii acelor caracteristici atitudini ce au fost
descrise tn capitolul acesta. Problema este inseparabil legata de domeniul
social. Daca a iubi tnseamna a avea 0 atitudine iubitoare fata de toata
lumea, daca iubirea este 0 trasatura de caracter, atunci ea trebtiie sa existe,
neaparat, nu numai tn relatia ta cu familia prietenii, ci cu cei cu care
vii in contact prin munca ta, prin afacerile sau profesia tao Nu exista 0
"diviziune a muncii" intre iubirea pentru ai tai iubirea pentru straini.
Dimpotriva, conditia pentru existenta primeia este existenta celei din urma.
Sa iei in serios acest lucru inseamna intr-adevar 0 schimbare drastica a
tale sociale fata de cele se spun 0 multime de vorbe
goale despre idealul religios al iubirii aproapelui, relatiile noastre sint de
fapt determinate, tn cel mai bun caz, de principiul corectitudinii. AI corec
titudinii in sensul de a nu uza de frauda in schimburile de
bunuri servicii in schimburile de sentimente. "Va dau tot aUt cit tmi
dati" in bunuri materiale, ca in iubire - este maxima etica preponderenta
in societatea capitalista. Se poate spune chiar ca dezvoltarea eticii corecti
tudinii este contributia etica specifica a societatii capitaliste.
. Cauzele acestui fapt se ascund in natura societatii capitaliste. In
societatile precapitaliste, schimbul de bunuri era determinat fie prin forta,
fie prin traditie, fie de legaturile personale de iubire sau de prietenie. In
capitalism, factorul a-toate-determinant este schimbul de pe piata. Fie ca
115
i.e
116
PTactica htbiTii
avem de-a face cu piata de bunuri, fie cu piata mundi sau cu piata de
servidi, fiecare persoana schimba ce are de vindut cu ce vrea sa achizitio
neze, In conditiile pietii, fara folosirea fortei sau fraudei.
Etica se confunda cu etica Regulii de Aur. Maxima ,,sa
fad altora ceea ce ti-ar place sa-ti fadi ei tie" poate fi interpretata ca insem
ntnd ,Iii corect In schimburile tale cu ceHalti". Dar, In realitate, aceasta
maxima a fost formulata initial ca 0 versiune mai populara a biblicului
aproapele ca pe tine Insuti". De fapt, norma a iu
birii este complet diferita de aceasta etica a corectitudinii. Ea spune
siHi aproapele, adica sa te simti responsabil pentru el sa te simti
una cu el, in timp ce 0 etica a corectiLudinii spune sa nu te simti responsabil
penLru el una cu el, d departat izolat; spune sa respecti drepturile
aproapelui tau, dar nu spune sa-l Nu este 0 inttmplare ca Regula
de Aur a devenit maxima religioasa cea mai larg cunoscuta astazi: tocmai
pentru ca poate fi interpretata in sensul eticii corectitudinii, ea este maxima
-religioasa care poate fi inteleasa de oricine pe care oridne este dispus s-o
practice. Dar practica iubirii trebuie sa Inceapa prin diferentei
tntre 0 relatie corecta 0 relatie de iubire.
Aici intervine, 0 chestiune importantit Daca toaUl organizarea
noastra economica se bazeaza pe faptul ca fiecare cauta avan
tajul propriu, daca ea este guvemata de prindpiul egocentrismului, tempe
rat numai de principiul corectitudinii, atunci cum sa fad cum sa
actionezi in cadrul societatii existente, practicind In timp iubirea?
Aceasta dinurma nu implica oare sa renuntam la Loate preocuparile noastre
sa avem parte de viata celui sarac? Aceasta problema a fost pusa
in mod radical solutionata de dilugarii de oameni ca Tolstoi,
Albert Schweitzer Simone WeiL Exista altjjSl care cred in incompatibili
tatea fundamentala dintre iubire viata lumeasca normala in societatea
noastra. Ei ajung la conduzia ca a vorbi despre iubire in ziua de azi nu
S1 Vezi Herbert Marcuse The Social Implications of Psychoanalytic Revisionism, Dissent, New
York, summer, 1955.
PTactica iubiTii
inseamna decit sa participi la fraud a generala; ei sustin ca numai un martir
sau un nebun mai poate iubi In lumea de astazi ca deci orice discutie
despre iubire este doar 0 predica. Acest punct de vedere foarte respectabil
se sa se dedice unei explicari rationale a cinismuluL De fapt, el
este implicit, de persoana care spune: "roi-ar placea
sa fiu un bun dar muri de foame daca lua asta In serios". Acest
"radicalism" rezulta dintr-un nihilism moraL Am ,glnditorii radicali", cit
persoana stnt roboti lipsiti de iubire, singura diferenta dintre
ei fiind ca cea din urma nu da seama de acest lucru, pe cInd primii
cunosc acest fapt Ii recunosc ,,necesitatea istorica".
Eu am convingerea ca aceasta concluzie a incompatibilitatii absolute a
iubirii cu viata ,,normala" e valabila numai tntr-un sens abstract. Principiu!
subiacent societatii capitaliste principiu! iubirii stnt incompatibile. Dar
societatea moderna privita cu atentie se a fi un fenomen
complex. eei ce vind un produs inutil, de pilda, nu pot funqiona economic
fara sa minta; dar un mundtor priceput, un chimist sau un fizician pOL De
asemenea, un fermier, un muncitor, un profesor multi oameni de afaceri
pot incerca sa practice iubirea fara sa tnceteze sa funqioneze economic.
Chiar daca ca principiul capitalismului este incompatibil cu
principiul iubirii, trebuie sa admitem ca, in sine, "capitalismul" este 0 struc
tunl complexa in continua transformare, care permite destul de mult
nonconformism libertate personaM.
Spunind asta, nu VIeau sa afirm implicit ca ne putem ca
sistemul social actual sa dainuie la in timp sa speram ca
idealul iubirii pentru fratele nostru se va realiza. Oamenii capabili de iubire,
stnt, tn sistemul actual, prin forta lucrurilor, exceptii; iubirea este, prin forta
lucrurilor, un fenomen marginal in societatea occidentala de astazi. Nu am
pentru ca multe ocupatii nu ar permite 0 atitudine de iubire, ci pentru ca
spiritul unei societati centrate pe produqie, al und societati Insetate de
bunuri este de natura ca numai nonconformistul se poate apara cu
succes de el. Cei care stnt serios preocupati de iubire ca unic nlspuns
117
Practica h,birii
rational la problema existentei umane trebuie sa ajunga la conduzia ca sint
necesare schimbari importante radicale in structura noastra sociala pen
tru ca iubirea sa devina un fenomen social nu un fenomen extrem de
individual. marginal. Direqia unor atari schimbari poate fi doar schitata in
cadrul acestei cartP2 Societatea noastra este condusa de 0 birocratie admi
nistrativa, de politicieni oamenii sint motivati de sugestii in
masa, telullor este sa produca mai mult sa consume mai multo ca scopuri
in sine. Toate activitatile sint subordonate unor finaliU1ti economice.
mijloacele au devenit scopuri; omul este un robot - bine hranit, bine
imbracat, dar lipsit de 0 preocupare suprema pentru ceea ce este cali tate a
sa funqie a sa specific umana. Daca vrem ca omul sa fie capabil de iubire,
trebuie sa-l ridicam la rangul lui supremo economicd trebuie sd-l ser
veascd, nu el sd serveascd economicd. Trebuie sa i se dea posibilitatea
sa participe-la viata. sa participe la munca nu sa participe numai - in cel
mai bun caz la profit. Societatea trebuie organizata in fel inat natura
sociala, iubitoare a omului sa nu fie separata de existenta sa sociala, ci sa
devina una cu aceasta. Daca este adevarat. cum am lncercat sa demon
strez, ca iubirea este unicul raspuns sanatos satisfacator la problema exis
tentei umane, atunci orice societate care exclude. relativ, dezvoltarea iubirii,
trebuie, cu timpul, sa piara prin propria sa contradiqie cu necesitatile
fundamentale ale naturii umane. De fapt, sa despre iubire nu
inseamna sa "tii predici", pentru simplul motiv ca asta inseamna sa
despre nevoia ultima reala a fiecarei fiinte umane. Faptul ca aceasta,
nevoie a fost pusa in umbra nu inseamna ca ea nu mai exista. Sa analizezi
natura iubirii inseamna sa descoperi absenta sa generala in ziua de astazi
sa critici conditiile sociale care se fac raspunzatoare de aceasta absenta. Sa
crezi in posibilitatea ca iubirea sa devina un fenomen social nu numai
exceptional-individual. este 0 credinta rationala bazata pe intuirea adeva
ratei naturi umane.
52 In The Sane Society, Rinehart &: Company, New York, 1955, am tncercat sa rna ocup de
aceasta problema in detaliu.
118
CARTI APARUTE LA EDITURA ANIMA
Constantin Radulescu-Motru
Sufletul neamului nostru (epuizat)
V. Gozman, A Etkind
De la cultul puterH la puterea oamenilor (epuizat)
Gustave Le Bon
Psihologia multimilor
Alexandru Aurel S. Morariu
Iuliu Maniu. Trei diseursuri
Elena Siupiur
Siberia dus-intors, 73 de ruble
Mihail BulJSakov
Qudle Jatale Demoniada
Constantin Radulescu-Motru
In vremurile noastre de anarhie
Elena Siupiur
Basarabia prin vocile ei
Serafina Brukner
Cedlia Cutescu-Storek. Monografie
Max Weber
Politiea, 0 vocatie 0 proJesie
Gustave Le Bon
Revolutia Jraneezd psihologia revolutiilor
Carl Gustav jung
Puterea sufletuluL Antologie. vol.I. PSihologie analitied. Temeiuri
Carl Gustav jung
Puterea sufletului. Antologie. vol. II. Deserierea tipurilor psihologiee
Carl Gustav jung
Puterea sufletului. Antologie. vol.IIl. PSihologie individuald soeiald
Carl Gustav jung
Puterea sufletului. Antologie. vo1.IV. ReJeetii teoretice privind natura psihismului
Cdrfile pot fi comarulate la Editura Anima, c.P. 34-31, tel. 613 25 32.