MAREA UNIRE DE LA 1918

Realizarea Romaniei Mari prin unirea Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei cu Vechiul Regat a fost rezultatul actiunii romanilor in conjunctura favorabila de la sfarsitul Primului Razboi Mondial. A fost posibila unirea si din cauza faptului ca Imperiul Tarist, dar si Imperiul Austro Ungar s-au dezmembrat, si in plus, s-au afirmat pe plan international principiul autodeterminarii si principiul nationalitatilor. Pentru fiecare din cele trei provincii care s-au unit cu tara in 1918, putem distinge trei etape: autonomia, independenta nationala si unirea.

BASARABIA. In demersul pentru realizarea unirii un rol important l-a avut Partidul National Moldovenesc, format in martie 1917, partid ce a condus miscarea pentru autodeterminare. In octombrie 1917 s-a desfasurat la Chisinau Congresul Ostasilor Moldoveni ce a proclamat autonomia Basarabiei. S-a fosrmat Sfatul Tarii, organ reprezentativ al populatiei si Consiliul de directori generali, organ executiv. In decembrie 1917 s-a proclamat Republica Democratica Moldoveneasca. Situatia Basarabiei devine dificila in momentul iesirii Rusiei din razboi, al ruperii relatiilor diplomatice si confiscarii tezaurului romanesc. Din cauza agitatiilor produse de armata rusa, este ceruta interventia armatei romane, care restabileste ordinea. La 24 ianuarie 1918, Sfatul Tarii proclama independenta Republicii Democratice Moldovenesti, iar la 27 martie 1918, hotaraste unirea Basarabiei cu Romania.

BUCOVINA. Dupa pacea de la Brest Litovsk, prin care rusii ies din razboi, asupra Bucovinei (pamant romanesc aflat la Austro Ungaria din 1775) emite pretentii Ucraina. Deputatii romani din Parlamentul de la Viena au constituit spre sfarsitul anului 1918 Consiliul National Roman (C.N.R.), ce a cerut in numele natiunii dreptul la autodeterminare si a exprimat dorinta de secesiune. La 14 octombrie 1918 are loc o Adunare Nationala la Cernauti, ce s-a proclamat Adunare Nationala Constituanta si a hotarat unirea Bucovinei cu celelalte provincii romanesti din imperiu intr-un stat national. Se formeaza un Consiliu National ca organ reprezentativ. La 15 noiembrie 1918 este convocat Congresul General al Bucovinei ce decide unirea provinciei cu Romania.

TRANSILVANIA. In toamna anului 1918 isi reiau activitatea doua forte politice romanesti: P.N.R si P.S.D, iar in septembrie este adoptata Declaratia de la Oradea prin care se cereau libertatea natiunii, separarea politica de Ungaria, asumarea suveranitatii natiunii in teritoriul sau national si plebiscit. In octombrie 1918 se va constitui Consiliul National Roman Central (CNRC), in care intrau 6 membrii PNR si 6 membrii PSD, avesta fiind un organ politic unic al romanilor din Transilvania. 13-14 noiembrie 1918 au avut loc la Arad, trataive intre romani si reprezentanti ai guvernului maghiar, insa acestea au esuat pentru ca ungurii erau dispusi sa recunoasca doar autonomia Transilvaniei. Prin manifestul Catre popoarele lumii sin 5 noiembrie 1918, se anunta ca unirea Transilvaniei cu Romania era vointa intregii natiuni romane. Va fi convocata de catre CNRC o mare adunare nationala la Alba Iulia. Adunarea a avut loc la 1 decembrie 1918 si a avut un caracter plebiscitar la evenimente participand 100 000 de oameni si 1228 de delegati alesi. La aceasta adunare a fost adoptata Declaratia de unire a Transilvaniei cu Romania si se vor forma Marele Sfat national (ca for legislativ) si Consiliul Dirigent (ca organ executiv). Astfel la 1918 s-a format statul national unitar, cu o suprafata de 295 049 km2 (fata de 137 000 km2) si cu o populatie de aproape 16 milioane de locuitori (fata de 7 250 000, inainte de 1918).