Titlul lucrarii Autori Apartenenta autorilot Adresa de contact

Introducere: Acuratetea notiunilor privind corelatiile dintre reperele antropologice si anatomia de suprafata, precum si progresele tehnologice ofera posibilitatea diminuarii variabilitatii conceptului de atractivitate faciala. Tendinta actuala opineaza in favoarea incadrarii acesteia intr-un interval cu deviatii minime, precum si in identificarea substratului antropologic definitoriu pentru conceptul de frumusete. Materiale si metode: Cercetarea curenta este efectuata pe un esantion de 30 de barbati (studenti, cu varste cuprinse intre 20-25 de ani), conform criteriilor de etica operante momentan. Subiectii au procedat la analiza unui portofoliu care cuprinde fotografiile a 50 de subiecti de sex feminin, necunoscuti, din cadrul aceluiasi mediu si cu aceeasi varsta, fiind rugati sa aprecieze scalariform gradul de atractivitate (pe o scal de la 1 la 5). Concomitent, pe fotografiile digitalizate s-au stabilit 24 de repere craniometrice, importante in morfometrie. S-a procedat la masurarea distantelor intre repere si s-a creat modelul standard digitalizat al fetei, pe lotul luat n considerare. In raport cu acest model s-au masurat diferentele dimensionale individuale. S-a utilizat analiza comparativa a rezultatelor digitale cu rezultatele obtinute din analiza subiectiva realizata.Rezultate: Rezultatele pledeaza in favoarea asocierii variatiilor de forma si volum, cu conceptul de asimetrie. Prezenta de pometi proeminenti, nas mic, buze bine conturate si ochii mari se dovedesc a fi trasaturi ce caracterizeaza atractivitatea feminina, atat in termeni digitali cat si estetici, in timp ce orice asociatie cu trasaturi specific masculine determina o fizionomie definita ca fiind neatragatoare. Conceptul de simetrie faciala este corelat cu un nivel mediu de atractivitate majoritatea subiectilor, de sex masculin preferandu-l. Asimetria poate determina variatii, atingand valori maximale si minimale de atractivitate, in functie de reperul modificat.Discutii: Din punct de vedere antropometric, zonele cu maxima atractivitate au fost alese reperele periorbitare, maxilare i mandibulare. Rezultatele opineaza in favoarea unei corelatii intre atractivitate si alte doua domenii de analiza psihologica: prima impresie si influenta acesteia asupra identificrii caracterului subiectului analizat. Concluzii: Notiunea de atractivitate este legata de interrelationarea umana, si este puternic influentata de statusul psihic al analizatorului, de cel hormonal, de nivelul de cultura, dar si de atitudinea subiectului analizat. Termenul de atractiv include o conotatie subiectiva, si trebuie in general eludat in studiile de morfometrie. Cuvinte cheie : morfometrie craniofaciala, atractivitate, repere antropometrice