You are on page 1of 9

RASPANDIREA STEJAR,ULUI BR,UI\4ARIU (QUERCUS PEDUNCULIFLORA C.

KCCH)
de C. C. GEORGESCU in colab.cu I. LUpE qi p. CRETZOIU Descoperirea stejarului brumdriu in RomAnia de prof. A1. Borza 1) a contribuit intr,o mdsurd covAr;itoare la cunoapterea pddurilor de antestepd din Sudul Ei Estui ![rei. Odatd prezenla sa semnalatd s'a ptocedat la identificarea locurilor de vegetalie ale esenlei qi pe baza materiar.urui din erbarii ;i insemneii s'au strAns suficiente date, ca si se poatd trasa arealul de rdspAndire aie stejarului brumSriu in lara noastrd. pentru a inlerege modul de rdspandire al sp'eciei pe teritoriul nostru este necesar sa avem in fa!5 intreg arealul al acestei specii. Monograful stejarilor europeni o. Schwartz 2) indici specia in peninsuia Balcanicd din Pelopones, Corfu, Albania de Sud prin pin,C, Tracia pAnd in Crimea qi in lungul marginei nord"ice a Asiei Mici pAnd in Caucaz (Dagestan) 9i Armenia de Nord. Dupi staliunile ardtate de autor, la care s'a addugat qi arealul din RomAnia, s'a alcStuit o harti generalS de rispAndire, care ne arati caracterul baLcanic-caucazic-pontic al speciei qi condilioneazd losalizarea sa in stepa p,Sduroasd (antestepa) din CAmpia Dunirei de jos (Oltenia pi Muntenia), Dobrogea, Sud-Estul MoliJovei Ei in fine din bs;*ddig.
1) Al. Borza: Quercus pedunculiflora C. Koch, un stejar nou penrrLl RomAnia. Bul. Grdd. Bot. 9i al Muzeului Bot. de la Univ. din Clui, 1936, pe. 55-62. 2) O. Schwarz: Monographie der Eichen Europas und des Mittelmeergebietes Rep. sp. nov. regni vegetabilis, Berlin, 1937, pg. 111_11b,.

165

Stejarul brumdriu formeazl in preponderantd pddurile poenite cele mai inaintate inspre stepa sudicd olteand, Bur,naz, Bdrdgan, Buceag, BdUi ii stepa centrald qi stepele marginale ale Dobrogei. Arboretele de istejar brumdriu alcdtuesc asocialii Quercetum pedunculiflorae r).

'ro

v-

Fig. 1. -

Arealul

de rdsp'dndire al speciei Quercus pedunculiflora C. Koch"

In cele ce urmeazd vom urmdri in linii foarte generale rdspAndirea stejarului brumdriu in lara noastrd: Pidurile de limitd cdtre stepa sudicd din juOltenia: de{ele Dolj gi Romanali sunt formate din arborete in componenla cdrora intrd ca specii dominante: stejarul brumiriu Ei stejarul pufos (Quercus pubescens). In plrtile de Est ale stepei oltene dintre Jiu qi Dundre, stejarul pufos este intr'o pro3) AI. Borza descrie o asocialie de acest fel din Basarabia, in Iucrarea: Cercetdri fitosociologice din pddurile basarabene. Bul' Grdd. qi Muz. Bot. Univ. Cluj, XVII, 1937, pg. 51.

166

porlie mai mare decat stejarul brumdriu, iar in locur.ile cele mai inaintate spre stepd stejarul pufos este p,eplatou cel bru;i rnd'iu pe versanli ;i mici depresiuni. In stanga Jiului steiarul i:'rumxriu sporegte in p,roporlie. In aceastb parte acest stejar, a avut o mare rdspAndire in fd;ia de pdduri, astdzi in bund parte dispdrutS, din regiunea de dune fixate, cuaternare. Muntenia: Pddurile de limitd cdtre step6sunt for_ mate in majoritate de: stejar brum5riu cu stejar pufcs, ultima specie descre;te in proporlie dela Vest spre Est. Din aceste pd_ duri au mai rdmas trupuri izolate: a) la marginea de Nord Ei Nord-\zest a Burnasului, b) pe piatoul Comanei, c) in stAnga Nlostiqtei in regiunea dela Sud de Lehliu, d) la Sud-Vest, Vest ;i Nord-Vest de Bdrdgan qi e) p,edunele cuaternare dela Sud de Cblmdluiu gi Ialomita. N{olodova: Seafld arborete d e s t e j a r b r u m d r i ui n t r u purile de pddure ce mSrginesc strl,re Norcl prelungirea BdrAganului in judelut covurlui. s'a gdsit aceastd specie si pe dunele dela F{4nul-Conachi, in judelul Tecuci. H*lsbUja-: Arborete de acest fet limiteazd Codrii Tigheciului Ei Codrii Centrali insp,re Bugeac gi Nistru, insa pe coastele calcare dinspre Nistru este numai stejarul pufos. In fine ele mai sunt reprezentate imprejurul stepei Bdllitror. Dobrogea: Tipurile de pdduri cu stejar brumdriu se gdsesc:a) la limita Delicrmanului de Sud gi de Nord spre stepa centralS, b) in jurul oragului Turtucaia in insula de ante-stepl figuratd in harta lui Enculescua); c) in vAlcelele de p,e versantul occidental al munlilor M5cinului, d) ia limita Deliormanului de Nord spre Est Ei in cAteva insule intre Niculilel gi Tulcea spre Nord, e) in hSsmacurile uscate din delta Dundrii (Letea gi Caraorman). Stejarui brumdriu mai intrd ca element dominant in tuferigurile de pe versanlii nordici ai vdilor ce brdzdeazl stepa central5 dobrogeand, de exemplu vdile: Cara-Su, Kiragi, Ceair, etc. In afara arealului ardtat pe hartd, stejarul brumdriu se introduce sporadic in cereturi qi gleaurile de podig din subzona stejarului; astfel in regiunea Codrilor Vtdsiei pdtrunde dinspre Est in pddurea Bdneasala Nord de Bucuresti si pAnd in pddurea
Snagov la Est de lacul cu acelap nume,
4) Zonele de

lemn. a Rom. Bucuresti. 192)4

T,isfs sfs{iunilor de unde s'a colectat material de herbar de Quercus pedunculiflora K. Koch, precum ;i a localitltilor de unde a fost vlzut material de herbar in diferite herbare (specifica{ia lor pe varietdli qi forme, precum ;i provenienla materialului s'a dat in altS lucrare 5). Jud. Dolj: pddurile Rebegi ;i Poiana-Mare. Jud. Olt: pSdurea Stdneasca,Mitrop'olia. Jud. Vlaqca: pddurile Comoara, Gu!u, Comana, Dandara, Teqila, Ruica-Buciumeni, Ogarca $i Comdneasca. Jud. Ilfov: pddurile ligdneqti-Ciofliceni, Br5tS;anca, V5rdqti, Valea-F,oqie,Ciornuleasa-Jiana 9i Ciornuieasa-VArfu, T5mdddu. Ciocdnegti, C5lddruqani, BrAnzeasca,Radu-Vod5, Fundulea, Cernica, Brdneqti, RAioasa,Perig, Chitila, Bdneasa, Pasdrea, Fundeni-M5rcula, Vadul-Anei, Ghergani, Negoieqti, T5mdddu, Vl5diceasca, Vdr6gti, Oltenita. Jud. Ialomifa: pddurea Lehliu. Jud. Prahova: pddurea Valea-Cdlugdreascd. Jud. Buzdu: pdduriie Brddeni, Vdleanca, Maxemu, Frasinul, Dumbrava-Meteleu, C5l!una, Pogoaneie. Jud. Tecuci: pddurea Hanul-Conachi. Jud. Cahul; pSdurea Manta. Jud. Tighina: pddurile Zloli, Todiregti, ManzAr, GArbovS!' Jud. Ldpugna: Cdpriana, Rddeni, Strdjeni, Lipnic. Jud. Soroca: pddurile lzvoare. FloreEti, Dobruqa. Jud. Bdili: pddurile Petroqani, Zdbriceni, CSlineqti. Jud. Orhei: pidurile Teleneqti, Tibirica, Dlbriceni. Jud. Tulcea: pddurile Letea, Casimcea, Periprava, Babadag, Valea Sulucului (M5cin). Jud. Constanfa: pdd. Murfatlar, Hagilar. Jud. Durostor : Kalipetrovo, Srebrna, Turtucaia, Bobla Curt-Bunar, Damadas. Jud. Caliacra: Cokirlighiol, Pirifaki, Cara-Murat, Valea Batovei 6). Pentru alcdtuirea hdrlii de distribu{ie geograficd in RomAnia, s'au folosit afard de materialele de mai sus 9i observatiuni de teren, in decursuL anilor 1936 pAnI in 1941. Regiunile cu pdduri de stejar brumlriu au urmdtoarele caracteristici climatice general,e:
5) C. C. Georgescu gi P. Cretzoiu: Consideratiuni sistematice asupra speciei Quercus pedunculiflora in RomAnia. An. ICEF. vol. VII. 1941' 6J Aceste materiale se gdsesc in Herbarul Politehnicei 9i ICEF'

Aparlin la trei provincii climatjge: In, CAmpia Dundrii de jos (Muntenia gi Oltenia) qi Sudul M*A6ti, D f a x, in Do_ b r o g e a C f a x , in Sudul Moldovei ;i in jurul stepei Bdllilor Dfbx.
Aceste provincii au comun nu numai o temperaturd medie anual5 destul de ridicatd (9,1o_11,5o), cAt mai ales o tempe_ raturd ridicati a lunilor Maiu-August (1go_22o). I' aceleasi teritorii inregistrdm mari oscilalii de temp,eratur6, intre tempe_ raturi maxime de vard de peste +30. gi minime de iarnd in jurul temperaturei ,ce -30o.i primdvara de obiceiu foarte scurti ;i cu mari oscilalii de temperaturd care se prelungesc pAnd l;t inceputul lunei Maiu, cand se pot ivi geruri tdrzii. Toamnelc' sunt de obiceiu lungi gi calde, permiland maturizarea lujerilor. Precipitaliile anuale au c medie scdzutd, cu oscilalii dela (300) 450 mm-580 mm. In timpul sezonului de vegetalie, Maiu-_ August, cad 1/3-1/2 din aceste precipitalii. Dar temperatura ridicat5, vanturile calde si uscdci.unea atmosferei contribuesc ca vegetafia lemnoasd si profite pulin cle aceste precipitalii. Ele fiind vara de cele mai multe ori de scurtd durati Ei uneori av6nd chiar un caracter torential, apa se evap,ord in parte 5i nu pdtrunde in sol decAt la o adAncime foarte mic5, a;a ci etajul arbcrilor nu are la dispozi{ie decdt apa din orizonturile msi adAnci acumulatS. din zdpadd qi ploile de primdvard $i dr: toamna. Indicele de andltate a fost calculat de N. C. Cernescu 7) p,entru ante-step5 de 20--24, adicd aproape de limita vegetalie i arborilor. In aceste teritorii survin perioade indelungi de secetS, cari in anii exceplionali dureazh de cele mai multe ori din (Ap,rilie, Iunie) Iulie pAnd in Septemvrie si care sunt determinante pentru prezenla gi aicdtuirea asociativd a acestui tip de pddure. Umezeala atmosfericS- este in lunile de vard in general scoborit5, cu exceplia Dobrogei, unde vAnturile dinspre mare aduc in continuu aer umed. Solurile pe care se instaleazl arboretele curate de stejar

7) N. C. Cernescu: Facteurs de climats et zones de sol en lioumanie Inst. Geolog. al Rom. Sturdii tehnice si economice. Seria C. Nr. 2. BucuI'eqti 1934,

8) indicd din brumdriu sunt cernoziomuri degradate N' Florov Basarabia cd arboreteie de ste'jar brumdriu sunt instalate pe (III) de degradare' unecernoziomuri degradate in stadiu I-II ori 1e afldm instalate;i pe banda de tranzilie dintre cernoziomul qocolat Ei ce1 degradat. In locurile accidentate din cAmpie 9i unele i:egiuni de dealuri, poate vegeta pe soluri schelete de pe versantii mai mult sau mai pulin pietrogi (Dobrogea). Cernoziomurile degradate sunt formate pe: loess, marne' lehmuri, nisipuri terfiare, cuaternare gi chiar recente qi deci sunt soluri profunde. Solurile schelete pot p'roveni din roci diferite: calcare, loci vulcanice pi metamorfice, bazice sau acide' In orizonturile superioare aIe cernoziornului degradat in argilS moderat ;i o texturd dela lehmoafl5"m un conlinut nisipos pAnd Ia lehmo-argilos. Gradul de compacitate e mijlociu in stratele superioare gi devine mai mare in orizontul de mij1oc. Structura este glomerulard, foarte favorabild vegetaliei. Gradul de degradare coresp,unde cu vechimea vegetatiei forestiere de pe aceste soluri. La suprafall, preztntl, o iitierd foarte sublire. Stratul de humificare este deasemenea sublire. Orizontul A cu un continut in humus de 4,6 gi un pH in pdrlile superioare de 6,5-7. Intre 15-30 cm adAncime pH scade pentruca apoi s5 creascd iarS;i in profunzime la valori corespunzAnd unei slabe aciditSli. Orizontul B este relativ slab sau uneori foarte slab rep'rezentat, asa cd trecerea dela orizontul A la C se face mai mult sau mai pulin treptat. Calcarul e levigat sub 1 m in afard de solurile schelete sau dune cu nisip ialcaros (Deltd) unde poate fi ap'roap,e la suprafa!5; in asemenea cazuri solul are un caracter calcaros e). Vegetalia pe aceste soluri este in funclie de conditiile de aprovizionare cu api care se giseEte in timpul verii la minimum relativ. In verile secetoase solul se usuci puternic in stratele superioare, pAnd 1a limita de uscdciune, ceia ce provoacd uscarea pSturei ierbacee. Plantele lemnoase se aratd mai rezistente la secetd d.in cauzd cd rdddcinile lor se desvolti in straturile mijlocii ale acestor soluri, care fiind mai argiloase, se pdstreaz1 mai reavene. In solurile sshelete roca avdnd o limitd de uscd8) Die Waldsteppe vom Standpunkt der Bodenkunde. Bul. Grad. qi lrrst. Bot. dela Univers. Cluj XX 1942 Nr. 3-4al 9) C. Chiritd: Manual practic de soluri forestiere. Manuscris.

170

ciune ridicatS, Ia un grad scoborit cle umezeaid, mai poate punc la dispozitia plantelor cantitdli insemnate de apd, ceia ce ne explica adesea prezenla vegetaliei lemnoase pe versantii s t A n c o 5 i '. In general solurile arboretelor de stejar brumdriu sunt toarte fertile, dar din cauza condiliilor grele de ap,rovizicnae cu apd din precipitatii gi a evaporaliei puternice a apei din ele, substanlele minerale nu sunt folosite la maxim de cAtre vegetalia lemnoasS.

LA DIE

REPARTITION VERBREITUNG

NATURELLE VON

DU QUERCUS IJEDUNCULIF'LORA C, KOCH.

QUERCUS PEDUNCUI,IFLORA

Quercus peduncurifrora ist ein balkanisch-pontisch-kauhasisches Elernent der Waldsteppe, wie aus der b,eigefi.igten, teils nach Angaben von Schwarz hergesterlten. Karte (Abb.) r) zu ersehen ist. r)as Arear dieser Art in Rumdnien leut mit der verbreitung, der sich irngs der unteren Donau und um das Schwarze Meer erstreckenden Waldsteppe zLlsamrnen. Diese floristisch interessante Art, - die man der blauhchen Bereifung der Blattunterseite wegen ars Rei,f eiche bezeichnen krinnte. hat fiir die rum:inische Forstwirtschaft eine grosse Bedeutung. Die Reifeiche bildet in der Walsteppe (VgrstFppenunterzone) der walachei, stidost-Moldau, der Dobrudscha und Besieabieiis' heidewaldartige Bestdnde, die inselfrirmige uberreste eines einst zusanxrrenhangenden, heute vom Ackerbau verdriingten walclgri'tels d.arstellen. uas erste stadium des Eindringens des wardes in der eigenilichen Steppe, a. h. die vorgerticktesten Bestende der waldsteppen in den erwahnten Gebieten, sind, wie auch P. Enculescu, Tr. Sdvulescu, Al. Borza und N. Florov gezeigt haben, die eu. pubescens-Ass. Diese Gesellschaften gehen allmdhlich in die Qu. pedunculiflora-Ass. i.iber, sind aber scharf von den waldtypen der eigentlichen waldzone getrennt. Die eu. pubescensAss. rde waldsteppe auf tiefgri.indigen, fruchtbaren Tschernoziorn-Bdd.en sind, bis auf einzelne rnseln, verschrvunden, so dass die steppe meist die Qr-r' pedunculiflora-Bestande erreicht. Die Zonation den eu. pubescens- und Qu. pedunculiflora-Ass. ist heute noch auf bestimmten Fl:ichen zu erkennen, wie z. B. im Zentral-Dobrudscha bei Hagilar und auf den niederen Terassen zwischen Donau und Jiu-Fluss in Oltenia, wo die Ilochebene und die benachbarten belichteten Abhdnge von eu. pubescensAss., die beschattenen Abhenge von eu. pedunculiflora Ass. bestockt

L7l

vereinzelt sind. Ausserhalb der Waldsteppe dringt Qu. pedunculiflora in die nAchsiliegenden, trockeneren Bestiinde der eigentlicherr WaIdzone ein. Auf der Karte (Abb. 2D stellen die schraffierterr Teile die Geb,iete dar, wo Qu. pedunculiflora-Ass. in Rumdraien vorkommen; die punktierund vereinzelt auftritt ten Teile, die Gebiete, wo Qu. pedunculiflora Teile die Gebiete der Qu. ped. und die schraffierten und punktierten Die bis jetzt bekannten Herbarbelege Qu. pub.-Misch-gesellschaftenr. in Rumdnien sind im Text zusammengestellt. von Qu. pedunculiflora Es wird dann versucht die klimatischen und pedologischen Merkin Rumiinien festzustellen. Es malen des Qu. pedunculiflora-Areals giinzlich Zone der degradiertffiFYF.y-. innerhalb der schliesst sich fast noziom-Bciden ein. Auch Florov hiilt Qu. pedunculiflota in {&cJffifl (I-III Stuf6) fiir eine Leitpflanze fiir gewisse Degradierungs-Stadien Holzart in diese wir fanden der Tschernoziom-Bciden- Ausnahmsweise Bez. Buzbu, siidlich von CdlmS{ui-Fluss auch auf echte TschernoziomBciden (schokolade-farbige Tsch.) in Ass. mit Herochloa odorata' Die Reifeiche scheint eine besondere vorliebe fiir lockere Btiden zu haben. So findet man z. B. Qu. pedunculiflora-Ass. auf beweglichen Sanddtinen-Gebieten der Donau-Delta und des unteren Sireth-Flusses bei Hanul conachi (Bez. Tecuci), wie auch ldngst der von vegetation und Jiu-Flr-isse' ; die besetzten Diinengebiete der CdlmSlui-Ialomilaletzten Drinen ermoglichen das Eindringens der Reifeichen- Ges. in die Steppe bis zur Donau. DasArealvonQu.ped.erstrecktsichubSr.drp,i.klimatischeProClax (Dovinzen, niim.lrich: Dfax (Waiachei und ^FLF-{ffi\, Art dringt Oiese br-utscha), DIbx (Moldau und Zentral-$Mhrf7 ein. Sommef-Trockenheit langdauernder und also mjt starker Hitze CC.G

L72

You might also like