UNIVERSITATEA DUNAREA DE JOS GALATI FACULTATEA DE ARTE SECTIA ACTORIE

CEI DOI ABSURZI

EUGEN IONESCU SI MATEI VISNIEC -REFERAT-

Student: Stefan Forir Anul I Actorie Profesor coordonator proiect: Prof. Univ. Dr. Corneliu Dumitriu

Introducere
Termenul de Teatru Absurd desemneaz un stil dramatic a crui baz este convingerea c existena uman nu are nici un sens sau scop, iar asta duce la descompunerea tuturor formelor de comunicare. Cu alte cuvinte, preocuparea Teatrului Absurd este omul dezorientat i singur ntr-un univers lipsit de sens i/sau omul marionet controlat sau ameninat de fore invizibile, ezoterice influenei umane. Dei termenul se aplic la o gam larg de piese de teatru care pot avea stiluri diametral opuse, anumite caracteristici coincid la toate, precum ar fi Vaudevillul amestecat cu imagini macabre sau tragice, personaje sechestrate n situaii fr speran, forate s recurg la aciuni repetitive sau lipsite de sens, cliee n dialog, jocuri de cuvinte i nonsensuri, intrigi ciclice care sufer dezvoltri absurde care parodiaz sau chiar anuleaz realitatea. Acest curent a luat natere la mijlocul secolului XX i a fost adus pe lume aproape n exclusivitate de ctre dramaturgi Europeni. Dramaturgi asociatii cu acest stil sunt Eugen Ionescu, Matei Viniec, Samuel Beckett, Jean Genet, Harold Pinter, Vaclav Havel, .a.m.d. Tema acestui referat vor fi cei doi aparteneni ai acestui curent care sunt Romni, Matei Viniec i Eugen Ionescu. Dei pentru a avea o nelegere mai bun asupra acestui subiect sunt necesare cunotine mai profunde despre teatrul absurd n sine, consider c etichetarea lui n acest fel va fi suficient. n urmtoarele rnduri vom avea ocazia s descoperim convergenele i divergenele din viaa i creaia dnilor, n primul rnd prin analiza comparativ a operelor i prin comparaia biografiilor lor.

Matei Viniec
(Note biografice) Matei Viniec (29.01.1956) este un poet i dramaturg romn, activ n acest moment n Frana, cunoscut n special pentru scrierile sale n limba francez. A studiat istoria i filozofia la Universitatea din Bucureti. Copilria i-a petrecut-o la Rdui i la Costileva, sat locuit de etnici huuli. Tatl su era contabil, iar mama nvtoare. Familiei sale i s-a confiscat pmntul pe care-l deinea i l lucra. n perioada 1965- 1975 va urma cursurile colii primare i ale liceului n oraul natal. Acum va publica primele poeme n revista colii, "Lumina", apoi n revista "Cuteztorii" unde este prezentat de poetul Virgil Teodorescu. n luna octombrie 1972 se va produce debutul literar naional, printr-o serie de poeme publicate n revista Luceafrul. Se mut apoi la Bucureti unde are acces la toate bibliotecile, toate formele de scriere, la literatura clasic i modern. Sensul invers nu era valabil, cenzura i interzice unele texte,

limitndu-i creaia. ntre 1980 i 1987 va fi profesor de istorie i geografie n comuna DorobanuPltreti din judeul Clrai. Piesele scrise ntre 1977 i 1987 au fost cenzurate i circulau pe ascuns, doar poemele i erau publicate. ntre 1977 i 1987 scrie cu aviditate cteva volume de poezie, numeroase piese de teatru, un roman i cteva scenarii de film. Cu excepia poeziei, celelalte texte sunt refuzate sistematic de cenzur; autorul reuete ns s-i fotocopieze piesele n numeroase exemplare i s le pun n circulaie n mediul teatral i literar, un bun exemplu de samizsdat literar.n 1987, fuge din Romnia i cere azil politic n Frana, unde obine cetenia francez n 1993. n prezent locuiete la Paris, unde este jurnalist la Radio France Internationale, i colaboreaz la diferite alte reviste franceze. Dup 1989, devine autorul cel mai jucat n Romnia, n Bucureti i n provincie, la radio i la televiziune [necesit citare]. n octombrie 1996, Teatrul Naional din Timioara organizeaz un festival Matei Viniec cu 10 dintre piesele sale, prezentate de ctre 12 trupe teatrale. Fragmente din piesele sale sunt prezentate i n cteva manuale colare alternative.n septembrie 1987 va obine o viz turistic pentru o cltorie n Frana i Grecia, iar la Paris o fundaie literar din Frana (La Fondation pour une Entraide Intellectuelle Europenne) i ofer o burs literar. n timp ce se afl la Paris, piesa sa "Caii la fereastr" este interzis la Teatrul Nottara din Bucureti cu o zi nainte de premier, astfel c la nceputul lui octombrie autorul cere azil politic n Frana.

n perioada octombrie 1987 - august 1988 autorul triete primele luni de exil parizian, are ntlniri cu membrii proemineni ai emigraiei romne (Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Virgil Tnase, etc.), ia cursuri intensive de limba francez,ncepe traducerea propriilor sale piese n limba francez. n lunile august 1988 - octombrie 1989, locuiete la Londra unde lucreaz ca jurnalist la Secia Romn de la RADIO BBC, unde are un contact benefic cu teatrul anglo-saxon i scrie o pies n limba englez - THE PIT (GROAPA). n luna octombrie 1989 demisioneaz de la BBC pentru a-i ncepe studii doctorale n Frana, o burs de studii de 2 ani i permite s triasc la Cetatea Internaional Universitar de la Paris (Cit Internationale Universaitaire) i s scrie o tez despre "Rezistena cultural n Europa de rsrit sub regimurile comuniste". Imediat va obine prima diplom francez - DEA (Diplme d'Etudes Approfondies); concomitent, ncepe s scrie piese de teatru direct n limba francez. Dup aceea se va dedica teatrului i activitii de jurnalist la Secia Romn de la RADIO FRANCE INTERNATIONALE. ncepe o bogat activitate de jurnalist. Viaa poate fi privit doar prin prisma cruzimii ce se degaj din ultimele tiri pe care trebuie s le transmit publicului la postul de radio unde este angajat la Paris (RFI).Creaia sa literar gsete aici surse de inspiraie, de exemplu n rzboiul din Bosnia (Du sexe de la femme comme champ de bataille

dans la guerre en Bosnie), dar apare i pericolul de a nu mai crea, de a nu avea alte subiecte, pe care l-a depit ns ntotdeauna. Din 1992 piesele lui Matei Viniec se joac n strintate, Les chevaux la fentre, n Frana la Teatrul Les Celestins des Lyon n regia lui Pascal Papini i Petit boulot pour vieux clown, la Bienala de Teatru din Bonn. Ulterior, 20 de piese i-au fost jucate n Frana (Thtre de l'Est Parisien, Thtre du Guichet Montparnasse, Thtre du Rond-Point, Studio des ChampsElyses, etc.). Matei Viniec este al doilea dramaturg romn care reuete s se impun n lumea select i extrem de conservatoare a teatrului francez, dup Eugne Ionesco. Din 1992 va fi prezent cu una sau mai multe piese la fiecare ediie a Festivalului Internaional de teatru de la Avignon, cel mai prestigios festival de teatru din Frana i unul din cele mai mari din lume.

Eugen Ionescu
(Note biografice)

Eugen Ionescu (26.11.1909-28.03.1994), cunoscut n afara Romniei sub numele de Eugne Ionesco, conform ortografiei franceze, a fost un scriitor de limb francez originar din Romnia, protagonist al teatrului absurdului i membru al Academiei Franceze. Tatl su, Eugen Ionescu, romn, era avocat, iar mama, Marie-Thrse (nscut Ipcar) avea cetenie francez. La vrsta de patru ani i nsoete familia n Frana, unde va rmne pn n 1924. n copilrie Eugen Ionescu i sora sa au simit pe pielea lor drama destrmrii cminului: mama a pierdut custodia copiilor, iar tatl i-a readus pe amndoi copiii n Romnia. n noua lor familie cei mici au fost supui la unele abuzuri fizice i verbale, iar aceast traum a marcat profund destinul artistic al scriitorului. Dup ce mama sa a pierdut procesul de ncredinare a minorilor, copilul Ionescu i-a continuat educaia n Romnia, urmnd liceul la Colegiul Naional Sfntul Sava din Bucureti. Examenul de bacalaureat l susine la Colegiul Naional Carol I din Craiova. Se nscrie la Facultatea de Litere din Bucureti, obinnd licena pentru limba francez. Terminnd cursurile universitare n 1934, este numit profesor de francez la Cernavod; mai trziu este transferat la Bucureti. n 1936 se cstorete cu Rodica Burileanu, iar n 1938 pleac la Paris ca bursier. Acolo lucreaz ca ataat cultural al guvernului Antonescu pe lng guvernul fascist de la Vichy. Tot acolo i scrie i teza de doctorat "Tema morii i a pcatului n poezia francez" pe care nu o va susine niciodat. Numirea sa n postul de ataat cultural la legaia Romniei din Paris se datoreaz politicii pe care Mihai Antonescu, ministrul de Externe a dus-o de a salva mai muli intelectuali romni, trimindu-i ca s lucreze n diplomaie n rile de care erau legai sufletete,

pe filo-germani n Germania sau pe filo-francezi n Frana. Activitatea politic a ataatului cultural la Paris era ns minimal, Ionescu rezumndu-se s traduc sau s faciliteze traducerea unor autori romni contemporani sau s aranjeze publicarea lor n revistele literare franceze. Prima lui pies de teatru, La Cantatrice Chauve ("Cntreaa cheal") a fost reprezentat la 11 mai 1950 la Thatre de la Huchette n regia lui Nicholas Bataille.Piesa se va impune treptat dup ce o serie de mari oameni de cultur francezi scriu articole entuziaste despre ea i va deveni cea mai longeviv pies a acestui mic teatru parizian, Thatre de la Huchette, a crui sal era comparabil cu cea a Teatrului Foarte Mic de la noi. Urmeaz o perioad foarte fecund, n care autorul prezint, an de an, cte o nou pies. Slile de teatru rmn goale, dar treptat ncepe s se formeze un cerc de admiratori care salut acest comic ivit din absurd, unde insolitul face s explodeze cadrul cotidian. Teatrul cel mai de seam al Franei, La Comdie Franaise, prezint n 1966, pentru prima dat, o pies de Ionescu, Setea i Foamea i apoi piesa Regele moare. Anul 1970 i aduce o important recunoatere: alegerea sa ca membru al Academiei Franceze, devenind prin aceasta primul scriitor de origine romn cu o att de nalt distincie. Opera lui Eugen Ionescu a constituit obiectul a zeci de cri i sute de studii, teze de doctorat, colocvii internaionale, simpozioane i festivaluri. Criticii disting, n general, dou perioade sau maniere ale teatrului ionescian. Prima cuprinde piese scurte, cu personaje elementare i mecanice, cu limbaj aberant i caracter comic predominant: Cntreaa cheal, Lecia, Scaunele i altele. A doua ncadreaz piese ca Uciga fr simbrie, Rinocerii, Regele moare etc., n care apare un personaj principal, un mic funcionar modest sau rege vistor i naiv, cu numele de Berenger sau Jean. n aceste piese aciunea i decorul capt importan, limbajul este mai puin derutant i comicul este nlocuit progresiv cu tragicul. Temele predominante sunt singurtatea i izolarea, falsitatea, vacuitatea. Obsesia morii este marea for motrice a operei lui Eugen Ionescu, de la moartea gndirii i a limbajului la moartea neneleas i neacceptabil a individului.

Scaunele Clovnilor Angajati

In incercarea de a face o analiza comparativa intre doua opere a celor doi autori am ales Scaunele lui Ionescu si Angajarea de clovn lui Visniec, ambele piese prezinta problema imbatranirii, singuratatii la batranete, entropiei psihicului si finalitatii prin moarte. Modul de abordare al acestor probleme este diferit, dar inainte de a-l discuta este importanta o intrevedere in tema operelor in sine.

Scaunele Opera incepe cu prezentarea pe scurt a istoriei celor doi batrani,sot si sotie, imaginati de autor ca avand 95 si 94 de ani, ce traiesc de foarte multa vreme impreuna, izolati de restul lumii, intr-o casa imprejmuita de apa. Existenta lor a devenit un ritual de la care nu se mai pot abate, al depanarii acelorasi amintiri, reale sau inventate, al marturisirii acelorasi regrete pentru ce ar fi putut sa fie si n-a fost, al acelorasi enervari,alintari,accese sentimentale. Ei pregatesc seara marelui eveniment, in care Batranul va transmite omenirii mesajul sau, la care lucreaza de-o viata.Pentru aceasta au organizat o conferinta cu o multime de invitati:toti proprietarii, toti savantii, pazitorii, episcopii, chimistii, cazangii, violonistii, delegatii, presedintii, politistii. Pentru a face mesajul mai elocvent, Batranul a aranjat ca acesta sa fie transmis de catre Orator. Oaspetii (Doamna, Colonelul, Frumoasa, Fotogravorul) incep sa soseasca prezente reala pentru cei doi batrani,invizibile insa pt spectatori.Gazdele intretin conversatia cu musafirii, ale caror replici nu se aud, in asteptarea inceperii conferintei.Batrana aduce mereu scaune pt invitati, care vin in nr tot mai mare,multime anonima, nevazuta si neauzita de catre public. Surpriza serii este sosirea Imparatului, si el invizibil.Cei doi batrani il intampina coplesiti de emotie.Isi face aparitia si Oratorul.Intr-o stare exaltata, secondat in permanenta de replicile ca un ecou ale Batranei, Batranul face prezentarile si da cuvantul Oratorului, luandu-si ramas bun de la sotie. Opera are un final tragic, batranii aruncandu-se pe fereastra, in apa, sinucigandu-se.

Angajare de Clovn Clovnii asteapta in fata unei usi misterioase a carei simpla vedere le amplifica angoasa. Golurile ori trapele textuale care intervin in rastimpuri in dialogul jalnicilor histrioni lasa sa se auda de dincolo de usa un statornic ticait rau prevestitor. Cind tachinindu-se, brusc copilariti, cu induiosatoare ingenuitate, cind sfichiuindu-se, invidiosi, cu sarcastica neobrazare, cind imbratisindu-se inlacrimati, impacati cu soarta derizorie, artistii decrepiti ai arenei se provoaca de fapt, prematur, la o competitie cu moartea, ca pentru a-si ascunde parca unii altora sumbrele presimtiri si a grabi inevitabilul. Cabotinizate si marionetizate in chip grotesc. personajele clovnesti ale lui Matei Visniec mostenesc ceva din paradoxalul amestec de cruzime, tandrele si

infantilism al moftologilor Iui Caragiale. Moftul lor este insa unul grav, donquijotesc, al autoiluzionarii constiente si disperate: Daca ne curatam si noi, apoi s-a dus si arta. Gata, se stinge totu'. D-aia zic sa ne vindem scump, in aur", se inflacareaza, ridicol, Nicollo. Refugiati in roluri, incrincenati in vointa de a-si demonstra lor insile ca mai sint inca in stare sa dea o reprezentatie, ei nu fac decit sa mimeze energia vitala si isi gasesc in asa-zisa lor menire artistica suprema scuza", in fata Destinului, de a mai ti pasuiji inca si inca o zi. Evocind o iluzorie glorie de odinioara, Nicollo, Filippo si Peppino (Peppo) joaca fiecare pe rind, in fata celorlalti doi, cite o bufonerie, aceste rasuflate probe de virtuozitate fiind insa tot atitea parabole ale mortii.

Ultimul, Peppino, insceneaza un atac de cord, atragindu-si mai apoi furia indreptatita a celorlalti doi, care se chinuisera din rasputeri, cu toata neajutorarea lor isterica, sa-l salveze. in fine, sub amarnicele lovituri de pedeapsa ale colegilor sai, Peppo isi va da ultima suflare, de asta data de-a binelea. Cel mai talentat dintre ei a fost, asadar, angajat", iar supravietuitorii, ucigasi fara voie si fara simbrie", se inteleg acum din priviri. Patrund fara greutate in incaperea de dincolo de fatidica usa, pina mai adineaori cu totul inaccesibila, si isi ascund acolo victima, alaturind-o unui alt cadaviu de clovn, imbracat cu acelasi costum de inchiriat si insotit de acelasi binecunoscut geamantan peticit. in urma lor, coridorul spatiu al asteptarii si al trecerii inspre moarte ramane gol, dar, desigur, nu pentru multa vreme. Va sosi aici, gafaind, un clovn batrin, un alt Nicollo, sau Filippo, sau Peppino, si va ramane sa-si astepte randul.

Punctele comune si divergentele

Primul punct comun pe care il au ambele piese sunt protagonistii, in Angajare de clovn ei sunt 3 clovni batrani la apusul carierelor care in disperare incearca sa isi mai castige si ultimul colt de paine practicandu-si profesia. Acest comportament denota nevoia umana de a isi pastra rutina de o viata pana in ultimul moment, nevolnicia de a isi schimba apucarile chiar cand acestea trec in ridicol si nu in ultimul rand incapabilitatea omului de a se adapta la o viata diferita fata de cea dusa pana in perioada aparent critica a batranetii. Pe de alta parte in Scaunele aceasta problema este pictata prin povestea ultimelor zile ale unui cuplu batran, izolat care decide ca totul ce era de realizat in viata s-a realizat si ca mesajul unei vieti aparent implinite ar trebui transmis unui auditoriu cat mai larg si mai divers. Asadar primul punct comun este varsta protagonistilor si apropierea mortii. Urmatorul punct este singuratatea, desi clovnii fac parte dintr-o lume mult mai mare si mai populata decat cea a cuplului este indubitabil faptul ca ei sunt singuri, parasiti de soarta si

abandonati de toti care le-au fost apropiati, unicul lucru care le-a mai ramas sunt amprentele unei vietii mai bune de alta data. Pe de alta parte batranii sunt de la bun inceput definiti prin izolarea lor de restul lumii, dilemele pe care acestia le sufera sunt vast diferite fata de cele ale clovnilor si marea divergenta este de fapt singuratatea aparent voluntara, o alta diferenta este si nevoia batranilor de a isi transmite experienta succesului lor restului lumii (si in acelasi timp imposibilitatea acestui gest) pe cand clovnii lui Visniec urmaresc niste teluri mult mai egoiste. Pe acest plan conflictul evident dintre cele doua piese este altruismul impotriva egoismului. O conceptie comuna asupra batranetii este entropia psihicului, abordata de cei doi autori in moduri evident diferite. In timp ce Ionescu prezinta o imagine care poate fii considerata nevinovata, Visniec dovedeste ca batranetea poate lua si alte cai spre a degenera psihicul si a-l corupe pana la punctul in care acesta devine incapabil de obiectivitate, compasiune, lipsit de constiinta, adus la granita dintre ratiune si nebunie. Ionescu totusi imagineaza aceasta entropie ca fiind un drum care intoarce adultul intr-un stadiu de copilarie. Moarte este inca un lucru abordat diferit, Ionescu o considera a fiind un efect al insuficientei umane percepute de cel suferind, astfel batranul se sinucide in momentul in care considera ca misiunea lui pe acest pamant este implinita si drumul lui este incheiat. Visniec pe de alta parte o prezinta ca fiind accidentala si exotera in acelasi timp, o greseala fiind suficienta ca cineva sa isi piarda viata. Absenta din Scaunele este si repetivitatea mortii, care in viziunea lui Visniec este o entitate care este aleatorie in aparenta si care in ultimul moment se prezinta ca fiind foarte calculata si selectiva.

Concluzii

Avand in vedere aceste date, ne putem intoarce la inceputul textului unde este prezentat conceptul teatrului absurd, si putem ajunge la concluzia ca acest curent nu este neinteligibil ci pur si simplu prezinta problemel umane printr-o serie de imagini puternice, sfasietoare care trebuie sa isi lase amprenta cat mai adanc in subconstientul spectatorului. Caracterul lui educativ este cel mai important, si moralele prezente in aceste texte se pare ca nu pot fi prezentate intr-u mod mai superficial, adancimea pe care o poseda fiind esentiala pentru transmisia mesajului.

Bibliografie: www.wikipedia.ro Teatru, vol I-V, Bucuresti, Editura Univers, 1994-1998 Angajare de clown, Editura Unitext, Bucuresti 1993

Anexa Video:
http://www.youtube.com/watch?v=TxTMQho1daQ Cheala, E.I. Fragment Cantareata

http://www.youtube.com/watch?v=-nRL31GNmfE Scaunele, E.I. http://www.youtube.com/watch?v=DMOyTiA7n9w Angajare de Clovn, M.V. http://www.youtube.com/watch?v=G0IuK8QbCMk Angajare de Clovn, M.V. Fr Opera dramatica: Matei Visniec
Les chevaux la fentre (Caii la fereastr) Attention aux vieilles dames rongees par la solitude (Atenie la btrnele doamne roase de singurtate) Le roi, le rat et le fou du roi (Regele, obolanul i nebunul regelui) Theatre decomposee ou, L'homme-poubelle (Teatrul descompus sau Omul-pubel) Petit Boulot pour vieux clowns (Angajare de clovn) Du pain plein les poches (Buzunarul cu pine) Paparazzi, ou, La chronique d'un lever de soleil avorte (Paparazzi sau cronica unui apus de soare avortat) Trois nuits avec Madox (Trei nopi cu Madox) Mais maman, ils nous racontent au deuxime acte ce qui sest pass au premier (Bine, mam, da' tia povestesc n actu' doi ce se-ntmpl-n actu nti) Mais qu'est-ce qu'on fait du violoncelle? (Si cu violoncelul ce facem?) Comment pourrais-je etre un oiseau? (Cum a putea fi o pasre?) Le dernier Godot (Ultimul Godot) Histoire des l'ours panda racontee par une saxophoniste (Istoria urilor panda povestit de un saxofonist care avea o iubit la Frankfurt) L'histoire du communisme racontee aux malades mentaux (Istoria comunismului povestit pe nelesul bolnavilor mintali)

Lettres aux arbres et aux nuages (Scrisori ctre arbori i nori) Mansarde Paris avec vue sur la mort (Mansard la Paris cu vedere spre moarte) Richard al III-lea nu se mai face sau Scene din via a lui Meyerhold Hotel Europa complet

Eugen Ionescu
Cntreaa cheal (1950) Lecia (1951) Scaunele (1952) Victimele datoriei (1953) Amadeu (1954) Jacques sau supunerea (1955) Uciga fr simbrie (1957) Rinocerii (1959) Regele moare (1962) Pietonul vzduhului (1963) Setea i foamea (1966) Delir n doi (1967) Jocul de-a mcelul (1970) Macbett (1972) Ce formidabil harababur (1973) Omul cu valize (1975) Cltorie n lumea morilor (1980)