Anatomia patologica sau morfopatologia este ramura stiintelor medicale care studiaza modificarile structurale produse in organismul uman

de diferite boli. Aceste modificari, numite leziuni, sunt de obicei vizibile cu ochiul liber, cand se numesc leziuni macroscopice. Ele intereseaza forma, dimensiunile, culoarea, consistenta diferitelor organe sau tesuturi. Informatii mai exacte se obtin insa prin utilizarea aparatelor optice maritoare, a microscoapelor, care pun in evidenta modificari ale structurii normale a diferitelor tesuturi si organe, dar si ale celulelor sau organitelor celulare (leziuni microscopice). Toate aceste studii permit recunoasterea intr-un stadiu cat mai timpuriu a bolii care le-a produs, conditie esentiala ca aceasta boala sa fie tratata corect si vindecata. Din aceasta cauza, anatomia patologica reprezinta componenta de baza a stiintei despre boli, a patologiei, termen cu care o si denumesc colegii de limba engleza. Partea sa principala, care denumeste, descrie si clasifica bolile poarta numele de nosologie sau nosografie. Anatomia patologica se preocupa insa si de cauzele sau etiologia bolilor, ca si de mecanismul de producere sau patogeneza lor, asa cum rezulta acestea din aspectul leziunilor. Observatii foarte importante asupra patogenezei rezulta din urmarirea la microscop a modului de constituire a diferitelor leziuni, a histogenezei sau citogenezei lor.

In acest sens, in timpul exercitarii profesiunii sale, medicul indiferent de specialitate, in cabinet, in salon, in sala de operatie incearca sa deduca natura bolii de care sufera pacientul, sa stabileasca diagnosticul, din recunoasterea modificarilor structurale care stau la baza diferitelor tulburari functionale sau simptome care caracterizeaza o boala. Exactitatea diagnosticului, care exprima gradul de pregatire profesionala a medicului este deci in mare masura conditionata de cunostintele sale de anatomie patologica