Scriitoul Ion Creang este unul dintre marii clasici ai literaturii romne, autor al unei opere restranse ca volum,

dar monumental prin originalitatea, prin calitatea artei i farmecul ei, povestitorul de excepie fiind, totodat, deschiztor de drumuri n pedagogia romneasca prin practica i opera sa didactic. Proza lui Creanga, poate cea mai spontan din tot ce s-a scris pna astazi n limba romn, oglindeste, cu sinceritate si cu simplitatea unei rapsodii, viata noastra de tara, sufletul peren al poporului, copilaria prezentata cu duiosie si nostalgie. Ea lasa, in acelasi timp, sa se desprinda multe invataminte din amintirile despre scolile prin care viitorul scriitor si pedagog a trecut, din povestile sau din anecdotele istorice si povestirile didactice ale lui Creanga. Pe buna dreptate, Ion Creanga este considerat cel mai mare povestitor al nostru si incadrat intre marii nostri clasici, alaturi de Eminescu, Caragiale si Slavici, avand ca ascendent pe cel dintai povestitor al romanilor, Ion Neculce si anuntand creatia sadoveniana. Daca marele scriitor se afirma si ca un autentic indrumator al tineretului prin chiar opera sa literara, nu putem ignora faptul ca el a fost si un stralucit om de scoala, dascal de vocatie, autor de manuale si de lucrari metodice. Atras irezistibil de munca didactica, urmeaza cursurile cu durata de doi ani scolari la Institutul pedagogic (Scoala preparandala) de la Trei Sfetite (Trei Ierarhi) din Iasi condus de Titu Maiorescu si trece examenul de absolvire primul (1865). In paralel, lucreaza ca invatator suplinitor la Scoala primara de la Trei Ierarhi, iar dupa absolvirea Scolii preparandale este numit institutor la aceeasi scoala, trecand, in 1870, la Scoala primara nr.1 din Sararie, in apropierea careia isi cumpara casuta cunoscuta ca Bojdeuca din Ticau . Iesind din cler, isi atrage represalii din partea autoritatilor bisericesti care intervin la Ministerul Instructiunii si al Cultelor din Bucuresti si ministrul, generalul Cristian Tell, il indeparteaza din invatamant in 1872. Creanga se intretine din modestele venituri ale unui debit de tutun pe care il deschisese intre timp. In 1874, Titu Maiorescu, devenit ministru al Instructiunii, il readuce in invatamant, cunoscandu-l, de altfel, din scoala si de la Junimea unde Creanga fusese introdus de Eminescu si se afirmase deja prin scrisul sau. Incepe acum sa functioneze la Scoala primara de baieti nr.2 din cartierul Pacurari. La scolile si clasele la care a functionat, Creanga a lasat in randul colegilor si elevilor sai o vie

amintire, unii absolventi evocand figura blanda si joviala a lui Creanga pe care toti baietii il iubeau , dupa cum spune scriitorul Jean Bart (Eugeniu P.Botez), fost elev. Omul acesta, vesnic cu surasul pe buze, continua acelasi scriitor, radia pretutindeni, pe strada ca si in clasa, in vorba ca si in scris, aceeasi lumina, bunatate, veselie . Dorind sa-si puna experienta in folosul scolii, Creanga, impreuna cu alti institutori, dintre care amintim pe V.Raceanu, C.Grigorescu si Gh.Ienachescu, a scos o serie de manuale si lucrari cu continut metodic. Astfel, in 1868, apare Metoda noua de scriere si cetire , abecedar pentru clasa I primara prin care se inaugureaza predarea cititului impreuna cu scrisul la clasa I, metoda care, perfectionata, este si astazi in vigoare in scoala romaneasca. Din aceasta lucrare, au aparut 23 de editii, intre 1868 1893, ultima editie intr-un tiraj de 500.000 de exemplare, raspandindu-se in toata tara, inclusiv in Transilvania. In 1871, apare Invatatoriul copiilor , carte de citire pentru clasele II-IV in care sunt cuprinse poezii populare ( Miorita , de exemplu), poezii de Vasile Alecsandri, fabule de Grigore Alexandrescu si Al.Donici, povestiri cu caracter didactic create de Ion Creanga cum ar fi Inul si camesa sau Acul si barosul , dar si lectii cu caracter stiintific despre carbune, electricitate etc. Putini dintre admiratorii Amintirilor si basmelor lui Creanga stiu ca acesta a scris si poezii pentru manualele lui scolare ( Drumul de fer , Nu lucrezi, n-ai ce manca , Pasarica in timpul iernii etc.) Multe din bucatile de lectura sau poeziile din manualele lui Creanga au fost introduse in manualele scolare de mai tarziu, mentinandu-se pana in anii celui de-al doilea razboi mondial ( Povestea unui om lenes , Mos Ion Roata si Unirea , Mos Ion Roata si Cuza Voda , poezia Pasarica in timpul iernii ].a.) Din Invatatoriul copiilor au aparut 10 editii. Simtindu-se nevoia unor indrumari metodice pentru predarea citit scrisului la clasa I, in 1876 apare Povatuitoriu la cetire prin scriere dupa sistema fonetica , prima lucrare metodica din tara vizand materia respectiva, prin care li se dau invatatorilor indicatii de felul cum trebuie folosita metoda scriptolega si se recomand` forme de activitati pentru diferitele perioade ale anului scolar la clasa I. Geografia judetului Iasi , scrisa de Ion Creanga in colaborare cu V.Raceanu si Gh.Ienachescu si aparuta in 1879, intregeste lista lucrarilor didactice la care Creanga este autor si

care sunt apreciate de contemporanii sai invatatori care au simtit sprijinul ce le-a fost acordat, revizori scolari care au marcat rezultatele deosebite obtinute de invatatorii ce foloseau cartile si metodele de predare ale lui Creanga, oameni de cultura de buna credinta.

In activitatea sa didactica si de autor de carti scolare, de aproape un sfert de veac, Creanga se dovedeste un deschizator de drumuri pentru ca: lupta impotriva invatarii mecanice prin stimularea gandirii elevilor si participarea lor activa la lectii; creeaza literatura pentru copii din Romania, valoroasa pentru formatia viitoare a tinerilor; recomanda cunoasterea precizeaz rolul individualitatii copiilor si respectarea particularitatilor de varsta; forma deprinderi practice, Demonstreaza importanta pe care o are practica scolara pentru generalizarea experientei pozitive si stimularea creatiei pedagogice. Ion Creanga a fost un spirit deschis spre teoriile si inovatiile din pedagogia intregii lumi pe care ar fi dorit sa le stie aplicate si la noi, dar, inainte de toate, a fost un om indragostit de profesia sa si de copii, un om legat prin toate fibrele fiintei lui de pamantul pe care s-a nascut, de traditiile populare. El sublinia in Povatuitoriu la cetire prin scriere ca scopul scoalei este si poate cel mai esential de a invata si de a pastra cu cea mai mare sfintenie limba nationala, de care se leaga tot trecutul unui popor cu datinile strabune, jocurile, cimiliturile, proverbele, legendele si cantecele populare cele pline de dulceata . In acest fel, pedagogul practician il dubleaza pe scriitorul de valoare universala.

invatatorului, acela de a lumina mintea copiilor, de a-i invata sa cunoasca lumea reala si de a le