Professional Documents
Culture Documents
Reprezentantul teoriei normativiste este Hans Kelsen. Acesta sustinea ca institutiile, conceptele, categoriile juridice trebuie sa fie independente de orice semnificatie politica, morala sau filozofica, adica in elaborarea lor nu trebuiau utilizate decatelemente de natura pur juridica ( principii juridice si termini juridici). Teoria normativista a lui Kelsen se fondeaza pe doua teze: a) Separatia dreptului de morala Aceasta separatie poate fi usor dedusa din ideea precedenta intrucat daca Kelsen arata ca dreptul trebuie sa fie strain,printre altele, de orice conotatie morala cu atat mai mult dreptul nu trebuie sa se confunde cu morala. Tot sub acest aspect, HK critica ideea conform careia norma juridica este un act de vointa a legiuitorului prin care se cere destinatarului normei o anumita conduita, precisa, intr-o situatie determinate deoarece, apreciaza el, norma juridica trebuie sa creeze o stare obiectiva, adica sa genereze conduite care sa exprime ceea ce trebuie sa fie (sollen) si nu sa impuna destinarilor normei o conduita care sa exprime vointa subiectiva, pur personala, a legiuitorului. Cu alte cuvinte, comportamentul prromovat prin norma juridica trebuie sa fie stabilit independent de ratiunile personale ale legiuitorului, iar pentru ca acest lucru sa aiba loc trebuie ca legiuitorul sa se afle intr-o stare de independenta fata de subiectivism si depedenta fata de o norma (cea care ii confera aptitudinea de a elabora legi). b) Teoria normativista propriu-zisa: In conceptia lui HK, dreptul este un sistem ierarhiazat de norme, iar aceasta ierarhizare comporta doua aspecte: a) Pe de-o parte se refera la ierarhizarea normelor juridice in functie de forta juridica pe care o au (Constitutie, legi, alte acte normative apartinand altor autoritati de stat-altele decat cele ale puterii legislative etc.) b) Pe de alta parte, ierarhizarea normelor exprima ideea de dependenta a unei norme fata de norma imediat superioara ei. Astfel, o norma juridica create trebuie sa fie conforma cu norma juridica imediat superioara, si asa mai departe pana la legea suprema, fundamentala, Constitutia. Mai mult decat atata, si legiutorul era supus acesti proces de ierarhizare intrucat si el trebuia sa tina cont de o norma juridica care ii conferea competenta, aptitudinea, de a elabora legi. S-a pus astfel problema de a stii carei legi trebuie sa se supuna legea fundamentala, intrucat prin ipoteza ea ar fi, cel putin la prima vedere, legea fata de care trebuie sa se supuna toate celelalte legi si deci mai sus de Constitutie nu ar mai fi nicio lege. Totusi s-a opinat ca si Constitutia este supusa unei legi fundamentale, dar ipotetice, lege in baza careia se organizeaza puterea constituanta si prin care se arata ce trebuie sa contina si cum sa se aplice legea fundamentala.
- daturile ideale, care reprezinta acea posibilitate de a elabroa o norma juridica pe baza aspiratiilor uman, adica norma juridica sa reflecte un deziderat al societatii - este vorba, practic, de un deziderat general, obiectiv, care apartine tuturor membrilor societatii. Primele doua categorii de izvoare-daturi- corespund circumstantelor de fapt, adica ele reflecta ceea ce are loc in viata reala efectiv, ceea ce se intampla-daturile reale, prezente- sau ceea ce s-a intamplat, tot in mod efectiv, concret, - in cazul daturilor istoriece. Observam ca in aceasta prima grupare a daturilor se include acele izvoare care nu au un caracter teoretic, de doctrina, ci reflecta niste realitati practice care se manifesta, sau care s-au manifesta in mod concret, real. Ultimele doua categorii de daturi reprezinta ceea c ear trebui sa fie, indicand, practic, ceea ce trebuie avut in vedere atunci cand se creeaza o norma. Observam ca in aceasta ultima categorie de daturi, se include acele elemente care au un caracter ipotetic, doctrinar, de cercetare, spre deosebire de prima categorie, unde erau incluse numia acele elemente care deja au loc, sau avut loc in mod efectiv, real, ele neexistand doar la nivel teoretic. b. Cercetarea libera a dreptului Prin aceasta teza, Francois Geny propune crearea posibilitatii de a se putea realiza o cercetar adica creare si interpretare libera a dreptului. Aceasta cercetare libera a dreptului presupunea doua aspecte: - o interpretare subiectiva a legii, adica o cercetare a vointei autorului textului adica a legiuitorului . Atentie.. prin interpretare subiectiva in aces context nu trebuie sa intelegem o interpretare dupa propriul plac, dintr-o perspectiva exclusive personala. Termenul de ,,subiectiv aici desemneaza, se refera la, subiectul emitent, la subiectivismul, intentia emitentului. - libera cercetare stiintifica. Adica studierea doctrine In cazul contradictiei intre libera cercetare stiintifica si vointa legiuitorului, va prima aceasta din urma. Cu alte cuvinte, daca se procedeaza la o interpretare a normei din perspectiva vointei emitentului si apoi din perspectiva doctrine, iar in urma acestor interpretari rezulta intelesuri diferite, se va da intaietate intelesului rezultat din cercetarea vointei legiuitorului.
Teza Scolii germane a fost criticata de Scoala anglo-saxona de drept, reprezentata de Hart si Fuller care sustineau o separare a dreptului de morala, deoarce, spunea ei, critica morala adica conditia ca dreptul sa fie moral a dreptului instaurata de Scoala germana nu face decat propuneri filozofice discutabile. Aceasta Scoala propunea existent unei reguli genrale de recunoastere a validitatii unei norme. Deci validitate unei norme nu se determina prin raportarea ei la morala sau drepturile omului ci la norma de validare care cuprindea criterii pe care o lege trebuie sa le indeplineascsa pentru a fi valida.
Pozitivismul juridic il critica deoarece el aprecia ca dreptul nu poate fi creat de om, intrucat el, dreptul, preexista omului, fiind inscris in natura lucrurilor. Dreptul natural modern este criticat deoarce acesta pleaca de la o premisa gresita, si anume starea de natura. In realitate, spunea Villey, omul trebuie sa graviteze in jurul dreptului si nu dreptul in jurul omului.
in incheierea subiectului va trebui sa mentionati si cateva cuvinte despre faptul ca si doctrina lui Villey a fost criticata NAca i-a venit randul si sa indicati aceste critici.
Hart mai arata ca aplicarea regulii de drept adica a legii, a normei juridice depinde de obiectivele pe care le urmareste legiuitorul care a emis aceasta regula. El indicat, totodata, ca supunerea fata de norma juridica se realizeaza prin aceea ca oamenii se supun legii in mod voluntary, deliberat, iar nu dintr-o obisnuinta, rutina, fondata pe o obedienta fortata. Cu alte cuvinte, respectarea legii avea loc in mod liber, voluntar si nu de teama sanctiunii. Sub aspectul izvoarelor dreptului, Hart arata ca pe langa cele formale, considerate ca fiind imperative, exista si izvoare facultative care constau in influente cauzale sau material care conditioneaza solutionarea litigiului si care tin cont, inclusiv de bunacredinta, dar care nu fac parte din sistemul de drept, fiind considerate izvoare informale, adica neoficiale. In categoria acestor izvoare facultative, putem include de exemplu acele elemente care
pot ajuta la solutioanrea pricinii si care constau intr-o experienta anterioara pe care judecatorul sau alte persoane au avut-o in legatura cu faptul dedus judecatii. Astfel, desi legea, jurisprudenta, cutuma ori alte izvoare imperative, nu prevede expres o solutie, judecatorul se poate ajuta in darea unei solutii folosinduse de regulile de ,,bun-simt de regulile de convietuire sociala care nu au caracter juridic am vazut ca aceste izvoare informale nu fac parte din sistemul de drept
In ceea ce priveste sistemul de dept, in conceptia lui Hart acesta este compus din doua categorii de norme: a. Norme primare care stabilesc modele de comprtament care trebuie urmate b. Norme secundare care stabilesc modul in care normele primare urmeaza sa fie edictate adica create si puse in practica , modificate sau abrogate. Aceste norme secundare se mai numesc si norme de recunoastere, care releva criteriile de validitate a normelor juridice uitati asadar un exemplu de norme de validare la care facea referire Scoala anglosaxona; vezi mai sus la Scoala germana si critica adusa acesteia de catre Scoala anglo-saxona. Cu privire la aceasta norma de recunostere, sau norma ultima de recunoastere, trebuie sa retinem ca ea nu cuprindea o conduit pentru membrii societatii, ci ea era destinata pentru a valida, a disciplina, reglementa, procesul de legiferare. Cu alte cuvinte destinaraele normei de ultima recunoastere erau legile care urmau sa se aplice persoanelor iar nu persoanele. Prn teoria normei de ultima recunoastere se realizeaza o rasturnare a piramidei lui Kelsen, in sensul ca, de acesta data baza piramidei reprezentata de aceasta norma de validare, de ultima recunoastere, este in sus. ATENTIE: prin rasturnarea piramidei lui Kelsen nu intelegem ca nu mia este in varf Constitutia, ea ramane tot acolo, in varf, doar ca varful nu mia este in sus, ci in jos. Cu alte cuvinte, ierahia normelor se pastreaza ca si la Kelsen, doar ordinea in care se privesc este inversata.
si ramura realista care punea accentul pe studiul limbajului juridic si contextual dispozitiilor normative adica pe textul normei si contextual in care ea urma sa se aplice; vezi in
acest sens si expicatia pe care Hart o dadea cu privire la definirea dreptului si crearea normelor, unde se arata ca nu este suficient sa se ia in considerare numai textul normei, ci si contextul in care ea urmeaza sa se aplice
Reprezentatii scolii italiene, divizata in cele doua ramuri, sunt Norberto Bobbio si Uberto Scarpelli. In concetia lor, norma juridica nu este un act de vointa al suveranului, actul suveranului, ci ea constituie o ordine juridica obiectiv valida, valabila. Inspirandu-se din piramida lui Kelsen, dreptul nu mai este privit din perspectiva uneo norme vazuta un element singular, autonom, ci ca un compelex de norme juridice ce reprezinta, determina, delimiteaza, intreaba ordine juridica. Acesta scoala italiana a mai avut alti doi preprezentanti Riccardo Guastini si Vittorio Villa. Acestia au incerca sa concilieze cele doua curente, ramuri, din cadrul acesti scoli italiene de drept. Astfel, Guastini propune o definitie a dreptului antinormativista, realista, conform careia dreptul contine prescriptiile legiuitorului, ale judecatorului si administratiei publice, aceste prescriptii avand ca finalitate crearea dreptului ori de cate ori legiuitorul, judecatorul sau administratia publica sunt chemate ,,sa-l spuna, sa-l arate in orice mod. Conform noilor reprezentatni ai scolii italiene de drept, creatorul normei nu este cel are elaboreaza norma, ci cel care o interpreteaza, mai exact legiuitorul, atunci cand interpreteaza dispozitiile constitutionale, sau judecatorul atunci cand interpreteaza legea. In ceea ce-l priveste pe Villa, el sustine ca dreptul, inainte de a fi un ansamblu de ,,semnificatii normative intr-un ansamblu de enunturi ale legiuitorului, judecatorului sau
teoreticianului dreptului este o practica sociale discursiva, care se bazeaza pe o anumita conceptie juridica a societatii, inclusiv a justitiei. Atentie..in abordarea acestui subiect la examen, NU UITATI ca trebuie sa mentionati pe toti cei patru reprezentanti ai scolii italiene. Astfel, mai intai incepeti cu forma incipienta a cestei scolicu cele doua ramuri si reprezentatii lor, aratand teoriile fiecaruia, iar apoi, in a doua etapa, aratati pe ceilalti doi preprezentanti cu teoriile lor Rezolvarea ar trebui sa arata astfel: Scoala italiana Doua ramuri + reprezentanti - Bobbio si Scarpelli Teoriile fiecarui reprezentant Concilierea celor doua ramuri cu mentionarea celorlalti doi reprezentanti Guastini si VillaATENTIENU VILLEY Teoriile celor doi ,,conciliatori.