Ieri s-a dus in cer inca un suflet bun, se pare ca Dumnezu ii ia la el doar pe cei mai buni.

Vreau sa scriu macar 2-3 cuvinte despre cel care a fost langa mine ca prieten de cand eram mici, am fost cu el in gradinita, in generala, in liceu si de atunci pana acum...pana acum, cand el numai este.Acum ii simt lipsa cel mai mult ,chiar si acum dupa o zi dupa ce a plecat, tot astept telefonu' lui care ma enerva ca ma trezea de dimineata si imi zicea :"Ce dracu faci ma iar dormi pana la 1, hai sa reparam masina aia sa mergem sa dam cerculete".Lucrul care ne-a apropiat cel mai mult ,se pare ca este si lucrul care ne-a despartit in final, masinile...Acum nimic nu o sa il mai aduca inapoi, aveam atatea planuri amandoi, ce masini sa ne luam, unde sa mergem, ce sa facem.Sper ca unde este acum ii este mai bine,cu toate ca a lasat in urma lui atatea lacrimi. Odihnestete in pace, prietenul si fratele meu Grigore.Nu o sa te uit niciodata.