MODULUL II.Biblia.Alegorii si modele exemplare BIBLIA. Conditia omului in miturile biblice.

Raportul sacru-profan
Conform legendei biblice, omul a fost creat din lut rou de ctre fora divin prin insuflarea spiritului nemuritor. n antichitate, existau i concepii ale originii omului din structuri materiale. De exemplu, Lucreius susinea c oamenii au aprut nemijlocit din pmnt, care avea o fertilitate nalt. Concepii similare aveau Anaximandru i Empidocle. n religia cretin, Dumnezeu este unicul creator al lumii vzute i nevzute, este o entitate suprem care exist dintotdeauna, nu are nceput i nici sfrit. Biblia descrie n prima carte din Vechiul Testament, Facerea, procesul genezei. Creaia lumii s-a desfurat n etape succesive timp de de ase zile, dup care Dumnezeu s-a odihnit i a binecuvntat ziua a aptea. Originea omului din punct de vedere al Bibliei. Apoi Dumnezeu a zis: "Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; el sa stapaneasca peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste vite, peste tot pamantul si peste toate taratoarele cari se misca pe pamant". Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut(Gen 1:26-27). Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu (Gen. 2:7). Omul are spirit (Ecl. 12:7; 2 Cor. 4:16). Asta il diferentiaza de creatia animala. El a fost facut dupa chipul lui Dumnezeu (Gen. 1:26-27). Raportul Sacru- Profan Sacrul este transcendenta din imanenta, substanta suprema, invizibila ce permeaza fiecare fibra a Kosmos-ului vizibil. Sacrul se identifica cu Totul, fara a fi simpla suma a elementelor sale, ci o sinteza ce le depaseste. Foarte elocventa in acest sens este vechea zicala hermetico-alchimica "En to Pan" (Totul este Unu). Omul i d seama de existena sacrului pentru c acesta se manifest, se nfieaz ca un lucru cu totul diferit de profan. Pentru a reda actul acestei manifestri a sacrului, am propus termenul de hierofanie, care ne este la ndemn, cu att mai mult cu ct nu are nevoie de lmuriri suplimentare: el nu exprim dect ceea ce este cuprins n coninutul etimologic, adic ni se arat ceva sacru. S-ar putea spune c istoria religiilor, de la cele mai primitive pn la cele mai elaborate, este alctuit dintr-o acumulare de hierofanii, din manifestrile realitilor sacre.

De la hierofania cea mai elementar, ca de pild, manifestarea sacrului ntr-un lucru oarecare, o piatr ori un copac, pn la hierofania suprem care este, pentru un cretin, ntruparea lui Dumnezeu n Iisus Hristos, nu exist ruptur. Este mereu aceeai tain: manifestarea a ceva care este altfel, a unei realiti care nu aparine lumii noastre, n lucruri care fac parte integrant din lumea noastr natural, profan. Piatra sacr, arborele sacru nu sunt adorate ca atare, ci pentru c sunt nite hierofanii, pentru c arat ceva care nu mai este piatr i nici arbore, ci sacru, ganz andere. Manifestnd sacrul, un obiect oarecare devine altceva, fr a nceta ns s fie el nsui, deoarece continu s fac parte din mediul su cosmic. O piatr sacr este tot o piatr; n aparen (sau mai bine zis din punct de vedere profan), nimic nu o deosebete de celelalte pietre. Pentru cei crora o piatr li s-a artat sacr, realitatea sa imediat se preschimb ns n realitate supranatural. Cosmosul, n totalitatea sa, poate deveni o hierofanie. Sacrul nseamn putere i, n cele din urm, realitate. Sacrul este saturat de fiin. Puterea sacr nseamn deopotriv realitate, perenitate i eficien. Opoziia sacru-profan este adesea neleas ca opoziie ntre real i ireal sau pseudoreal. Dorina omului religios de a fi, de a face parte din realitate, de a se simi saturat de putere este, prin urmare, ct se poate de fireasc. Sacrul i profanul sunt dou modaliti de a fi n lume, dou situaii existeniale asumate de ctre om de-a lungul istoriei sale. De fapt, cele dou moduri de a fi, sacrul i profanul, sunt determinate de diferitele poziii pe care omul le-a cucerit n Cosmos.

Alegorii si modele exemplare. Functionarea pildei si a parabolei

Vechiul Testament Vechiul Testament este prima parte a Bibliei cretine. Conine crile Bibliei ebraice, dei ntr-o ordine diferit, la care anumite Biserici adaug i alte cri, cunoscute ca apocrife sau cri deuterocanonice. n bibliile protestante, crile apocrife nefiind canonice pot fi adugate ntr-o seciune separat ntre Vechiul i Noul Testament, n timp ce n alte biblii (de exemplu, n cele catolice ori ortodoxe), exist apocrife plasate ntre crile protocanonice. n funcie de coninutul canonic al Vechiului Testament, protestanii au 39 de cri, pe cnd ortodocii au 44 de cri biblice. Cri

Pentateuhul o Facerea / Geneza o Ieirea / Exod o Levitic o Numeri o Deuteronom Crile istorice o Iosua o Judectori o Rut o Cartea nti a Regilor / 1 Samuel o Cartea a doua a Regilor / 2 Samuel o Cartea a treia a Regilor / 1 Regi o Cartea a patra a Regilor / 2 Regi o Cartea nti Paralipomena / 1 Cronici o Cartea a doua Paralipomena / 2 Cronici o Ezra o Neemia o Estera Crile poetice o Iov o Psalmi o Proverbe o Ecleziast o Cntarea Cntrilor

Crile profetice majore o Isaia o Ieremia o Plngerile lui Ieremia o Ezechiel o Daniel Crile profetice minore o Osea o Ioel o Amos o Obadia o Iona o Mica o Naum o Habacuc o efania o Hagai o Zaharia o Maleahi Apocrife prezente n Bibliile romano-catolic, greceti i slavone o Tobit o Iudita o Adugirile la Cartea Esterei o nelepciunea lui Solomon o Ecleziastic o Baruh o Epistola lui Ieremia o Adugirile la Daniel Rugciunea lui Azaria i cntarea celor trei evrei Susana Bel i dragonul o 1 Macabei o 2 Macabei Apocrife prezente n Bibliile greceasc i slavon o 1 Ezdra o Rugciunea lui Manase o Psalmul 151 o 3 Macabei Apendice la Vulgata i Biblia slavon o 2 Ezdra Apendice la Biblia greceasc o 4 Macabei

1)

Geneza

Titlul: Titlul din limba romn provine de la cuvntul latin genesis" care nseamn nceput", n limba ebraic, cartea aceasta poart numirea primelor cuvinte din debutul ei: La nceput" (bereit"). Acest titlu este cum nu se poate mai nimerit pentru o carte n care Dumnezeu a binevoit s ne dea informaii cu privire la nceputurile tuturor lucrurilor din lumea necunoscut n care deschidem ochii prin naterea biologic. Autorul: Cartea aceasta a fost scris de Moise i, mpreun cu urmtoarele patru scrise de el, face parte dintr-o grup de cinci cri cunoscute sub numirea de: Pentateucul lui Moise Coninutul: Cartea Genezei conine informaii despre nceputurile" multor lucruri din lumea n care trim noi astzi. Descrierea acestor nceputuri" este fcut concentric, ncepnd cu informaii globale despre realitatea creaiei i apropiindu-se apoi treptat, treptat de lumea imediat nconjurtoare omului. Aceast apropiere cosmogonic sugereaz c ntreaga carte este un rspuns pe care Dumnezeu l d celor mai arztoare ntrebri ale fiinei umane. Geneza este o carte istoric. Ea cuprinde evenimente din protoistoria omenirii". De fapt am putea mprii ntreaga Biblie n dou seciuni istorice distincte. Evenimentele dinaintea cderii omului (Geneza 1:1 pn la Geneza 3:24) i evenimentele de dup aceea (Geneza 4:1 pn la sfritul Bibliei). n cea de a dou seciune istoric snt redate evenimentele din planul de mntuire" a fiinei umane, adic acele evenimente cauzate de Dumnezeu s se ntmple pentru salvarea omului de la pierzarea venic. Biblia este o carte de istorie n msura n care cuprinde evenimentele cauzate de Dumnezeu pentru salvarea oamenilor de la pierzarea venic produs de neascultarea din grdina Edenului, n lumina destinului nostru venic, Biblia, i implicit cartea Genezei, este singura naraiune istoric care ne poate influena soarta noastr etern. Faptul c Geneza ncepe cu cuvintele acestea: La nceput Dumnezeu a fcut cerurile i pmntul" este de o important covritoare. MOTIVE:

Cosmogonia: Geneza este o cosmogonie nesacrificial, foarte elaborat, fiindc Dumnezeu creeaz lumea prin cuvnt, analogia fcndu-se cu egipteanul Ptah. Inedit e i poziia divinitii n raport cu creaia sa: n alte cosmogonii, cum am mai vzut, divinitatea nu e separat de creaie, mai mult, n unele cazuri, ea aparine chiar unei generaii divine secunde .

Androginul: Jakob Boehme prezint o viziune diferit de cea tipic cretin n legtur cu geneza n cartea sa, Brbat i femeie n Dumnezeu i n Creaie. Geneza este aceeai, Boehme schimb, sau mai bine zis scrie povestea din naintea Creaiei. Dupa cum se poate citi i n Biblie, primul om a fost creat dupa asemnarea lui Dumnezeu. Pentru a nelege acest lucru mai bine, autorul l descrie pe Dumnezeu. Dupa percepia lui, Dumnezeu are dou pri, una masculin - Dumnezeu Tatl si una feminin Dumnezeu Fiul. Din acest motiv i Adam este compus din dou flcri divine: cea arztoare, masculin (dreptatea neierttoare a lui Dumnezeu Tatl) i cea luminoas, feminin (iertarea adus de Dumnezeu Fiul). Boehme crede c Dumnezeu este ntr-un proces de revelaie, sau mai bine zis auto-revelaie sau autocunoatere. Acesta este i motivul crerii lui Adam. Dupa cderea din graie a lui Lucifer, Dumnezeu are nevoie de un nou conductor al ngerilor. Astfel se poate deduce c Adam era mai mult nger dect om (din punctul de vedere al omului, cum l cunoatem noi astzi). Dup Boehme, Adam este la nceput cstorit cu Sophia, nelepciunea lui Dumnezeu. Se formeaz astfel un echilibru perfect ntre flacr ca simbol al impulsivului i nelepciunea, deci calmul. n ciuda acestui echilibru perfect, Adam nu este la rndul lui perfect. n el apar dorine pentru cele materiale i ncetul cu ncetul n el slbete contiina divin. n absena acestei contiine, el adoarme. n timp ce el doarme, Dumnezeu o creeaz pe Eva, i astfel separ cele doua flcri ntr-o ultim ncercare de a restaura echilibrul. Din acest moment femininul si masculinul sunt definitiv desprite, i astfel apare riscul pctuirii. Dup cum se tie din Biblie, cei doi mnnc din fructul interzis. Astfel echilibrul dintre opoziii este distrus fr posibilitate de salvare. In loc de divina Sophia, Adam o are acum ca soie pe femeia comun, Eva. Procrearea ajunge pe primul loc; contiina divin scade n timp ce cea sexual crete. * Ivan Evseev - dictionar de simboluri si arhetipuri culturale ANDROGIN: Fiint fabuloas din mitologia greac, jumtate brbat si jumtate femeie. Dup Platon (Banchetul"), scindarea celor dou jumtti ar fi dus la aparitia dragostei ca atractie reciproc si ca tendint de reunificare a lor. Este simbolul nediferentierii originare, al ambivalentei, armonizrii si contopirii contrariilor (coincidentia opposito-rum), totalittii, autarhiei, plenitudinii, al (bi-)unittii divine.

Adam si Eva Adam i Eva au fost, conform Bibliei, primii oameni creai de Dumnezeu. Facerea lor este descris n Biblie n primele 3 capitole din Cartea Genezei Adam i Eva (protoprinii) au pctuit n paradis, nclcnd porunca Divin. Naraiunea biblic privind pcatul protoprinilor este cuprins n Gn 2, 17 i 3, 1 i urm. Ideile care se desprind de aici sunt:

Dumnezeu i-a dat primului om o porunc, pentru a-i pune la ncercare obediena; Adam a nclcat porunca, lsndu-se ispitit de arpe (diavol); Adam i Eva au fost exclui din Rai, din starea originar de nevinovie.

Ca ncadrare moral, primul pcat a fost unul de neascultare, svrit din trufie (cf. Tob 4, 14: din mndrie izvorte pieire; Sir 10, 15: nceputul pcatului este trufia). Textul biblic nu menioneaz o greeal sexual (de ex., porunca de a se nmuli, Gn 1, 28 i ideea c brbatul va fi un singur trup cu femeia, Gn 2, 24, apar nainte de pcat). nclcarea poruncii de a nu mnca din pomul cunoaterii binelui i rului" (mr?) (Gn 2, 16) este uzurparea prin pcat a unui drept pe care i-l rezerv Dumnezeu. Nu este vorba de calitatea de a fi atottiutor (omul deczut nu o va avea) i nici de discernmntul moral (omul l avea i nainte de pcat, fiind fiin raional). Este vorba de pretenia de a decide singur ce este bine i ru i de a aciona n consecin: revendicarea autonomiei morale, la egalitate cu Dumnezeu. Urmrile pcatului strmoesc sunt pierderea harului sfinitor i atragerea asupra lor a mniei lui Dumnezeu. Conform teologiel cretine, Adam i Eva au ajuns prad domniei diavolului, spre deosebire de iudaism, care nu acord mare pondere sfinitor i diavolului. Apoi, pcatul lui Adam a trecut asupra tuturor urmailor lui, asupra tuturor oamenilor, nu prin imitare, ci n mod ereditar. Semnificatia numelor : Numele de Adam aa cum apare n Gen 2, 7 - Domnul Dumnezeu a plmdit pe om/Adam din rna pmntului i a suflat n nrile lui suflare de via i sa fcut omul/Adam fiin vie" - provine, de la rn", pmnt" (ebraic adama, ). Dumnezeu l-a plmdit pe Adam din adama" deci, cel pmntesc". Numele de adam este folosit n Biblie pentru om n general i ca nume colectiv pentru tot neamul omenesc. Numele de Eva, nseamn cea vie", provenind din rdcina "( a fi viu").

Simboluri: Arborele cosmic-Pomul vieii. Este unul dintre cele mai bogate i mai rspndite simboluri. Mircea Eliade distingea apte interpretri principale pe care, de altfel, nu le considera exhaustive, dar care se articuleaz toate n jurul ideii de Cosmos viu, n venic regenerare. Simbol al vieii n contiun evoluie, n ascensiune spre cer, arborele evoc ntreg simbolismul, iar n cazul de fa, al moralitii iudeo-cretine. Pe de alt parte, el slujete drept simbol pentru caracterul ciclic al evoluiei cosmice: moarte i regenerare, nlesnete comuniunea ntre cele trei niveluri ale cosmosului: cel subteran, prin rdcini; suprafaa pmntului, prin trunchi i crengile de jos ; naltul, prin ramurile dinspre vrf. Avndu-i rdcinile nfipte n pmnt i crengile nlate spre cer, arborele este socotit ca un simbol al raporturilor ce se stabilesc ntre pmnt i cer. n acest sens, el are caracterul unui centru. Mai mult dect att, acest arbore central care, prin prezena i puterea lui, acoper ntreg domeniul gndirii de la cosmos pn la om, este n mod necesar i arbore al vieii. Pomul vieii are drept sev roua cereasc, iar fructele lui inaccesibile muritorilor, transmit o mic parte din nemurire.

Tentatia si caderea in pacat Citim in cartea Genezei ca Dumnezeu, dupa ce a creat pe om, a sadit pentru el un rai, adica o gradina foarte frumoasa, in Eden, si l-a asezat acolo. Dumnezeu cere primilor oameni sa nu manance din roadele acestui pomului "al cunoasterii binelui si raului". Sarpele adreseaza provocarea sa mai intai femeii. Nici aici simbolismul nu este intamplator. In limbajul arhetipurilor vietii pe care il foloseste Scriptura (limbajul imaginilor arhetipale care "inseamna" mult mai mult decat notiunile), femeia este imaginea naturii, spre deosebire de barbat care este simbolul logosului. Aceasta punere fata in fata a naturii si a logosului, a femininului si masculinului, nu reprezinta o distinctie axiologica, ci infatiseaza experienta pe care o are omul despre felul in care se realizeaza viata naturala. Natura poseda o disponibilitate "feminina" de a intrupa faptul de viata, insa are nevoie de samanta logosului pentru ca sa poata realiza aceasta intrupare. Fara imperecherea masculinului cu femininul nu poate exista viata naturala. Fara interventia logosului, natura ramane numai o posibilitate, nu este un fapt existential. Fara intruparea sa in natura, logosul ramane numai o notiune abstracta, fara ipostas. Astfel, tentatia pentru deturnarea realizarii vietii, tocmai pentru ca nu constituie numai o provocare teoretica, ci posibilitate naturala, este acceptata mai intai de femeie. Cuvintele care ii sunt adresate de sarpe sunt revelatoare pentru contrafacerea "logica" a binelui revelatoare ale unui logos care vrea sa insele natura, sa falsifice posibilitatile vietii: "Dumnezeu a zis, oare, sa nu mancati roade din orice pom din rai? Femeia reactioneaza: " Roade din pomii raiului putem sa mancam; numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu "Sa nu mancati din el, nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti!". Sarpele nu insista in insinuarea sa grosolana, o paraseste rapid si trece la o a doua: "Nu veti muri", spune, "dar Dumnezeu stie ca in ziua in care veti manca din el vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul" (Geneza 3, 1-6). Imaginea biblica nu merge mai departe. La cea de a doua tentatie, cea a asemanarii cu Dumnezeu si a indumnezeirii prin sine, femeia cedeaza - natura accepta sa incerce realizarea vietii in sine, autonom. Primii oameni gusta din rodul autonomiei si al autosuficientei existentiale. Prima urmare a caderii a fost simtul goliciunii. Aparitia sentimentului de vinovatie si incercarea de justificare individuala este a doua urmare.

Cain si Abel Sfanta Scriptura ne face cunoscut ca primul nascut al lui Adam si al Evei a fostCain , iar al doilea a fost Abel. Dupa ce au ajuns mari , Cain s-a ocupat de agricultura , iar Abel de cresterea animalelor.Fiecare dintre ei isi iubea munca si dorea sa fie bine placut Lui Dumnezeu. Ei doreau sa faca legatura cu Dumnezeu intrerupta prin pacatul parintilor lor si erau convinsi ca impacarea omului cu Dumnezeu poate fi facuta numai prin jertfa. Cain a adus jertfa Lui Dumnezeu din rodul pamantului , dar n-a adus-o cu toata inima si de aceea n-a fost primita ; fumul jertfei nu s-a ridicat la cer. A adus si Abel jertfa din "cele dintai nascute ale oilor sale si din grasimea lor". Dumnezeu a primit jertfa lui Abel , pentru ca pornea din dintr-o inima curata si sincera. Atunci Cain s-a intunecat la fata , s-a intristat si in sufletul sau a aparut invidia. Dumnezeu , atotcunoscator al sufletului omenesc , i-a spus lui Cain ca nu este bine sa fie intristat , fiindca intristarea duce la pacat . Cain insa nu s-a straduit sa biruiasca pacatul , coplesitoarea lui tristete a pornin din invidie.Gandul rau punand stapanire pe el , l-a indemnat sa-l cheme pe fratele sau Abel la camp ,departe de parinti , pentru a vedea roadele munci lor. "Iar cand ereau ei la campie , Cain s-a aruncat asupra fratelui sau Abel si la omorat.Atunci a zis Domnul Dumnezeu catre Cain: - Unde-i Abel , fratele tau ? iar el a raspuns: - Nu stiu. Au doara eu sunt pazitoru fratelui meu ? Si Dumnezeu a zis : - Ce ai facut ?Glasul sangelui fratelui tau striga din pamant ." Toata viata sa Cain a fost chinuit de masurile constiintei pentru uciderea fratelui.

Turnul Babel Pentru a repopula pmntul pustiit pe care, cu putin timp nainte, potopul l curtise de stricciunea lui moral, Dumnezeu nu a pstrat dect o singur familie, aceea a lui Noe. Urmasi lui Noe au pornit spre cmpia Sinear, pe malurile fluviului Eufrat. Aici au hotrt s zideasc o cetate si n ea s nalte un turn uluitor de nalt, asa nct s devin o minune a lumii. Unul dintre scopurile pe care le urmreau prin construirea turnului era si acela de a avea un loc de scpare n eventualitatea unui alt potop. Constructia urma s aib o nltime mult mai mare dect s-au ridicat apele potopului, iar ei credeau c, n felul acesta, vor fi n afara oricrui pericol. Turnul acesta magnific, ajungnd pn la cer, trebuia ntradevr s stea ca un monument al puterii si ntelepciunii constructorilor lui, perpetund faima lor pn la cele din urm generatii.

Locuitorii din cmpia Sinear nu credeau n legmntul lui Dumnezeu, c El nu va mai aduce alt potop pe pmnt. Multi dintre ei tgduiau existenta lui Dumnezeu si puneau potopul pe seama unor cauze naturale. Oamenii se bucurau de succesul lor si slveau pe dumnezeii de argint si aur, ridicndu-se mpotriva Crmuitorului cerului si al pmntului. Deodat ns, lucrarea, care nainta att de bine, a fost oprit. Au fost trimisi ngeri ca s strice planurile constructorilor. Turnul ajunsese la o foarte mare nltime si era imposibil acum pentru cei ce lucrau sus, n vrf, s comunice n mod direct cu aceia care se aflau jos, la baza turnului; de aceea, au fost asezati oameni din loc n loc, fiecare dintre acestia s primeasc si s transmit celui de mai jos ordinele cu privire la materiale sau alte directive n legtur cu lucrarea. n timp ce vestile erau astfel duse de la unul la altul, limbajul li s-a ncurcat, astfel c se cereau materiale de care nu era nevoie si se ddeau ndrumri care erau adesea n contradictie cu cele ce fuseser date. A urmat confuzie si spaim. ntreaga lucrare s-a oprit. Constructorii erau cu totul nenstare s-si explice aceste ciudate nentelegeri dintre ei si, n mnia si dezndejdea lor, se acuzau unii pe altii. Alianta lor a luat sfrst n lupt si vrsare de snge. Fulgere din ceruri, ca o dovad a neplcerii lui Dumnezeu, au sfrmat partea de sus a turnului, aruncnd-o la pmnt. Astfel, oamenii au fost fcuti s simt c exist un Dumnezeu care domneste n ceruri. * Ivan Evseev - dictionar de simboluri si arhetipuri culturale Turn Simbol ascensional, turnul exprima dorinta de naltare la cer (Turnul Babel), ridicarea deasupra lumii, dar este si un avertisment asupra trecerii, cnd n el se afla un orologiu sau un clopot; uneori, turnul este doar nchisoare. Semn distinctiv al unei colectivitati, turnul marcheaza centrul unei asezari. Potopul Dumnezeu vrea s pedepseasc oamenii pentru viaa pctoas pe care o duceau, n acelai timp crund familia lui Noe, care ducea o via evlavioas. Noe, fiind ntiinat, construiete o barc cunoscut sub numele de Arca lui Noe n care se urc cu familia sa i cu diferite animale pentru a le salva din calea potopului trimis de Dumnezeu i care a nimicit vieuitoarele de pe pmnt. Dup potop, Noe a trimis mai nti un corb s vad dac apele au sczut, apoi un porumbel. Dup ce el i familia sa au ieit din arc, Noe a sacrificat un animal n cinstea lui Dumnezeu pentru c i-a salvat i pentru ca Dumnezeu s nu mai trimit potopul. n semn de legmnt Dumnezeu a pus pe cer curcubeul, care simbolizeaz pacea i linitea dup ploaie sau rzboi.

2) Cartea Lui Iov

Tema crii este realitatea i sensul suferinei n viaa oamenilor lui Dumnezeu. Scena aciunii cuprinde cerul i pmntul deopotriv. Dumnezeu i Satana se nfrunt n lumea nevzut, iar consecinele se fac resimite n lumea noastr prin ncercri, binecuvntri i suferine. Coninutul crii: Cartea ni-l prezint pe Iov n cteva ipostaze distincte: Iov - omul neprihnit persecutat de Diavol din pricina neprihnirii lui (Iov 1:1-2:10), Iov - omul plin de sine care se ceart nencetat cu prietenii si i cu Dumnezeu (Iov 2:11-31:40), Iov - omul care se pociete n faa mreiei lui Dumnezeu (Iov 32: l - 42:6), Iov omul pus n slujb pentru recuperarea celorlali (Iov 42:7-9) i Iov - omul binecuvntat din nou de Domnul (Iov 42:10-17). Chiar i cel mai bun dintre oameni merit pedeapsa divin. Chiar i cel mai strlucit exemplar uman are nevoie de har i de iertare: Dar tiu c Rscumprtorul meu este viu, i c se va ridica la urm pe pmnt. l voi vedea i-mi va fi binevoitor" (Iov 19:25-27). Cartea Iov este unul dintre mesajele lui Dumnezeu adresate omenirii. Ea ne spune c suferina este de multe ori un sol pe care ni-l trimite El pentru a ne ajuta s ne vedem corect pe noi nine i s ne dm seama c sntem neputincioi i avem nevoie de mntuire: Dumnezeu vorbete ns, cnd ntr-un fel, cnd ntr-altul, dar omul nu ia seama. i prin durere este mustrat omul n culcuul lui, cnd o lupt necurmat i frmnt oasele" (Iov 33:13-19), Dar Dumnezeu scap pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, i prin suferin l ntiineaz" (Iov 35:15). Incercarea dreptului Viaa fiecrui om are i ncercri prin care se clete. i dreptul Iov avea s treac prin astfel de ncercri. Grele ncercri. ntr-o singur zi avea s piard tot: i avere, i copii, i sntate, i prestigiul n faa celorlali oameni. Dintr-o persoan respectabil, a ajuns un biet lepros, ocolit de toi, dispreuit, zcnd pe gunoi, plin de rni, n afara cetii. Mai are ns puterea s spun: Gol am ieit din pntecele maicii mele, gol m voi duce n groap; Domnul a dat, Domnul a luat! Precum a voit Domnul, aa a fcut. Fie numele Domnului binecuvntat de acum i pn-n veac! (Iov 1, 21). Cuvinte profunde la adevrul crora suntem chemai cu toi s meditm. Din toate acestea cte i s-au ntmplat, Iov n-a greit naintea Domnului nici cu inima, nici cu gura; pentru c n-a zis nimic fr de minte mpotriva Domnului. Att de tare se temea Iov de Dumnezeu, att de profund i era credina c tie Dumnezeu ce e mai bine pentru fiecare. ntr-o situaie att de grea, n care muli ar fi czut n dezndejde, Iov a rmas mai departe alturi cu inima de Dumnezeu. Dorina diavolului de a-l vedea nfrnt pe omul cel drept al lui Dumnezeu, s-a dovedit deart. Iar Domnul avea s ncununeze din plin credina sa puternic, devotamentul fa de Printele ceresc. Peste toate pierderile i grelele suferine, avea s treac cu bine i s traiasc via ndelungat i binecuvntat de Dumnezeu.

3)Eclesiastul
Cartea Eclesiastul este o confesiune a unui suflet care a euat n cutarea lui dup fericire. Textul este plin de pesimism i dezamgire. Excluzndu-l pe Dumnezeu din viaa lui, trind la nivelul de sub soare", i nennd cont de ntreaga panoram a vieii, a crei explicaie este coerent numai dac iei n consideraie dimensiunea ei etern, cuttorul din cartea Eclesiastul a ajuns la captul drumului cu mna goal Titlul. Termenul este un derivat de la kahal" - a convoca o adunare, a aduna mpreun. Sensul titlului este deci: cel ce se adreseaz unei adunri, predicatorul". Traducerea greac Septuaginta folosete titlul: Ecclesiaites, de unde s-a derivat numirea pentru Biseric: eclesia". Numirea romneasc ar fi trebuit deci s fie: Cel ce vorbete adunrii", dar traductorul a preferat s translitereze titlul din limba greac. Autorul: Fr ndoial c autorul a fost mpratul Solomon. Cel ce scrie cartea se intituleaz pe sine: Fiul lui David, mpratul Ierusalimului" (Ecles. 1:1). Incursiunile autorului n plcerile de tot felul (2:1-3), n realizri mree (2:4-6) i ntr-o via de bogie fr asemnare (2:7-10) l identific fr echivoc pe Solomon. Data: Solomon a scris aceast carte la btrinee, spre sfritul vieii lui, probabil n preajma anului 935 .Cr. Contextul scrierii: Tradiia evreiasc spune c Solomon a scris cartea Cntarea Cnrilor n tineree, cartea Proverbelor la maturitate i cartea Eclesiastul spre apusul vieii, cnd a ajuns s fie copleit de regrete pentru anii irosii n plcerile crnii i n idolatrie (1 mp. 11). Coninutul crii: Eclesiastul ne aeaz nainte tot ceea ce mintea uman a reuit s afle n cutrile ei dup fericire i dup sensul real al existenei. Cuvinte cheie i teme caracteristice: Cuvntul care caracterizeaz ntreaga carte este deertciune". Scopul nedeclarat al crii este acela de a demonstra zdrnicia cutrii dup fericire n domeniul existenei vremelnice. Fericirea nu poate fi gsit dac este cutat ca un scop n sine, pentru c ea nici nu exist ca ceva de sine stttor. Este important c Eclasiastul leag apelul su pentru considerarea responsabilitilor fa de Dumnezeu de vrsta tinereii (!). Cine vrea s triasc fericit este bine s nu repete cutrile inutile ale Eclesiastului i s nceap din tineree s intre n dimensiunea" ascultrii de Dumnezeu. Mesajul crii: Acest mesaj ar putea fi rezumat n trei afirmaii: (1) Cnd observi viaa uman cu ciclurile ei aparent lipsite de semnificaie (Ecl.l:4-11) i cu paradoxurile ei inexplicabile (4:1; 7:15; 8:8), ajungi neaprat la convingerea c totul este lipsit de sens i de semnificaie, deoarece este imposibil s gseti n toate mcar un singur scop n jurul cruia s-i organizezi existena. (2) Cu toate acestea, i dai seama c este bine ca viaa s fie trit din plin, cci este un dar pe care i l-a fcut Dumnezeu (3:12-13; 3:22; 5:18-19; 8:15; 9:7-9), numai c trebuie s trieti cu grij tiind c...

(3) vei da socoteal Fctorului tu n ziua n care te va chema la judecat (3:16-17; 12:14).

4)Cntarea Cntarilor
Cntarea Cntrilor este o od a iubirii care ridic dragostea dintre brbat i femeie la nivelul stabilit iniial de Fctorul nostru. Autorul: Textul nsui ne spune c aceast carte este scris de Solomon. Coninutul crii: mpratul Solomon avea o vie n inutul deluros al lui Efraim, cam la 80 de kilometri de Ierusalim (8:11). El a lsat-o n ngrijirea unor arendai (8:11) care erau de fapt o familie constituit din mama, doi fii (1:6), i dou fete: Sulamita (6:13) i nc o sor mai mic a ei (8:8). Aceast Sulamit era un fel de cenureas" a familiei (1:5), foarte frumoas, dar nebgat n seam de nimeni. Fraii ei o tratau cu toat asprimea punnd-o la munci grele, aa c ea nu i-a putut pstra i ngriji prea mult frumuseea chipului (1:6). Era pus s tund via i s aeze curse pentru vulpile mici care stricau via (2:15). Uneori era trimis s pasc oile (1:8). Viaa sub aria soarelui o fcuse s aib pielea complet ars de soare (1:5). ntr-o zi, un chipe strin s-a apropiat de via pzit de arendai i a stat de vorb cu Sulamita. Era mpratul Solomon, care fr s-i fac cunoscut adevrata identitate a stat de vorb cu Sulamita. Sub privirile lui pline de admiraie i la auzul vorbelor lui meteugite de cuceritor de inimi, Sulamita a simit pentru prima dat necaz pentru nfiarea ei nengrijit (1:6). Crezndu-l un cioban pribegind cu oile, ea l-a ntrebat despre turma lui (1:7). El i-a rspuns numai n termeni generali (1:8), dar a continuat s-i vorbeasc asemeni unui ndrgostit (1:8-10) i s-i promit daruri ca semn al dragostei i seriozitii lui (1: 11). Pe scurt, strinul i-a cucerit inima i a plecat promindu-i c va reveni nu peste mult vreme. n absena lui, imaginaia ei s-a aprins de dor. A nceput s-l viseze noaptea, ndjduind n fiecare diminea ca el va veni mpreun cu zorile (3:1). ntrun sfrit, el s-a ntors aa cum promisese, de data aceasta cu toat splendoarea i fala sa mprteasc i a luat-o de soie (3:6-7). Destinaia crii: Se pare c destinaia iniial a acestui poem a fost educaia noilor cstorii n tainele i consolidarea dragostei.

5) Iona
Coninutul: Iona este trimis cu un mesaj de pocin la cetatea pgn Ninive. Profetul cunotea ns rutatea asirienilor i pericolul potenial pe care-l constituiau ei pentru evrei (Isaia profeise cu aproximativ 30 de ani mai nainte despre nenorocirile pe care asirienii le vor aduce asupra celor din Israel - Isaia 7:17-25) i din aceast cauz el refuz s plece la Ninive i fuge departe de faa Domnului" cu o corabie care se ndrepta spre Tars. Dumnezeu l oprete din fuga lui rzvrtit prin intermediul unei furtuni strnit pe mare, trimite un peste s-l scape pe Iona de la nec i s-l ntoarc pe rmul mrii i-l trimite pe profet a doua oar la Ninive. Rezultatul propovduirii lui Iona este pocina ninivenilor, dar i mnia profetului, care-i vede pe dumanii poporului su scpai de pedeapsa divin. Urmeaz o lecie plin de tact pe care Dumnezeu i-o d lui Iona, ca s-l fac s cunoasc ceva din dragostea pe care Creatorul o simte pentru toate creaturile Sale. Naionalismul profetului este nnecat n imensitatea iubirii divine. Iona accept noua revelaie a lui Dumnezeu i se aterne la scris pentru a ne lsa nou aceast extraordinar lecie de disciplinare a unui profet, care i-a iubit prea mult neamul i prea puin pe Dumnezeul su i pe oamenii din popoarele nconjurtoare. Cele 4 capitole ale crii snt tot attea scene care ar putea purta nite titluri de sine stttoare: (1) Iona i furtuna, (2) Iona i petele, (3) Iona i oraul Ninive i (4) Iona i Domnul. Rnd pe rnd l vedem pe Iona fugind departe de faa Domnului, rugndu-se Domnului, predicnd n numele Domnului i nvnd de la Domnul. Cele 4 capitole ne arat succesiv: neascultarea, recuperarea, folosirea i educarea lui Iona. Cuvinte cheie l teme caracteristice: Exist 5 lucruri pe care le folosete Dumnezeu pentru educarea spiritual a profetului: (1). furtuna strnit pe mare, (Iona l:4) (2). un pete mare, (Iona 1:17) (3). umbrarul de curcubete, (Iona 4:6) (4). un vierme mic, (Iona 4:7) (5). un vnt uscat i firbinte din rsrit, (Iona 4:8) Iona simbolizeaz trei lucruri: a. Destinul i atitudinea Israelului n planul lui Dumnezeu de mntuire a ntregii lumi. n peripeiile lui Iona vedem simbolic peregrinrile evreilor b. nmormntarea i nvierea Domnului Iisus. c. Viaa i propovduirea Domnului Iisus nsui.

6)Profetul Daniel
Daniel este istoricul (cronicarul) perioadei de robie a copiilor lui Iacov dui pe malurile Eufratului. El este singurul care ne ofer o descrie a acelor vremuri ntunecate ale Israelului. n aceea vreme, harfa cntreului din Templu a atrnat n arborii de pe malul Eufratului! Nou din cele 12 capitole ale crii relateaz descoperirii (revelaii) pe care profetul le-a avut. Daniel a fost un profet al lui Dumnezeu care a vorbit att poporului Su ct i neamurilor lumii declarnd evenimente curente sau viitoare. Se pare c de la vrsta de 15 ani, adolescent fiind, Daniel a fost luat cu fora de lng nobila sa familie (Dan.1:3 "de neam mprtesc i de vi boiereasc..) din Iudea i deportat n Babilon mpreun cu ali trei tineri evrei pentru a fi educat n cultura acestui imperiu i a fi pus s se ocupe de iudeii deportai mpreun cu el. Conform obiceiului babilonian i s-a dat un alt nume, adic "Beltaar" -- "prinul lui Bel". Daniel a fost un profet al lui Dumnezeu care a vorbit att poporului Su ct i neamurilor lumii declarnd evenimente curente sau viitoare. Materialul cartii lui Daniel se mparte n doua parti a cate 6 capitole fiecare. Primele 6 capitole ale cartii lui Daniel raporteaza istoria personala a lui Daniel ca om, viata sa consacrata, lucrarea sa printre ceilalti demnitari ai curtii imperiale a Babiloniei si Medo-Persiei. La toate aceste ntamplari cu caracter biografic, a fost adaugata si ntamplarea celor trei tineri, prieteni ai lui Daniel, care au fost aruncati n cuptorul cu foc. Toate aceste ntmplari snt nsirate n cartea lui Daniel ca fiind o reprezentare a istoriei adevaratilor copii credinciosi ai lui Israel de atunci si cu att mai mult a acelora care vor apartine poporului lui Dumnezeu n zilele de pe urmaf. A doua parte a cartii lui Daniel, cuprinsa intre capitolele 7 si 12, contine o serie de viziuni profetice pe care Daniel le-a primit pe parcursul captivitatii sale in Babilon. Pentru epoca lui Daniel, trebuie sa recunoastem ca, aceste profetii aveau prea putine de spus; ele priveau de fapt timpuri mult mai indepartate, acestea fiind timpurile noastre. Aceast carte profetic dezvluie o serie de amnunte legate de viaa i activitatea , dimpreun cu prezicerile i vedeniile avute de Sfntul profet Daniel n Babilon, pe cnd era ostatic n robia babilonic i apoi mare demnitar n administraia persan. Numele su nsemn Dumnezeu este judectorul i aprtorul meu, iar acest jurnal al vieii i vedeniilor sale, ne prezint cteva elemente din rndul celor cereti. Este vorba, de pild, de chipul lui Dumnezeu Tatl, preluat i de iconografia ortodox, drept Cel vechi de zile, a crui mprie este venic. (Dan. 7, 13 14) Se remarc totodat i profeia despre cele aptezeci de sptmni de ani (Dan. 9, 24 27), care vor trece de la eliberarea evreilor ordonat de regele persan Artaxerxe I la anul 458 pn la moartea Mntuitorului i, respectiv, pn la drmarea Ierusalimului.[i] Din cartea Sfntului profet Daniel se face vrednic citire la Naterea Domnului (25 dec.) i n cadrul Vecerniei unit cu Sfnta Liturghie din Smbta Mare. Cartea mai cuprinde de asemenea istoria dominaiei babiloniene i se termin cu rsturnarea acesteia de ctre Imperiul Medo-Persan n anul 539.

 Noul Testament Noul Testament este a doua parte a Bibliei, ce are 27 de cri. Prima parte a Bibliei este Biblia ebraic, denumit de cretini Vechiul Testament. Noul Testament este un element fundamental al civilizaiei cretine. Noul Testament este alcatuit din : 4 Evangheli : Evanghelia dup Matei, Evanghelia dup Marcu, Evanghelia dup Luca, Evanghelia dup Ioan. 21 Epistole: 14 scrise de Pavel (daca luam in calcul i epstola dupa Evrei) 3 scrise de Ioan 2 scrise de Petru 1 scrisa de Iacov 1 scrisa de Iuda 1 carte Istorica : Faptele Apsotolilor 1 carte de revelatie: Apocalipsa lui Ioan

Motive mitico-simbolice Noaptea de pe muntele maslinilor La picioarele Muntelui Maslinilor se afla Valea Cedrilor - Chedron, identificata cu aceea numita in Biblie "Valea lui Iosafat", unde, dupa traditie, va avea loc , a tuturor neamurilor. Tot acolo unde Dumnezeul intrupat va invinge ispita si teama de moarte, va da seama omenirea pentru toate caderile ei, increzatoare totusi in indurarea fara de margini a Aceluia Care a fost "ispitit intru toate dupa asemanarea noastra, afara de pacat" (Evrei 4, 15). Aici, pe Muntele Maslinilor, unde Se retragea dupa predicile din timpul zilei, Isi petrecuse Iisus ultimele Salea. * Ivan Evseev - dictionar de simboluri si arhetipuri culturale MSLIN: Arbore atribuit Athenei si considerat de vechii greci drept cea mai folositoare plant din lume. Simbolizeaz pacea, fecunditatea, purificarea, forta, victoria, gloria si recompensa. E considerat ca simbol al vietii eterne nu numai datorit frunzelor sale pururea verzi sau zeilor pe care i reprezint (la romani era dedicat lui Jupiter si Minervei), ci si faptului c din el se extrgea uleiul cu multiplele sale utilizri alimentare si rituale; mai ales obiceiul ungerii corpului si aprinderii candelelor va fi preluat n crestinism. n tradiia evreiasc si cea crestin este un arbore sacru si simbol al pcii: un ram de mslin a adus lui Noe porumbelul la sfrsitul potopului, din lemn de mslin si cedru (conform legendei) a fost fcut crucea lui Iisus; n acest sens, el este arborele lumii. Aceeasi semnificauie o are si n Islam, unde reprezint Axa lumii, Omul universal si Profetul. n credintele chinezesti, mslinul se asociaz arborelui vietii: lemnul su neutralizeaz otrvurile si veninurile, n Japonia ramul de mslin simbolizeaz succesul n studiu, n actiuni civile sau militare. n cadrul crestinttii mediteraniene, n Duminica Floriilor, ramura de mslin o nlocuieste pe cea de palmier cu care a fost ntmpinat Mntuitorul la intrarea n Ierusalim. n iconografie, Sf. Spirit e ncununat uneori cu o ramur de mslin. MUNTE: Opus monotoniei sesului, adncimii vilor si instabilittii apelor, muntele s-a constituit ntr-un simbol arhetipal cu multiple semnificatii mitico-religioase, morale si estetice. Valorile sale graviteaz n jurul unui nucleu semantic care valorific, nainte de toate, verticalitatea muntelui. El reprezint un Axis Mundi (Ax a Lumii) sau o scar, ce nlesneste ascensiunea omului spre naltele valori spirituale, al cror simbol si sediu este cerul. Pe de alt parte, muntele este centrul care organizeaz nu numai un spatiu geografic, ci si diferitele fenomene si procese macrocosmice si microcosmice. Loc de ntlnire dintre cer si pmnt, muntele este un canal de comunicare dintre cele dou stihii sau nivele ale cosmosului. n vechile credinte, el este lcasul zeilor sau spatiul predilect unde se oficiaz

diverse rituri. Fiecare popor si avea muntele su sacru: Olimpul la vechii greci, Sinai la evrei, Meru la indieni, Fudjiama la japonezi etc. Prin valoarea sa ascensional, prin orizontalitate, stabilitate si duritate, muntele este un simbol masculin (yang). El semnific permanenta, imuabilitatea, tria de a rezista vicisitudinilor timpului. Peisajul montan a intrat ca parte integrant a spiritualittii poporului nostru. Contemplarea muntelui ne provoac un elan spre piscuri, ne ndeamn la o participare activ la o simfonie a vietii cosmice si ne insufl speranta eternittii. Grdina Ghetsimani : Ghetsimani inseamna presa de ulei", termen inpamantenit probabil de la prezenta pe acest munte sadit cu maslini a unei prese care producea ulei. Evanghelia dupa Marcu (14,32) numeste acest loc chorion", adica "un loc" sau "o proprietate", in timp ce Evanghelia dupa Ioan (18,1) vorbeste despre kepos", "o gradina" sau "o plantatie". este o mic grdin din Ierusalim, la poalele Dealului Mslinilor, la est de prul Kidron. Gradina Ghetsimani a fost locul de rugaciune si liniste cel mai iubit de Domnul nostru Iisus Hristos din tot Ierusalimul. Dupa Cina cea de Taina, Hristos si ucenicii Sai, s-au retras in aceasta gradina spre a face rugaciune - rugaciunea sacerdotal. asa cum arata Sfantul Ioan in Gradina Ghetsimani, asezata la poalele Muntelui Maslinilor. Acesta este locul in care Mantuitorul s-a rugat cu lacrimi de sange, parasit de ucenicii care adormisera, si tot acesta este locul in care ucenicul Iuda isi va vinde Invatatorul cu acel sarut mincinos. La Ghetsimani, teama de moarte si de durerea fizica - sporita fara indoiala si de gandul ca chinurile Sale nu vor cruta nici lui Israel, nici omenirii atatea suferinte - a atins o culme. De aceea atunci a avut loc lupta suprema, din care vointa omeneasca a iesit invingatoare, fara ca totusi Hristos sa ramana impasibil la gandul mortii. Atunci, cum spune asa de frumos Parintele Dumitru Staniloae, "Iisus s-a cununat in duh cu moartea". * Ivan Evseev - dictionar de simboluri si arhetipuri culturale GRDINA: De la mica grdin a lui Adonis" (vas umplut cu pmnt in care era pus s ncolteasc grul n cinstea nvierii lui Osiris sau Adonis) si pn la marile ansambluri horticole, orice grdin este un spatiu smuls de la natur si redat culturii. Grdina este o oaz n care o-mul ncearc s reproduc chipul cosmosului, modelndu-1 dup dorinta sa de multitudine si armonie. Este imaginea naturii. Reprezint un simbol al bogtiei vietii si nemuririi. Apare ca loc de coborre si sediu al transcendentei si o ntruchipare a Logosului divin. De aceea, grdinile au fost locurile primelor scoli. Tot din acest nucleu simbolic provine si identificarea grdinii cu o carte deschis si cu un poem ntru glorificarea ntelepciunii lui Dumnezeu .Gradiana a fost asociat femei, dragostei si fecundittii. n simbolica crestin, grdina este simbolul Sf. Fecioare si al Bisericii, iar Iisus Hristos i s-a artat Mriei Magdalena ca grdinar.

Cina Cea De Taina Sfantul Apostol si Evanghelist Marcu consemneaza urmatoarele: "Iar in ziua cea dintai a Azimilor, cand jertfeau Pastile, ucenicii Lui L-au intrebat: Unde voiesti sa gatim, ca sa mananci Pastile? Si a trimis doi din ucenicii Lui, zicandu-le: Mergeti in cetate si va va intampina un om, ducand un urcior cu apa; mergeti dupa el. Si unde va intra, spuneti stapanului casei ca Invatatorul zice: Unde este odaia in care sa mananc Pastile impreuna cu ucenicii Mei? Iar el va va arata un foisor mare asternut gata. Acolo sa pregatiti pentru noi. Si au iesit ucenicii si au venit in cetate si au gasit asa precum le-a spus si au pregatit Pastile. Iar facandu-se seara, a venit cu cei doisprezece. Pe cand sedeau la masa si mancau, Iisus a zis: Adevarat graiesc voua ca unul dintre voi, care mananca impreuna cu Mine, Ma va vinde. Ei au inceput sa se intristeze si sa-I zica, unul cate unul: Nu cumva sunt eu? Iar El le-a zis: Unul dintre cei doisprezece, care intinge cu Mine in blid. Ca Fiul Omului merge precum este scris despre El; dar vai de omul acela prin care este vandut Fiul Omului. Bine era de omul acela daca nu s-ar fi nascut. Si, mancand ei, a luat Iisus paine si binecuvantand, a frant si le-a dat lor si a zis: Luati, mancati, acesta este Trupul Meu. Si luand paharul, multumind, le-a dat si au baut din el toti. Si a zis lor: Acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa. Adevarat graiesc voua ca de acum nu voi mai bea din rodul vitei pana in ziua aceea cand il voi bea nou in imparatia lui Dumnezeu. Si dupa ce au cantat cantari de lauda, au iesit la Muntele Maslinilor." (Marcu 14, 12-27).

Pilda semanatorului Si adunandu-se multime multa si venind de prin cetati la El, a zis in pilda: "Iesit-a semanatorul sa semene samanta sa. Si, semanand el, una a cazut langa drum si a fost calcata cu picioarele si pasarile cerului au mancat-o. Alta a cazut pe piatra si, rasarind, s-a uscat, pentru ca nu avea umezeala. Alta a cazut intre spini si, spinii, crescand cu ea, au inabusit-o. Si alta a cazut pe pamant bun si, crescand, a facut rod insutit". Acestea zicand, striga: "Cine are urechi de auzit sa auda". Si ucenicii Lui Il intrebau: "Ce inseamna pilda aceasta?" El a zis: "Voua va este dat sa cunoasteti tainele imparatiei lui Dumnezeu, iar celorlalti in pilde, ca, vazand, sa nu vada si, auzind, sa nu inteleaga. Iar pilda aceasta inseamna: Samanta este cuvantul lui Dumnezeu. Samanta de langa drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul si ia cuvantul din inima lor, ca nu cumva, crezand, sa se mantuiasca. Cea de pe piatra sunt aceia care, auzind cuvantul, il primesc cu bucurie, dar acestia nu au radacina; ei cred pana la o vreme, iar la vreme de incercare se leapada. Cea cazuta intre spini sunt cei ce aud cuvantul, dar umbland cu grijile si cu bogatiile si cu placerile vietii, se inabusa si nu rodesc. Iar cea de pe pamant bun sunt cei ce, cu inima curata si buna, aud cuvantul, il pastreaza si rodesc intru rabdare" (Lc. 8, 4-15).

Parabola pstorului cel bun Parabola pstorului cel bun prezint responsabilitatea fiecrui lucrtor si a fiecrui crestin care a acceptat slujba de educator. Oaia rtcit de staul nu este mnat napoi prin cuvinte aspre si lovituri, ci cu vorbe blnde, de invitatie la ntoarcere. Cele nouzeci si nou de oi, care nu s-au rtcit, nu au nevoie de dragostea plin de compasiune a pstorului. El urmreste oaia si mieii care i-au produs cea mai mare neliniste si grij. El las restul turmei si pleac n cutarea oii pierdute. Apoi - slav Domnului pentru acest tablou - pstorul se ntoarce cu oaia pierdut n brate, bucurndu-se la fiecare pas. "Bucurati-v mpreun cu mine", spune el, "cci mi-am gsit oaia care era pierdut" (Luca 15,6). Sunt att de recunosctoare pentru acest tablou al oii gsite! El nu ne nftiseaz un pstor suprat, care se ntoarce fr oaie. Aceasta este lectia succesului aducerii napoi la staul a oilor si mieilor rtciti, pe care subpstorii trebuie s o nteleag. ntelepciunea lui Dumnezeu, puterea si dragostea Lui sunt fr seamn. Ele sunt asigurarea divin c nici mcar una dintre oile rtcite nu este ignorat, nici una nu este lsat fr ajutor. Un lant de aur - mila si compasiunea puterii divine - este trecut pe dup fiecare dintre aceste suflete aflate n pericol.

Vindecarea orbului lisus trecea pe drum i ntorcndu-i ochii, n mulime a vzut un orb. Erau i ucenicii lng El. i, curioi Apostolii s afle ct mai multe de la lisus, L-au ntrebat care e cauza orbirii omului: pcatele lui sau ale prinilor i-au adus aceast infirmitate. lisus nu le rspunde direct ci socotete ntlnirea cu orbul ca un prilej, pentru ca acum, ct mai e n lume, s aduc lumin n lume, Rspunsul a venit prin ceea ce a fcut: a scuipat jos, a fcut tin, a uns cu tin ochii orbului, l-a trimis s se spele i, dup splare, orbul s-a ntors vznd.

APOCALIPSA Sacrificiul mielului Momentul jertfirii mielului precede iesirea israelitilor din robia egipteana la care se adauga credinta politeista, de aceea Sfantul Chiril al Alexandriei spune ca fara acest sacrificiu care prefigureaza pe Hristos, nu avea loc nici eliberarea din Egipt si nici crutarea primilor nascuti dintre evrei (Sfantul Chiril al Alexandriei, De adoratione in spiritu et veritate, P. G. 68, col. 261). Jertfa mielului este strans legata,de Paste, care a marcat inceputul unei vieti noi si nasterea unui popor liber (Ies. 14, 4). Desemnarea acestui animal a fost facuta de Dumnezeu, deoarece mielul cu chipul sau exprima blandetea si inocenta pe care le-a observat pe buna-dreptate Sfantul Grigorie de Nazianz. Tot el ne mai spune ca vesmantul necorupt al mielului prefigureaza pe cel al lui. Mesia, iar precizarea biblica pentru sexul masculin al animalului este pentru a expia greseala lui Adam, cat si pentru a preinchipui pe Fiul Fecioarei prezis de profetul Isaia (7, 14). Dupa unii critici moderni care incearca sa gaseasca contraziceri in cele relatate in cartea Iesirea despre momentul exodului evreilor (Ies. 12, 15-21), cu situatia evenimentelor din Egipt, originea sacrificiului mielului pascal ar fi in jertfirea berbecului care se aducea in fiecare an la Teba de sarbatoarea primaverii inchinata zeului Amnu reprezentat cu corp de berbec. Jertfirea berbecului in cinstea lui Amnu care reprezinta primavara si aducerea pieii animalului unei alte divinitati Heracles, reprezentat de soare si exprimand puterea divina, nu atesta izvorul din care s-au inspirat evreii pentru sacrificiul pascal pus in legatura atat cu iesirea din robia egipteana, cat si de crutarea primilor nascuti ai lor. Timpul sacrificarii mielului este stabilit, dupa cartea Deuteronom, la asfintitul soarelui (Deut. 16, 7), ceea ce ne face sa intelegem ca el este legat in mod simbolic si de apusul, stapanirii faraonului care divinizeaza astrul zilei (Ra). * Ivan Evseev - dictionar de simboluri si arhetipuri culturale MIEL: Animal de sacrificiu la multe popoare. Simbolizeaz blndetea, simplitatea, inocenta, puritatea. E unul din simbolurile fundamentale ale lui Hristos mielul Domnului" (Ioan, I, 29). Abia n anul 692, Con-ciliul de la Constantinopol decide ca Iisus s fie reprezentat nforma uman si nu n cea de miel. Sacrificiul mielului era practicat de evrei n srbtorile n cinstea lui Iahve si la musulmani n zilele Romada-nului. De aici a provenit si obiceiul mielului pascal. n vremurile precrestine, miei albi se jertfeau divinittilor solare, iar cei negri zeilor htonieni Acest simbolism benefic sau malefic, n functie de culoarea mielului, e pstrat si n credintele romnilor.

Cartea cu sapte peceti Prezenta celor sapte sigilii reprezinta sigilare completa si absoluta. Sigiliul indica atestare (confirmare), proprietate (apartenenta), imutabilita-te (neschimbare), dar si inviolabilitate (protectie). Apocalipsa ne vorbeste despre o singura carte ca fiind cartea vietii Mielului njunghiat" (Ap. 13:8, 17:8). Ar putea fi acelasi lucru cu testamentul (legamntul) sigilat prin moartea Domnului? (Ev 9:15-17, Zah 9:11.13-14, 10:3). Pe timpul lui Ioan, la romani exista o lege prin care un testament trebuia atestat si sigilat de sapte martori (cinci martori traditionali si doi pretorieni). Pretorienii trebuiau sa confirme, n cazul ca mostenitorul propus nu erau fiul testatorului, ca acesta era vrednic de mostenire, fiind n bune relatii cu legile celor 12 table de bronz afisate n Forum. Cartea nu este deschisa de Dumnezeu Tatal, ci de Acela care a devenit om pentru a fi Reprezentantul nostru, singurul Arhiereu (Ev 4:15, 5:1) care are, n calitate aceasta, un drept necurmat de rascumparare (Lev25:32b). Putem vedea aici cum temele judecatii si rascumpararii se suprapun. Aceasta ar putea fi necurmatul" la care a atentat Antichristul din viziunile lui Daniel. Aceasta ne trimite la ziua judecatii finale. De observat nsa, ca desigilarea cartii se face treptat si dramatic, tensiunea crescnd pna cnd se rupe ultimul sigiliu si se face tacere mormntala n cer (vezi cap.6-8). Numai desigilarea ei completa poate aduce ziua judecatii, a razbunarii. Secretul sulului cu sapte sigilii si legatura dintre acest document si scenele care apar n cap.6-7 n-au fost studiate de nimeni n mod suficient. Faptul ca Ioan a plns cnd a vazut ca nici o fiinta nu era vrednica sa deschida cartea, este o dovada ca el a nteles identitatea ei. Poate ca scrierile lui contin cheia ntelegerii. Prin urmare Mielul nu este o creatura aici, ci este (n corp uman) Dumnezeul Creator pe care-l proslaveste sabatul biblic. * Ivan Evseev - dictionar de simboluri si arhetipuri culturale Sapte este cheia Evangheliei dupa Ioan: sapte saptamani, sapte minuni, Hristos spune de sapte ori .Eu sunt. Cifra sapte revine de patruzeci de ori in "Apocalipsa": sapte peceti, sapte trambite, sapte cupe, sapte vedenii etc. Cartea este alcatuita din serii de sapte. Aceste numar mai desemneaza aici si imaginea si implinirea unui rastimp (creatia in "Facerea"), a unei perioade, a unei ere, a unei faze, precum si implinirea harurilor daruite de Duhul Sfant Bisericii. SAPTE: n sistemul numerologiei si aritmeticii simbolice, sapte este numrul cel mai ncrcat de semnificatii mistice si ezoterice. Este numrul simbolic al totalittii cosmice, n conformitate cu ecuatia: cer + pmnt= cosmos. Reprezint perfectiunea, armonia, norocul, fericirea.

Cultul lui sapte e legat de una din cele mai vechi civilizatii ale lumii cea asirobabilonian. Preotii Babilonului se nchinau la sapte zei, corespunznd celor sapte astri: Soare, Lun, Marte, Mercur, Venus, Jupiter, Saturn. Acest numr apare extrem de frecvent n V.T.: este folosit de 77 de ori marcnd evenimente; ziua a saptea este ziua sabba-tului, care a ncheiat ciclul creatiei divine. n Apocalipsa lui Ioan este, de asemenea, un numr crucial: 7 biserici, 7 stele, 7 trompete, 7 regi etc. La vechii greci e un numr apolli-nic; cultul lui Apollo se serba n a saptea zi a lunii, lira lui avea 7 strune etc. Egiptenii l considerau simbol al vietii eterne. Philon din Alexandria, urmnd unele idei ale pita-goricienilor, compar numrul sapte cu un pilot al lumii" si-1 identific cu Dumnezeu; el atrage atentia si asupra substratului lunar al simbolismului acestui numr: dac adunm cifrele de la 1 la 7 obtinem numrul zilelor ciclului lunar 28 (De opi-ficio mundi). NGER: Fiinte intermediare ntre Dumnezeu si oameni, sunt simboluri ale lumii spirituale, create naintea altor fpturi. Desi au chip de om, sunt, de fapt, fiinte asexuate. Din atributele psrilor mitice mesageri ai lumii de dincolo n mitologiile arhaice, ngerii au pstrat aripile de lebd. Sunt nftisati cu un chip de copil, semnificnd nevinovtia si puritatea, sau ca tineri, sub-liniindu-se prin aceasta c ei nu sunt supusi timpului si nu mbtrnesc niciodat. Angelologul crestin, Dio-nisie Areopagitul, face o ampl clasificare a ngerilor dup ranguri si functii, dup apropierea lor de tronul lui Dumnezeu. Aparitia lor n lumea oamenilor e o epifanie a sacrului. Din punct de vedere uman, ei simbolizeaz aspiratiile spre perfectiune, elanurile ascensionale, sufletul pur.

Orb/cecitate Lipsa organului vederii se leag de bezn, de inconstient, de o infirmitate a trupului, dar si a sufletului. Orbirea e asociat mortii fizice si spirituale. Orbirea e o pedeaps aplicat oamenilor de ctre zei, pentru greselile lor si pentru curiozitatea excesiv (Teresias este orbit de Athena pentru c o vede scl-dndu-se), dar si un supliciu aplicat nvinsilor de ctre nvingtor. ns are si o valorificare pozitiv: cei ce pierd capacitatea de a vedea formele exterioare, fugitive si nseltoare, capt facultatea unei vederi interioare", devin stpnii luminii spirituale, ai ntelepciunii btrnilor, ai clarviziunii supraumane. Vrjitorii, proorocii, poetii (Homer), vizionarii sunt adesea orbi. n crestinism, cecitatea a fost asociat omenirii czute n pcat nainte de Invierea lui Hristos.

Bibliografie - www.crestinul.ro - http://www.crestinortodox.ro - M. Join-Lambert, X. Lon-Dufour, "Adam" n Vocabular de teologie biblic, Bucureti 2001, p. 5-6. - Mircea Eliade, Imagini i simboluri, Bucureti, 1994. - Sorin Marian, Introducere n studiul Noului Testament, Cluj, Editura Napoca Star, 2003. - Eliade, Mircea - Istoria credinelor i ideilor religioase * Ivan Evseev - dictionar de simboluri si arhetipuri culturale Mircea ELIADE, SACRUL si PROFANUL, Humanitas, 1995