lvan Franlro

Trdia odatd intr-o pldure un Vulpoi deosebit de giret, pe nume Michita. De multe ori l-au urmdrit vindtorii hdituindu-l cu ciinii, i-au intins felurite capcane, insd n-au reugit si-l prindd. Vulpoiul Michita igi bitea joc de ei, ocolind toate pericolele ce-l pfndeau, ingtiin{ind $i pe semenii lui de primejdiile ce-l inconjurau. Iar cind se pregitea sd
?

meargi la vindtoare, cu deosebire pentru a da iama prin cotele sau cimdri-apoi nu era alt ho{ mai indrdznet, mai giret, mai iste} ca el. Ajunsese si plece la v'inat gi ziua-n
amiaza mate qi niciodatd nu revenea cu traprecum Si viclenia sa l-au ficut peste misurd de infumurat. Ajunsese si creadii cd pentru el totul e p osibil. Ce crede{i voi cd numai de atit sinL in

ista goald. Cu Eansa pe care o avea de fiecare datd,

stare? se liuda fald de semenii lui. Pini acum am dat iama numai prin sate, dar sd qtifi cd miine, in plini zi, am sd merg in tirgul din oraE Si am si fur chiar de acolo o gdind. Ia nu mai spune bazaconii! incercau si-l potoleascd cei din jur. s6 va de- Ce bazaconii? Atunciam monstrez ce snt in stare, se infierbintb
Vulpoiu

l.*
greu
zis.

de Om vedea sau nu, asta e Prin orag ciinii unrbli in haite. Poate doar

i;ti:liff

J;?%,

'#;'
dacd te vei preface intr-un purice, nu te vor zdri si te sfigie. O sd vedeji cd nu va fi nevcie si devin purice qi nici nu mi vor sfiEia ciinii, se grozdvi Vulpoiul, care-qi pusese in gind si dea a doua zi o raitd prin oraE gi si fure o gdina

scirfiit de care, huruit de ro{i, tropot de copite, grohditul porc ilor-int r-un cur,int o hbrmdlaie cum Michita al nostru nici in vis nu visase, nici cind avea friguri n-o pomenise.

din tirg. Insd de data aceasta Michita didu greg. La inceput reugi sd se strecoare prin cinepa gi lanurile de porumb de la marginea oraEului; de aici o lud prin gridini, sdrind peste gar, duri gi ascunzindu-se prin buruieni, pini se pomeni in mijlocul oragului. Acum ii era greu sd meargi mai departe. Ar fi trebuit sb llEneascd intr-o clipd pe stradi, si se repeadir apoi in piald Ei si revind tot atit de repede de unde plecase. Pe stradi qi in pia{d se auzeau tot felul de {ipete, zgomoie, zarvb,

'5

facd insi? Trebuia si se incumete s5-Ei duci planul la bun sfirgit. Stitu' pre{ de vreo doud ceasuri, sub nigte buruieni de lingi un gard gi se mai obignui putin cu agitalia din oraE. Revenindu-$i din prima spaimd,. se gindi incotro e mai bine sb fugi. Si Vtlpoiul Michita prinse cural. IEi lui vint qi, dintr-o sdriturd, ajunse in stradS. Pe acolo trecea o mul{ime de oameni. Datoriti prafului stirnit, dar Ei zorului acelor oameni, Vulpoiul reuqi se treaci aproape neobservat. Michita atit aEtepta. Se ghemui 9i...fuga prin ganj, drept in pia{i. unde se aflau precupe{ele venite sd vinrlI oui, unt, ciuperci proaspete, giini, raJe si alte bunit5ti. Dar Vulpoiul nu reugi si ajungd in pial5. Drept in faja lui se ivi un ciine, dintr-o partc venea in fugi un altul qi imediat apiru qi al treilea. Era greu sZ-i picileascS. Ciinii iucepurd s5-1 miroasd gi se repeziri asupra Iui miriind. Michita al nostru incepu si se invirteasci la fel ca musca in apa clocotitd, intrebindu-se cum sI iasi din impas. incotro si Ce

si

i:l

;:l ."

' *r--i
|"'::i:.:i

*. r;

wl

{-"":,

stitu mult pe ginduri gi se repezi prin cea mai apropiatii uEd intr-o tindd, de unde siri in curte Ciulea urechile
fugd? Nu mai gi se uita unde sd se ascundl de urmdritori. Ei! se aud! sint pe aproape! Deodatd zdri un

butoi intr-un colf al cur{ii. FirI si zdboveascd, siri in el Ei se ascunse. Soarta finu gi de data asta cu Michita, fiindci abia intrase in butoi qi haita de ciini apiru litrind, miriind, adulmecind. Aici trebuie sd fie! pe aici! Ciutafi-l!
sirigau cei ce sosiserd Primii Toati haita intrd in scurt timp in curtea care nu era prea mare si incepu sd rdscoleascd prin cotloane adulmecind, scormonind, dar nici urml de Vulpoi. Se apropiari de citeva ori gi de butoi, insi mirosul urit care se rispindea din el ii goni indatd. In cele din urm5, negisind nimic, fugiri care incotro. Vulpoiul Michita se salvase. Se salvase,

'r

ljl.:

tlllrr

insl

cum! neaqteptate
a

Butoiul care-i ieqise salvindu-i via{a, era

in

ca le,

jumdtate plin cu

.!* ..

i&:i "':; r'r'. "

':" '*

:=

.1:-

.*1: t
i;r:
";::,

.,-s:&
i..

i'

jlj ili
r:d!

:. 1 -, ,4.

!
i'r

r\iil
-',!

:-i'

- -

{:i y'

li

ti.t';><

,.
t,..,*

*
11

q:.

*;

i:;;'' - .,

llt s

vopsea de ulei de culoare albastri. Pe semne cd in casa aceea locuia un zugrav care vopsea case, garduri, bdnci de prin parcuri. A doua zi urma si vopseasci un gard mare

gi-si pregdtise un butoi de vopsea intr-un col{ al curfii, pentru a-l avea la indeminS. Sirind in acel butoi, Vulpoiul Michita nimeri cu capul drept in vopsea gi era la un pas sd se indbuEe. Cind veni cu labele dinapoi pe fundul butoiului, tot trupul ii intrase in vopsea. Doar botul, colorat gi el in albastru, ii iegea puJinln afard. A fost nevoit si stea gi si agtepte pind s-a indepdrtat pericolul. Inima ise zbdtea cu putere, foamea ii incrincena stomacul, mirosul de ulei aproape il ineca, dar ce putea face? Bine cd a sciipat teafdr! Dar cine Etie ce va urma? Dacd umbli stipinul la butoi Ei-l giseqte
induntru?

Infringindu-Ei teama, sdrmanul Vulpoi Michita fu nevoit sd stea prins in vopsea pind spre inserat, inlelegind cd, daci ar ii ajuns acum, cu o asemenea infitiEare, in
l0

stradd, nu numai ciinii, ci qi oamenii s-ar fi repezit asupra lui, omorindu-1. Cum se lnserd, Vulpoiul Michita siri iute din neobi$nuita lui baie, strbbitu in fugi strada qi, neobservat de nimeni. se strecuri in gridin6. De aici, printre buruieni gi peste garduri, printre verze gi lanuri de porumb ajunse in padure. In urma sa rhmiseserd

dire a lbastre.

intri in pidure, tocmai pe partea opusi vi-

Se innoptase de-a binelea cind Michita

zuinei sale. Era ildmind, obosit. abia mai respira. Pini acasi mai avea de umblat cale de vreo douir mile, dar nu se mai simtea in stare sd meargi mai departe. Dupd ce iqi mai potoli foamea cu citeva oub pe care le gisi in cuibul unei prepeli{e,
se strecurd

in prima vizuind goalS ce-i iegise

in

cale, imprigtie citeva frunze pe care se intinse gi adormi, ca dupd o baie buni. ' Dacd a doua zi s-a sculat devreme sau mai tirziu-despre asta nu scrie in cir{i. E suficient sd gtim sd, trezindu-se, clsci pu-

ll

ternic ai, scuipind de trei ori inspre partea unde avusese o pltanie aga de uritd, se uitd cu bdgare de seamd in jur, aga cum fac de reguli vulpile gi iegi din vizuind. Iata! Hm! Peste tot era linigte. Inima ii sdlta de bucurie.

vreme numai bune de vinbtoare> se gindi el. In aceeagi clipi igi privi trupul
<<O

$i exclame: Nenorocirel De spaimd sdri intr-o parte. Ce-o mai fi gi asta? Ar ii vrut s-o ia Ia fugd, dar de tine insufi n-ai cum sd scapi! Se opri gi se privi din nou: sint intr-adevdr

eu? Asta e blana mea, asta e coada mea, astea sint labele mele? Nu, nu se putea recunoagte $i pacel Vedea o dihanie ciudatd 9i fioroasS, albastri-albastrd, acoperiti parcd cu niqte solzi, ori tepi, iar coada arlta ca un fel de ciomag mare, plin cu fepi.

Stdtu Vulpoilu. privi ce privi dihania in care se transformase, se mirosi, incerci sa se scuture, dar degeaba. Se tivili prin iarbi,

dar tot nimic. Zgirie cu \gliarele

solzii,

invingindu

qi durerile, dar nu scdpi de ei.

t2

..\\)*Ii+

,&ti ,

r1

,H,* M/gj ,.r.- -6

",R!tF.

*4'u
.t ','i '1',i
.| Yr,
ni

l"{t ' [f, {i\

'tW"

. t2-\

rl

lfY

linSe cu limba-nimic. Se repezi spre o bdlscape de toac6, se azvii in ea, sperind vopsea, dar nici de data asta nu reugi. Vop-

Ii

si

seaua de ulei se uscase din cauza clldurii din vizuini. Descurci-te cum po{i, irate
Michita
!

Intre timp apiru gi Lupul-f5{iorul. Pind ieri fusese bun prieten cu Michita al nostru, insi acum, observind o fiard albastrd, nema-

ivdzutd, plinl de {epi, cu coadi mare gi scorloasa. se sperie cu m plit. Dupi ce-gi reveni, o lui la fugi din rdsputeri. Prin pddure se intilni cu Lupoaica, apoi cu Ursul, cu Mistre{ul, cu Cerbul care-l intrebari de ce aleargd aga de tare. I-upul se holbi la ei gi ingini printre sughituri: E acolol E acolo! E acolo! Si ce inspdimintdtor e! Si ce feroce! Ce minun5|ie! In jurul Lupului se adunaseri nunteroase animale care se strdduiau s5-l linigteasci, i-au dat gi api sd-qi revind mai repede. Maimufa Fruzea ii smulse trei smocuri de pir gi le aruncd in vint ca, odati
l4

\|':.|

.'

,,

-::

l'

.:..

=i i- *o,*,nF

cu ele, si dispard gi spaima lui. Dar degeabal Y Azind cd nu-l puteau face s5-gi revind, animalele hotiriri si meargd iripreuni in direcfia pe care le-o ardtase Lupul qi sd vad} cu ochii lor ce grozdvie putea fi. Ajunserd Ei ele in acel loc Ai, aruncindu-Ei privirile spre aritarea albastri, fugird care incotro. Cum si nu fugd? O asemenea fiari nu se mai vdzuse de cind era lunrea lume gi pidurea pddure! Cine putea qti cit de puternic era, ce colfi avea, ce ghiare gi, mai ales, ce avea de gind sd faci? Degi era tare necdjit de noua sa infd{igare, Vulpoiul Michita observi cit de tare se speriaserd de el, mai intii Lupul, apoi celelalte vie{uitoare ale pi durii.

riu ci
pot !>

atita de mine. Trebuie sd profit de lucrul dsta. Sta{i pu{in, cE vi ardr eu ce

se tem

<iEi!- se gindi Eiretul Vulpoi. Nu e deloc

ridicindu-9i semef coada, igi umfld pieptul 9i porni spre adincul padurii. unde gtia ci se aduni de obicei animalele. lntre

$i,

t6

timp, se rispindise prin toati pidurea vestea despre aparitia unei fiare noi, nemaivizute gi insp Simintitoa re. Toate anintalele pidurii veniseri din diverse cotloane, curioase sa vadd fioroasa a rdtare. Vulpoiul Michita se preficea ci nu le ob. servd gi pigea ingindurat. Cind ajunse in mijlocul luncii, se aEezd pe buturuga unde stdtea de obicei Ursul. Stitea qi aEtepta. N-a

trecut nici o jumitate de orh 9i locul fu in{esat de animale Ei pisdri. To{i iineau si afle cit mai repede cum ardta fiara. Se temeau insi sd se apropie de ea. Stiteau mai
departe tremurind, gata s-o gteargd la prima

migcare a dihaniei. Atunci Vulpoiui le zise cu blinde{e:

Dragii mei, nu vd temefi de nrine! Apropia{i-v5, fiindci vreau se vd spun ceva

deosebit de important. Animalele tot nu aveau curajul sd inainteze. Numai Ursul, abia trdgindu-qi rlsuflarea, il intrebb: Dar cine eEti tu?

t7

Venifi mai aproape, am si vd povestesc totul, le zise Vulpoiul cu glas blind

9i

mieros.

Animalele se apropiard pufin de el, dar nu se incumetau sd inainteze mai mult. Asculta{i, dragii mei gi bucura{i-vd, zise Vulpoiul Michita. Azi dimineajd sfintul Nicolae m-a plSsmuit dintr-o bucati de lut ceresc.

vei numi animalul Minte-Ageri! In impdrilia animalelor domneqte dezordinea, nedreptatea gi nelinigtea. Nimeni nu e sigur acolo pe via{a qi avutul siu. Mergi pe pimint qi fii impiratul animalelor, dd legi noi, asiguri dreptatea Ei nu da voie niminui sd vd [aca vrcun rau>. ^A.uzind una ca asta animalclc aplaudari. Ei, doamne! Deci, vei fi impiratul no<<Te st

suflarea lui, mi-a zis:

Privili ce albastru e! $i, dindu-mi vial5

cu

ru?

Da, copiii rnei, le rispunse cu seriozitate Vulpoiu I Michita. O bucuric dc nedescris domnca in imparatia animalelor. Se apucard de indatb si faci
l8

." ' i..-- - 8,.,';"s=;*---. -l-' ,i

i:"; -.,;-1:
sj

,;",F.

rlD

in fafa noului impirat. Acesta lua cite o

bucatd din fiecare, impdrfind restul, cu dreptate, celor fldminzi. Altd bucurie, alte mul{umiri. Ce impdrat! Cit de bun e! Cit de inJelept! Cu un asemenea impdrat vom trei n'lereu ferici{i, ca-n ra i! $i aga se scurgeau zilele. Vulpoiul Michita

ordine. Vulturii 9i ulii prindeau gdinile, lupii gi urqii sfirtecau oile qi viteii, inghesuindu-le

era un impdrat bun, drept gi milos. El nu mai era nevoit acum sd meargi la vindtoare, sd stea la pind5, sd omoare prada.;Hrana ise aducea tiiati, ba chiar jumuliti Ei cu miruntaiele scoase. $i nu i-o servea oricine, ci sfetnicii lui cei mai apropiafi. Dreptatea

J,ti\

lui era aga ca-n lumea animalelor; cine era

mai puternic, acela era mai bun, iar cine era mai slab, acela n-avea niciodatl cigtig de
cauza.

Animalele trdiau acum ca gi fere impiratul

cel nou: care prindea sau gisea ceva

20

mincare avea, cine nu, raminea flamind. cine-l impuqca vinatorul pierea, iar cine reu-

de Pe

'*{-i {t f^F4,

**"-ff

}re*

'1"

a\

gea sA fuge, era bucuros cd scipase cu via{d.

Erau

infd{igare cu nici-un animal al pidurii. Vulpoiului Michtia, dupd ce devenise impirat, ii trecuse triste{ea. Se temea insi de un singur lucru: ca vopseaua si nu dispari incetul cu incetul qi astfel animalele sd afle cine era in realitate. De aceea nu iegea niciodatd cind ploua, nu se bdga prin hdfiEuri, nu se sc6rpina pi dormea numai pe perne moi. In general avea grijd si nu se trddeze fafd de sfetnicii sii cd ar fi Vulpoiul gi nu dihania Minte-Agerd. Aga trecu un an de zile. Se apropia aniversarea unui an de cind devenise impbrat. Animalele se gindire si sdrbdtoreasci ace-

insi fericite ch aveau un impdrat inielept, puternic ai blind, care nu semena la

astd zi gi se pre?inte un concert deosebit. Se adund un cor format din Vulpi, Lupi, Urgi care compuseserd un cintec de slavd. Seara, dupd ce prin fa{a impiratului se perindi tot alaiul animalelor, dupi ospit Si luiri de cuvint adresate sErbitoritului. apiru
22

-\.\rl

$i incepu sd cinte corul. O adevirati minu-

ni{ie! Urgii ricneau ca baqii, de se cutremurau stejarii. Lupii cintau solo deiectinduti auzul. Cind insl vulpile tinere, irnbricate in straie {drinegti, incepurd sd cinte cu gldscioarele lor subfiri de altiste, impiratul nu se mai putu abfine. Cu inima plinb de duioqie, uiti de pruden{a de care ddduse dovadi pini atunci, ridicd botul Ei urlb la iel ca vulpile! Doamne! Ce s-a intimplat? To{i cintire{ii amu{iri ca la un semnal. Sfetnicilor qi celorlalte slugi Ie cizu parci un vil din priviri. Dar acesta e un Vulpoi! Un simplu Vulpoi! Si, mai ales, vopsit cu ceva de proastd calitate! Ptiu! $i noi, care am crezut ca e cine gtie cine! Mincinosule! I ngeldtoru lel $i, uitind de toate binefacerile Ei de marea lui in{elepciune, iniuriaji cd i-a dus de nas atita timp, se repeziri to{i asupra neferici' tului Michita qi-l sfigiard in bucilele.

(.s