ZPADA I GHIOCELUL

Cnd Dumnezeu a fcut toate cte sunt pe pmnt, iarb, buruieni i flori, le-a mpodobit cu tot felul de culori frumoase. Cnd a fcut i zpada i-a zis: - S-i caui tu singur culoarea care-i place, fiindc tu umbli peste tot. Atunci zpada se duse la iarb i-i spuse: - D-mi i mie din culoarea ta verde i aa de frumoas! Iarba nu vru ns. Rug apoi pe trandafir s-i dea culoarea lui roie, strlucitoare. Dar nici trandafirul nu voi. Ceru culoarea albstruie de la viorea, culoarea galben de la floarea soarelui. Nici una nu ascult rugmintea zpezii. Trist i amrt, ajunse n dreptul ghiocelului. Ctre el i plnse durerea, grind: - Nimeni nu vrea s-mi dea culoare sa. Toate m alung i-i bat joc de mine. Ghiocelul milos, se nduio de soarta zpezii i-i zise: - Dac-i place culoarea mea alb o mpart bucuros cu tine. Zpada primi cu mulumire darul ghiocelului. De atunci poart vemntul alb ca al ghiocelului. Drept recunotin, l las s scoat cporul afar, de cum ncepe s se arate primvara.