CASA CU DOUA BALCOANE* *de Ion Pribeagu*

*Pe strada Toamnei, unde, Pomii-si scuturau povara, Locuia o cuconita Blonda si frumoasa - Clara!** * *Avea trup de crin si gura Rosie ca o muscata, Sanii, doua crizanteme Si era si maritata. * *Sotul ei, Avram Barbulea, Voiajor prin toata tara , Pleca luni de dimineata Si venea sambata seara.* *Astfel ca, in alte zile, Clara dulce , dragastoasa, Marti si joi, sa se distreze, Ma primea pe mine-n casa. **Ii citeam poeme, versuri, Ma-mbatam de glasul ei, Ne spuneam povesti, si-n urma Petreceam, ca de-obicei. **Casa-n care dragei mele Ii fusese scris sa sada, Avea doua-apartamente Cu balcoanele spre strada. **Jos, in gang, urcai o scara, Care-asa, din construire, Nu avea alta intrare, Nu avea alta iesire. **Iar alaturi, statea Sprinta Cu barbatul sau, Haim Malne, Care-avea tot astfel casa Si tot astfel de balcoane. **Nimeni, nimeni, numai scara

Luminata de un bec, Ma stia cand vin la Clara, Mai ales, stia cand plec. **Vremea-si impletea cununa Si destinul priveghea, Sa gustam din fericirea Dragostei, si eu si ea. **Da-ntr-o noapte violenta, Cand cu draga ma distram, Se-auzira pasi pe scara Si ea-mi spune: - Vine-Avram! **Ma imbrac in fuga, fulger, Vinovat ca un borfas Si deschid in graba usa Si-mi dau drumu-n balconas. **Doamne, Tu, care scapat-ai De la jertfa pe Isac, Fa si-acuma o minune Si ma-nvata ce sa fac? **Si precaut, fara voie, Instinctiv, eu fac un salt Si-ntr-o clipa sunt alaturi, In balconul celalalt. **Situatia e grava, Simt in creier un ciclon, Ce ma fac daca vecinul Ma gaseste in balcon?! **Sa sar jos, cu neputinta! Trotuarul e departe, Simt in cerebel o lupta Si pe viata, si pe moarte! **Si de-odata se deschide Usa-ntr-un moment fatal, Si-n chenarul ei apare Sotul Clarei, personal! **Eu inghet si gura-mi muta Nici o soapta nu indruga!

Si ridic in semn de spaima Bratele, in semn de ruga... **Pe cand el, vazandu-mi halul, Ca sa-mi crute umilinta, A dedus fara-ndoiala Ca am fost surprins la Sprinta. **Si intelegand din semne Ca-i cer mila ca un prost, Mi-a dat mana sa sar iarasi In balconu-n care-am fost! **A deschis cu grija usa , Nici un zvon sa n-o alarme Si, cu patos i-a spus Clarei, Care se facea ca doarme: **- Nu ti-am spus eu, Clara draga, Cum ca Sprinta-i o stricata? Uite de-unde are blana, Skong, cu care-i imbracata! **Vino-ncoa, poete draga Si iti jur pe Dumnezeu, Ca n-o sa ne stie nimeni, Nici sotia, nici chiar eu! **M-a condus de mana vesel, Iara eu priveam cuminte, Trupul Clarei, strans in brate Cu o ora inainte. **Si cand m-am vazut in strada, M-am rugat, c-asa mi-e firea, Sa traiasca inginerul Care-a construit cladirea! **Fiindca ce faceam eu daca, Ma pastea un ghinion, Si aceasta casa-a Clarei Avea numai un balcon?! * *CASA CU DOUA BALCOANE* *de Ion Pribeagu*