ANATOMIA, FIZIOLOGIA SI AFECTIUNILE CORPULUI UMAN

CAPITOLUL II NCADRAREA STUDIULUI FIINEI UMANE Biologia este stiinta care se ocup de studiul tuturor organismelor vii, precum i al entitilor ( virusuri / virusi, viroizi ) i fenomenelor legate de acestea. Termenul a fost creat i introdus n tiin in 1802 de ctre Jean-Baptiste de Lamarck i G. Treviranus i provine din cuvintele greceti / bios, via i / logos, cuvnt, discurs, tiin. Organismele sunt sisteme deschise, aflate ntr-un permanent schimb de materie i energie cu mediul ambiant. Caractere comune organismelor: sunt alctuite din una sau mai multe celule; au informaie ereditar ( genom ), codificat n ADN; prezint metabolism; cresc i se reproduc; au evoluat din forme mai simple i evolueaz spre forme mai complexe; nu triesc izolate, ci grupate n populaii care sunt integrate n ecosisteme. Descrierea, identificarea, denumirea si clasificarea organismelor sunt realizate de dou ramuri ale biologiei: taxonomia i sistematica.

Taxonomia este disciplina clasificrii organismelor. Sistematica reprezint studiul diversitii organismelor i a relaiilor dintre organisme de-a lungul timpului. Prima clasificare a organismelor a fost realizat cu peste 2.000 de ani n urm de ctre filozoful grec Aristotel, care grupa organismele cunoscute n Plante i Animale. Carl von Linn ( Carolus Linnaeus ), un naturalist suedez din secolul XVII, a stabilit un sistem simplu pentru clasificarea organismelor i a propus un sistem tiinific pentru denumirea speciilor.Sistemul linean de clasificare este un sistem ierarhic, alctuit din grupe numite taxoni; fiecare taxon reprezint o categorie n care sunt incluse organisme ce prezint caractere comune. Sistemul convenional propus de Linnaeus pentru denumirea speciilor poart numele de sistemul binomial sau nomenclatura binomial ( binar ). Conform acestei nomenclaturi fiecrei specii i se atribuie un nume latin sau latinizat format din dou cuvinte: primul reprezint numele de gen, iar cel de-al doilea numele de specie. Linnaeus recunotea numai dou regnuri: Plantae, n care includea plantele i fungii i Animalia animalele. Taxonomia modern se bazeaz pe nomenclatura binomial i pe ierarhia categoriilor elaborate de Linnaeus, dar utilizeaz mai multe categorii taxonomice principale ( regn, filum, clas,

ordin, familie, gen, specie ) i ia n considerare, n scopul clasificrii, filogenia sau istoria evolutiv a organismelor. Omul reprezinta forma cea mai evoluata de organizare si functionare a materiei vii. Studiul organismului uman se realizeaza in cadrul disciplinelor de anatomie si fiziologie a omului. Anatomia si fiziologia sunt studiate impreuna, deoarece constituie o unitate dialectica, forma si functia fiind caracteristicile fundamentale ale materiei vii, in permanenta interrelatie si interconditionare. Atat forma cat si functia sunt produse ale procesului de dezvoltare si transformare a materiei vii, fiind de neconceput existenta uneia in lipsa celeilalte. SUBCAPITOLUL I RAMURILE BIOLOGIEI 1. Virusologie virusi 2. Microbiologie bacterii si alge albastre 3. Micologie ciuperci 4. Protozoologie protozoare 5. Algologia alge 6. Botanica studiul plantelor cu mai multe subramuri: - Citologie vegetal; - Anatomie vegetal; - Fiziologie vegetal; - Embriologie vegetal; - Palinologie; - Filogenie vegetal; - Taxonomie vegetal. 7. Zoologia studiul organismelor care sunt ncadrate n regnul Animalia. Termenul de zoologie provine de la cuvintele greceti zoon a animal i logos a stiinta. Zoologia studiaz structura, funciile, comportarea, dezvoltarea, filogenia, clasificarea, distribuirea i utilizarea animalelor. Subramuri: - zoologia vertebratelor ( mammologie sau teriologie , ornitologie, ichtiologie, herpetologie ). - zologia nevertebratelor entomologie; - embriologie animala; - taxonomie animala;

8. Anatomie ramur a biologiei morfologice care studiaz forma si structuraorganismelor, ca si ale prtilor lor componente. n mod curent, termenul are mai ales o conotatie medicala desi metodele anatomiei sunt aplicabile pentru orice organism pluricelular ( inclusiv animale, plante, unele ciuperci ). Exist mai multe variante ale anatomiei, care pot fi clasificate astfel: A. Dup obiectul de studiu: anatomia vegetala, animal si anatomia omului. B. Dup modul de abordare al obiectului de studiu: a) Anatomia descriptiv ( sau general, sistemica ) studiaza tesuturile si organele tinnd seama si de propriettile lor fiziologice si urmrete organizarea acestora n aparate si sisteme. b) Anatomia topografic studiaz pozitiile diferitelor elemente anatomice precum si raporturile dintre acestea. Are ca pricipiu de studiu criteriul sintetic, pe regiuni, stratigrafic, al organismului. De aceea este numita si anataomie regionala sau pentru ca este strans legata de practica chirurgicala i se mai spune anataomie chirurgicala sau aplicativa. c) Anatomia funcional studiaz relatiile de cauzalitate si dependent dintre forma, pozitia si functia diferitelor elemente anatomice. d) Anatomia patologica ( anatomopatologia, morfopatologia ) este disciplina medical care studiaz modificrile de ordin macroscopic si microspopic intervenite la nivelul organelor si tesuturilor ca urmare a unei stri patologice, sau pe cele care cauzeaz diferite stri patologice. e) Anatomia clinic se ocup cu integrarea cunostintelor de anatomie n practica medical ( examen clinic, manevre terapeutice etc. ). f) Anatomia comparat studiaz comparativ alctuirea acelorasi elemente la diferite specii, cutnd s integreze diferentele si similitudinile n cadrul proceselor de evolutie, adaptare. Subramuri: - anatomia comparata a vertebratelor; - anatomia umana. 9. Histologie 10. Neurobiologie 11. Etologie 12. Imunologie 13. Antropologie 14. Genetica 15. Ecologie 16. Paleontologie 17. Parazitologie 18. Fiziologie din limba greaca: phisos natur si logos cunoastere ) se ocup cu studiul functiilor mecanice, fizice si biochimice ale organismelor vii. Fiziologia este o disciplin biologic complex, ce cuprinde:

studierea organismelor din perspectiva a mai multor nivele de organizare, att n ansamblu, ct si fiecare nivel particular ( diferitele sisteme de organe, organele, tesuturile si celulele ); studierea interactionrii dintre un organism si mediul su; studierea functiilor fiziologice importante a organismelor precum, nutritie, locomotie, reproducere, simturi. Fiziologia se ocupa cu studiul functiilor diferitelor structuri anatomice (celule, tesuturi, organe, sisteme) si cu mecanismele de reglare a functiilor si de integrare a lor, astfel incat organismul sa constituie un tot unitar, in echilibru dinamic permanent cu mediul inconjurator.

SUBCAPITOLUL II ORGANIZAREA LUMII VII II.1. Regnul Reprezint cea mai nalt categorie sistematic folosit pentru a clasifica organismele. Desi s-au facut mai multe clasificari cea general acceptata este cea prezentata in randurile de mai jos. Exista 5 regnuri:Monera, Protista, Fungi, Plante i Animalia. 1. Regnul Monera include organismele procariote: bacteriile si cianobacteriile (alge albastre-verzi). Caracteristic pentru aceste organisme este organizarea simpl si primitiv a corpului. Celulele procariotelor sunt lipsite de nucleu bine definit. Datorit dimensiunilor foarte mici ele nu pot fi vzute cu ochiul liber, motiv pentru care sunt incluse n grupa microorganismelor. Regnul Monera cuprinde doua grupe principale de organisme: alge albastre-verzi ( cianobacterii ) si bacteriile ( archebacteriile si eubacteriile ). 2. Regnul Protista grup eterogen de microorganisme eucariote cu organizare celulara simpla, fie unicelulare, fie pluricelulare, cu mod de hranire hetereotrof. De obicei traiesc in medil acvatic. Protistele cu caracter animal se numesc protozoare ( parameciul ) iar aici intra amibele, zooflagelatele, cilioforele, etc. iar cele cu caracter vegetal sunt algele unicelulare ( verzi, rosii si aurii, nu si cele albastre care sunt procariote ) si euglene mixotrofe. 3. Regnul Fungi alctuit din organisme eucariote, avnd un aparat unicelular sau pluricelular, heterotrofe, ce populeaza orice mediu cu inmultire asexuata si sexuata. Regnul Fungi constituie o grup aparte de organisme uni i pluricelulare, numite i ciuperci, care prezint nenumrate specii, ntlnindu-se n toate mediile de via. Ciupercile sunt taolofite ( organ vegetativ fara vase conducatoare ) nu isi pot prodece singure hrana fiind obligate sa traiasca in sau pe alte organisme ( ca plante parazite ) sau pe materie organica moarta ori in descompunere ( ca plante saprofite ). Fungii pot fi benefici pentru om, cum sunt drojdiile, speciile de pencillium, din care deriva penicilina, si fungi patogene cum sunt micozele.

Fungii au un rol esenial n ecosistemele naturale. Fr ciupercile saprofite descompuntoare, am sta ngropai sub un strat foarte gros de deeuri biologice ( gunoi, frunze, ramuri, alte resturi de origine vegetal sau animal ). Fungii, din acest motiv, au fost numii gunoieri binevoitori ai naturii. In cadrul fungilor intra mucegaiul si lichenii, levurile ( drojdii ). 4. Regnul Plante un imens grup de vieuitoare care posed carcteristici proprii. Plantele sunt organisme n marea majoritate a cazurilor autotrofe, care si pregtesc singure hrana din substante minerale, ap si dioxid de carbon n procesul de fotosintez folosind drept surs de energie, lumina solar. Plantele se port multiplica prin reproducere asexuata,sexuata sau reproducere care cuprinde ambele tipuri enumerate anterior. Indiferent de tipul de reproducere, stadiul de la care se porneste poart numele de germene. Reproducerea sexuat se face cu ajutorul germenilor sexuati ( zigoti ), iar reproducerea asexuat se face cu ajutorul germenilor asexuati ( specializati spori si zoospori, nespecializati bulbi, tuberculi ). Aceste regn are mai multe increngaturi, dar care nu prezinta interes pentru lucrarea de fata. 5. Regnul Animal organism ( fiint vie ) plucricelular, hetertrof deci care nu si poate produce el nsusi substantele organice necesare hrnirii ( cum fac plantele, algele si bacteriile albastre verzi prin fotosinteza ), fiind nevoit s foloseasc substante organice gata preparate luate din mediu. Majoritatea folosesc oxigenul pentru respiratie. Exista si unele animale care triesc n medii fr oxigen. Acestea respir anaerob. Definitia biologic a cuvntului se refer la toti membrii regnului animalia, inclusiv omul. Rezultatele cercetarilor de nivel molecular au aratat ca sistemul de clasificare a lumii vii in cele 5 regnuri nu este corect din punct de vedere filogenetic, din mai multe motive: cele doua regnuri de microorganisme eucariote - Protista si Fungi sunt artificiale; - plantele si animalele ( Metaphyta si Metazoa ) au evoluat din organisme eucariote unicelulare; - in sistemul celor 5 regnuri, diferentele dintre Monera ( Procaryotae ) si celelalte 4 regnuri sunt mult mai mari decat diferentele intre reprezentantii celor 4. n jurul anului 2000, taxonomia devenea deja mult mai complex, mprind lumea vie n 2 domenii ( 3 dup alte ncadrri, eubacteria, archebacteria si eucariote ) i n 6 regnuri, aa cum se poate vedea n tabelul de mai jos. Domeniu Procary a Regn Archaebacteria Eubacteria (bacteriile Alctuire Cuprinde microorganisme procariote: virui, o serie de bacterii.

adevarate)

- Protista - Fungi - Plantae - Animalia Eucarya

Cuprinde organisme eucariote: protozoare, ciuperci, licheni, muschi, ferigi, conifere, plante cu flori i cu fructe, animale nevertebrate (viermi, crustacee, molute, insecte, acarieni), animale vertebrate (peti, amfibieni, reptile, psri), animale vertebrate mamifere.

Sistematica vieuitoarelor, mai ales al acelora care se afl n poziii inferioare ale clasamentului taxonomic, a cunoscut o nou reaezare ncepnd cu anul 2002, ea bazndu-se azi, mai puin pe caracterele morfologice ale populatiilor i mai mult pe materialul genetic aflat n nucleul celulelor. Astfel, nrudirea fenotipic ( un ansamblu de caractere atribute , sau trasaturi, ale unui organism: de exemplu morfologia, proprietile biochimice sau fiziologice, dezvoltarea, comportarea. Fenotipul e dependent de genotip; dar nu toate organismele cu acelai genotip arat sau se comport la fel, fiindc nfi area i comportarea sunt modificate de condiii ambientale i de dezvoltare. II.2. Omul - fiin biologic este ncadrat taxonomic n: Regnul Animalia. Phylum ( increngatura ) Chordata:ncrengtur de animale ce posed notocordsau coarda dorsala, epineur ( cordon alungit de celule, care constituie scheletul axial primitiv al embrionului, servind ca ax frontal in jurul caruia se dezvolta corpurile vertebrate ), pungi faringiene ( pungi pereche situate de o parte si de alta a faringelui la embrion; din aceste pungi se dezvolta avitatea timpanica, glandele paratiroide, timusul si probabil glanda tiroida ) si sistem nervos epineur ( tub nervos situat deasupra notocordului ( epineur, va da nastere la sistemul nervos central ). ncrengtura include acraniatele, ciclostomatele, pestii, amfibienii, reptilele si mamiferele. Desi sunt foarte diverese, cordatele posed caracteristici comune. Toate cordatele au schelet axial, intern. Subphylum ( subincrengatura ) Vertebrate: cea mai mare subncrengtur a ncrengturii Chordata, cuprinznd toate animalele, ce au o coloan vertebral. Pe langa coloana vetrebrala mai este prezenta si cutia craniana, organe de simt specializate, si sisteme de organe bine definite. Aceasta subincrengatura cuprinde mai multe clase: pestii, amfibieni, reptilele, pasarile si mamiferele. Clasa Mammalia: clas de animale vertebrate, care nasc pui vii si i hrnesc cu lapte. Mamiferele sunt cele mai dezvoltate si adaptabile vertebrate. Corpul lor este acoperit cu pr, blan, tepi sau plci, dau nastere la pui vii si i hrnesc cu laptele produs de mamele, sunt animale homeoterme, avnt o temperatur medie a corpului de 36 38 de grade Celsius, au glande mamare sub piele, inima este cvadricameral, cu dou atrii

si dou ventricule, dentitia este alctuit din dinti specializati (canini, molari, s.a.) si prezint 3 osisoare ale urechii medii: ciocanas, nicovala si scarita. Ordinul Primates: cele mai dezvoltate mamifere ( din latinescul prima prima / primul ). Cuprinde toate familiile de maimute si omul, caracterizate prin membre prehensile ( cu care se pot prinde sau apuca, gratie degetului I opozabil ) si encefal bine dezvoltat. Familia Hominidae: familie de hominieni fosili sau actuali, care se caracterizeaz prin mers biped si dentitie uman. Omul si unele maimute. Genul Homo: denumire stiintifica arhaica omului sub toate speciile ( sapiens, australopitecus, etc ). Specia sapiens: omul modern. Altii clasifica ca omul modern este homo sapiens sapiens. Potrivit unor cercettori, Homo sapiens reprezint o specie care la rndul ei cuprinde mai multe subspecii. Aceste subspecii includ att formele arhaice de oameni ct i pe omul modern. Dup aceste preri, oamenii moderni aparin subspeciei Homo sapiens sapiens. Formele arhaice de oameni sunt reprezentate de: omul de Neaderthal ( Homo sapiens neanderthalensis ), omul din Heidelberg ( Homo sapiens heidelbergensis ). Cea mai pregnanta trasatura umana in plan fizic este pozitia ortostatica ( verticala ). Ortstatismul a determinat modificari anatomice in alcatuirea corpului uman, in special la nivelul scheletului si a sistemului muscular. Statiunea si locomotia bipeda ( folosirea pentru mers a membrelor inferioare ) au eliberat membele superioare de servitutea locomotiei. Ali taxonomiti nu consider formele arhaice i moderne ca aparinnd aceleiai specii ci mai degrab ca fiind specii diferite, n acest caz fiind utilizat taxonomia standard, ca de exemplu Homo rhodesiensis sau Homo neanderthalensis. II.3. Organisme autotrofe si heterotrofe Din punct de vedere trofic ( nutriional, alimentar ), vieuitoarele se mpart n dou mari categorii: organisme autotrofe i organisme heterotrofe. Autotrofele sunt acele organisme care i sintetizeaz substanele necesare vieii pe baza substanelor minerale. Majoritatea plantelor sunt autotrofe, ele reuind, sub influena luminii, graie clorofilei, s sintetizeze substane organice din substane minerale. De asemenea, autotrofe sunt bacteriile i algele chemosintetizante sau fotosintetizante, care pe baza energiei rezultat din procesele oxidative ori n urma fotosintezei, reuesc s lege structuri anorganice, construind moleculele organice necesare metabolismului. Organismele heterotrofe se hranesc cu substante organice gata pregatite de natura vegetala sau de natura animala. Aceste vieti, se mpart n patru mari categorii: organisme saprofite, organisme simbiotice, organisme parazite i organisme digeratoare. Organismele saprofite Nutriia organismelor heterotrofe saprofite, se realizeaz pe seama degradrii materiei organice ( de origine vegetal sau animal ) lipsite de via. n urma metabolismului lor, rezult substane anorganice ( ap, dioxid de carbon, amoniac ), materii prime necesare organismelor autotrofe. Foarte multe specii de ciuperci i de bacterii intr n aceast categorie. Importana ecologic a saprofitelor este foarte mare, att prin faptul c elimin deeurile biologice, ct i ca o consecin a faptului c asigur autotrofelor sursele necesare de hran.

Organismele simbiotice Form de convieuire reciproc avantajoas ntre dou specii diferite de organisme, o relaie trofic bilateral pozitiv reciproc dependent, se realizeaz ntre dou specii simbiotice. Graie simbiozei trofice, pot exista lichenii, care sunt asociai dintre alge i ciuperci. Relaii simbiotice se mai realizeaz ntre rdcinile unor plante i unele bacterii ( Rhizobium din rdcinile Fabacealelor ) sau ciuperci. Organisme parazitare Organismele parazite triesc pe seama altor organisme, hrana lor provenind din materia vie. Cele trei forme de parazitism ( accidental, facultativ, obligatoriu ) sunt larg rspndite n natur, afectnd multe organisme, de la bacterii ( pot fi parazitate de ctre virui ), pn la animalele mamifere i om. Exist ciuperci parazite, plante parazite, insecte parazite, etc. n cadrul relaiilor trofice, organismele parazitate se numesc gazde. Organisme digeratoare Digeratoarele sunt organisme care trec substanele organice preluate din natur, printr-un sistem intern de prelucrare, ancestral (n cazul microorganismelor fagocitare) sau evoluat (cum se ntmpl la fiinele cu tub digestiv ). n cazul animalelor, dup compoziia hranei, acestea se mpart n: - organisme detritofage ( consum detritus, adic resturi de material vegetal sau animal care a intrat n descompunere ); - organisme necrofage (c onsum plante i animale moarte, neintrate n descompunere ); - animale fitofage ( se hrnesc cu vegetale ); - animale zoofage ( se hrnesc cu alte animale vii sau cu esuturile lor ); - mixte sau omnivore ( consum att att hran vegetal ct i animal ).

II.4. Organizarea vietii in perspectiva ecologica II.4.1. Biosfera, numit i ecosfera, este nveliul de via al pmntului, sau partea nsufleit a Terrei, ntins de pe fundul oceanelor pn n vrful munilor, din peterile ntunecoase pn n vzduh. Biosfera cuprinde totalitatea ecosistemelor de pe Pmnt. Descompus pe componentele ei abiotice, biosfera cuprinde: - Litosfera cuprinde scoara terestr ( crusta continental i crusta oceanic ) i partea superioar a mantalei. Ea este solid, dur, relativ casant, avnd o grosime medie de cca. 100km, ceea ce nseamn foarte puin, avnd n vedere c raza Pmntului are o lungime de aproape 6.400 km. Scoara terestr, dac comparm globul pmntesc cu un ou, este groas ct coaja acestuia. La suprafaa scoarei terestre a uscatului, apare solul, care reprezint unul din substraturile ecologice cele mai importante ale Terrei, deoarece constituie premiza dezvoltrii organismelor autotrofe, care stau, ca productori primari, la baza piramidelor trofice. O foarte

intens activitate biologic, se desfoar n stratul de sol n care se dezvolt rdcinile plantelor, strat numit rizosfera. - Troposfera stratul Atmosferei, care e cel mai apropiat de Pmnt, dupa care urmeaza stratosfera, mezosfera, termosfera si exosfera. Este singurul strat al atmosferei care gazduieste viata. - Hidrosfera masa total de ap liber a Terrei, aflat sub form lichid la suprafa (oceane, mri, fluvii, ruri, lacuri, etc. ) sau la adncime ( pnza freatic ), sub form solid ( gheari zpad ) sau sub form gazoas ( apa din aer ). II.4.2 Ecosistemul Ecosistemul reprezint o unitate funcional complex a naturii, un sistem interptruns i unitar, n care acioneaz factori abiotici si biotici caracteristici. Sub influena tuturor acestor factori, n ecosistem se desvresc toate ciclurile biologice, energetice i chimice locale. Ecosistemul este o noiune introdus n 1935 de botanistul Arthur Tansley n domeniul ecologiei, pentru a desemna o unitate de funcionare i organizare a ecosferei alctuit din biotop si biocenoza i capabil de productivitate biologic. Ecosistemul cuprinde i relaiile dintre biotop i biocenoz i relaiile dintre organismele biocenozei. Pentru ca un ecosistem s fie funcional este necesar s conin trei elemente de baz: producen ii, consumen ii i reducenii ( cu unele excepii ultimul element poate s lipseasc n unele ecosisteme ). Biotopul format din totalitatea factorilor abiotici, adic din toate elementele i condiiile nensufleite care influeneaz un anumit areal (apa, vantul, energia solara, clima, umiditatea ). Biotic reprezint toate elementele biocenozelor, precum i relaiile care se stabilesc ntre populaiile sale. Biocenoza reprezint componeta vie a unui ecosistem. Este un sistem de mai multe populaii care ocup un anumit biotop, aa cum sunt populaiile de plante ierboase dintro livad, populaiile de vieuitoare dintr-o pdure sau populaiile acvatice dintr-un lac ns, existena biocenozei se bazeaz, n primul rnd, pe relaiile supraindividuale ale componentelor sale, deci pe interaciunea dintre diferite populatii. Biocenozele sunt alctuite din populaii ( specii ) care ntrein relaii reciproce. Cu ct n componena unei biocenoze se regsesc mai multe specii, cu att ea este mai stabil, deoarece posibilitile de autoreglare sunt mai vaste. Sub influena local a factorilor de mediu, din rndul populaiilor, s-au desprins grupuri de indivizi, care dei aparin aceleiai taxon, se deosebesc de gruparea de baz prin unele particulariti morfologice, fiziologice i ereditare. astfel de grupuri formeaz populaii locale. Astfel avem: - ecotip form subspecific, o subdiviziune genetica si ecologica a indivizilor, cu unele diferene genetice i cu anumite nsuiri ereditare proprii fa de alte subspecii, n interiorul unei specii, prin care se deosebesc de alte grupuri ale speciei date, din alt mediu, subdiviziune care a rezultat n urma adaptrii acestui organism la un habitat nou, cum ar fi un grup de plante din aceeasi specie;

- ecoton reprezint zona de tranziie ntre dou biocenoza vecine, prezentnd populatii coninute de ambele biocenoze precum i specii proprii. Legtura cea mai simpl stabilit ntre doi indivizi distinci ( care aparin unor specii diferite ) sau ntre dou populaii, poart denumirea de biosistem. Relaiile n biosistem sunt ntotdeauna de interdependen. De exemplu, ntre molid i lichenul mtreaa bradului (Usnea barbata), vegetal ce crete pe acest arbore, se formeaz un biosistem. La fel se ntmpl primvara, ntre o populaie de albine i o populaie de salcami. Habitatul reprezint poriunea dintr-un ecosistem, ocupat de indivizii unei anumite populaii. Deoarece n cadrul ecosistemului, habitatele ofer toate condiiile optime de via unei populaii, ntr-o biocenoz exist attea habitate cte specii sunt. Habitatele pot fi izolate una de alta sau intersectate. Delimitarea precis a habitatului n cadrul biocenozei a condus la crearea nisei ecologice. Lato sensum habitatul n care coexist mai multe specii de plante sau animale se numete biotop.

n cadrul unui ecosistem, are loc un permanent transfer de energie i materie. Legtura energetico-material ntre diferitele populaii ale unei biocenoze, n care unele dintre ele ndeplinesc rolul de productori, iar altele de consumatori, se numete lan trofic. Grup trofic Nivel trofic Explicaii Sunt reprezentai de organismele autotrofe, ntre care, cele mai importante sunt plantele - pentru domeniul terestru i algele pentru domeniul acvatic. Sunt oraganisme hetereotofe care consum hran vegetal (organisme fitofage).

Grupul productorilor Grupul consumatorilor

Nivelul productorilor primari Nivelul consumatorilor primari

Nivelul consumatorilor secundari Nivelul consumatorilor teriari Nivelul detritofagelor i necrofagelor

Acest nivel este ocupat de organismele heterotrofe carnivore primare, care consum organisme fitofage. Carnivore secundare, acestea hrnindu-se cu carnivorele primare. Aceste organisme, se hrnesc cu detritus sau cu cadavre, naintea intrrii lor n descompunere. Unele bacterii i ciuperci, i asigur nutriia pe baza materiei organice nevii, aflate n descompunere. n urma metabolismului, saprofitele descompun total doar unele substanele organice, elibernd o anumit cantitate de compui minerali necesari productorilor primari, restul materiei organice, fiind utilizat n scopuri proprii. Din acest motiv saprofitele, pot fi situate la grania dintre consumatori i descompuntori.

Nivelul saprofitelor Unele bacterii i ciuperci, descompun materia organic, elibernd substanele Nivelul descompuntorilor minerale necesare productorilor primari. saprofii Reductorii sunt microorganisme care desvresc descompunerea substanei organice, elibernd elementele minerale necesare productorilor.

Grupul descompuntorilor

Nivelul reductorilor

n cadrul fiecrui lan trofic, exist diferite nivele ( etaje ) trofice:

- productorii ( organismele vegetale ); - consumatorii primari ( organisme animale care se hrnesc cu vegetale ); - consumatorii secundari i teriari (animale care triesc pe seama consumatorilor primari, respectiv secundari); - descompuntorii ( fungi, bacterii i alte organisme care descompun materia organic, oferind condiii optime de hrnire productorilor primari ).

Pe langa factorii biotici si abiotici, asupra vietii mai are impact si factoul antropic, adica acela determinat de activitatea omului. Fiecare individ din lan se hrnete pe seama unui individ situat ntr-o poziie inferioar, ceea ce presupune existena unor nivele diferite, n cadrul relatiilor trofice stabilite ntre acetia. Astfel, apar mai multe grupe trofice, n cadrul crora, fiecare nivel este ocupat de organismele care aparin aceleiai categorii trofice, chiar dac nu exist vreo nrudire taxonomica ntre ele, aa cum se poate vedea n tabelul de mai sus.