COMUNISMUL SOVIETIC

Proiect realizat de : Bordei Bianca Cojocaru Mircea Dumitru Mdlina Ionic Cristian Oprea Clara erban Diana ic Diana ucu Theona Toma Claudiu Tudor Alexandra Clasa a XI-a MIEG An colar 2012-2013

Folosim termenul de comunism sovietic pentru a ne referi la sistemul economic dominant in estul Europei, Rusia, China si alte tari pe aproape toata durata secolului XX si diferentia astfel de sistemele comuniste si socialiste prevazute de Karl Marx. Imperiul rus crestea si se consolida pana cand, la inceputul secolului XX, ocupa un mare teritoriu, desert in mare parte, proasta comunicare. Marea parte a populatiei traia in forme de viata neolitice, in sate agricole fara comunicare. O mica parte a populatiei traia la oras. Indicii slabi de alfabetizare a populatiei impiedicasera triumful revolutiei burgheze si liberale ale altor tari europene. Forma de guvernare se evidentia mereu printr-o extraordinara concentrare a puterii intr-un stat monarhic absolutist. Dar primul razboi mondial a facut ca dinastia tarista, deja foarte slabita inainte de razboi, sa intre in criza si sa cada. Conflictele referitoare la preluarea puterii vacante au infruntat doua programe de guvernare radical diferite, proiectul liberal al lui Kerensky si cel statal al bolsevicului Lenin. Ultimul a fost cel care a castigat si a initiat un experiment social de o amploare fara precedent. Un nou sistem economic, despre care nu se stia decat in teorie, se impune intr-o tara imensa. De-a lungul istoriei umanitatii conflictul intre administratorii societatii si individ era constant. Acesta se rezolva mereu, fara insa ca vreuna dintre parti sa fi castigat. In unele societati, indivizii aveau multa capacitate de initiativa si libertate pentru a adopta decizii, de exemplu in Grecia clasica; in altele statul detinea puterea, ca de exemplu in unele dinastii faraonice. Dar intotdeauna au existat ambele forme de adoptare a deciziilor economice. In comunismul sovietic se incearca pentru prima data sa se instaleze un sistem in care toate deciziile economice sa fie planificate de stat. La mijlocul anilor treizeci, Stalin anunta ca ar fi reusit sa faca acest lucru. Intreaga proprietate privata a mijloacelor de productie disparuse. Pamantul si fabricile, comertul, constructiile, toate mijloacele de transport, comunicare si informare sunt proprietatea aparatului de stat si sunt controlate de acesta. Toti cetatenii lucreaza in posturile distribuite lor de catre Guvern; toate bunurile si serviciile dobandite sau primite sunt proportionate de stat. In celelalte tari comuniste - China, Europa orientala, sud-estul Asiei, Cuba - nu ating acest nivel, dar cheltuielile statului reprezinta in toate cazurile mai mult de 95% din venit.

In balanta sistemului comunist se pot nota impresionante realizari economice. Toti cetatenii acestor tari au acces la educatia elementara, la serviciile sanitare si la alimentatia de baza, inclusiv cetatenii din regiunile mai putin dezvoltate. Unele domenii ale cunoasterii si tehnologiei avanseaza notabil. In schimb in altele, cum ar fi informatica, regresul este evident. Marile probleme care apar sunt de natura sociala. Lipsa stimulilor economici se resimte in productivitatea muncii. Solutia teoretica consta in crearea unui "om nou" la care disparea egoismul si care lucra pentru motive de solidaritate. In realitate, puterea trebuie sa exercite un control puternic si foarte represiv pentru a mentine functionarea sistemului. Libertatile individuale dispar complet. Zidul Berlinului, construit pentru a evita ca cetatenii sa fuga de sistem, se transforma intr-un simbol evident al esecului social. Dupa moartea lui Stalin, in anii '60 si '70, sunt multe incercari de reforma si liberalizare, promovate atat de putere cat si de intelectuali sau grupuri de cetateni. Toate se termina cu un esec. In anii '80 economia comunista era de asemenea in criza. Cetatenii au pierdut respectul pentru autoritati si legi; gravul accident de la centru nuclear de la Cernobil scoate in evidenta faptul ca regulamentele si normele nu se indeplinesc. Planurile cincinale esueaza. Rafturile din magazine sunt goale. Nu se gasesc nici macar produsele de baza. Nu se importa practic nimic din exterior si tarile comuniste reprezinta mai putin de 5% din comertul international. Capacitatea productiva a SUA, Europei si Japoniei este coplesitor superioara. Cu scopul de a mentine echilibrul in concurenta dintre blocuri, se aloca cele mai bune mijloace in cursa pentru inarmare si spatiu. In ciuda acestui lucru esecurile in dezvoltarea informaticii demonstreaza clar ca aceasta cursa este pierduta. In final sistemul isi recunoaste esecul si se surpa aproape instantaneu in jurul anului 1990. Toate tarile comuniste au initiat un proces de tranzitie mai mult sau mai putin rapid spre sistemul capitalist. Economiile in tranzitie au pus noi probleme teoriei economice. Cu putin ajutor sau chiar fara din partea FMI si a tarilor occidentale, unele tari excomuniste au atins o tranzitie si recuperare rapide, in timp ce altii, ca Bielorusia, continua sa mentina intacte vechile

institutii sovietice si continua sa se scufunde intr-o grava depresie economica. China, care a initiat lente reforme in trecut, atinge impresionante nivele de crestere economica sustinute, de doua decenii. Unele tari europene au reusit sa acopere repede costul transformarilor si se pregatesc pentru integrarea europeana.

n ianuarie 1924 Lenin murea, iar la conducerea puterii sovietice venea Stalin, de numele cruia se leag noua viziune asupra problematicii construirii socialismului, cunoscut sub numele de stalinism. Stalin a dat dictaturii proletariatului forma i coninutul totalitarismului de stnga, adic dictatur absolut n care partidul comunist are rolul conductor, caracterizat de greeli grave, voluntarism mpins pn la abuzul de putere, teroarea ridicat la rangul de politic de stat, controlul total al societii i cultul personalitii. Direciile ctre care a canalizat Stalin efortul construciei socialismului prin planurile cincinale au fost: colectivizarea gospodriilor rneti, dezvoltarea industiei grele i electrificarea. Procesul de transformare a proprietii private n proprietate cooperatist ("colhoznic") n agricultur a fost svrit forat, asupra ranilor exercitndu-se presiuni care au mers pn la execuii i deportri n mas n Siberia. Cazul Ucrainei, unde Stalin a povocat voit o foamete cumplit n 1932, cnd au murit 6 milioane de oameni, este cel mai cunoscut. n acelai timp, centraliznd toate mijloacele productive i financiare, statul sovietic a intrat ntr-un program masiv de investiii industriale care, cel puin cantitativ, au ridicat URSS-ul n rndul marilor puteri economice ale lumii. Creterea economic a fost forat, cu preul unor costuri uriae, cci orientarea planurilor economice spre dezvoltarea precumpnitoare a sectorului industrial a creat o stare cronic de neacoperire a necesitilor de bunuri de consum ale populaiei. Intensificarea procesului de colectivizare a pmntului a generat deseori, la nivelul ntregii ri, foamete i srcie n lumea satelor. Stalin a fcut greeli grave nu numai n conducerea proceselor economice, dar a ntrit peste msur aparatul birocratic i de represiune intern, crend adevrate instrumente ale teroarei i nclcrii drepturilor omului, ntre care se detaeaz gulagurile, spaii concentraionale unde deinuilor, muli "foti tovari de drum" czui n disgraie, devenii simpli adversari politici, le erau nclcate toate drepturile cu scopul obinerii recunoterii unor vini imaginare pentru a fi nlturai, de cele mai multe ori fizic. Sub egida lui i din dispoziia sa expres, au avut loc numeroase epurri n rndul oamenilor politici, intelectuali i militari. n 1927 Troki, rivalul principal al lui Stalin, a fost

nlturat din partid pentru ca n 1940 s fie ucis la Mexico City. ntre 19361938 au pierit, ntre alii, n urma epurrilor, Kirov, Kamenev, Briharin, Tuhacevski; peste 8 miliarde de ceteni au fost nchii n lagrele i nchisorile de munc forat din Siberia. Dorina lui Stalin de a controla ntreaga societate nu cunoate limite; totul trebuia s se subordoneze "genialului cunductor" cci pin el era glorificat proletariatul din ntreaga lume. Au fost puse n acest fel bazele unui cult al personaitii la dimensiuni pe care istoria nu le mai cunoscuse. Din pcate stalinismul, model de construcie a socialismului definit prin Constituia sovietic din 1936, n care se specifica supemaia partidului comunist, a fost singurul aplicat pn n 1989.

Partidul Comunist al Uniunii Sovietice

Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (n rus: = ) a fost numele folosit de succesoriifaciunii bolevice a Partidului Social Democrat al Muncitorilor din Rusia din 1952 pn n 1991. Denumirea de Partid Comunist a fost prezent n numele partidului nc din 1918, atunci cnd bolevicii au devenit Partidul Comunist al ntregii Rusii (bolevicii). n 1925 partidul a devenitPartidul Comunist al ntregii Uniuni (bolevicii) ( ( ), ()). n 1934 a devenit Partidul Comunist (bolevic) al Uniunii Sovietice (PC(b)US). n cele din urm, n 1952, el a devenit Partidul Comunist al Uniunii Sovietice sau, mai simplu, PCUS. Odat ce s-a format Internaionala a treia sau Cominternul n 1919, structura marxist-leninist centralist democratic a PCUS a fost copiat de ali membri ai Cominternului, ceea ce a dus la formarea de partide comuniste n ntreaga lume. Pentru cea mai mare parte a istoriei Rusiei Sovietice i a Uniunii Sovietice, Partidul Comunist a fost nelipsit de la guvernare i a fost singurul partid politic tolerat de guvern i de forele lui de securitate. Ca o consecin, istoria URSS i a PCUS se ntreptrund i se suprapun. Pentru cei interesai de istoria PCUS este util s consulte seria de articole Istoria Rusiei.

Structura PCUS(b) n 1919 a fost creat un Birou Politic, care a avut iniial cinci membri, avnd ca sarcin conducerea treburilor zilnice ale partidului. La nceput, cea mai nalt instan a Partidului era Comitetul Central. Primii membri plini ai Politburo au fost: Lenin, Troki, Kamenev, Stalin i Krestinski cu trei membri supleani: Buharin, Zinoviev i Kalinin. De-a lungul celui de-al treilea deceniu, s-au inut congrese ale partidului aproape n fiecare an. PCUS Cea mai nalt instan conductoare a PCUS era Congresul Partidului, care la nceput se ineau anual pentru ca apoi s devin mai rare, n special pe vremea lui Stalin. Congresul Partidului alegea Comitetul Central care, la rndul lui, alegea Politburo Biroul Politic. Sub Stalin, cea mai important poziie din partid a devenit cea de Secretar General care era ales de Politburo. n 1952, titulatura de Secretar General a devenit Prim Secretar iar Politburo a devenit Prezidiu, asta pn i-au recptat numele n timpul lui Brejnev, n 1966. n teorie, puterea suprem aparinea Congresului Partidului dar, n practic, structura de putere era invers i, dup moartea lui Lenin, puterea suprem a fost concentrat n minile Secretarului General. La nivelurile de jos, conducerea partidului era asigurat de Comitetele de Partid, partkom ( ). Un partkom era condus de secretar al partkomului ( ). La intreprinderi, colhozuri, instituii, etc, comitetele erau denumite "partkom". La nivele mai nalte, comitetele aveau nume abreviate precum: raikom ( ) la nivelul de raion, obkom ( ) la nivelul de oblast (regiune) (cunoscute mai nainte cagubkom ( ) pentru gubernii), gorkom ( ) la nivel de ora, etc. La nivelurile de jos ale partidului se aflau organizaiile de baz ( ) sau celulele de partid ( ). Erau create n nteriorul oricrei organizaii de orice fel unde erau cel puin trei comuniti. Conducerea celulei era denumit biroul partidului (

 , birou ales (

). Un birou de partid era condus de un secretar de ).

La celulele de partid mai mici, secretarii erau de regul angajaii uzinei/spitalului/scolii corespondente. Organizaiile suficient de mari erau conduse de secretari cu scoatere din producie. ( ), care-i primeau salariul din fondurile partidului.

Calitatea de membru

Calitatea de membru de partid a devenit pn la urm un privilegiu, cu posibilitatea de a accede n elita societii sovietice, nomenclatura. Membrii nomenclaturii se bucurau de privilegii speciale: accesul la magazinele cu circuit nchis, la staiunile de odihn i la dacea (vilele de protocol), se bucurau de repartizarea preferenial de apartamente, le era permis s cltoreasc peste hotare, puteau s-i trimit copii la cele mai bune coli i puteau obine cele mai bune slujbe pentru ei. Era practic imposibil s ajungi n elita conductoare a Uniunii Sovietice fr a fi membru al Partidului Comunist. Calitatea de membru i avea riscurile ei, n mod special pe vremea epurrilor lui Stalin. Calitatea de membru al partidului nu era accesibil oricui. Pentru a deveni membru de partid, candidatul trebuia s obin aprobarea diverselor comitete, iar trecutul fiecrui candidat era cercetat cu atenie. Cum noile generaii creteau fr s tie altceva dect viaa n URSS, calitatea de membru era n general obinut dup ce se parcurgeau anumite stagii obligatorii. Copilul erau ncadrat n micarea de pionieri, la vrsta de 14 ani intra n Komsomol(Organizaia Tineretului Comunist) i la sfrit, ca adult, dac acesta artase c ader la disciplina de partid, (sau dac avea relaiile potrivite), putea deveni membru de partid. Atunci cnd bolevicii au redenumit partidul drept Partidul Comunist al ntregii Rusii erau aproximativ 200.000 de membri. Pe vremea lui Stalin, partidul s-a angajat ntr-o ampl campanie de recrutri de noi membri, att din zona rural ct i din orae. Aceast aciune avea ca scop att "proletarizarea" partidului

ct i ncercarea lui Stalin s-i ntreasc baza de susinere prin depirea numeric a veteranilor bolevici i prin reducerea influenei lor n partid. Pn n 1933, partidul avea aproximativ 3,5 milioane de membri dar, ca un rezultat al epurrilor, numrul lor a sczut la 1,9 milioane pn n 1939. n 1986, Partidul Comunist avea peste 19 milioane de membri, aproximativ 10% din populaia adult a URSS-ului. Peste 44% dintre membrii partidului erau clasificai muncitori i 12% rani colhoznici. Partidul Comunist al Uniunii Sovietice avea organizaii naionale n 14 dintre cele 15 republici ale URSS. n RSSF Rus nu exista un partid separat, afacerile de partid fiind conduse direct de PCUS. Numrul de comuniti raportat la populaie dup republici la frontiera dintre deceniile 7 i 8 era dup cum urmeaz: Rusia- 7,2% Ucraina - 5,35% RSSM 3,43% Tajikistan - 2,8% URSS - 5,934%

Istoria Cu unele excepii, politica Partidului Comunist al Uniunii Sovietice era dictat de Secretarul General. Istoria Partidului Comunist al Uniunii Sovietice dup moartea lui Lenin poate fi divizat n epocile lui Stalin, Hruciov, Brejnev i Gorbaciov.

Sfritul conducerii comuniste Probabilitatea tot mai mare a disoluiei URSS a condus elementele conservatoare ale PCUS s lanseze lovitura de stat din august din 1991, cnd Gorbaciov a fost nlturat temporar de la putere. Pe 19 august 1991, cu o zi nainte de semnarea noului Tratat Unional care ddea o mult mai mult libertate republicilor, un grup care s-a autointitulatComitetul pentru Starea de Urgen a luat n mini puterea n Moscova, declarnd c Gorbaciov este bolnav i de aceea eliberndu-l din funcie. Vicepreedintele Ghenadi Ianaiev a fost numit ca preedinte n funcie. Comitetul din opt membri includea pe preedintele KGB, Vladimir Kriucikov, ministru de interne, Boris Pugo, ministrul aprrii, Dmitrii Iazov i primul-ministru, Valentin Pavlov.

Lovitura de stat a fost nvins datorit marilor demonstraii populare ca i eforturilor lui Boris Eln, care a devenit astfel adevratul om puternic al zilei. Gorbaciov s-a rentors la Moscova ca preedinte, dar a demisionat din funcia de Secretar General i i-a luat angajamentul s curee partidul de conservatori. Eln a interzis formal Partidul Comunist n Rusia. KGB-ul a fost dizolvat ca i alte agenii i organizaii ale partidului. Aciunile lui Eln au fost declarate mai apoi neconstituionale, dar n acel moment URSS ncetase s mai existe. Dup colapsul Uniunii Sovietice, ruii care aderaser la tradiiile Partidului Comunist, n mod particular aa cum existase acesta nainte de Gorbaciov, sau reunit n Partidul Comunist al Federaiei Ruse.