Descoperiri stiintifice si armament utilizate in cel de-al Doilea Razboi Mondial.

Criptografia reprezint o ramur a matematicii care se ocup cu securizarea informaiei precum i cu autentificarea i restricionarea accesului ntr-un sistem informatic. Sistemele de criptare pot fi aduse la un grad mai mare de complexitatesi securitate daca se folosesc mijloace mecanice de criptare. Astfel de mecanisme special construite vor usura pe de-o parte operatiile de criptare/decriptare, iar pe de alta parte vor fi capabile sa creeze un numar mult mai mare de chei posibile. Diferite dispozitive fizice au fost folosite pentru a ajuta lucrul cu cifrurile. Poate cea mai celebra masina de criptat a fost masina germana Enigma. Sub acest nume se afla o varietate larga de modele de masini de criptat electroUnele aparate macanice de criptare/decriptare au fost inventate la nceputul secolului al XX-lea, printre care s-au numrat mainile rotitoare una dintre ele fiind maina Enigma folosit de Germania n al doilea rzboi mondial. -mecanice, care asigura o criptare polialfabetica de tip Vigenere sau Beaufort. Ea a fost proiectata la Berlin in 1918, de inginerul german Arthur Scherbius. Primul model (A) este prezentat la Congresele Uniunii Postale Internationale din 1923 si 1924. Din 1926 incepe sa fie preluata si de armata germana, care dupa 1928 isi defineste propriile modele (G, I, K). In total au fost construite circa 100.000 masini Enigma, din care 40.000 in timpul razboiului. Dupa 1945 aliatii au capturat toate masinile de pe teritoriul german, acestea fiind inca mult timp considerate sigure.. Armele secrete ale armatei naziste :

Lucrand la bazele militare de la Peenemunde si Hillersleben, in cel mai deplin secret, oamenii de stiinta germani au realizat sau au fost pe punctul de a realiza multe super-arme, menite sa aduca victoria lui Hitler in cel de-al doilea razboi mondial. Dar sansa a fost de partea aliatilor care, beneficiari ai unei baze umane si materiale mult mai mari, si ai unor resurse superioare, au reusit sa invinga masina de razboi nazista. Cand Germania s-a predat, in mai 1945, savantii din aceste baze secrete au fost obligati sa abandoneze o serie intreaga de inovatii revolutionare, in diverse stadii de realizare. Inventiile diabolice ale nazistilor Printre armele la care nemtii lucrau se numara o baterie de artilerie care avea drept proiectile rachete inteligente, capabile sa atinga tinte situate la cativa kilometri departare, un mortier ce putea lansa o singura data o tona de proiectile autopropulsate, care faceau prapad la locul impactului, ajungand pana la 5 km distanta, un tanc Tiger modificat care arunca proiectile de 250 kilograme la zece kilometri si un lant de rachete de mici dimensiuni ce puteau atinge tinte situate la 200 km distanta! Dar cele mai sinistre ambitii ale inginerilor militari germani constau in realizarea asa numitului Sonnengewehr (Tunul Solar), un dispozitiv orbital destinat sa distruga total inamicii Reichului si sa stabileasca dominatia rasei ariene asupra rasei inferioare de pe Pamant. Raza mortii, inventata involuntar de Oberth Cel care a avut prima data ideea realizarii unui astfel de dispozitiv a fost compatriotul nostru, Herman Oberth, savant nascut la Sibiu si considerat pe buna dreptate, alaturi de Constantin Tiolkovski, parintele aeronauticii moderne. In cartea lui Wege zur Raumschiffahrt (M odalitati de a zbura in spatiul cosmic), tiparita in 1929, Oberth prezenta descrierea stiintifica a unei statii spatiale cu echipaj uman capabile sa orbiteze in jurul Terrei, la o mie de kilometri altitudine. El detalia metodele de constructie, pledand pentru folosirea sectiunilor prefabricate, descria un ciclu rotational pentru producerea gravitatiei centrifugale in interiorul statiei si un sistem ingenios, pentru aprovizionarea periodica a misiunilor spatiale.

Desigur, genialul savant dorea ca aceste raumstationen sa serveasca drept observatoare astronomice sau posturi telegrafice, sa transmita date meteorologice, sa supravegheze operatiuni de salvare etc. Dar ceea ce ii interesa pe nazisti era sugestia lui, potrivit careia o oglinda concava, cu diametrul de 100 metri, ar fi putut fi folosita pentru a reflecta razele solare intr-un anumit punct de pe suprafata Pamantului. Ideea lui Oberth avea destinatii pasnice utilizarea intensei calduri rezultate astfel pentru a genera electricitate cu ajutorul turbinelor de aburi. Nazistii voiau insa altceva: realizarea unei raze a mortii de putere colosala, care putea incendia in cateva minute orase intregi! Arhimede omul care si-a depasit epoca Ideea Tunului solar avea radacini adanci in istoria omenirii. In 212 i.Hr., romanii au incercat sa cucereasca orasul grec Siracuza; potrivit unei legende, primul atac asupra asezarii ar fi fost respins de aparatori intr-un mod ingenios: Arhimede, renumitul matematician, inventator si astronom grec, ar fi folosit puterea razelor solare pentru ca, prin intermediul unor oglinzi de cupru, sa incendieze la mare distanta corabiile romane. In zilele noastre au fost facute numeroase experimente pentru a confirma sau nega fezabilitatea unei asemenea arme, rezultatele fiind insa diferite. Cel mai celebru este cel realizat in anul 2006, in cadrul emisiunii Distrugatorii de mituri, concluzia fiind ca o serie de oglinzi de metal pot incendia o nava de lemn dar numai dupa o expunere de cateva minute asupra tintei. O forta distrugatoare Folosind planurile lui Oberth, savantii germani de la Hillersleben au dezvoltat considerabil conceptul oglinzilor spatiale. Calculele lor pledau pentru realizarea unei oglinzi parabolice de cel putin trei kilometri patrati, pentru a atinge puterea distructiva dorita de peste o suta de mii de ori mai mare decat legendarele raze ale mortii imaginate de Arhimede, si o orbita ideala de 8200 kilometri. Dupa ce s -au luat in calcula o serie intreaga de materiale stralucitoare, s-a optat pentru sodiul metalic, element relativ abundent printre compusii naturali. In conditii obisnuite, sodiul reactioneaza violent la umezeala, dar avand in vedere ca dispozitivul urma sa fie lansat pe orbita, in vid, aceasta nu reprezenta o problema. Pentru a trimite pe orbita piesele preasamblate, inginerii intentioneau sa foloseasca versiuni modificate, mult mai puternice, ale rachetei V-2, cu care Hitler terorizase Anglia. Pamantul, distrus la ordin In interiorul suprafetei locuibile a statiei spatiale, electricitatea urma sa fie asigurata de dinamuri speciale, puse in miscare de forta aburului si care de asemenea puteau utiliza caldura radiatiilor solare brute. Astronautii nazisti ar fi urmat sa poarte incaltaminte magnetica pentru a se acomoda cu imponderabilitatea si rezervele lor de oxigen ar fi fost constant reimprospatate de catre sere cu plante mari consumatoare de dioxid de carbon. Echipajul unei asemenea statii spatiale urma sa primeasca ordine cifrate prin radio, in timp ce supraveghea atent activitatea dusmanilor Reichului. Cand li se ordona un atac asupra unei tinte terestre, cei de la bordul statiei roteau masivul reflector, ca pe o teava de tun anti-aerian, in directia dorita, calculand atent pozitia de tragere. Odata plasat pe traiectorie, oglinda capta razele puternice de Soare, inmagazinandu-le si trimitandu-le spre Pamant sub forma unei raze superconcentrate. In mod teoretic, aceasta raza era suficient de puternica spre a parjoli campuri, a incinera orase, a vaporiza rezervoare de combustibil si a pulveriza, pur si simplu, oamenii aflati la sol. Orice natiune care n-ar fi avut rachete spatiale ar fi fost neputincioasa in fata unei asemenea amenintari. Dupa distrugerea tintei, oglinda era intoarsa intr-o directie nepericuloasa pentru Pamant. Americanii intra pe fir

Dar acest ambitios proiect a trebuit intrerupt in primavara lui 1945, cand victoria Aliatilor devenea tot mai evidenta. Serviciile secrete americano-britanice au reusit sa puna mana pe savantii germani si pe echipamentul acestora, pentru a-i impiedica pe sovietici sa beneficieze de ele. Ofiterul insarcinat cu interogarea cercetatorilor nazisti a fost colonelul american John A. Keck, a aflat de la acestia ca, daca razboiul s-ar mai fi prelungit cu inca un an, Germania ar fi putut dispune de arme redutabile, pe care le-au descris in detaliu, spre uimirea americanilor. Desigur, cea mai puternica impresie a facut Tunul solar, inventie care a fost luata foarte in serios de partea americana. S-a facut chiar un calcul de fezabilitate privind aplicarea proiectului de catre US Army dar s-a apreciat in cele din urma ca resursele materiale, financiare si umane necesare transportarii si montarii oglinzilor in spatiu ar fi fost prea mari pentru finalitatea dorita. Aceasta cu atat mai mult cu cat intre timp savantii americani realizasera arma atomica, suficienta pentru a le asigura suprematia in urmatorii ani. Oricum, savantii germani precum Oberth sau Wernher von Braun au pus stiinta mai presus decat patriotismul si vor participa la programul spatial american. Racheta lui von Braun, A 11, care urma sa transporte pe orbita componentele tunului solar, este precursoarea lui Saturn V, racheta care a purtat pe orbita astronautii misiunilor Apollo.

Inainte de izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial si avalansei sale de inventii terifiante (printre care si bomba atomica), ungurii Lazlo si Gyirgy Biro realizeaza stiloul cu bila. In timpul razboiului, printre atatea orori, Dow Corning inventeaza siliconul, care va face posibila efecuartea operatiilor estestice mai tarziu.Razboiul a dat un imbold fulminant dezvoltarii tehnologiilor si descoperirile au inceput sa se multiplice. In 1946 s-a inventat zapada artificiala si filtrul de cafea.. Radioul si televiziunea. Sistemele de radiodifuziune au aparut de-abia in anii 1920 ai sec XX, bucurandu-se de un numar imens de ascultatori. Televiziunea,care fusese prevestita cu o generatie in urma, a debutat pe baze experimentale in anii 1930. Primul calculator- construit in 1946 instalat la universitatea din Pennsylvania avea o lungime de 30 de m.