Conceptul de existenta

Existenta este in calitatea ei de concept fundamental al ontologiei , el mai larg ca sfera dar mai sarac in continut.

Existenta fiind un concept de maxima generalitate este susceptibil de interpretari dintre cele mai diferite . Astfel ea a fost interpretata fie intr-un mod obiectiv (Platon Hegel) considerand-o o idee absoluta sau spirit universal dar care in

devenire imbraca si forma spiritului uman fie intr-un sens realist (Aristotel) .

Fundamentul existentei constituindu-l in ontologia aristotelica substanta sau materia care atesta materialitatea in toate conceptiile materialiste .

Existenta prezinta dincolo de asmenea interpretari diverse nivele diferite de structurare si forme concrete cu proprietati generale dar cu unele specifice .

Existenta este deci o unitate in diversitate .

Diversitatea ei este de structura de nivel , de relatii si proprietati , de legitati specifice dar ea ramane unitara ca existenta .

Domeniile fundamentale ale existentei sunt : Natura Domeniul biologic Universul socio-uman

Natura este anterioara si independenta de om , neconditionata de o alta realitate , infinita in timp si spatiu .

Viata ca nivel al existentei este intermediara intre nivelul fizicochimic si cel socio-uman.

Omul ca existenta este in acelasi timp si natura biologica dar isi depasesete o asemenea conditie comuna cu celelalte soecii transformand natura , modul sau de viata din obiect in sine in obiect pentru sine , in obiect al actiunii si cunoasterii sale .

Omul modifica mediul ambiant si creeaza pornind de la acesta o alta lume , un nou nivel al existentei constand din unelte , tehnica , infrastructura , organizatii si relatii sociale , institutii , civilizatie , cultura .

Omenirea instituie societatea si toate creatiile ei ca o a doua natura care nu mai este propriu-zis natura dupa cum omul insusi se transforma pe sine ca om prin educatie , munca , cunostere , cultura , organizare .

Din aceasta omul in primul rand dar si modul sau de viata , mediul in care traieste devine natura umanizata .

Biologul si filozoful american Ludovic Bertalamfi clasifica sistemele care propun exstenta in :

1. isteme materiale care sunt la randul lor naturale si artificiale 2. sisteme ideale care sunt produsul activitatii spirituale a omului ( stiinta , cultura , valorile , legile juridice , regulile morale , ideologiile , religiile 3. sisteme mixte

Omul si societatea sunt astfel de sisteme mixte .

Omul ca fiinta biologica in acelasi timp dispune si de mecanisme ereditare , de stocare si transmitere a informatiei , dar adauga acestor sisteme inteligibile , traditii obiceiuri , norme , cunostinte , sisteme culturale si de organizare care il diferentiaza de celelalte specii .

Gratie constiintei si celorlalte sisteme ideale activitatea umana de orice fel inclusiv cea econmica capata finalitate bazata pe scop si idealuri .

Tot gratie constiintei omul devine subiect in raport ci lumea naturala si i se opune in mod activ acesteia supunand-o nu numai transformarii ci si cunosterii si reflexiei sale .

Datorita constiintei omul capata atributul refexivitatii adica se ia pe sine insusi ca obiect de reflexie ajungand la cunosterea de sine , la nivel socio-uman diferenta dintre social si uman devine relativa .

Omul a fost definit adeseori ca o fiinta ambigua prin excelenta deoarece este si natura si cultura fiind dotata cu costiinta , ratiune si instincte .

Ambiguitatea fiintei umane are si un sens negativ adica ea poate da realitate si unor constructii false , neautentice , imbratisand nu numai adevarul ci si minciuna .