Juridismul n teologie

Raportul juridic presupune o lege conform creia se desfoar relaiile dintre persoane. Ea (legea) apare ntotdeauna din necesitatea de asigurare a bunstrii proprii a persoanelor, necesitate care i are sursa n iubirea de sine, pentru c dragostea nu caut ale sale (1Corinteni13:5). Aceast lege este un contract ncheiat ntre persoane, care lundu-i asupra lor anumite ndatoriri lucreaz unul n favoarea altuia, dar ntotdeauna din interes propriu. De exemplu, raportul juridic dintre suveran (a unui stat) i cetean: Suveranul are nevoie de bani, iar ceteanul de securitate. Pentru aceasta se aprob n comun o lege prin care ceteanul se oblig s plteasc impozit suveranului, iar suveranul (care are puterea de a proteja), n schimb, se oblig s asigure securitatea ceteanului. Dei att suveranul ct i ceteanul lucreaz unul n favoarea altuia, ei o fac aceasta nu din dragoste unul pentru altul, ci din interesul propriu, pentru c dac ceteanul nu ar plti impozit suveranului, suveranul nu i-ar asigura securitatea, iar dac suveranul nu ar asigura securitatea, ceteanul nu i-ar plti impozit. Esena acestui ca i a oricrui alt raport juridic este ntotdeauna interesul propriu, care se satisface printr-un schimb de bunuri (de oricare fel) ntre persoane. n cazul expus mai sus, bunul pe care l deine ceteanul este impozitul, iar bunul pe care l deine suveranul este securitatea. Prin schimbul de bunuri dintre suveran i cetean, suveranul i satisface necesitea de bani, iar ceteanul i satisface necesitatea de securitate. n aa fel interesul propriu a fiecrei persoane a fost satisfcut, iar legea a fost cea care a reglementat acest satisfacere. Raportul dintre persoane bazat pe principiul merit-rsplat este acelai raport juridic ori contract. Meritul este un bun care este schimbat pe rsplat, care este alt bun (meritul impozitului se rspltete prin securitate, ori meritul securitii se rspltete prin impozit). L.F.