Carnea alba-n noapte o sa cinte Mu?chii-or sa se-ntinda lin Ca un cor de suflete ce-s gata Sa-?

i ia zborul lor deplin Marmura tacuta o sa sune ?easta cind ne-o vom izbi Nu te teme,-i noaptea-n care Singe nu se va ivi Ca pe-o oarba-ncet te voi conduce Inima-?i voi potrivi Sa se-nfiga-ncet in raza lunii Singur eu voi suferi Ca Nu ?i Cu pe-un orb de mina ma vei duce te voi putea privi va fi cu atit mai pura noaptea cit nu ne vom iubi

Sala de gimnastica ne-a?teapta Trupul cere zi de zi Mai frumos sa facem trupul vie?ii ?i u?or ca-n prima zi Cezar Ivanescu: Poeme VINERI, 22 NOIEMBRIE 2013 * * * ! cum am putea fi ferici?i cind intimpinam ?i binele ?i raul cu indiferen?a? atita indiferen?a ca intr-o zi crapam ni se sparge co?ul pieptului de ris: sintem de ris nevatama?i... ?i atit de departa?i de tot ce se intimpla cu destinul nostru ca zeii ! Publicat de administrator la 20:57 e aceasta postare Etichete: 1975, Cartea Romaneasca, Cezar Ivanescu, Sala de gimnastica lui Virgil Mazilescu Publicat de administrator la 20:57 e aceasta postare Etichete: 1975, Cartea Romaneasca, Cezar Ivanescu, Sala de gimnastica lui Virgil Mazilescu Sala de gimnastica ne-a?teapta Vom pa?i pe virfuri doar Nimeni nu va ?ti ca-n noaptea asta Vom veni in sala iar Sala de gimnastica ne-a?teapta Vom pa?i pe virfuri doar Nimeni nu va ?ti ca-n noaptea asta Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr Cezar Ivanescu, CR, Marin Preda, Rod, Rod III (pretext muzical) Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr Cezar Ivanescu, CR, Marin Preda, Rod, Rod III (pretext muzical)

Vom veni in sala iar Publicat de administrator la 20:57 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare Etichete: 1975, Cartea Romaneasca, Cezar Ivanescu, CR, Marin Preda, Rod, Rod III Cezar Ivanescu, Sala de gimnastica (pretext muzical) lui Virgil Mazilescu Sala de gimnastica ne-a?teapta Vom pa?i pe virfuri doar Nimeni nu va ?ti ca-n noaptea asta Vom veni in sala iar in Rod III, Ed. CR, 1975 in Rod III, Ed. CR, 1975 Publicat de administrator la 20:31 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare Etichete: 1975, Cartea Romaneasca, Cezar Ivanescu, Marin Preda, Rod, Rod III, Vi rgil Mazilescu ! cum nu stiu manurile-ti sa ma-aline, cum nu stiu trupul sa-mi zideasca tot ca pe o casa buna pentru mine, cum nu stiu manurile-ti, cum nu pot, ca pe o casa buna pentru mine, cum nu stiu manurile-ti, cum nu pot? ! de m-ai zidire tu cu a ta mana m-ai face cum e Soarele de sfant care-a lui dulce moarte isi aCezar Ivanescu: Poeme VINERI, 22 NOIEMBRIE 2013 * * * ! cum am putea fi ferici?i cind intimpinam ?i binele ?i raul cu indiferen?a? atita indiferen?a ca intr-o zi crapam ni se sparge co?ul pieptului de ris: sintem de ris nevatama?i... ?i atit de departa?i de tot ce se intimpla cu destinul nostru ca zeii ! in Rod III, Ed. CR, 1975mana numai de dragul tau prealuminand, care-a lui dulce moarte isi amana numai de dragul tau prealuminand ! ! caci nu s-a mai vazut si niciodata nu s-o mai naste-n totul necuprins alta faptura pururi mai curata ca tine, tu, Fecioara de ne-nvins, alta faptura pururi mai curata ca tine, tu, Fecioara de ne-nvins ! ! si ingeri cad si cad din cer heruvii orbiti de trupul tau cel harizmat, au, ingeri, oare ea Regina nu vi-i, voi, heruvimi, de ce-ati ingenuncheat ? au, ingeri, oare ea Regina nu vi-i, voi, heruvimi, de ce-ati ingenuncheat ? ! de m-ai zidire tu cu a ta mana,

m-ai face cum e Soarele de sfant, numai lumina buna sa-mi ramana, muritul trup pe cruce sangerand, numai lumina buna sa-mi ramana, muritul trup pe cruce sangerand ! Publicat de administrator la 20:28 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare MIERCURI, 3 APRILIE 2013 Gladiator ! imi pot schimba vestmintele tonsura parului si armele pot chiar parea un ins ca orisicare ma ajuta enorm si fata mea, comuna, poate fi a oricui, nici distinctie aristocratica si nici sigiliul acuzat al rasei : un amestec : un pumn nevolnic de tarina, imi pot schimba si stilul de lupta dar nu pot in nici un fel sa-mi schimb Destinul : sa nu ma mint pe mine insumi traim vremuri fara ambiguitati, la Roma, (doar in privinta asta) : fac parte dintre-acei ce-s insemnati sa moara , sa-si dea duhul, moartea mea e programul meu zilnic, impartita pe ore, o masur si-o privesc in fata... de n-ar veni imprevizibila cum e memoria anilor mei de tinerete cind plinsul in ungherul incaperii ca o celula ma doboara... unii, veniti din Orient (acestia stiu sa faca tot ce-i fatal comert al mintii si-o anume senzualitate) imi sugereaza sa ma detasez acesta-i jocul care-l joaca si Divinul, iluminarea cugetului care vede totul si bunatatea inimii care accepta : accept si eu : cu mine insumi plin de cruzime ! Cezar Ivanescu Publicat de administrator la 19:49 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare Etichete: Cezar Ivanescu, Erudita Pietate, Gladiator ROSARIUM (Agape) ! si-Aceea seamana cu tine dar tu in veci n-ai s-o atingi, si-Aceea seamana cu tine cand ma primesti adanc in tine cand uiti de tine si de mine ma-aprinzi, ma mistui si ma stingi ! ! si-Aceea seamana cu tine si hierodulele din jur, si-Aceea seamana cu tine cand in lingoare dupa tine tanjesc si nu mai sunt in mine decat fara de glas murmur ! ! si-Aceea seamana cu tine

dar tie n-am sa ti-o arat, si-Aceea seamana cu tine un vas de aur ca si tine in unda vremii-mpins de mine plutind prin vreme indarat ! ! si-Aceea seamana cu tine dar voua n-am sa v-o arat, si-Aceea semana cu tine cand eu ma uit mirat la tine cu cel de-al treilea ochi si-n mine ca pe un lotus ros te vad ! ! si-Aceea seamana cu tine si-n ea genunchele-mi indoi, si-Aceea seamana cu tine cand sufletul din nou in tine ti-l regasesti Strein ca mine din morti venind ca din lumine dintai lumina Stelei Noi ! ! si-Aceea seamana cu tine, ea vecinic sta in fata mea, si-Aceea seamana cu tine Sotie Sfanta ca si tine tinzandu-si sufletul spre mine precum harfistele divine si simt si tot ce simte ea ! ! si-Aceea seamana cu tine, imi spala trupul de otra , si-Aceea seamana cu tine un lacrimarium ca si tine care doar curatie tine si strange-avere de la mine doar din necuratia mea ! ! si-Aceea seamana cu tine si tu te-nchini si tu la ea si-Aceea seamana cu tine cand ma scoti cald si bun din tine si ma lasi singur, eu cu mine, ma lasi pe drum si-mi tocmesti bine drumul meu drept pe Golgota ! ! si-Aceea seamana cu tine si tu te-nchini si tu la ea si-Aceea seamana cu tine care ma plangi si de pe tine straiul ti-l rupi si ma-ngiulgi bine si numa-n mila pentru mine ti-i trupul invascut si-n tine bea mila toata dragostea ! ! si-Aceea seamana cu tine si tu te-nchini si tu la ea, si-Aceea seamana cu tine si-Aceea seamana cu tine si-Aceea seamana cu tine si tu cu ea vei semana !

Cezar Ivanescu Publicat de administrator la 19:12 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare Etichete: Cezar Ivanescu, ROSARIUM (Agape) JEU D AMOUR (In somno) (Glossa) ! dormeam subt Pomul Vietii, rainic Pomn, cand s-a-ndurat in mine Sfantul Domn si trupul de genune mi-a deschis ranindu-ma adanc in somn si-n vis si te-am pierdut, femeia mea, de cum cu ochiul meu de rana te vazum, streina sfanta precat Sfantul Domn de-acum, de-acum numai in vis si-n somn, izvoratoarea mea de crunt haviz, de-acum, de-acum numai in somn si-n vis, streina sfanta precat Sfantul Domn, de-acum, de-acum numai in vis si-n somn ! Cezar Ivanescu Publicat de administrator la 19:01 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare Etichete: (In somno) (Glossa), Cezar Ivanescu, Jeu d Amour JEU D AMOUR (Fecioarei Fericitoarei Sora Soarelui) ! cei care se iubesc n-au voie sa se vada, sa-si uite Chipul lor, sa-si uite Sufletul, cei care se iubesc n-au voie sa mai creada ca-n veci vor sta din nou alaturea-ndestul, cei care se iubesc n-au voie sa se vada, sa-si uite Chipul lor, sa-si uite Sufletul ! ! cei care se iubesc n-au voie sa se-ncreada nici unul altuia, un suflet incredul ca umbra altui chip in umbra-o sa le sada sa-si uite Chipul lor, sa-si uite Sufletul, cei care se iubesc n-au voie sa se vada, sa-si uite Chipul lor, sa-si uite Sufletul ! ! cei care se iubesc n-au voie sa se vada, sa-si uite Chipul lor, sa-si uite Sufletul ! Cezar Ivanescu Publicat de administrator la 18:47 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare Etichete: (Fecioarei Fericitoarei Sora Soarelui), Cezar Ivanescu, Jeu d Amour DUMINICA, 2 DECEMBRIE 2012 Jeu d Amour (Romeo si Julieta) ! atita doar, m-au fermecat buzele tale, pelerine, si-n somnul Mortii m-au culcat cu tine-alaturea de mine, si-n somnul Mortii m-au culcat cu tine-alaturea de mine! ! mult ochii mei au lacrimat, trupul lintoliu de suspine,

in cu in cu

Casa Mortii incuiat tine-alaturea de mine, Casa Mortii incuiat tine-alaturea de mine!

! cu ziduri ne-au inconjurat, cu groaza, ura si cu line vestminte line, in curat, pe tine, suflet, si pe mine, vestminte line, in curat, pe tine, suflet, si pe mine! ! sa te trezesti nevinovat cu singele-ti curgind in vine funebru fluviu! Mortii dat cu tine-alaturea de mine, funebru fluviu! Mortii dat cu tine-alaturea de mine! ! sa te trezesti de toata Moartea in somnul Mortii cu tine-alaturea in somnul Mortii cu tine-alaturea impresurat care vine, ne-au culcat de mine, ne-au culcat de mine!

! atita doar au invatat buzele tale sibiline: ne-au omorit si ne-au culcat cu tine-alaturea de mine, ne-au omorit si ne-au culcat cu tine-alaturea de mine! !atita doar ne-au invatat, atita stiu mormintii bine, ne-au omorit si ne-au culcat cu tine-alaturea de mine, ne-au omorit si ne-au culcat cu tine-alaturea de mine! ! neinceput s-a incheiat totul si totul nu stim cine l-a preursit si ne-a lasat cu tine-alaturea de mine, l-a preursit si ne-a lasat cu tine-alaturea de mine! ! cine aici ne-a indrumat fapturile-ne angeline? ne-au omorit si ne-au culcat cu tine-alaturea de mine, ne-au omorit si ne-au culcat cu tine-alaturea de mine! ! singur doar crinul inaltat la gura Mortii inca tine farmecul ce ne-a fermecat pe mine, suflet, si pe tine, farmecul ce ne-a fermecat pe mine, suflet, si pe tine!

! singur doar crinul inaltat petalele-si inchide-n sine cu-un farmec ce ne-a fermecat cu tine-alaturea de mine, cu-un farmec ce ne-a fermecat cu tine-alaturea de mine! ! poate ca sufletu-ti plecat cu-al meu n-o sa se invecine nicicind de-acum: ti-am sarutat buzele tale pelerine, nicicind de-acum: ti-am sarutat buzele tale pelerine! ! fie deci binecuvintat sicriul Mortii ce ne tine caci pentru-o clipa te-am aflat, aievea, suflete, pe tine, caci pentru-o clipa te-am aflat aievea, suflete, pe tine! ! in suferinta carnii-am stat ca Moartea sa ma invenine, sa-mi aflu sufletul, aflat plin de parfum cum crinul plin e, sa-mi aflu sufletul, aflat plin de parfum cum crinul plin e! Publicat de administrator la 17:11 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare Etichete: 2011, Cezar Ivanescu, Erudita Pietate, Jeu d Amour (Romeo si Julieta), J unimea Jeu d Amour (Madrigal) ! tu esti, tu cea mai frumoasa, ia-ma, ia-ma si ma du, tu ma duci mereu acasa ori ma duci spre Moartea tu, tu esti, tu cea mai frumoasa, ia-ma, ia-ma si ma du, tu ma duci mereu acasa ori ma duci spre Moarte tu ? ! tu, Printesa mea Copila, eu sint Printul tau Copil, du-ma-n Tara cea cu Mila cum duci Maiul in April, tu, Printesa mea Copila, eu sint Printul tau Copil, du-ma-n Tara cea cu Mila cum duci Maiul in April ! ! binecuvinteze Domnul si Aprilie si Mai si sa-ti privegheze somnul Ingerul pe care-l ai, binecuvinteze Domnul si Aprilie si Mai si sa-ti privegheze somnul Ingerul pe care-l ai !

! binecuvinteze Domnul si mai mult, cu mai mult har, pe acei nascuti subt Pomnul vietii-n luna lui Gustar, binecuvinteze Domnul si mai mult, cu mai mult har, pe acei nascuti subt Pomnul vietii-n luna lui Gustar ! ! tu esti tu cea mai frumoasa, ia-ma, ia-ma si ma du, tu ma duci mereu acasa ori ma duci spre Moarte tu, tu esti, tu cea mai frumoasa, ia-ma, ia-ma si ma du, tu ma duci mereu acasa ori ma duci spre Moarte tu ? Publicat de administrator la 16:19 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare Etichete: Cezar Ivanescu, Erudita Pietate, Jeu d'Amour (Madrigal) DUMINICA, 26 AUGUST 2012 Jeu d'Amour (In somno) ! nimic nu se mai afla, numai vidul, ca Brahma ma trezesc din somn inchis in boala carnii mele; plinge zidul? a fost, n-a fost? fiind va fi in vis ?i ce va fi cu moarte o sa fie, tot trupul meu e-o rana ?i-i un semn, in ochiul ranii mele, carne vie, sa picuri, melodie, undelemn in ochiul ranii mele, carne vie, sa picuri, melodie, undelemn! ! Cetate mistuita-n foc de Limbul, doar eu ramin fidelul tau amant mai strajuind faptura ta ?i nimbul pe mun?ii groazei, por?i de amiant, ca Taurul la por?i de alabastru ?i ca heruvii cu vapai in miini, Cetatea mea Iubita, Ochi-Albastru, hrana mea dulce care ma amini, Cetatea mea Iubita, Ochi-Albastru, hrana mea dulce care ma amini! ! aici ma ?ii sa-?i strajuiesc fiin?a ?i pentru mine altfel nu vei fi decit speran?a mor?ii ?i credin?a angelicei in veci prietenii; pazeasca-?i dar mai mult ca pe-o comoara Pierduta lui Cetate, pur Inel care-l va logodi a doua oara cu Sufletul ?i carnea lui in el! ! cel Singur ?i Amar cu mini frumoasa sa nu se plinga pururea, altcum va fi-n pridvor de Moarte Luminoasa dar sa-?i pazeasca moartea lui acum, cel Singur ?i Amar cu mini frumoasa sa nu se plinga pururea, altcum

va fi-n pridvor de dar sa-?i pazeasca va fi-n pridvor de dar sa-?i pazeasca

Moarte Luminoasa moartea lui acum, Moarte Luminoasa moartea lui acum!

! dar uneori adorm, trudit is foarte, visind te vad rizind ?i parca vom fugi prin vis din moarte ?i din moarte vom pogori din nou adinc in somn, carnea de inger pe pamint se pierde, Femeie-Copilandru, Prin? ?i Domn, ca pe-un copil pierdut in iarba verde m-ai omorit cu risul tau in somn, ca pe-un copil pierdut in iarba verde m-ai omorit cu risul tau in somn! Cezar Ivanescu, Jeu d'Amour (In somno), Alte fragmente din Muzeon, Ed. Cartea Ro maneasca, Bucure?ti, 1992 Publicat de administrator la 10:33 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare Etichete: 1992, Alte fragmente din Muzeon, antum, Bucure?ti, Cezar Ivanescu, Ed. Cartea Romaneasca, Jeu d'Amour (In somno), poem VINERI, 3 AUGUST 2012 Agamemnon (Zile) ! si va adaug toata vlaga si totusi sinteti zile rele ale fiintei zile bolnave zile fatidice redemptiune si cainta inanimat suride slava suris (albastra epiderma) al zeului golit de suflet orice credinta se imparte celeritate si cedare (destrama intelesul carnii) cohorte stranii de termite acestui idol mort al Zilei acestui ciine care latra ii vindem ochii bani de aur raminem fara de speranta unui dezastru unei morti cella Neantului acela (cel care cumpara si vinde cel care moare si traieste) celeritate si cedare: si-atunci simtim in felul nostru ca sintem de prisos ca sintem numai noi sintem de prisos! Publicat de administrator la 20:12 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare Etichete: Agamemnon (Zile), Cezar Ivanescu, La Baaad, poem, Rod, vers alb Agamemnon (Zile) ! mi-au orbit ochii din aceasta tristete a zilei voi numiti un drept magnificenta de-a ne fi stapini?

eu o numesc aceasta sare a marii cu care-mi lustruiesc inima aceasta frunza de cornalina care-ti va strapunge somnul cum cornul lunii: blum: thalatta ! ! eu o numesc aceasta abhoratie a bucuriilor maniabile care ne vor lapida cu blindete si in sfirsit o numesc acest miros al meu nesuferit de ciine mergind (ca de un lant legat) in jurul acestei morti a dulcelui domn al Mirmidonilor ! ! stapine: daca nu esti latru Moartea cu organul acesta protofizic justitie: in balanta de aur a singelui ecluzele apelor generale ! Publicat de administrator la 20:07 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare Etichete: Agamemnon (Zile), Cezar Ivanescu, La Baaad, poem, vers alb La Baaad ! ma trezesc adesea visind urmatoarea scena: Baaadul e asediat de intrusi : intr-o cladire sint ultimul aparator care mai rezista atacatorilor : intr-un hol imens cu pardoseala neagra gudronata ca a unui platou de filmare, inaintez cu o arma automata in brate : citiva intrusi trag in mine in plin ; sint ciuruit, cu ultimele puteri inaintez insa si scuip pe fata primului intrus indreptat spre mine cu ultimul efort al plaminilor un val de singe care-i acopera toata fata : nu m-am intrebat niciodata daca este posibil ca un ins ciuruit sa mai poata scuipa un val imens de singe in fata cuiva dar imaginea in sine mi-a placut, s-a implantat in mazochismul meu de zile mari, si-mi revine cu forta reiterata a unui onanism juvenil... fireste aceasta este doar imaginea centrala, pentru ca visul in sine are variatiuni infinite, scena aceasta fiind cind punctul unui fatal

deznodamint, cind inceputul unui calvar care se continua cu... ! Publicat de administrator la 20:00 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare Etichete: Cezar Ivanescu, La Baaad, poem DUMINICA, 29 APRILIE 2012 Catre discipoli (IV) Pentru Gabriela si Gelu ! i-am iubit pe cei ce m-au urit, vecinic prigonit n-am omorit, vecinic fara Tara, fara grai, Sufletul meu Vecinic ma plingeai: eu n-as vrea, n-as vrea sa mai traiesc, frica mi-i ca doar te chinuiesc, eu n-as vrea, n-as vrea sa mai traiesc, frica mi-i ca doar te chinuiesc ! ! Suflet de cind Lumea s-a-nceput, Suflete cit Lumea si mai mult, Suflet fara tara, fara grai, Sufletul meu Vecinic ma plingeai: eu n-as vrea, n-as vrea sa mai traiesc, frica mi-i ca doar te chinuiesc, eu n-as vrea, n-as vrea sa mai traiesc, frica mi-i ca doar te chinuiesc ! Suflet care toate cele poti, Lumea-ntreaga din titini s-o scoti pina si pe Domnul poti sa-l schimbi, de ce-n Trupul meu bolnav te plimbi? Suflete, ti-i drag de trupul meu, nu l-ai vinde nici pe Dumnezeu, indurare-te-ai chiar si de el, trupul meu ca pulberea la fel dar urnind doar el, firav, din loc Roata Legii, un virtej de Foc, Suflet fara Tara, fara grai, Sufletul meu Vecinic ma plingeai: eu n-as vrea, n-as vrea sa mai traiesc, frica mi-i ca doar te chinuiesc, eu n-as vrea, n-as vrea sa mai traiesc, frica mi-i ca doar te chinuiesc ! ! azi cind stiu ca sinteti mai presus decit Platon, Buddha sau Iisus, oricare din Voi, discipol blind, galaxii cu sufletul miscind, oprind Soarele pe cer si-apoi liberindu-l oricare din voi, voi inlantuind ca intr-un streang si Apocalipsa si Big Bang, voi si voi raminere-ati mereu pururea mirarea-n Dumnezeu, azi va rogu spun cu plinsruga , parca n-as mai vie- si n-as mai vrea, eu n-as vrea, n-as vrea sa mai traiesc,

frica mi-i ca doar te chinuiesc, eu n-as vrea, n-as vrea sa mai traiesc, frica mi-i ca doar te chinuiesc ! Publicat de administrator la 19:45 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare Etichete: 1984, antum, Cezar Ivanescu, Catre discipoli (IV), poem SAMBATA, 28 APRILIE 2012 Sutra XXIV (Tao) Clarei ! acestea versuri ti le inchin tie scrise la anii tai de-acum cind eram ca Ingerul si Moartea ma atingea ca o de sine-a trupului lumina: grijeste-te mai mult de Trup ca singur el iti tine Sufletul (si piere in veci fara urma!) iar zeitatea il priveste cu miile-i de ochi vineti: e plin de plins cum numai o Fiinta de bunatatea toata este plina! Cezar Ivanescu (postum) Publicat de administrator la 22:12 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare Etichete: 1990, Cezar Ivanescu, postum, Sutra XXIV (Tao), Sutrele muteniei LUNI, 9 APRILIE 2012 Doina ! azi mi-s iara bolnav, azi mi-s iar bolnav zac intins ca mortii in sicrie, pleoapele mi-s grele si s-asaza prav peste mina-mi care nu mai scrie, pleoapele mi-s grele si s-asaza prav peste mina-mi care nu mai scrie ! ! trup al meu tu numa suferinta-mi dai aura mea vinata ma-ncercuri, numa tu ma mingii, numa tu ma mai cu-ale tale sfinte minuri verguri, numa tu ma mingii, numa tu ma mai cu-ale tale sfinte minuri verguri ! ! jumatate bunu-s, jumatate nu-s bune-s inima si mina stinga, cind te-am dus pe brate, cind de tot m-am dus lasind singur trupul tau sa plinga, cind te-am dus pe brate, cind de tot m-am dus lasind singur trupul tau sa plinga ! ! jumatate bunu-s, jumatate nu-s bune-s inima si mina stinga, ma rog de-a mea Steaua, Steaua-n ceriuri, sus, o sa plinga si o sa se stinga, ma rog de-a mea Steaua, Steaua-n ceriuri, sus,

o sa plinga si o sa se stinga ! ! azi mi-s iara bolnav, zac intins ca mortii in pleoapele mi-s grele si peste dreapta mina mea, pleoapele mi-s grele si peste dreapta mina mea, azi mi-s iar bolnav sicrie, s-asaza prav Marie, s-asaza prav Marie !

! trup al meu tu numa suferinta-mi dai, chip al meu de moarte te inneguri numa tu ma mingii, numa tu ma mai cu-ale tale sfinte, minuri verguri, numa tu ma mingii, numa tu ma mai cu-ale tale sfinte minuri verguri ! Publicat de administrator la 20:41 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare Etichete: azi mi-s iara bolnav, Cezar Ivanescu, Doina, Erudita Pietate, La Baaad VINERI, 20 IANUARIE 2012 Jeu d Amour (Descintec) ! pentru ce tu, Suflete sa te-atinga minile care numa rana-ti fac, care blinde te prefac in izvor de plinsete? ! pentru ce tu, Soare Sfint, iti lasi fata pe pamint s-o-ntunece florile s-o manince ierbile leganate de-un mormint? ! pentru ce tu, Dumnezau, lasi sa-nnegur chipul tau cu negura si ceturi sa-ti fac fata ta de creturi cum ti-ar fi de lume rau? ! pentru ce tu, Suflete, sa te-atinga minile care numa rana-ti fac care blinde te prefac in izvor de plinsete? ! pentru ce sa suferi iar trupul meu de chihlimbar? ardere-ai numai de foc cu Mortita la un loc si cu Soarele zadar ! Publicat de administrator la 18:49 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare Etichete: Cezar Ivanescu, Jeu d Amour (Descintec), poem DUMINICA, 20 NOIEMBRIE 2011 Ecpyrosis ! Pamantule, Tu, Maica mea, si voi, Femei ale Pamantului care m-ati leganat in pantece, arde si arde si Sufletu-mi frige Sufletul meu stralucind mai stralucitor

decat o mie de miliarde de sori, arde si-n veci nu se mistuie de o mie de miliarde de ori, Carnea mea cu ochii sfaraitori! Publicat de administrator la 17:19 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare Etichete: Cezar Ivanescu, Ecpyrosis, poezie postuma Feerie aux mains coupes ! in vis vin oameni mici. mici-omuleti ca libelulele si fura incaltarile imi fura incaltarile si-apoi mai mici dispar prin gaura de soareci. si cu-acest vis rizibil ies din vis: si trec prin pacla somnului spre tine: inger enorm de teracota: si-ntind mainile: si-mi scapa plutind departe: le zaresc in zare: din mila ma cuprind (Venus din Milo) fara de brate si cant la un pian divin fara de clape un clavecin: si-o harfa: plang mainile plecate de acasa: acuma sigur cumpara din piata sacose-ntregi de proaspete surasuri gingase delicate obviente: si betigase parfumate: vii din China sau din Hong-Kong? aduci un cap de Buddha cutii de lemn din lemnul care inveleste Moartea ca-ntr-un parfum de mosc: esti? cine esti acel care-mi aduce mainile la buze si le saruta? n-or sa se-ntoarca la mine niciodata ca slugile acelea credincioase jignite maltratate-ndepartate de casa parinteasca de mosie cand vine arendasul si le schimba cu-ale lui curve iuti dar iuti la treaba ! Publicat de administrator la 17:11 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare Etichete: Cezar Ivanescu, Feerie aux mains coupes DUMINICA, 14 AUGUST 2011 JEU D AMOUR (Mandra-Marie) ! se reintoarce si dragostea mea, se reintoarce la tine, cum vine Sufletul ca Pasarea

si nu stiu de unde-mi vine, se reintoarce si dragostea mea, se reintoarce la tine, cum vine Sufletul ca Pasarea si nu stiu de unde-mi vine! ! Mandra-Marie si Santa Fecioafloare de Santa Marie, cum vine Sufletul ca Pasarea pe-o floare doar sa se tie, Mandra-Marie si Santa Fecioafloare de Santa Marie, cum vine Sufletul ca Pasarea pe-o floare doar sa se tie! ! Pasare care cu-aripa ai scris versul ce duce la Domnul, spune-mi-l, spune-mi-l numai in vis, spune-mi-l numai in somnul, Pasare care cu-aripa ai scris viersul ce duce la Domnul, spune-mi-l, spune-mi-l numai in vis, spune-mi-l numai in somnul ! Publicat de administrator la 08:57 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare Etichete: (Mandra-Marie), Cezar Ivanescu, Jeu d Amour SAMBATA, 26 MARTIE 2011 CATRE DISCIPOLI (CSCIX) (Catabasa) Pentru Gelu Alecu In mine, Doamne, esti te culc pe rana mea, eu insumi sunt Acel, Acela si-Aceea ! al cui eu, Doamne, sunt daca al Tau nu mi-s? de ce la Tine vin, daca nu m-ai trimis? spre tine sufletul de nufar luneca, sufar lumina Ta care ma-ntuneca, ignobil si cazut in apa de otra-, capul taiat si mut, asta e floarea mea, la Tine, Doamne, vin doar cu o floare-n mani dar Tu nu ma primesti, Tu vecinic ma amani, cand, Doamne, Ti-am gresit, sau poate mi-ai gresit, fara de mine Tu sa stai in cer cumplit? sa-mi umpli sufletul cu-amraciune grea, sa nu pot sa Te-alin, Doamne, cu mana mea sa nu pot sa Te-adorm, tu, Trezitorule, de Tine sa ma-ndur, Induratorule, ca un Copil Divin cu Tine sa ma joc, sa-ti misc din bezna mea vartelnita de foc ! ! ma reintorc mai mult, de Tine neprimit, din sila mea sa-Ti storc un aur izbavit, din greata mea sa-Ti nalt la ceruri Osana, aproapele-mi sa-mbiu cu strainia mea ! ! ia-mi, Doamne, iara tot, sa nu mai pot lua, abis de groaza da-mi, sufletu-mi sa-Ti pot da, crucifica-mi iar, sa pot sa Te ador,

Cerul meu nesfarsit neatins de nici un nor ! ! sfarama-mi oasele manii cu care scriu, buzele-mi coase-le cu sange de cel viu, subt pasii celor morti, fa-ma doar pulbere, in bezna cat ii porti sa nu mai sufere, de-acuma liberat, is lacom doar sa port, Crucea Celui Sfarsit si Rasa celui Mort, Celui trezit si Ce-, si Celui ce nu vrea cu-n pas al inimii sa-atinga Nirvana, Tu, Doamne, cel mai sus, eu, Doamne, pre cat pot, eu, Doamne, cel mai jos, vedeare-te-as de tot ! ! a cui e, Doamne, a cui, frantura ast de viers, cand eu-s al nimarui Tot Timpul ce l-am mers, al nimanuia esti, Tu, Doamne, daca esti, eu ochii mi-i inchid daca nu ma privesti, al nimaruia esti, Tu, Doamne-n Ceriuri Domn, daca nu ma privesti macar cazut in somn, ca dorm precum acel pe care il arunc din mine, poate El, izbavitorul Prunc, asa dormire-as veci, amutitoru-mi Domn, cu ochi inchisi si reci, tainul meu de somn... trezire-ne-om ! Publicat de administrator la 19:43 Un comentariu: Linkuri de intoarcere catre ac easta postare Etichete: Cezar Ivanescu, CATRE DISCIPOLI (CSCIX) (Catabasa) DUMINICA, 2 IANUARIE 2011 DOINA (Straina) ! inima mea azi nu te mai vrea, ia-mi cu tine tineretea mea, lasa-ma aice sa ramin si fara de tine si batrin, lasa-ma aice sa ramin si fara de tine si batrin ! ! ca sa-mi iert ca mult mi-ai fost draga, lasa-mi numa pine da neagra, noaptea s-o maninc fara sa vad asteptind urgie si prapad, noaptea s-o maninc fara sa vad asteptind urgie si prapad ! ! singur sa ma bucur ca ma-ntomn, sa-mi ud buzele numai in somn cu sarata lacrima, saraochiul meu sa plinga, daca vrea, cu sarata lacrima, saraochiul meu sa plinga, daca vrea ! ! ochiul meu sa plinga fara zor cum plinge-n padure un izvor singur de cind Lumea s-a-nceput nici macar de Dumnezau stiut, singur de cand Lumea s-a-nceput nici macar de Dumnezau stiut ! ! viersul meu sa-l cinti numai noaptea, si din sapte numa-ntr-a saptea, lasa ziua cum e, daca vrei,

ca-i ajunge rautatea ei, lasa ziua cum e, daca vrei, ca-i ajunge rautatea ei ! Publicat de administrator la 17:36 Un comentariu: Linkuri de intoarcere catre ac easta postare Etichete: 1983, Cezar Ivanescu, Doina, Doina (Straina), Editura Cartea Romaneasc a, poezii, volumul Doina SAMBATA, 1 IANUARIE 2011 JEU D AMOUR (Juruinta) ! Imparatia mea de azi, atinge-mi manuri si obraz cu ochiul tau luminator ca-n orice clipa pot sa mor ! ! Sufletul meu reinviat in manuri astazi ti l-am dat precum ai da un mar cretesc de-aceea-ti zic si tanguiesc: cand nu te-oi mai iubi deloc cu mana mea am sa-mi dau foc sa-mi aminteasca focul cum ardeam in ceasul de acum, cand nu ma vei mai iubi tu ti s-o aprinde parul cu numai cu gandul ca te-ating cu mani de flacari ce se sting ! Publicat de administrator la 16:13 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare Etichete: Cezar Ivanescu, Jeu d Amour, JEU D AMOUR (Juruinta), Juruinta, Imparatia m ea de azi LUNI, 27 DECEMBRIE 2010 Doina (Pune-i-as, i-as pune gurii lacat) ! ! pune-i-as, i-as pune gurii lacat, pune-i-as si lacat si zavor ca sa nu ma spuie pin la capat cum atit fara de voie mor, cum atit de fara nici o vina cum atit de fara nici un rost; pentru ce, Fiinta de Lumina, bun numa de tras pe Roata-am fost? pune-i-as, i-as pune gurii lacat, pune-i-as si lacat si zavor ca sa nu ma spuie pin la capat cum atit fara de voie mor; gura-mi insa spune de la sine, zice, zice gura mea de zor, nu se teme gura mea de mine nici de-s crunt cu ea, nici blindior, gura-mi insa spune de la sine nici cu apa, nici cu vin n-o ud, gurii mele Moartea-i face bine ca pe gura altui o aud ! ! gura mea, vedea-te-as sarutata doar de foc, la foc, numa de foc si cenusa-n site strecurata

doar de minuri fara de noroc, daca nu poti tace cu tacerea-ti daca tot nu ne mai izbavim, buze doua-a gurii mele erati inde voi iubite-atit de lin, azi e intre voi venin si ura nu are una de alta loc, gura mea vedea-te-as a mea gura sarutata si numa de foc: spune-atuncea gura strainie cum traim aici si cum murim, spune daca tot iti place tie, daca tot nu ne mai izbavim, spune otravita mea de gura cum doar cu otrava ne hranim fara nici o cuminecatura sufletul spre moarte ni-l grabim ! ! spune daca nu poti tace, tace-as, cum pravale Ziua peste noi, Ziua-Aceea toata rautatea-si scurge-n noi, otrava si puroi, cum ne tinem palma peste gura cind privim la Soare-n Rasarit masurind ostirile de ura Soarele de singe inrosit, inrosit cu tine a mea gura care toti de-au vrut-o te-au lovit, spune fara mine, tu, singura, scuipa singe si venin coclit: cistigati sintem ca la belciuge indragiti de-o sifilitica Fiara care peste lume muge Fiara cea Apocaliptica... spune gura mea nesaturata de muieri din tirg o mie trei spune celei care-acasa-asteapta ultimele vorbe daca vrei ! I N C H I N A R E ! cind acasa mort ti-oi veni tie tu sa nu te sperii, sa nu plingi, ochii tai, oglinzi de Venetie, tot de nevenirea mea adinci, pleoapa ta cea alba-vinetie s-o cobori si sufletul sa-ti stringi, cind acasa mort ti-oi veni tie tu sa nu te sperii, sa nu plingi pleoapa ta cea alba-vinetie s-o cobori si sufletul sa-ti stringi ! ! tu, camasa lui Hristos, camasa, ca-ntr-un leagan iara sa ma culci, ca pe pruncii negraiti ma-nfasa tot in alintare si in giulgi, Maica mea de suferinti frumoasa toate-a tale-s sfinte si sint dulci, tu camasa lui Hristos camasa ca-ntr-un leagan iara sa ma culci,

ca pe pruncii negraiti ma-nfasa tot in alintare si in giulgi ! Publicat de administrator la 14:12 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare Etichete: Cezar Ivanescu, Doina, Doina (Pune-i-as, i-as pune gurii lacat) Copilaria lui Ario Paradis ! ca sa-mi descopar fata din tristetea din groaza de-a o fi pierdut pe-aceea numita Nenumita tu, du aceasta cruce cu trupul tau cel alb (ce drag mi-a fost, ce drag mi-e inca, Doamne !) cum ai lua un lucru de nimica un vas lipsit de trebuinta ori cum ti-ai stringe paru-n agrafe fara sa bagi de seama ia-mi viata si mi-o poarta vorbind cu ea de mine fa iar cu gura ta de fragezimea gurii tale sa-atirne viata mea Maria, ca-s un mort ! Publicat de administrator la 13:59 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare Etichete: Copilaria lui Ario Paradis Jeu d'Amour (Eu insumi...) ! eu insumi cu-mpletitele fringhii si lanturi bune viata mi-am legat, precum odinioara in cimpii in iarba verde caii pe-nserat, in zori, cind soarele se inalta, copitele la cai le dezlegam, prin roua noptii care stralucea ca ingerii sfiosi ingenuncheam! ! fringhii de aur, lanturi de argint azi mi-au patruns adinc in carnea grea, cu aurite rani azi ma mai mint, rana de aur tineretea mea! sa mai fiu tinar, liber ca un lup, ce mina sfinta ma va dezlega, sa-mi scot din inchisoarea-acestui trup angelic sufletul care-mi murea? Publicat de administrator la 12:06 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare Etichete: Cezar Ivanescu, Jeu d'Amour (Eu insumi...) VINERI, 17 DECEMBRIE 2010 Jeu d'Amour Cind pomii infloreau in Baaad Atunci iubita mea m-a intrebat: De ce cu moartea te-ndragesti mereu Si nu vezi ce frumos e sinul meu?

Am ochi albastri si picioare lungi Dar groaza inimii nu-mi mai alungi Fara pacate lacrimez usor Ca floarea nevazuta o sa mor! Iubita mea de luna si de crin Apa mea vie, blindul meu venin Cararea mea de printre vii si morti Cetatea mea frumoasa, fara porti Oglinda mea de aur minunat Timpul s-a dus si pomii-au lepadat Fara cainta trupul lor cel sfint Si-acum ii pleaca toamna la pamint Acum te voi iubi si eu intii Te vad din crestet pina la calcii Frumoasa esti ca moartea si mai mult Ca muzica si raiul cel ocult! Publicat de administrator la 19:38 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare Etichete: 1975, Cezar Ivanescu, Editura Cartea Romaneasca, Jeu d'Amour, Rod III LUNI, 6 DECEMBRIE 2010 Jeu d'Amour (Haritele) ! invata-te din nou sa-nduri apropierea, departarea; de dragul blindei ei fapturi, invata-te din nou sa-nduri invata, suflete, -ndurarea! ! cu minurile-abia-nconjuri aura ei si rasuflarea, prin murmurul preastinsei guri sufletul tau ti-l tot murmuri, suflete, -nvata-nmurmurarea! ! de-acum ca ingerii de puri, ca floarea crinului, ca floarea, printre ai mortii negri muri spiritualele fapturi ne luminam cu innoptarea! Cezar Ivanescu Publicat de administrator la 21:03 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare Etichete: Cezar Ivanescu, Haritele, Jeu d'Amour DUMINICA, 5 SEPTEMBRIE 2010 Agamemnon (Zile) ! o intimplare la fel cu celelalte (putin mai absurda) e si moartea noastra pe care-o acceptam in cele din urma pentru ca altfel viata nu ne-o putem inchipui: si mortii doriti intr-atita cu mina absentei

celei mai pure isi incing in jurul fruntii atributul imortalitatii: vecinic dornic sa-si oglindeasca fata sufletul nostru cere moartea in fiece noapte ! Publicat de administrator la 10:39 Un comentariu: Linkuri de intoarcere catre ac easta postare Etichete: Agamemnon (Zile), Cezar Ivanescu, Rod VINERI, 21 MAI 2010 Rosarium (Stella Maris) ! ma rog tie, Sfinta Fecioara, imi sint mie prea grea povara, luminat de tine, straluceo, poate un an-doi oi mai duce-o, luminat de tine, lumina, ca sa pot muri fara vina, luminat de tine, lumina, inima de toti mi-i straina ! ! ma rog tie sfinta si sfinta trupusorul mi-l inmorminta, cu minurile-ti de tamiie osicioarele-mi le mingiie, luminat de tine, lumina, ca sa pot muri fara vina, luminat de tine, lumina, inima de toti mi-i straina ! ! numai tu vezi ce nu se vede numai tu crezi ce nu se crede, numai tu-mi vezi inima moarta, trupul care-abia o mai poarta, luminat de tine, lumina, ca sa pot muri fara vina, luminat de tine, lumina, inima de toti mi-i straina ! ! luminat de tine straluceo, poate un an-doi oi mai duce-o, dar ma rog cu toata fiinta mintuie-mi de-acum suferinta, luminat de tine, lumina, ca sa pot muri fara vina, luminat de tine, lumina, inima de toti mi-i straina ! ! lumineaza-mi inca si inca tu in ceruri rana adinca, frumusete sfinta si rana, tu, Fecioara fara prihana, luminat de tine, lumina, ca sa pot muri fara vina, luminat de tine, lumina, inima de toti mi-i straina ! 4 Cezar Ivanescu Publicat de administrator la 21:38 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr

e aceasta postare Etichete: Cezar Ivanescu, Rosarium (Stella Maris) JOI, 15 APRILIE 2010 Jeu d'Amour (Mure de padure) ! sunt mure coapte ele sunt, sunt mure de padure ca noi insingurate crunt, fara de rost singure, sunt mure coapte ele sunt si-o sa le bata bruma ca noi insingurate crunt, fara de rost de-acuma, sunt mure coapte ele sunt si-o sa le bata bruma ca noi insingurate crunt fara de rost de-acuma! ! sunt mure coapte ele sunt, sunt mure de padure, rogu-te, Doamna, roaga-te de mina-ti sa se-ndure si culegind la ruga ta si ruga mea sa fure ca de pe cruce-un rastignit cite un rug de mure, si culegind la ruga ta si ruga mea sa fure ca de pe cruce-un rastignit cite un rug de mure! ! sunt mure coapte ele sunt, sunt mure de padure, rogu-te, Doamna, roaga-te de gura-ti sa se-ndure si sa le-asemuie-n cuvint trupsorul ce se fringe cu purpura imperia- si perlele de singe, si sa le-asemuie-n cuvint trupsorul ce se fringe cu purpura imperia- si perlele de singe! 4 Cezar Ivanescu Publicat de administrator la 23:35 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare Etichete: Cezar Ivanescu, Jeu d Amour, Jeu d Amour (Mure de padure) MIERCURI, 6 IANUARIE 2010 Fratele Nostru Soarele (cvartet) (Procesiunea Rodului) (Drama Simbolica) Laudato sie, mi signore, cum tucte le tue creature specialmente messor lo frate sole. Francesco D Assisi In memoriam Johannes Climax Treapta intii Logodna ! culcati alaturi c-o Chitara ne atintim priviri prin Somn, prin Visul carnii, mindra Tara, in care Viermele e Domn. al castitatii semn de-a pururi chitara sta-ntre noi ca o preaaurita nava-n tarmii din care te-am rapit, Iseult si sta ca o amara Limba intre noi doi, recunostinta, care in miezul nuntii plimba a singelui curat fiinta ! ! mi-i teama s-o ating in noapte ca pe-un potir cu Taina Lumii, ascunsa zace-n intuneric ca Marea subt albeata spumii !

! imi pierd tot singele, o viata farmecul pasarilor cind dorul si-l culca-n dimineata in mierea Soarelui cel blind caci nu-i asceza ca iubirea nici moarte mai adinca, vai si-ndura trupul primenirea Timpului vecinic fara strai, dar rostuit imi sta ca moara Destinul. asta mi-i averea: ma duce ca-n sicriu Chitara spre tine, Moarte, ca Tacerea ! Treapta a doua Taina nuntii ! cel care isi asteapta Moartea nu mi-i deloc asemenea, cel care isi asteapta Moartea cel care isi asteapta Moartea-si asteapta numai Moartea Sa ! ! preafericit cel care-asteapta atit cit poate astepta cel care isi asteapta Moartea cel care isi asteapta Moartea nu mi-i deloc asemenea ! ! el va muri ca o lumina a singelui ce-l lumina, eu voi culege trup si singe eu fara lacrima voi plinge tintind Damascu-n calea mea ! ! cel care isi asteapta Moartea nu mi-i deloc asemenea, sint ca o curva linga dinsul mi-am spalat vinele cu plinsul curat din dulce geana sa ! ! cel care isi asteapta Moartea si vecinic o va astepta, ascuns prin colturi ca o sluga isi stringe trupul sa nu-i fuga si sa nu-si piarda inima ! ! cel care isi asteapta Moartea nu mi-i deloc asemenea, poate ca semanam la fata dar asta fie-va povata ca Fata Lumii-i fata rea ! ! Masca Minciunii celui Tare ce vinde Firea pe tejghea, celui ce si-a-nmultit talantul tot viclenind pe celalaltul si dindu-l mortii, slujba grea ! ! cel care isi asteapta Moartea nu mi-i deloc asemenea, el va muri si-i va fi bine

ca-n leagan Moartea il va tine caci i-a slujit ca muma-sa ! ! iar eu m-am ratacit prin lume si de pe-acum abia ma port si imi fac murgul numai spume si prin cetati mi-l strig pe nume pe blindul meu, fratinul mort ! ! ca nu mai poate tine Viata, numa-n cintarul celui Rau; in Baaad coboara ceata si urlu: Frate, dimineata roua-i de singe: Trupul tau ! Treapta a treia Misterul ! aceea ce mi-i Maica prin iubire ca un Pamint ales mormint al transcendentei, Pura Fire, m-a presimtit lovind plingind: suspinului nu-i afla radacina dar bate tarna-n pumni si mult boceste: Spirit al mortilor, unde-i lumina fapturii lui de Rege-Peste? cum isi invirte trupul ei de sfinta seceratoare si se farma-n plins, cenusi ameninta, iar vacii blinda: Unde l-ati dus? Unde-l tineti? Unde l-ati strins? ! invirte risnitoarea un crunt destin in gol, Femela dar virila Le Grand Tourneur de Meule ! ! cum nu apar, dar cum mereu pe fata ca plinsul unui spirit ma simteste, greoi se-nalta Muica-n dimineata si roaga. si blesteama. si boceste: tine soare ziua mare ca ficiorul meu imi moare, nu-i vad trupul sa-l disferic l-au dosit la intuneric, cintareste soare bine cit minia grea ma tine sa nu-ntuneci mai devreme ca un foc marunt de lemne ca mi-ai supt doar pintecu, Fiul meu, lumina-acu merg sa-l cat pe frati-tu ! ! de-ar lovi in tine moartea tu sa-mi tii fecioare partea ca o sabie deasupra umbra alba, dulce cupa ! ! merg sa-l cat pe frati-tu care zace mort acu frati cu-ntunericu !

! rupe-ti de pe ochi albeata si pogoara dimineata, sa mi-l caut prin sudori de paduri, de-i zic izvori, la surori fara durori si la frati neintrebati l-ati lasat ca intr-un lat: soare, soare, da lumina, poate tu esti fara vina, dar de-i vina mea si-a ta? Fiule, nu ma lasa, sa pun blestemu-nainte, tu, cuminte-adu-mi aminte: il lasaram, Pharaon intr-un trai de rai pe tron cu mult Sfintii Lucratori cei vazind nevazatori, templele cu hierodule tari in salele de mule atintind cu inima inima tarinii, grea, sa n-abata catre ura viclenita ei masura ! ! si struniti, copii-copile strinsi in jurul Marii Zile prefacuti ziceau din luth ca si cum n-ar fi stiut ca-i de aur tot, subt lut, (ca pinda balaurului) sanatatea aurului ei i-o descintau, nu zici, strai regesc ca-i fac din muzici ! ! si regina lui de zIS I-S soapte laptelui in vis s-o mintuie de groaza ca-a venit pina acasa ca sa-mi spuie: Sai, Muica muica mumii! sai Muica din patul humii! l-am lasat dormind sa-mi spuie, sub un pom de mar-gutuie! ce otrava, ce murire mi-a mincat Frumosul Mire? sari maicuta, sari si vina, ca nu-i nimenea-n gradina! mor smochinii sterpi, maslinii si-i gradina tarina, grea de-a mortii farina ! ! l-am catat eu cu bucata si l-am strins de-a adunata ca o vrednica nevasta i-am strins trupul intr-o traista, da nu-l tine nici o pinza !

! Maica, vezi-mi fata plinsa si obrazul plin de singe, Doamne, moartea de m-ar stringe ! ! nu ma osindi-nainte, Maica, rogu-ma si rog, cata-i cele oseminte, mi-i destul atit noroc, si-mpreuna-i iar trupsorul si da-i inima ta, mama, da-ne patul si pridvorul si-apoi de-s gresita, ia-ma si omoara-ma la sinul tau cel copt frumos ca griul! Soare! tine-acum amiaza, blestemata ne-a fost casa, iart-o tu! s-o iert si eu ca-a intrat in patul meu, nu stia, i fara gresala, ca noi toti zacem de-o boala a seninatatilor hrana sanatatilor ! ! inconjoar-o cu vapaie ca Mireasa-ntr-o odaie vir-o-n matca singiurilor blinda sora-a ingerilor ! ! si pe mine plimba-ma ca pamintul linga-ma ca un ciine si-o catea vinetiti de varga mea ! ! merge-oi macinind ca moara Vremea, raii, cei gunoaie, sa-mi gasesc ficior-ficioara cirtitoi si cirtitoaie prea v-ati intrecut masura i-ati mincat ochii si gura, voinicia lui ca leul si blindetea lui ca mielul ! ! tine soare ziua mare ca fratine-tu mort moare pina-n veacul veacului de nu-l aflu sa-l adun, ca nu-i muritor ce bun? osinda saracului! Soare, Soare, frate Soare, Muica poate, Muica-i mare dar de nu-i lumini tu ochii nu ma stringe-n poala rochii dar de nu-i lumini tu calea farma dealul usca valea, ca o neagra-alba coarba ca-i frumoasa si e oarba si picioarele ei sfinte stau ca-n balsame-n morminte !

! daca ti-am fost frate, frate, scapa-ma de strimbatate ca mi-s tot fara de vina, nu ma doare, nu m-alina suferinta nici durerea, daca ai in mini puterea scapa-ma tu fratioare, scapa-ma ca nu mai pot, Soare, Soare, frate Soare nu de moartea ursitoarea scapa-ma de inchisoarea intunericului tot ! ! cit am stat adinc pe creste am vazut ca moartea este nu ca bezna, ca lumina, ca o floare, fara veste mincind din mormint tarina frate-tu, cu soarta plina, ara-mi fata cu lumina cu Plug Ros ma destelina ! ! da-mi mamale oile-mi pe mini oasele sa le... tatale... furatu m-o legatu !

! mamale tatale or venit strainii mi-or furat si ciinii oile-mi furatu pe mine m-or legatu ! ! mamale tatale berbecele mare parte-i la frigare parte-i in caldare ! ! mamale tatale da-mi oasele sa le minurile spele... Fratioare surioare Soare, Soare, Soare Soare Soare Soare Soare al Nostru ! Treapta a patra, a Rodului Copilul Batrin ! Alba mea Sotie Soare tamiiet doar din sapte-n sapte zile te mai vad; singele ca apa seaca subt blestem imi ingheata gura cum sa te mai chem?

! Alba mea Sotie Soare tamiiet doar din sapte-n sapte zile te mai vad, Alba mea Sotie Soare tamiiet doar din sapte-n sapte zile te mai vad ! ! patul nuntii noastre alb si neatins ca pamintul iarna subt zapezi cuprins sapte nopti intr-una nu-l cunosc si nu ma mai vrea ca pinte cu ce ma nascu, sapte nopti intr-una nu-l cunosc si nu ma mai vrea ca pinte cu ce ma nascu, Alba mea Sotie Soare tamiiet doar din sapte-n sapte zile te mai vad, Alba mea Sotie Soare tamiiet doar din sapte-n sapte zile te mai vad ! ! vii mereu Fecioara Soarele meu mult blindul meu razboinic singerind te culc si prin intuneric rosietic, ud, cum imi masuri viata inima-ti aud, vii mereu Fecioara Soarele meu mult blinda mea Walkirie ornic alb si crunt tot mereu Fecioara Soarele meu mult doar din sapte-n sapte zile te aud, Alba mea Sotie Soare tamiiet doar din sapte-n sapte zile te mai vad, tot mereu Fecioara Soarele meu mult doar din sapte-n sapte

nopti te mai aud ! Publicat de administrator la 00:25 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare Etichete: Cezar Ivanescu, Fratele Nostru Soarele (cvartet) (Procesiunea Rodului) (Drama Simbolica) MAR?I, 5 IANUARIE 2010 Terra paterna (fragment) Tu, care iubesti toamna, te bucura, e toamna, fara-ndoiala toamna si toamna a venit. In propozitii sacre iti amintesc de toamna, iti amintesc de toamna caci toamna-s fericit. Tu, care iubesti toamna, augusta doamna alba, a sinului tau galba acum s-a rotunjit. Tu, care iubesti toamna cu bratele-amindoua, daca n-ar fi si toamna eu cred c-as fi murit. Tu, care iubesti toamna, si careia-i esti roaba cu minurile tale tinindu-ti sini fierbinti. Tu, care esti regina a toamnei cea din Sabba, te-ai aratat cu toamna copil-copila-print! Tu, care iubesti toamna ca toamna esti frumoasa fara vestmint ramasa tu care iubesti toaTu ai ca in in mijlocul toamnei stat fara gresala singele ce-l spala lacrimi inima.

Si mi-ai vorbit de toamna plimbindu-ne in toamna pierduti in toamna care de-acum ne intomna. Tu, care iubesti toamna tu, singe si tu, roua, cu bratele-amindoua de aur si de nea. Pe tine insati blindo tu te-ai cuprins pe tine sa nu te pierzi in toamna

tacut in preajma mea. Tu, care iubesti toamna ca toamna esti frumoasa fara vestmint ramasa tu, care iubesti toaTu, care iubesti toamna, ca untdelemnul-suflet, tu-asemenea la umblet cu toamna vii ca ea. Balsam si voluptate vii din singuratate si cresti ca moartea-n carne ca moartea-n carnea mea. Tu, adorata toamnei, tu pari crescuta numai in toamna si care bruma-i priivirea ta. Te uita-n lungul toamnei e toamna, numai toamna si norii galbeni sfarma miros ca tamiia. Femeie care-alaturi ma insotesti in toamna, te bucura de toamna, perechea sfinta-a ta. Tu ochilor mei astru si firii mele soare angelica mea sora si pasiunea mea! Cadelniteaza cringuri din stinsele potire parfum de peste fire de sfinta dezbracaTu care iubesti toamna sfios precum un mire vesnica primenire-ti alina inima. Vesnica despuiare de-a carnii intristare sieti redindu-ti vesnic suflet care nu moaTu, care iubesti toamna, si esti ca toamna sfinta, domnita, dezmorminta-ti potirul sfint si bea. Bea-ti doar intr-un rasuflet licoare-acelui suflet, reumple-te de tine,

otrava luminoaTu, care iubesti toamna si toamna te adora, angelica mea sora si pasiunea mea! Tu care iubesti toamna cu bolta ei rozalba, muntarita mea alba din prunduri si birgaDin prunduri si birgaie, muntarita balaie, in mine esti ca toamna, pe nevazutulea. Iti porti prea mindru portul, statura ta-ntru-totul in dalba ei aura sfintenie-i si masura. Tu, care iubesti toamna, prin grai de mult si moaste, prin tine-oi recunoaste, domnita, patria. Caci reinvietoare in carnea ta, nu moare legenda carnii, floare de amarant si nea. Tu, care iubesti toamna si ceriuri si cerime, ca tine nu e nime, tu care iubesti toaTu, care iubesti toamna si-ti gilgiie in toamna in git strigari de jale precum ai invatat. In muntii tai tinuta ca-n sinuri de giganta ce-n singe a nemortii licoare ti-au turnat. Nu poate decit astfel sa strige, sa invoce pilpiitoarea-ti voce cu plinsul apriat. Tu, care iubesti toamna, o, nu-i lasa sa moara pe-acei, pe-aceia care de noi s-au departat. Caci mor aceia care nu stiu cum sa nu moara si sufletul si carnea

pieirii-au lepadat. Tu, care iubesti toamna surora mea, chip gales in lalaituri, jales tu care iubesti toaTu, care iubesti toamna si n-ai alta avere decit aceasta bolta blind frate celestin. Tu, care iubesti toamna, iubirea-i elixirul si toata amintirea trupului tau divin. Tu, care iubesti toamna si fata catre fata ai cunoscut pe-aceea avara la poveti. Tu, care iubesti toamna, si trupul pe de-a-rostul i-l stii, cereasca harta, adorator inveti. Drum pacinic siesi cale si pelerin ca buza in carnea buzei tale sieti sarut deplin. Tu care iubesti toamna prin grai de mult si moaste, prin tine-oi recunoaste, domnita, patria. Tu, care iubesti toamna, si n-ai alta avere decit aceasta bolta drag frate celestin. Tu, care iubesti toamna-... 4 Cezar Ivanescu, Terra paterna (fragment), Rod IV, Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1977 Publicat de administrator la 22:35 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare Etichete: 1977, Cezar Ivanescu, Rod IV, Terra paterna VINERI, 25 DECEMBRIE 2009 Jeu d Amour (Colind) ! de-acuma nu te-oi mai uita, poti sa si vii, poti sa nu vii, cu vii stigmate, singerii esti scrisa toata-n carnea mea ! ! de-acuma nu te-oi mai uita, coapsele-ti line, stins oval pieptul, parfum de portocal, imparfumeaza pielea mea !

! de-acuma nu te-oi mai uita, tu care zi de zi te uiti si nici nu-ti vezi, nici nu-ti saruti umbra plecata-n fata ta ! ! de-acuma nu te-oi mai uita, dar nu te chem, nici nu te cer acelor care-aici subt cer poseda si pamint si stea ! ! de-acuma nu te-oi mai uita, cu tine dorm si-n brat te string, cu tine-n miezul noptii pling ca pruncu-n brat la muma-sa ! ! de-acuma nu te-oi mai uita, in noaptea sfinta, leagan sfint, noi sintem singuri pe pamint cu Domnul si Lumina Sa ! ! de-acuma nu te-oi mai uita, in noaptea sfinta, leagan sfint, Domnul cu-ale Lui minuri blind, Domnul blindut ne-o legana ! 4 Cezar Ivanescu Publicat de administrator la 20:58 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare Etichete: Cezar Ivanescu, Jeu d Amour (Colind) Rosarium (Pietate) ! roaga-te-n genunchi, Marie, pentru pruncul tau Iisus, nimeni in oras nu stie de ce-a fost luat si dus, roaga-te-n genunchi, Marie, pentru pruncul tau Iisus ! roaga-te-n genunchi, Marie, pentru pruncul tau Iisus ! ! roaga-te-n genunchi, Marie, pentru pruncul tau Iisus, vina lui e-atit de mare ca macar nu s-a mai spus, roaga-te-n genunchi, Marie, pentru pruncul tau Iisus, roaga-te-n genunchi, Marie, pentru pruncul tau Iisus ! ! roaga-te-n genunchi, Marie, pentru pruncul tau Iisus, roaga-te-n tacere mare cit vecinii nu te-au spus, ca te rogi mereu, Marie, pentru pruncul tau Iisus, ca te rogi mereu, Marie, pentru pruncul tau Iisus ! 4 Cezar Ivanescu Publicat de administrator la 17:55 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare

Etichete: Cezar Ivanescu, Rosarium (Pietate) SAMBATA, 12 DECEMBRIE 2009 Doina (Uri memento) ! opt milioane patru su de mii de lighioane-n foc si-n apa lina s-au incarnat ca mie tu sa-mi vii faptura-a celor vii in veci Regina, rege-al fapturilor, Stapin deplin pe Cuget si pe Vorba si pe Fapta, azi trupul meu ca pe un vas te tin plin de venin, cu mina mea cea dreapta inchinatoarea, scriitoarea sa ca o Mireasa plina e de lacrade lacrami ca doar nu din vina sa sufar cit nici nu spun, Fiinta Sacra, sufar atit ca nu mai am deloc iubire pentru tine carnea-mi tandra, facut din suferinta-s cum din foc incepatoarea Lumii salamandra ! ! ard de durerea bietului meu trup, faceti-mi trupul, viermilor, tarina, trei mii de ani de-acum de el ma rup, fara-de-sufletu-mi o sa ramina, l-or invirti virtelnite de foc, muncit si chinuit mereu nestaret, pina l-o stringe iara la un loc sufletul meu pios nepizmataret, eu catre mine trup al meu ma-ntorc in Kali-Iuga, in Eonii care-ti vintura in virtelnite si-ti storc miezul dezastrului mereu nestaret, ma-ntorc si nu stiu daca sa te iert, sau sa te sparg sa nu mai tii in tine secretul jertfei si-acel plin desert al Gindului-Saminta-a Lumii-n tine ! ! ajuta-ma, tu, Dumnezeul meu, sa ma mai pot iubi acum pe mine in ceasul carnii bolnave mereu de trupul meu voind sa ma-nstraine, Doamne, acest trup de risul risului, e cea mai sfinta si mai sfinta cupa, mai sfinta decit Raza Soarelui care-a ta mina o s-o intrerupa, e sfint si sfint si sfint e, Doamne, cel de Tine plin cum Tu esti plin de Tine, impaca-ma si-mpaca-ma cu el cu trupul meu voind sa ma-nstraine, lotus c-o mie de petale vii iluminat petala cu petala ca o Mireasa Alba-n pirostrii, Clara Lumina, Tu, Primordiala resoarbe-ma in muzica dintii Sufletul Lumii iara sa ma tina si-n tine cit de mult, de poti, sa-amii Marele Bang, Fiinta de Lumina ! Publicat de administrator la 15:16 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr

e aceasta postare Etichete: Cezar Ivanescu, Doina (Uri memento) SAMBATA, 24 OCTOMBRIE 2009 Barcu negru (prohod) Amaliei Rodriguez in eternitate ! cu o Barca Neagra printre morti ma purtara ca Sufletul meu sa se incinte cu Moarte ! ! ca Sufletul meu sa il manince Moartea, ca Sufletu-mi, Doamne, Moartea sa-l beie ! ! sa mi-l omoare, Sufletul, cei multi tabarira si lovitu-m-au, Doamne, si ma ingenuncheara ! ! si m-au rupt in bucati ca pe Viermii Pamintului si eram, Doamne, Viermele-Vierme printre cadavre ! ! si eram nici cit un Vierme si m-am rugat, Doamne, de Tine si n-am gasit la Tine indurare ! ! Te-am rugat sa ma iei si a ma luare ca pe o raza in intuneric nu Te-ndurai ! ! nu Te-ndurai, nu Te-ndurerai, Doamne, si m-am rugat, Surioare, Surioare, Urse-Ursance-Ursitoare, de mine indurare ! ! si ma purtara, Dementa, cu o Barca Neagra printre morti ma purtara ! ! si am mincat cu Dementa la masa si-am inghitit dumicatul si anafora Dementei, cu Sfinta Dementa ma cuminecara ! ! si rideam ca o floare scuturata de viscol, si rideam ca o floare ca Floarea-Soarelui-Cancerului ! ! si mult de mine se bucurara se bucurara urzicele buzelor imi tamiiara si-n urinele curvelor ma imbalsamara ! ! cu o Barca Neagra printre morti ma purtara cu visle de smoala ! ! cu visle de smoala amarele gindului in Centrul Pamintului ! ! in Miezul Pamintului

ma coplesira, ma indemnara, ma ingenuncheara, ma indemnara ! ! sa-i sarut minurile sa-i sarut inelele, sa-i sarut gura, sa-i sarut noada ! ! ma purtara, ma purtara mai aproape de Capetenia Amara cu teasta de omenime, cu Cuget de Fiara ! ! cu o Barca Neagra printre morti ma purtara ! Publicat de administrator la 15:48 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare Etichete: Cezar Ivanescu Muza dormind Dupa Claude Monet, Camille Monet sur son lit de mort ! vrem sa uitam chiar totul, totul sa ne-mbuibam, nu de durere, si ochii ce-au vazut tortura sa se inchida sa se-nchida, dar daca vrei sa uiti si daca vrei sa te faci ca nici nu vezi cum se infrupta toti gamanii din trupul sfint al Marii Zile ca la pomana unui mort, cum iau mereu nedind nimica iti voi aduce iar in fata durerea tineretii tale, in picla somnului si-a mortii muza cu fata muribunda si uritita ca si Moartea nu uita, dragoste, pe-aceia ce ti-au sfarmat, fragila, viata, pe-aceia care ne lasara din chipul dragostei doar groaza, nici saracia ta, nici moartea muzei slutita-n agonie, si in aceste vremi in care trec indivizii numa-numa si trec si trec numa sa treaca, alina-ti sufletul cu ura alina-ti viata ta cu Moartea ! Publicat de administrator la 15:39 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare Etichete: Cezar Ivanescu LUNI, 21 SEPTEMBRIE 2009 Poem ascensional. Exorcism (fragment), text inedit ! ca-n veci de veci sa nu ramiie, o, Doamne-Dumnezeule, cit aur, smirna si tamiie, rogu-ma miluieste-ne, unduitoare-a tale griie cu sfint prinos, sufletele, ca-n veci de veci sa nu ramiie, o, Doamne-Dumnezeule!

! ca-n veci de veci sa nu ramiie, o, Doamne-Dumnezeule, Sufletul meu copil, mintuie in Suflet toate groazele, si mina de copil, catuie arzind si gura, urlete, ca-n veci de veci sa nu ramiie, o, Doamne-Dumnezeule! ! ca-n veci de veci sa nu ramiie, o, Doamne-Dumnezeule, decit acel ce mai intii e Copil Divin ca Soarele, Copil Divin rizind la Soare, cu risul, ardere de tot, pe Sufletul meu fa prinsoare, Doamne, ca dintre morti il scot! ! ca-n veci de veci sa nu ramiie, o, Doamne-Dumnezeule, cit cel cu galbene calciie calcindu-ti, sfinte, urmele, ma miluieste si-ngaduie si-mboboceste-i ranele Copilului ce-am fost si nu e Cum nici Fiinta ta nu e dar ne intinde minuri arse si urla-n toate lumile, privirile ii sint intoarse in el ca-n stele razele, ca sa se mintuie de groaza spre dinsul Doamne, -nclina-te si adu-l iar la tine-acasa, o, Doamne-Dumnezeule! ! si carnea lui cea flagelata de barbat tinar si frumos cu bisturiu a fost taiata si curatata pan' la os, os alb precum albeata rochii Miresei de Ierusalim, taiati si creierii si ochii cu care, Doamne, te privim carnea mea, Doamne, ca Niobe vecinic imploratoare-n cer, alai de surle si de tobe, batut-o-au pe-arsiti si ger, batut-au carnea sa nu tiie Sufletul cu icoana Ta, ca-n veci de veci sa nu ramiie decit osinda carnii, grea de-aceea ma rog Tie, Doamne, carnea cu care-am singerat ca strugurii striviti ai toamnei ca sa se faca vin curat cu mina Ta azi mi-o mingiie,

saruta-mi-o cu buzele ca-n veci de veci sa nu ramiie o, Doamne-Dumnezeule, cit mingiierea Ta cea sfinta si gura ta soptind divin, cu mine, Doamne, bea si cinta, nu trece-acest pahar cu vin, caci sfint si sfint si sfint e Domnul, e Domnul Nostru Savaot care bea vinul cum bea Somnul Fiintei suspendat de tot si sfint si sfint e robul care-i inchina Domnului Sufletul lui curat ca bobul de roua Okeanului! ! ca-n veci de veci sa nu ramiie, o, Doamne-Dumnezeule, din crestet pina la calciie trupu-mi strapuns de sulite, nici incretit de vintul mortii, nici asudat de-atit ponos, nici indoit de lutul tortii nici otravit cel vas frumos, plinge-l si-l spala si-l boteaza cind toate omenelile s-au implinit si inceteaza sfioasele, greselile, si ma calauzeste-n Haul care atit ne-a despartit, si ma desparte de tot Raul ce-asupra mea s-a savirsit, sa las surisul sa alunge aceste fete de cosmar, Copil Divin cu plete lunge eu sa ma-ntorc la tine iar, nici amintirea lor, nici umbra sa nu ramiie, ci-n trecut etern li se prefaca sumbra lor viata, nemaiincaput in Timpul Vietii, cel de fata in care Tu ma privesti mut Doamne si Fata catre Fata vezi Raul ce mi s-a facut, dar linga Tine-i numai bine, de-aceea-Ti zic neprefacut, fie sa treaca de la mine tot raul ce mi s-a facut! Cezar Ivnescu, Poem ascensional. Exorcism (fragment), text inedit inclus in volumul Poeme alese in curs de aparitie la Editura Junimea, Iasi Publicat de administrator la 17:27 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare Etichete: Cezar Ivanescu, poem inedit SAMBATA, 29 AUGUST 2009 Premiu (multumesc!)

Ion de la Chiuiesti (http://iondelachiuiesti.blogspot.com) a oferit acest premiu paginii Cezar Ivanescu: Poeme. Sunt onorata sa il ofer mai departe urmatoarelor site-uri: Arta de a trai 44444 (http://florentinatonita.blogspot.com/) Victor Roncea 44444 (http://victor-roncea.blogspot.com/) Iuliana 44444 (http://iuliana-koinonia.blogspot.com/) Eva Iova Blogul unei romance din Ungaria 44444 (http://evaiova.blogspot.com/) Miron Manega 44444 (http://mironmanega.blogspot.com/) Ochiul Magic Radu Portocala 44444 (http://portocala.wordpress.com/) Jos comunismul 44444 (http://jos-comunismul.blogspot.com/) Viata fantastica 44444 (http://emilia-corbu.blogspot.com/) Altermedia 44444 (http://ro.altermedia.info/) Nichitus: Foto 44444 (http://nichitus.blogspot.com/) Regulile premiului: 1. Afisarea premiului 2. Afisarea linkului celui care a oferit premiul 3. Premiul va fi oferit altor 10 bloggeri Publicat de administrator la 04:43 2 comentarii: Linkuri de intoarcere catre ace asta postare Etichete: premiu MAR?I, 16 IUNIE 2009 Rosarium (Ingerul splendorilor) (Motet) ! tu pentru mine sfinta esti tu sfinta esti doar pentru mine tu pentru mine sfinta esti pe seama ingerilor cresti tu sfinta esti doar pentru mine, tu pentru mine sfinta esti

pe seama ingerilor cresti tu sfinta esti doar pentru mine ! ! tu pentru mine sfinta esti preasfinta esti tu pentru mine tu pentru mine sfinta esti pe seama ingerilor cresti preasfinta esti tu pentru mine, tu pentru mine sfinta esti pe seama ingerilor cresti preasfinta esti tu pentru mine ! ! tu pentru mine Una esti tu pentru mine esti ca Luna lumina pentru mine esti apocalipselor ceresti tu pentru mine esti ca Luna, lumina pentru mine esti apocalipselor ceresti tu pentru mine esti ca Luna ! ! tu mie Soarele imi esti tu Soare esti doar pentru mine tu mie Soarele imi esti din umbra mortii tale cresti lumina sfinta pentru mine, tu mie Soarele imi esti din umbra mortii tale cresti lumina sfinta pentru mine ! ! departe totdeauna-mi esti tu pentru mine esti ca Luna tu mie Soarele imi esti tu Manvantara mintuiesti tu pentru mine esti ca Luna, tu mie Soarele imi esti tu Manvantara mintuiesti tu pentru mine esti ca Luna ! ! departe totdeauna-mi esti ca luminarea mea de mine departe totdeauna-mi esti privirile imi ostenesti privindu-te numai pe tine, departe totdeauna-mi esti privirile imi ostenesti privindu-te numai pe tine ! ! departe totdeauna-mi esti ca Vecinic Sufletul de mine Alaya sfinta te numesti cu sororale soapte-mi cresti vecinic nesatul meu de tine, Alaya sfinta te numesti cu sororale soapte-mi cresti vecinic nesatul meu de tine ! ! eu stiu ca preafrumosu-ti chip e numai muzica si taina sufletul meu mi-l infirip

din muzica acestui chip care nimica nu destaina, sufletul meu mi-l infirip din muzica acestui chip care nimica nu destaina ! ! doar pentru mine sfinta esti esti pentru mine Sfinta Fata tu Firul Vietii Una esti tu drumul mi-l calauzesti la Domnul fata catre fata, tu Firul Vietii Una esti tu drumul mi-l calauzesti la Domnul fata catre fata ! ! plina de Gratie tu esti ca o corabie de ingeri faptura carnii ti-o sfintesti fecioara-n inuri fecioresti lintoliu alor mele fringeri, faptura carnii ti-o sfintesti fecioara-n inuri fecioresti lintoliu alor mele fringeri ! ! tu Preursita printre Sorti tu trunchi ca lemnul de tamiie puntea luminii peste morti tu iar in tine-ai sa ma porti sufletul vecinic sa-mi ramiie, puntea luminii peste morti tu iar in tine-ai sa ma porti sufletul vecinic sa-mi ramiie ! ! mireasa sufletului meu a Lumii pururea Mireasa nici un Calvar nu mi-i prea greu stiind ca m-oi intoarce eu intru a Vietii Sfinta Casa, nici un Calvar nu mi-i prea greu stiind ca m-oi intoarce eu intru a Vietii Sfinta Casa ! ! mai lasa-ma sa te privesc cit ochii mei nu sint tarina toate-ale tale se tocmesc lucrate-n spor dumnezeiesc de-a nu stiu cui straina mina, toate-ale tale se tocmesc lucrate-n spor dumnezeiesc de-a nu stiu cui straina mina ! ! mai lasa-ma sa te privesc lumina care ma incineri in tine sufletu-mi topesc si trupul cald si-mi infratesc lumina ochilor mei tineri, in tine sufletu-mi topesc si trupul cald si-mi infratesc lumina ochilor mei tineri !

! mai lasa-ma sa te privesc lumina ochilor mei tineri toate-ale tale se tocmesc lucrate-n spor dumnezeiesc tu harismata Sfintei Vineri, toate-ale tale se tocmesc lucrate-n spor dumnezeiesc tu harismata Sfintei Vineri ! ! tu pentru mine Una esti tu pentru mine esti ca Luna ca Luna plina vecinic esti din Gratie nu mai descresti tu pentru mine esti ca Luna ca Luna plina vecinic esti din Gratie nu mai descresti tu pentru mine esti ca Luna, tu mie Soarele imi esti tu Soare esti doar pentru mine tu mie Soarele imi esti din umbra mortii tale cresti lumina sfinta pentru mine, tu mie Soarele imi esti din umbra mortii tale cresti lumina sfinta pentru mine ! Publicat de administrator la 00:27 2 comentarii: Linkuri de intoarcere catre ace asta postare Etichete: Cezar Ivanescu, Rosarium (Ingerul splendorilor) Doina (Straina) ! tot mai mult de-acum, stiu bine, de tine m-oi departa cum se departeaza Steaua moarta de lumina sa, am fost unul trup cu tine, ne-a fost una inima, tot mai mult de-acum, stiu bine, de tine m-oi departa, am fost unul trup cu tine si unime inima, raza sfinta pentru nime carei i-a murit Steaua ! ! tot mai mult de-acum, stiu bine, de tine m-oi departa, tot mai mult de-acum, stiu bine, de tine m-oi departa ! ! numa, numa eu cu tine daca-am fi si tot in Ra tot in Raiul cel ca neaua alb de alba-n pomi floarea numa vecinic nu ne-am tine nu ne tine faptura, tot mai mult de-acum, stiu bine, de tine m-oi departa, numa vecinic nu ne-am tine nu ne tine faptura, rana sfinta pentru mine carne tu din carnea mea, tot mai mult de-acum, stiu bine,

de tine m-oi departa, tot mai mult de-acum, stiu bine, de tine m-oi departa ! ! cit ti-ar fi de mine pline bratele si inima, oricit m-as umple de tine strainu-s, esti straina, de-as fi inimar, ce line inimile ne-as lucra puse-n trupuri angeline trase bine la rindea, de-as fi inimar, ce line inimile ne-as lucra: plingi cu lacrimi si suspine singe plinge inima, tot mai mult de-acum, stii bine, de mine te-i departa, tot mai mult de-acum, stii bine de mine te-i departa ! ! se despart ape de ape si apele de pamint, ziua Soarelui de noapte Steaua de-ntuneric crunt, tu de mine mai aproape, decit insumi mie-mi sint, Moartea vecinic ne desparte insine al nost mormint, Moartea vecinic ne desparte insine al nost mormint, noi sintem Mormintii, pleoape pentru ochiul Celui Sfint, noi sintem Mormintii, pleoape pentru ochiul Celui Sfint, Moartea vecinic ne desparte insine al nost mormint, tu de mine mai aproape decit insumi mie-mi sint se despart ape de ape si apele de pamint ziua Soarelui de noapte Steaua de-ntuneric crunt, tu de mine mai aproape decit insumi mie-mi sint, tu de mine mai aproape decit insumi mie-mi sint ! Publicat de administrator la 00:19 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr e aceasta postare Etichete: Cezar Ivanescu, Doina (Straina) Postari mai vechi Pagina de pornire Abonati-va la: Postari (Atom) ! dar uneori adorm, trudit is foarte, visind te vad rizind ?i parca vom fugi prin vis din moarte ?i din moarte vom pogori din nou adinc in somn, carnea de inger pe pamint se pierde, Femeie-Copilandru, Prin? ?i Domn, ca pe-un copil pierdut in iarba verde m-ai omorit cu risul tau in somn,

ca pe-un copil pierdut in iarba verde m-ai omorit cu risul tau in somn! Cezar Ivanescu, Jeu d'Amour (In somno), fragment ! rob unei stiinte vechi, maithuna, floarea mea de carne, liturghii luminate Soarele si Luna ti-au turnat in floarea carnii vii, Clara mea Lumina, Sunyatha, catre tine vin, in tine-am fost, ictus blind ma vei scapa de Roata vietuirilor fara de rost ! If, Ana Emilia Matei, 2012 If, Ana Emilia Matei, 2012 Acrylic on canvas detail Aurelia Calinescu, ciclul Noptile Venetiene Aurelia Calinescu, ciclul Noptile Venetiene Cezar Ivanescu Cezar Ivanescu Erudita pietate Arhiva blog 2013 (7) noiembrie (3) * * * Cezar Ivanescu, Sala de gimnastica (pretext muzica... ! cum nu stiu manurile-ti sa ma-aline, cum nu sti... aprilie (4) 2012 (10) 2011 (6) 2010 (10) 2009 (30) 2008 (20) IASI IASI Magnolia, Ana Emilia Matei Magnolia, Ana Emilia Matei 2007, detaliu The Lost Fresco (2010) The Lost Fresco (2010) Ana Emilia Matei SUTRA (VII) ! si mana mea care ...acuma scrie ca Pasarea veni-ti-Va-n preajma Tie, si viersul meu pe care-l scrie mana ca Luna va lumina de-l va cetire Fata Ta Stapana ! Crucea (I, 2008) Crucea (I, 2008)

Ana Emilia Matei Cele doua cuvinte din Hamlet, For Hecuba, m-au persecutat de vreo treizeci de an i, din 1963, de la moartea mamei mele, cum tot de vreo treizeci de ani ma persec uta si ideea de a-mi mantui sufletul scriind o piesa de teatru, Batalionul sacru cu cele doua scene in oglinda, batalia de la Cheronea si masacrul din padurea K atynului... In ultima vreme insa cele doua vorbe ale Printului m-au persecutat intru atat in cat le folosesc pentru a doua oara, drept epitaf la aceasta carte, dupa ce mai i ntai le-am folosit pentru Symposion... Intr-adevar, oare ce suntem in stare sa facem pentru un altul, pentru aproapele nostru, pentru Tatal omorat miseleste si care nu-si gaseste pacea in moarte si r evine plangand implorand sub razele reci ale lunii? pentru o fata fecioara ca un lacrimarium care se umple de toata dementa plansa-a lumii si se sparge? pentru o mama martirizata? pentru prieten care simtind ca i se aprop rie moartea, nu gaseste in tot culturalul oras Iasi bani de tren sa vina pana la Bucuresti si sa-ti spuna atat: ca s-a apropiat moartea de el?... Suntem in stare sa facem ceva mai mult decat actorul? decat sa ne jucam compasio nalul rol de-nchipuita bocitoare? Cezar Ivanescu, Ultima Verba, Pentru Marin Preda Crucea (II, 2008) Crucea (II, 2008) Ana Emilia Matei Cezar, fiul Xantipei Cezar, fiul Xantipei Cu poetul Cezar Ivanescu, in viata si dincolo de ea Cezar Ivanescu - Doina (Straina) S. Dali, Fata cu mandolina, 1910 S. Dali, Fata cu mandolina, 1910 ! viersul meu sa-l cinti numai noaptea, si din sapte numa-ntr-a saptea, lasa ziua cum e, daca vrei, ca-i ajunge rautatea ei, lasa ziua cum e, daca vrei, ca-i ajunge rautatea ei ! Aurelia Calinescu, Inger dormind Aurelia Calinescu, Inger dormind Ciclul comedianti, venere, madone Sutra IV (Tao) ! cum m-as intoarce-Acasa merg spre Domnul... si Fratele-mi surade ca un Inger si ca un Inger imi surade Sora... ma-mbratiseaza Mama si ma saruta. Somnul mi-l privigheaza Tatal cel Bun... nunc et in hora! Cezar Ivanescu, din volumul Sutrele Muteniei, 1994 Aurelia Calinescu, Personaj cu ingerul pe umeri Aurelia Calinescu, Personaj cu ingerul pe umeri Ciclul comedianti, venere, madone ! fii, dara, liber cum sufletu-i, ca tine nimeni pe Lume nu-i, tu ii porti fata lui Dumnezau

si mult ma bucur de chipul tau, Domnul ca inger si ingera in tine plange si sangera, Domnul ca inger si ingera in tine plange si sangera! Cezar Ivanescu ! cind soarele-a rasarit, Kitinam, ochii i-a-nchis si-a murit, Kitinam, ce-a trebuit sa te nasti, Kitinam, daca-ai murit azi in zori, Kitinam? sursa foto: CLUBUL DE ECHITATIE BUCURESTI The Lost Fresco - 2010, Ana Emilia Matei The Lost Fresco - 2010, Ana Emilia Matei ! invata-te din nou sa-nduri apropierea, departarea; de dragul blindei ei fapturi, invata-te din nou sa-nduri invata, suflete, -ndurarea! Cezar Ivanescu: Am purtat cu el un adevarat razboi pe care l-am cistigat eu lupti nd cu atit mai indirjit cu cit nu era un razboi numai cu tatal meu: eu in tatal meu vedeam Romania comunista, vedeam Rusia comunista, vedeam spiritul ordinii me canice, cazon, al comunismului, in totala contradictie cu spiritul meu liber si cu normalitatea... /.../ Viorel Ilisoi: Ati reusit prin acest poem sa va eliberati de tirania tatalui dum neavoastra? Cezar Ivanescu: Nu numai prin acest poem. Tatal meu Rusia este doar asa, un virf de aisberg din niste mii de pagini de manuscris. Un poet tinar de azi, Marian Dr aghici, referindu-se la poezia mea in vers clasic si muzical, a spus ca aceasta este doar virful aisbergului, ca dedesubt este imensa masa de poezie in vers alb . Cam asa e si cu Tatal meu Rusia. Tatal meu Rusia este un poem extras din citev a mii de pagini de text scrise mai ales in proza nu in poezie, asta e culmea; eu am scris foarte multa proza, sper in partea asta a doua de viata sa reusesc s-o tiparesc. Tatal meu Rusia inchide tot acest complex fata de tatal castrator car e a fost tatal meu biografic, care a fost Romania comunista, Rusia comunista, da r inchide si celalalt complex, mai mare, religios, al relatiei dintre tata si fi u, care exista si-n crestinism: Iisus Hristos/Dumnezeu relatia asta dramatica si tragica dintre Fiul si Dumnezeu Tatal care-L trimite pe pamint sa se jertfeasca . Este, in orice caz, un poem care inchide foarte mult din tot ce-am trait si-am gindit eu in toata perioada mea de tinerete si are o semnificatie: in tablele l egii romane era o lege care spunea ca daca fiul va fi vindut de trei ori de catr e tatal sau, fiul va fi liber de tatal sau. FITI ALATURI DE NOI! Scrisoare deschisa pentru Cezar Ivanescu Despre indurare (I) Cu ani in urma, intr-o discutie pe care am purtat-o cu Noica prin anii 70, intr-o incercare de-a lui de a ma aduce catre el si catre filosofie, m-a intrebat un l ucru: Care credeti, d-le Ivanescu, ca este caracteristica, trasatura, calitatea p rimordiala a poporului roman? I-am raspuns: D-le Noica, va pot raspunde pentru ca eu rasfoiesc una dintre cele mai frumoase carti ale acestui neam, Dictionarul Te zaur al Limbii Romane: indurarea . Ei bine, au trecut ani de zile si am ramas copl esit de emotie cand, deschizand una dintre cartile lui Noica, am gasit ca si el se ducea la Dictionarul Tezaur si facea exegeza cuvantului indurare cu o frumuse te cu care, marturisesc, eu n-as fi fost niciodata in stare sa o fac. Broda o po

veste in jurul cuvantului indurare, intr-adevar extraordinara poveste! Si cuvant ul are o istorie extraordinara: sensul a trecut in opusul lui. Eu am folosit, in sa, in poezia mea, sensul originar al cuvantului indurare, dar nu cred ca a pric eput nici un alt critic literar. Noica s-a dus probabil i-a ramas in memorie dis cutia de-atunci si a cautat in Dictionar cuvantul indurare si a gasit povestea a ceea uluitoare: a te indura insemna a te face dur. Acesta e sensul cel vechi. No ica a gasit acest lucru si a facut, si el, o poveste a lui, ca o gogoasa de mata se, asa-i de frumoasa! Deci, asta-i calitatea primordiala a romanilor. Despre indurare (II) Sigur, orice calitate poate deveni defect sau hiba; indurarea peste limite devin e prostie curata, tampenie; nedestula indurare devine pripeala etc. Indurare ca a noastra, zic eu, n-a mai avut nimeni pe lumea asta. Nici comparatia lui Eliade intre noi si poporul evreu nu sta in picioare, pentru ca nici poporul evreu nu este atat de indurator ca poporul roman. Adica, stim bine, istoria sangeroasa a evreilor sub dominatia romana risca sa ucida in intregime poporul evreu, prin de sele rascoale. Nu era, deci, un popor indurator. Erau razvratiti tot timpul. Dac a nu venea mesajul lui Hristos sa-i impaciuiasca, sa-i imblanzeasca, era un popo r destinat pieirii, cu totul. Pe cand noi... Asta ne caracterizeaza: marea indur are. Nu avem oare mi-am zis eu si un fond abisal de renastere si de explozie spr e lumina lui Dumnezeu? Poate ar fi bine sa credem cu totii ca suntem alesii lui Dumnezeu si ca ceea ce facem nu e numai pentru un neam, ci pentru intreaga lume. Abia atunci va izbucni pentru romani acea epoca mareata si glorioasa pe care o visa sarmanul Emil Cioran. Cezar Ivanescu, 1993 Cezar Ivanescu Adversitatile umane, crincena concurenta literara ni se par anacronice... singur a emulatia cinstita pe un teren al camaraderiei e de acceptat ca relatie tension ata intre scriitori... Acel care exclama Doar linga Dumnezeu imi aflu locul (Paul Klee) artistul acestui secol XX orgolios in perfectiunea de sine si a artei sale trebuie sa renunte la imburghezirea in cadrul breslei perseverind in adincirea unicitatii artei sale, pentru intemeierea unei adevarate republici a literelor... Cezar Ivanescu, Despre cultura cu dragoste (1993, TeleM) Cezar Ivanescu, Cum va place, Radio Romania Actualitati, 7.06.2000 Cezar Ivanescu, Paradigma romaneasca (eseu-marturie, 8 iunie 2005) Foto: Paul Agarici, 1984 Cezar Ivanescu, Cantilena (fragment, anii '80) ! Acum, fiindca am chiar 70 de ani cu cei lasati de mama, ingaduiti-mi deruta suportabila si bucurati-va de inteleptii tineri ! Cezar Ivanescu Viorel Ilisoi in dialog cu Cezar Ivanescu, ian. 1997 (fragmente, I) Eliade face o analiza a Mioritei in capitolul VIII din De la Zamolxis la Genghis-Ha n , pe care ati tradus-o impreuna cu sotia dumneavoastra, si analizeaza si operele derivate din interpretarea acestui mit, destule, mai toate incercind sa distile

ze din Miorita o anumita atitudine a romanului in fata mortii. E o greseala pe care au facut-o multi. Eu cred ca nu se poate, cum au facut mult i sociologi si ginditori in perioada interbelica, sa se extraga o ideologie, o g indire aproape sociologica sau chiar istorica din Miorita . Miorita este un text sacr u. E ca si cum ai lua niste cinturi orfice sa faci din ele o teorie politica. Nu merge. Miorita este un text sacru, foarte clar, in care se sublimeaza straturi de constiinta arhaica peste care vin straturi de constiinta istorica si asa mai de parte. Nu poate fi luata in nici un fel atitudinea de-acolo, care este o atitudi ne sublima, hieratica, si transpusa intr-un registru profan, sociologic. N-au ni ci o legatura. Acela nu este un comportament uman; este un comportament arhaic, ritualic si hieratic, nu poate fi dat ca exemplu de comportament uman. In Miorita este doar o stare sublima a sufletului, a psiche-ului romanesc. Adica romanul ar avea si are un anumit gen de seninatate superioara in fata mortii. Pentru ca e fatalist. Fatalismul este o trasatura cunoscuta a poporului roman. Fatalismul lui il inalta pe ciobanul din Miorita la un gen de contemplatie de asta senina, egala de-asupra tuturor lucrurilor. Asta ne da, ca nuanta, Miorita . E de fapt, cum spune Eliade, un fel de depasire a tragicului, un fel de plutire peste tragic. Ce este mai groaznic pe lumea asta decit atunci cind valorile sublime a ccepta sa fie terfelite sau sa fie coborite sau, ma rog, accepta, daca vrei, sa fie flagelate de valorile joase? Asta este-n Miorita . Acolo este arhetipul frumosu lui, dreptului, corectului, purului care accepta sa fie maculat de cei doi tilha ri. Parca-i Isus Hristos... Isus Hristos pe cruce, nu? E o superioritate care vine dintr-un fond stravechi s i dintr-o constiinta a eternitatii, a permanentei valorilor mari. Dar atitudinea din Miorita nu poate fi in nici un caz vulgarizata si coborita in comportament jo s, pur uman. Ca atitudine de viata si ca atitudine filosofica pastrata la stadiu l acesta sublim in operele literare, sigur, mioritismul poate fi o gindire si o viziune despre lume, dar atita tot. Viorel Ilisoi, Cezar Ivanescu (II) In momentul cind ati inteles ca sufletul este etern, ca numai trupul este trecat or, cind ati inteles sub acest aspect moartea, ea si-a mai pastrat tragismul pen tru dumneavoastra? Ati mai trait fiorul tragic al mortii care imbraca sau traver seaza intreaga noastra viata, inca din clipa nasterii? Moartea-si pastreaza totdeauna tragismul pentru orice artist. Pentru ca artistul traieste in temporal, daca vrea sa fie autentic artist, traieste in incarnarea lui actuala. Dar una este cind sufletul si mintea ta de artist sint tulburate si voalate si obnubilate de moarte, si alta este cind sufletul tau e luminos si mi ntea ta e luminoasa si dincolo de experienta ta sau de accidentele tale in exist enta aceasta: simti din poezia pe care o scrii ca ai viziunea de dincolo, ai viz iunea a ceea ce este superior si salvator pentru om. Tragismul mortii se pastrea za totdeauna. Astea sint comportamente reflexe la om: teama de moarte, incercare a de aparare in fata mortii de moartea fizica vorbesc , pentru ca sintem constru iti din automatisme; dar una este viziunea pe care o ai atunci cind esti incatus at si intunecat si obnubilat de spaima de moarte si de neant si alta este cind e sti luminos si esti sigur pe tine pentru ca atunci moartea capata un fel de acce nt de valoare. Adica moartea dramatizeaza totdeauna lucrurile, le densifica, le pune in cimpuri de tensiune, dar nu mai constituie o spaima, o teroare pentru su fletul uman.Omul, artistul in special, se loveste de o tema particulara a mortii . E vorba de proiectul lui de arta dimensionat temporal si de termenul biologic pe care i-l impune moartea.Ei, aicea dramatismul ramine vesnic. Pentru un mare a rtist, un artist genial, ramine un dramatism nesfirsit sa moara inainte de a ter mina o capodopera. Aici e un pariu mare. Pentru un artist lucrurile ramin in con tinuare foarte tulburi si foarte dramatice. Lumea poate sa spuna despre Arghezi: lasa, ca a trait destul, a murit la 87 de ani! dar noi nu stim ce era in suflet ul lui Arghezi la 87 de ani, poate el atuncea a conceput un poem genial si i-ar

fi trebuit poate inca un an de zile sa-l termine, cu fortele lui de-atunci ca mi ntea i-a ramas intreaga lui Arghezi; si talentul, si luciditatea. Nu putem sti c it de tare l-a durut pe el in suflet ca n-a mai avut zile sa mai traiasca un an, sa spunem. Valeria Seciu, Cezar Ivanescu, Marin Preda Valeria Seciu, Cezar Ivanescu, Marin Preda Mogosoaia, 1975 Cezar Ivanescu, Marin Preda, Mihai Ungheanu Cezar Ivanescu, Marin Preda, Mihai Ungheanu Mogosoaia, 1975 Viorel Ilisoi, Cezar Ivanescu (III) Cind v-ati intilnit prima oara cu moartea? Si cind ati realizat tragismul ei? In copilarie desigur, dar n-am avut niciodata evidenta tragica a mortii pina la moartea mamei mele. Toate celelalte morti fusesera exterioare si mecanice si m-a u lasat rece pentru ca eram prea mic ca sa-nteleg ce se-ntimpla, eram prea copil sa traiesc cu tragism acele clipe, si nu mi s-a intimplat sa moara cineva foart e apropiat cind eram copil. Cea mai apropiata fiinta dintre fiintele pe care leam iubit pe lumea asta foarte mult, mama, a murit in 1963, cind eu aveam aproape 22 de ani. Bunica dupa tata, pe care le fel am iubit-o foarte mult, a murit mul t mai tirziu, in 1984. Abia atunci esti cu adevarat cumplit afectat, cind iti mo r mama, tatal pe care-i iubesti, iubita, sotia tinara, un prieten scump, atunci cu adevarat socul este cumplit, cu atit mai cumplit cu cit persoana lovita de mo arte este mai unica, mai particulara, mai pretioasa din punctul tau de vedere; c u cit este mai greu de inlocuit, cu atit socul este mai groaznic. Atunci sintem cu adevarat loviti pe pamint. Nu vreau acuma sa ma arunc in tot felul de teorii gratuite, dar omul este creat dintr-un suflu divin, dintr-o aura energetica si a bia apoi vorbim de acumularea de materie grosiera. Deci fiinta umana este creata pe un fond de imponderabil si de suflu. Exista marele suflu divin, asa cum zice si in Biblie ca Dumnezeu i-a dat suflare de viata lui Adam suflare de viata! Om ul exista intii in raport cu aceste valori imponderabile, deci cu aceasta sugest ie de energie care este o aura energetica si abia apoi cu materia grosiera. Or c ind unui om ii moare sa spunem o fiinta iubita, el este ca un mecanism sau ca un circuit care este deodata decuplat de la un sistem complex in care functioneaza . Izolat, pur si simplu. Este sufocat. De-asta ne loveste atit de groaznic moart ea unei fiinte iubite. Viorel Ilisoi, Cezar Ivanescu (IV) Sint morti care uneori ne pot distruge total. Ne poate aneantiza pur si simplu moartea unei fiinte pe care o iubim extraordina r de mult si de care sintem legati printr-o legatura aproape de nedesfacut. Mari le iubiri care se cunosc si in literatura de asta sint tragice, pentru ca la ei unirea asta este formidabila; o unire mai putin fizica, pentru ca, se stie din m istica, fizicul este de fapt un obstacol in unirea sufletelor, nu un catalizator . Romeo si Julieta... doi tineri care se iubesc. Sublim. Sufletele lor sint apro ape la un loc, pilpiie ca doua flacari care si-au unit arderile. Orice afectezi intr-unul din acesti copii reverbereaza si in celalalt foarte tare. Disparitia u nuia dintre ei poate sa fie fatala pentru celalalt, este ca un vint care stinge cealalta flacara. Este cumplit din acest punct de vedere si este inca o data o d ovada ca traim prin imponderabile, nu prin valori vizibile. De asemeni, tine con t de toate elanurile astea formidabile pe care ni le dau in existenta marile iub iri, sau entuziasmul, cum ziceau grecii. Adica atunci cind esti intr-un zeu, cin d ceva divin te anima pe pamint. Atunci rupi muntii-n pumni, ai parca o forta co losala, poti face totul pe pamint. Pentru ca esti imediat prins la un circuit de energie, undeva o energie te atrage, te canalizeaza si toate aceste energii se centrifica, au un centru mundan: in Dumnezeu, in valorile mari...

Cezar Ivanescu, Jeu d'Amour (tu care iubesti toamna)

Mi-am indragit tristetea mea, Sa nu stau unde ma tinea Sfint trandafirul fara spini Tristetea sa mi-o mintui vin. Oh, fata apelor e grea Eu sint usor ca lacrima, Ma stiu cei singuri si straini Din ce potir de slava vin! am suris pina cind mi-au acoperit surisul cu o pinza de singe Acum sa explicam, prin experienta proprie, cum pentru a cita oara in viata? ne-am insusit lectia sacrului printr-o drastica cenzura transcendenta... Toata iarna si toata primavara anului 1990 am lucrat poemul pe care-l veti asculta, Symposio n, cu voluptatea reluarii imaginare, zilnice, a scenariului Calvarului, o traire estetica, deci hedonista, si apoi a venit ziua de 14 iunie, cea mai sinistra zi din istoria traita de mine a poporului roman: si prin propria vointa m-am exper iat putin in scenariul Calvarului pe care tocmai ii descrisesem, platind aceasta experiere cu trei ani de boala: nu ne angajam pe Drumul Crucii sau in oricare a lt scenariu sacru ca intr-o simpla experienta estetica sau existentiala, ci ince rcind sa ne regasim sufletul liber, fatal, religios: in acea clipa suspendata, c ind treizeci de brute cu bitele in miini au patruns in incaperea in care ne afla m si au inceput sa ne loveasca, mi-am amintit enuntul din Bhagavad-gita (II, 19) ca un om nu poate fi ucis si am suris pina cind mi-au acoperit surisul cu o pin za de singe; dupa mai multe experiente similare, clipe suspendate care dureaza c it lumea, numai o minte de imbecil se mai poate opune sentimentului religios car e ne invadeaza sufletul... si despre aceasta numai muzica ne poate instrui si po ezia, cind aspira sa devina muzica sau se topeste, ca intr-o hierogamie, toata, in muzica... Cezar IVANESCU, Curs general de poezie I (fragment), 1993 Symposion (fragment), Casa Pogor, Iasi, 1993 Ion Murgeanu, CRONICA SPLENDORII: CEZAR (O EVOCARE POST-MORTEM A POETULUI CEZAR IVANESCU) Eminescu, in cunostinta de cauza, a facut afirmatia ca geniul este urat , nu in se nsul ca nu-i frumoasa fata mea , cum de data asta o spunea Cezar insusi; insa dusma nit a priori, nesuferit de impotenti si mai ales de veleitari, cum au continuat si mai mult sa-l urasca pe prietenul meu, liota de cantareti din trisca, pe dest e si din frunza palmata a indicatiilor de partid si de stat, sub-textuale; ei, cu timpul i-au si devenit asasini, coalizandu-se intr-o sinistra cabala. Cezar insa a reusit sa-si impuna talentul, vocea lui atat de suava, de pura, de transparen ta, dar tare ca stanca Albaniei materne, puternica si de neclintit, totodata; el a recuperat pana la urma mitul lui Labis, din apele caldute ale politrucilor lite rari de serviciu, scriind una din cele mai dure carti post-decembriste din Roman ia: Timpul asasinilor imun la amenintarea ca una din victimele aceluiasi timp ne-inc heiat inca nici azi, va fi el a relansat Doina lui Eminescu si a facut din ea un spectacol provocator de trezvie inca din ultimii ani ai comunismului De fapt asasinii lui, in final, nu i-au mai putut suporta curajul si rectitudine a, faptul ca-n noile conditii ei vindeau si cumparau pestisori literari mici, ni ste tari, in timp ce fachirul de Cezar, jucandu-se mai departe cu focul, antrena d elfini, in golful de aur al poeziei sale, continuand sa faca pescuiri minunate, tintind tot mai sigur treapta cea mai de sus a afirmarii, intr-un final poate Pr emiul Nobel; sau cine stie, un premiu inventat anume si numai pentru valoarea lu i. Asta nu i-au iertat pana in clipa mortii si nici in moarte nu-i iarta, din mo

ment ce au creat aici la Bucuresti, in turcitul Bucuresti *(apud Cezar), o blocada tuturor ieunucilor literari, si au impus si un embargo pe numele lui. Este inta ia oara cand Uniunea Scriitorilor tace lasa, cu toata conducerea ei, din care si el facea parte, de altfel, la moartea unui mare poet, unanim apreciat si de adv ersarii sai cei mai inteligenti Restul? Resturile L-au urat din totdeauna, l-au marginalizat, au dorit sa-l excluda cu o pasiune d istrugatoare, caci meschina si lasa, i-au creat o legenda sinistra si l-au infom etat in repetatele greve ale foamei, aducandu-l la disperare: Cezar Ivanescu a a vut soarta geniului din totdeauna si dupa moarte nadajduim ca Geniul lui se va r eplia si ne va crea inca mari revelatii. Pe moartea lui am simtit o clipa ca ma voi prabusi, dupa ce am mai avut puterea sa ajung la Iasi, singurul supravietuit or din Bucurestii ostili si asediati de ura; Alex Cetateanu(l) canadian, a auzit ce am spus eu acolo si ce am avut de subliniat cu tus negru dar si cu otrava. ( fragment)

Cezar Ivanescu, despre Iasi (1995) La acest final de veac, de mileniu si de eon crestin, pentru noi, romanii, Iasul ramane orasul metafizic, Cetatea Sfanta, fabuloasa, regeneratoare, situata intr e barbaria invadatoare a Rasaritului si decadenta spirituala a Occidentului , asa cum , ironic, mi-a rezumat gandirea, mai zilele trecute, un prieten, la Paris... De aceasta Cetate se leaga speranta noastra in Inviere, culturala, morala, spiri tuala, crestina, caci Iasul comunica, subteran si celest deopotriva cu fortarete le ortodoxiei, manastirile din Nordul Moldovei, si cu binecuvantatul pamant al I ndiei, cum remarca regretatul Sergiu Al. George: in Iasi a descoperit Mihai Emin escu, crestinul exemplar, buddhismul iar noi putem spera ca vom redescoperi tole ranta dialogului spiritual in viitorul eon transfigurator care va cobori in mijl ocul oamenilor, pe pamant, Ierusalimul ceresc... Toate natiunile au dreptul sa viseze la Cetatea lor Sfanta, un egregor luand fii nta din ardoare inimilor in rugaciune... Cezar Ivanescu, Doina (Uri memento) Cezar Ivanescu Fotografii din timpul filmarilor la Vlad Tepes (1994)

Valentin Popescu Valentin Popescu Cezar Ivanescu Scrisul ramane o arta pe deplin umana si divina, scriind poti face acel semn ca abisul in care sa se resoarba lumile, scriind, hartia poate lua foc de lumina lu i Dumnezeu. Claude Monet Claude Monet Camille Monet sur son lit de mort Cezar Ivanescu ! si am ramas cu Moartea-n fata... toamna mi-ar fi placut sa fiu, sa nu am nici o bucurie doar prada altora sa fiu !

Rod

! ma voi pierde: si port in gura limba amara: un infinit de trupuri albe mi-am amintit pe-al caror pintec am sperat sa-mi asez tronul unui ideal de perfectiune ! Cezar Ivanescu Van Gogh ! a-mi mai intinde mainile spre tine ca spre o flacara ! Cezar Ivanescu Cezar Ivanescu, 1996: Daca nu-ti iau capul, te bajocoresc Eu in Doina (Melodie fara sfirsit) [...] vorbesc de drama moldovenilor aici in B ucuresti si spun asa: Fiecaruia un gide/ Si-o paiata care sca-/ De satirul mortii hide/ Nu scapa batjocura . Ma refer la Eminescu, Bacovia, Labis, la mine si la al ti moldoveni de geniu veniti in Bucuresti. Daca nu-ti iau capul, te bajocoresc. Pe Eminescu l-a batjocorit [...]Macedonski, pe Bacovia l-au batjocorit toti in e poca, pe Labis l-au omorit. Pe mine m-au batjocorit. Versus ! nastere celebrata intr-o asurzitoare singuratate ! Cezar Ivanescu Constantin Hrehor Pe marginea din dreapta a aleii ce duce spre Teiul mistic, in Copoul eminescian, pune-ti o piatra, fara nici un nume, scrieti atat doar: Aici doarme un zeu. Cand se va rasturna Pamantul in poarta unui Cer nou, vor sti cautatorii de maretie ca sub inscriptia celui ,,singur acum si singur de cand lumea e Cezar Ivanescu. Cezar Ivanescu, Sutra III (Tao) ! muri-vei precum ai trait delirind- singerind- lacrimind agonic si fericit... salbatic ca Fiara, ca Ingerul, blind ! Cezar Ivanescu, Ingerul splendorilor, la chitara Gelu Alecu Constantin Hrehor, Cezar Ivanescu, scapat din camasa de forta a metaforei (I) Intre fluierul pastorului caruia i s-au ratacit 99 de oi din cele 100 incredinta te si psaltirionul psalmodiind psalmi tragici Ierusalimului primejduit de limbi strambe, nu si-a putut duce steaua; stiindu-i caratele, a dus-o sus, dincolo de vazute, in gradina nevazutelor, in locul de unde i s-a dat. Nascut pentru tristeti si revolta de heruv, lui Cezar Ivanescu i s-au aruncat 3 zaruri inainte predestinandu-l inger, imperator sau poet. Cerul ingerului s-a to pit in porfira imparatului si, alesul, a devenit poet. Si, de-atunci, crucea a n ceput rod sa aduca inauntru-i, pentru ca nu-i taina sa se infatiseze siesi si lu mii decat prin fereastra Crucii. El trebuia sa fie umilit, blestemat, scos pe spranceana cetatii, haituit prin ag ora lacomilor, impostorilor, vandutilor pe arginti si-n fata lui sa fie infipte pietre, ca-n usa staolului cutitele copiilor intre doua fulgere si doua ceaune c u lacrimi campestre.

Trebuia huiduit, hulit, inaltat pe purpura esafodului, caci, scris este: ,,Intre ai sai a venit si ai lui nu l-au primit. Si pentru ca pietrele lor vulgare, desp icate de potcoavele cailor furati, in fata lui infipte, pietre scumpe s-au facut la apus de soare. Scapat din camasa de forta a metaforei, cercuri fugeau in urm a-I pe ulite, roti scrasnitoare. ,,Nebunul, veniti si vedeti Nebunul , strigau cei care l-au incoronat in capatul saptamanii, cu paine aruncand in marea sub care concentric e circul. Dar el trecea mai departe. ,,Imi pot schimba stilul de lupt a /dar nu pot in nici un fel sa-mi schimb Destinul , scria pe nisip, si Baaadul st ergea totul din urma si rechinii ii muscau pergamentul de nisip asfixiati de mal arie, ucisi de idolatria primara. Era in prea mult rod un Pom de Craciun impodob it cu lampi pline de plans in mijlocul Pamantului mutat peste gard de robii nost ri, de roabele care, de-odata cu lutul, dincolo, au ingropat sub tumuli si aurul nostru, si oasele, si fagaduinta. A stat curmezis vulpilor cum neclintita, inai ntea bizonilor, Altamira; nu l-a crutat pe Irod, cu psalmi negri a stropit cizma de fier adancita in carnea planetei, a urat desfraul, epoletii, heraldica perve rsa, ciuma. Constantin Hrehor, Cezar Ivanescu, scapat din camasa de forta a metaforei (II) Razand si-a inmultit vrajmasii si, pentru ca in capatul sirului a ajuns primul, ereticii au inceput sa-i cantareasca oculta cununa. ,,A savarsit blasfemie striga u, ,,noi am auzit, astfel se ruga : ,,Cred intr-Unul Eminescu, vazatorul tuturor c elor vazute si al tuturor nevazutelor . Da, la aceasta Coloana a lucrat el, intre agonie si extaza, ca Michelangelo! Cezar peste Baaad, el demult nu mai era o fap tura pamanteasca, cetatean al comunei primitive postmoderne; pe fata lui un zeu razbunator graia, dar radea in el un copil abia alungat din Edenul mamei tinere. Era un puhoi pre coama caruia vin schimonosite catapetesme, targi cu soldati, h ieratice incunabule, punti, faraonice masti. Un torent de crini. De Poesie. (Sa ne-amintim ca esentele ucid. Si, crinii, desigur ). Auziti-l cantand! E un amestec de neamuri, larma ca-n panza lui Bosch, aliaj de urlet si ruga, oda, blesteme, lupul ce latra cand lupoaicei gemand tandru sub gl ont ii lasa doar fidelitatea si padurea Auziti-l! Clopotele Putnei seamana muceni ci ,,din hotara in hotara , turle si antimise: ,,numai umbra spinului la usa crest inului . Respiratii ample, ca vagaunile stejarului: ,,amintindu-mi Baaadul Paradis ul Carnii Sfant /plangeti lacrime sa-mi para ca si cand n-am fost nicicand ,,Angaja rea hamletiana in existenta a celui care a inteles ,,ca sangele-i spirit ,,intre d intii inrositi ai masinii textuale , dupa cum psihanalitic a observat unul dintre Dioscurii Colocviilor de Poezie, pedantul critic Marin Mincu, ne-a lasat nu numa i un patrimoniu liric, ci si ,,o marturie profunda, din interior spre fiinta des pre propria-i fiinta , prezenta unui mare poet. Cezar Ivanescu, Ruga

Cezar Ivanescu, Jeu d'Amour (Regina din Saba) Constantin Hrehor Pe autorul ,,Sutrelor muteniei il gasesc definit in cultul pentru Adevar, Prieten ie si rafinament, in eroica sa iubire pentru Libertate, Eminescu si Limba Romana si, desigur, in cantecele sale doine-litanii cantate pe moarte: ,,esti un om li ber cat reusesti sa-ti reprezinti si sa-ti prezinti /mainii care se indreapta sp re tine absenta si ominprezenta mortii. Cezar Ivanescu, Sutra 10 ! tu nu esti din aceasta lume ingrozitoare care-mi apasa inima tu nu esti din aceasta

lume: si-n lume ma prabusesc doar cu speranta privirii mele sa-i apara fata ta!

Cezar Ivanescu, Jeu d Amour (Nirvana) Cezar Ivanescu Scrisul ramine o arta pe deplin umana si divina, scriind poti face acel semn ca abisul in care sa se resoarba lumile, scriind, hirtia poate lua foc de lumina lu i Dumnezeu...

Cezar Ivanescu, Catre discipoli (Cantec napolitan) Cezar Ivanescu, 1996 (I) Fundamental pentru tineretea mea, pe linga impotrivirea asta din instinct si pe linga educatia reactionara primita de la mama, a fost si marele noroc, pe care i l consider mare noroc si la virsta asta, ca am iubit si am practicat de mic spor tul. Sportul te invata niste virtuti. in primul rind te invata sa respecti o reg ula a jocului pe care n-o respecta mai nimeni in tara asta nenorocita si te inva ta sa lupti cu armele pe fata pentru victorie. Aceasta educatie sportiva pe care mi-am facut-o de foarte mic pina la virsta de 17 ani, cind am abandonat sportul de performanta, m-a invatat dupa aceea foarte multe lucruri si mi-am dat sema c a si in literatura, si in arta, si in orice domeniu din viata un om care nu a fa cut sport si nu a incercat prin sport sa se verifice si sa-si cunoasca adevarata forta este pe undeva un om fragil, gata sa capoteze la cea mai mica dificultate . Sportul este o mare incercare pe lumea asta si o buna scoala; asa se si explic a de ce englezii au creat niste oameni atit de intregi, de echilibrati, pentru c a la ei de foarte multa vreme s-a introdus sportul in educatie, fac sport de mic i, invata sa fie luptatori. Cezar Ivanescu, 1996 (II) Acest sport te invata in primul rind un lucru pe care poporul roman l-a uitat co mplet de 50 de ani: sa-ti privesti adversarul in fata. Poporul roman a cam luato la sanatoasa. Vad ca si in Cartea Alba a Securitatii ma toarna un securist ca le spuneam celor din generatia anterioara ca sint vinovati de tradare, ca i-au t radat pe nemtii care au luptat in Rasarit si finalmente au pierdut un razboi cis tigat. Ne-au precedat niste generatii de lasi si de vinovati, oameni care n-au m ai fost invatati sa-si priveasca adversarul in fata, au plecat ochii in pamint s au capul intr-o parte. Boxul te invata sa-ti privesti adversarul in fata, iti da o frontalitate ca a scribului egiptean, sa primesti totul in fata, nu in spate, nu s-o iei la fuga. Te invata sa te aperi, te invata sa respecti un spirit de c avalerism si de fair-play, sa respecti niste reguli. Lumea romaneasca in ultimii 50 de ani n-a respectat nici o regula. Cezar Ivanescu, Poem ascensional Cezar Ivanescu, 1996: patriotismul real este aproape sinonim cu acceptarea marti rajului Cred ca pentru romani patriotismul, patriotismul real este aproape sinonim cu ac ceptarea martirajului. Pentru ca nu exista mare patriot roman sau bun patriot ro man care sa nu fi sfirsit rau in tara asta. In tara asta traiesc bine vinzatorii de tara, cei care nu dau doi bani pe tara asta, cei care-o terfelesc, care-si b at joc de ea si fac afaceri pe seama ei si nu le pasa de nimic. Cei care iubesc cu adevarat aceasta tara sint in marginea martirajului sau aproape martirizati. Deci n-o iubesti pentru ca ti-ar intoarce aceasta iubire sau ti-ar arata recunos

tinta sau te-ai complini prin valorile ei, ci pe undeva impotriva, daca vrei, re alitatilor. Asa trebuie iubita o tara si asa o iubesc si eu, adica sint convins ca tara romanesca este o tara foarte frumoasa in Europa, intii prin conditiile e i fizice, geografice, o tara de oameni foarte talentati, dar din nefericire lips iti completamente de caracter, de tinuta morala... Cu toate acestea o iubesc, cu m o voi iubi intotdeauna, indiferent in ce situatie ar fi, buna sau rea. Cezar Ivanescu, dosar de lucru, aprilie 2008 Cezar Ivanescu, dosar de lucru, aprilie 2008 [Poemul n.n.] Doina (Ultima Thule), publicat in Baricada in 1990, dedicat Dlui V ictor Roncea, ilustrat cu foto din Mircea Dinescu deferit justitiei de pe CivicMed ia. [Nota reprodusa dupa un dosar de lucru, aprilie 2008] Mircea Dinescu, un comunist destoinic , la stanga tovarasului sau de partid, Nicola e Ceausescu Mircea Dinescu, un comunist destoinic , la stanga tovarasului sau de partid, Nicola e Ceausescu [sursa imagine: CivicMedia] Cezar Ivanescu: Cum e posibil atunci ca un individ periculos sa fie tolerat in f unctii importante? In 1980, dupa moartea lui Marin Preda, am publicat in revista Luceafarul scrisoare a testamentara pe care mi-o lasase Maestrul meu din primavara anului 1979 si i-a m considerat vinovati pe toti acei care, in ultima zi din viata marelui scriitor , au contribuit intr-un fel la producerea tragicului deznodamint, printre ei num arindu-se si Mircea Dinescu. Am reluat toate acuzatiile in cartea mea Pentru Marin Preda (Ed. Timpul, Iasi, 1 996). In 1981 am fost martorul prozatorului Iulian Neacsu in procesul pe care acesta l -a intentat numitilor Dinescu Mircea si Dorin Tudoran, proces finalizat cu conda mnarea celor doi... In 1990, Mircea Dinescu, disidentul facind parte din grupul de la Comana condus de Gheorghe (Gogu) Radulescu, ajunge Presedinte (provizoriu si apoi ales) al USR s i-mi desface in mod abuziv contractul de munca (redactor la revista Luceafarul a U SR), fiind obligat sa declar greva foamei in 5 ian. 1990. Am plecat din USR si am reintemeiat Societatea Scriitorilor Romani (cu aproape 1 000 de membri). Dupa mineriada din 14 iunie 1990, am zacut bolnav aproape doi ani (fiind batut b estial de mineri), sediul si arhivele Societatii Scriitorilor Romani au fost dis truse iar eu am revenit in USR chemat de Laurentiu Ulici, Presedinte interimar a l USR dupa ce Mircea Dinescu a plecat fara sa-si incheie mandatul si aducand USR in pragul falimentului. Nu s-a facut niciodata o ancheta serioasa privind ilegalitatile comise la USR in perioada in care a fost Presedinte Mircea Dinescu. In 2005 l-am anuntat pe Eugen Uricaru, Presedintele in functie al USR, ca voi ca ndida la presedentia USR (iunie 2005). Intr-o zi stind de vorba cu Eugen Uricaru in biroul sau, in prezenta mai multor martori, Eugen Uricaru a rostit ceva de g enul: ei, draga, in 1990 cind scriai in Baricada si-l injurai pe Dinescu, credeam s i eu ca atitia altii ca esti nebun, dar acuma imi dau seama ca daca Dinescu nu r isipea banii Uniunii, astazi am fi dat lefuri (si inca mari) scriitorilor... La scurt timp a venit verdictul de la CNSAS, ca Eugen Uricaru a facut politie po litica, verdict neprobat in niciun fel. Mi-am exprimat clar inca din 2005, in presa, neincrederea in CNSAS atit timp cit in Colegiul acestei institutii este cel putin un securist, Mircea Dinescu.

Semnalez similaritatea situatiilor: si in 1990, si in 2008, aflat intr-o pozitie -cheie, Mircea Dinescu se razbuna comitind o ilegalitate. Daca in 1990, in Romania domnea o stare generala de anomie, azi ne pretindem un stat democratic, de drept, un stat european. Cum e posibil atunci ca un individ periculos, care sfideaza legile, sa fie in co ntinuare tolerat in functii importante, liber sa decida, dupa bunul sau plac, de stinul unor oameni? (Cezar Ivanescu, Bucuresti, aprilie 2008) textul integral la http://cezar-ivanescu.blogspot.com/2009/03/cezar-ivanescu-aprilie-2008-scurta.ht ml Foto: Eugen Harasim Cezar Ivanescu Moartea-si pastreaza totdeauna tragismul pentru orice artist. Pentru ca artistul traieste in temporal, daca vrea sa fie autentic artist, traieste in incarnarea lui actuala. Dar una este cind sufletul si mintea ta de artist sint tulburate si voalate si obnubilate de moarte, si alta este cind sufletul tau e luminos si mi ntea ta e luminoasa si dincolo de experienta ta sau de accidentele tale in exist enta aceasta: simti din poezia pe care o scrii ca ai viziunea de dincolo, ai viz iunea a ceea ce este superior si salvator pentru om. Tragismul mortii se pastrea za totdeauna. Astea sint comportamente reflexe la om: teama de moarte, incercare a de aparare in fata mortii de moartea fizica vorbesc , pentru ca sintem constru iti din automatisme; dar una este viziunea pe care o ai atunci cind esti incatus at si intunecat si obnubilat de spaima de moarte si de neant si alta este cind e sti luminos si esti sigur pe tine pentru ca atunci moartea capata un fel de acce nt de valoare. Adica moartea dramatizeaza totdeauna lucrurile, le densifica, le pune in cimpuri de tensiune, dar nu mai constituie o spaima, o teroare pentru su fletul uman. Viorel Ilisoi: Va intreb daca prezenta imediata a mortii a reusit de atunci sa s chimbe ceva in structura psihismului si implicit in poezia dumneavoastra. Cezar Ivanescu: Nu. Eu am scris, in 1966, o carte intreaga, La Baaad, ca sa-mi i nteriorizez experienta confruntarii mele cu moartea si la terminarea scrierii ac estei carti depasisem deja acest impas tipic existentialist al omului modern con fruntat cu moartea. Deja depasisem faza de sfisiere si de revolta existentialist a de nivel Camus, sa-i spunem, de om revoltat, deja eram un om care nu mai crede a in moarte, imi cistigasem credinta in valorile eterne, in Dumnezeu si-n nemuri rea sufletului dupa experienta abisala facuta cu scrierea acestei carti. Cartea este o carte pagina, dar ea impinge la ultimele consecinte o lume fara credinta, o lume de Vechi Testament, spre a forta si a accepta experienta crestina, exper ienta luminii si experienta luminii lui Dumnezeu. Odata cu terminarea acestei ca rti eu practic mi-am depasit stadiul de tinerete, blocajul in fata mortii. Viorel Ilisoi: V-ati impacat cu moartea? Cezar Ivanescu: Nu m-am impacat cu ea, ci doar am inteles fragmentarismul gindir ii existentialiste si faptul ca existenta umana nu are sfirsit, ca sufletul uman este nemuritor si ca trecem de pe un nivel jos si degradat de existenta paminte asca spre nivele superioare, sublime de existenta, ca nu avem sfirsit si moarte niciodata. (Cezar Ivanescu, Viorel Ilisoi, inedit, 1996) Doina (Passiflora incarnata) , Cezar Ivanescu, inregistrare din spectacol, Bistr ita Petru Arustei, Hohotul Diminetii Petru Arustei, Hohotul Diminetii Gabriela Cretan, MAITRE DE LA CLARTE (I) Cand l-am cunoscut, la cenaclul Numele Poetului, intr-o seara de ianuarie din an

ul 1984 (de ziua mamei mele), am avut un frison pe care nu l-am inteles atunci. De abia mai tarziu, peste cateva luni, cand, impreuna cu sotul meu Gelu Alecu, i -am devenit apropiati, am inteles semnificatia acestei emergente afective: era u n semn de recunoastere, o recunoastere inca liminala, insotita insa de presentim entul tulbure al importantei cruciale pe care o va avea in viata mea. Ceea ce la prima intalnire a fost numai pura emotie, tresarire obscura, imposibil de defin it in cuvinte, mi s-a impus in plenitudinea ei constienta cand l-am auzit cantan d pentru prima oara. Ne aflam in drum spre manastirea Tismana, intr-o masina con dusa de Gelu, se innoptase, iar Cezar a inceput sa cante cu glas puternic, abstr as si insingurat, ca de la o imensa departare: ! voi ce ma priviti la fata / indr agiti-mi fata mea / mai ingaduiti-mi fata / fiindca mult va sangera...// ! si in manuri si-n picioare / cuie imi vor implanta / mai ingaduiti-mi mana / si-n tar ana talpa mea / . Efectul asupra mea a fost de trasnet in crestet, de cutit in in ima, de explozie in plexul solar. Toate deodata! Soc si apnee. O fascinatie care dureaza de-atunci, fara scadere sau intrerupere Poemul acesta, in care, ca in multe altele de altfel, Cezar Ivanescu isi asuma c alvarul christic, este cel prin care mi s-a revelat faptura lui omeneasca profun da, fiinta lui suferitoare vulnerata de tot raul lumii, de raul cosmic imanent C reatiei si, concomitent, inalta lui investitura spirituala. De altfel, viata si opera sa ilustreaza, la modul exemplar, acest efort continuu de imitatio Christi , culminand cu stranii potriviri de evenimente biografice, prea surprinzatoare p entru a nu indemna la apropieri analogice. Destinul lui s-a consumat intre limit ele temporale marcate de doua sarbatori cu maxima incarcatura simbolica pentru c restini: s-a nascut in ziua Schimbarii la Fata a Domnului si a murit in Joia Mar e din Saptamana Patimilor, tradat de discipoli pe care-i iubea, parasit de multi dintre prieteni, umilit de acuzatii calomnioase si absurde, hacuit cu fervoare de casap la o clinica obscura din Bacau; vandut vechilor sai prigonitori de insi pe care-i credea fideli, pe care-i ajutase de multe ori la inceputul carierei l or scriitoricesti, inainte ca ei sa fi prins osanza si gustul privilegiilor obti nute prin delatiune si prin abjectie. (fragment)