Dogma Sfintei Treimi cuprinde nu numai invatatura despre unitatea fiintei, egalitatea celor trei ipostase, ci si invatatura despre

insusirile fiecarei persoane, adica ce este propriu unei persoane si o face distincta de celelalte. Fiinta unica a lui Dumnezeu nu poate fi conceputa in afara existentei ipostatice a celor trei persoane. Dumnezeu-Unul este Dumnezeu-Treime. Nici o persoana nu se cugeta, nu se numeste fara sau in afara de celelalte. In modul in care persoanele ipostaziaza in chip liber fiinta, se pot face urmatoarele distinctii : Persoanele sunt caracterizate prin nume ipostatice : Dumnezeu-Tatal, Dumnezeu-Fiul si Cuvantul, Dumnezeu-Preasfantul Duh. Ipostasele nu au venit una dupa alta, ci exista concomitent din vesnicie in mod personal. Tatal este principiul unic al Treimii, originea Fiului pe care L-a nascut si a Duhului pe Care il purcede din veci. Caracterul definitoriu al Tatalui este nenasterea. Fiul este de-o-fiinta cu Tatal, nascut din Tatal din vesnicie, inainte de timp. Nu este posterior Tatalui, ci El este Cuvantul si chipul Tatalui, care S-a intrupat "la plinirea vremii" (Gal. 4, 4). Duhul Sfant este coetern si consubstantial cu Tatal si cu Fiul. In unitate inseparabila cu Tatal si cu Fiul, Duhul purcede din Tatal si e dat lumii prin Fiul, dupa cum si Fiul S-a nascut in lume prin Duhul. "Trebuie sa marturisim cu evlavie nenasterea, nasterea si purcederea, cele trei insusiri personale, nemiscate si neschimbate ale Prea Sfintei Treimi : pe Tatal, ca nenascut si fara de inceput ; pe Fiul, ca nascut si impreuna fara de inceput ; pe Duhul Sfant, ca purces din Tatal, dat prin Fiul si impreuna vesnic" (Grigorie Sinaitul). Proprietatile personale, ipostatice, nu trebuie sa fie confundate cu atributele comune, identice ale dumnezeirii (Eunomie, identificand fiinta lui Dumnezeu cu nenasterea Tatalui, concludea ca Fiul nu are natura dumnezeiasca, deoarece nu este nenascut, ci nascut). Or, Tatal nu este numele firii sau al proprietatii comune, ci numele ipostasului, iar felul in care El ipostaziaza fiinta este nenasterea. Proprietatile ipostatice trebuie sa fie atribuite numai persoanelor respective fara confuzie. Dogma trinitara are o importanta capitala pentru hristologie, dar si pentru invatatura despre har. Aceasta ne impiedica sa facem o separare intre De Deo uno si De Deo trino, ceea ce ar sugera un dualism intre transcendent si imanent. De asemenea, separarea intre ousia - fiinta necreata si energia necreata - actul de comunicare, ar duce la doua moduri de experienta a vietii divine : o experienta a Treimii si o experienta a harului. Or, pentru traditia ortodoxa experienta harului inseamna comunicare ontologica, experienta a vietii divine necreate.

Cele trei persoane nu sunt trei principii ale esentei divine. Orientarea ipostaselor catre Tatal nu inseamna ca fiinta sau persoana Fiului si a Sfantului Duh ar fi incomplete sau inferioare. Fiul este nascut ca ipostasa desavarsita din ipostasa desavarsita : "Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat". In raport cu Dumnezeu-Tatal, principiul, fiecare persoana este libera sasi pastreze caracterul ei ipostatic, fara confuzie si fara separare. Insusirea este ceva netransmisibil. "Nu a fost candva Tatal, cand n-a fost Fiul, ci o data cu Tatal si Fiul, care S-a nascut din El. Caci Dumnezeu nu S-ar putea numi Tatal fara de Fiu. Iar daca ar fi fara sa aiba Fiul, n-ar fi Tata. Si daca ar avea mai pe urma Fiu, ar deveni mai pe urma Tata, nefiind inainte de aceasta Tata, si astfel S-a schimbat din a nu fi Tata in a deveni Tata, lucru mai rau decat orice blasfemie. Caci este cu neputinta sa spunem ca Dumnezeu este lipsit de facultatea fireasca de a naste. Iar facultatea de a naste consta in a naste din El, adica din propria sa fiinta ceva asemenea cu El dupa fire" (Sf. Ioan Damaschin). Nu trebuie sa fie confundata nasterea care determina raportul Tatalui cu Fiul, cu zidirea sau creatia, care determina relatia Creatorului cu creatia : "Este insa necucernic sa spunem cu privire la nasterea Fiului ca a mijlocit oarecare vreme si ca existenta Fiului este posterioara existentei Tatalui. Deoarece spunem ca nasterea Fiului este din El, adica din natura Tatalui. Iar daca admitem ca Fiul nu coexista dintru inceput cu Tatal, din care este nascut, atunci introducem o schimbare in ipostasa Tatalui, anume ca nefiind dintru inceput Tata, a devenit pe urma Tata. In adevar, chiar daca lumea s-a facut pe urma, totusi nu s-a facut din fiinta lui Dumnezeu. Ea a fost adusa, prin vointa si prin puterea Lui, de la neexistenta la existenta ; dar prin aceasta nu urmeaza o schimbare a firii lui Dumnezeu. Nasterea este actul prin care se scoate din fiinta celui care naste cel ce se naste asemenea cu el dupa fiinta. Zidirea si crearea, insa, sunt un act extern, in care ceea ce se zideste si se creeaza nu provine din fiinta celui care zideste si creeaza, ci este cu totul deosebit de el" (Sf. Ioan Damaschin). Evanghelia care se citete n cadrul Sfintei Liturghii, n Duminica Sfinilor Prini de la Sinodul I Ecumenic (Niceea, 325), ne prezint Rugciunea lui Iisus (Ioan 17, 1-13), care a fost rostit naintea Sfintelor Sale Patimi. Rugciunea a fost consemnat numai de Sfntul Evanghelist Ioan i cuprinde cele trei forme de rugciune ale Bisericii: de laud, de mulumire i de cerere.

PS Calinic Botoneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iailor

nc din secolul al IV-lea, Sfntul Chiril al Alexandriei observase c n Evanghelia dup Ioan, capitolul al XVII-lea, Mntuitorul vorbete i n calitate de preot, i n calitate de jertf, iar n secolul al XVI-lea, David Chytraeus (1531-1600) a numit capitolul al XVII-lea al scrierii ioaneice "Rugciunea arhiereasc a lui Iisus". De ce n-au surprins aceast rugciune i ceilali evangheliti n scrierile lor? Nu tim! n rugciunea arhiereasc, Hristos Se prezint Tatlui ca jertf pentru noi. Capitolul n discuie este mprit n trei pri distincte. Fiecare parte i are dimensiunea i intensitatea ei. Dac nu punem nceput vieii venice nc de aici, Hristos ne rmne un necunoscut n prima parte, Hristos S-a rugat pentru Sine, zicnd: "Preaslvete pe Fiul Tu, ca i Fiul s Te preaslveasc" (v. 1). S credem c preamrirea Unuia este n raport cu preamrirea Celuilalt? Nicidecum! n interiorul Sfintei Treimi nu este o relaie de genul "i dau, ca s mi dai". Exegeii interpreteaz versetul astfel: arat-M pe Mine oamenilor, pentru ca, atunci cnd ei M vor cunoate pe Mine, de fapt, Te vor putea cunoate pe Tine. Vedei,

Tatl Se slvete prin slava Celui Ce este Unul-Nscut din El, iar Cel Unul-Nscut din El, Fiul, i acord slava care I Se cuvine, artnd din ce Tat S-a nscut; la rndul Su, Tatl, ntorcndu-I slava - cum spune printele Dumitru Stniloae -, arat al cui Tat este, adic al lui Hristos - Fiul lui Dumnezeu ntrupat. Aa nct, lauda preamririi va trece de la Tatl la Fiul i de la Fiul la Tatl, graie deofiinimii Persoanelor Sfintei Treimi. Hristos i cere Tatlui s-L preaslveasc cu slava dumnezeiasc, n calitate de Om, nu de Dumnezeu. Ca Dumnezeu, El o avea. Numai c - prin ntrupare - Hristos S-a golit de slav pentru a Se putea jertfi pentru oameni, cum spune Sfntul Apostol Pavel: "S-a deertat pe Sine, chip de rob lund, fcndu-Se asemenea oamenilor; i la nfiare aflndu-Se ca un om" (Filipeni 2, 7). ns, cu toate acestea, El cere Tatlui s arate c Fiul S-a ridicat prin ntrupare la slava dumnezeiasc pe care a avut -o la El mai nainte de a fi lumea. n acest sens, a spus: "Preaslvete pe Fiul Tu, ca i Fiul s te preaslveasc (v. 1), precum I-ai dat stpnire peste tot trupul, ca s dea via venic tuturor acelora pe care Tu I-ai dat Lui" (v. 2). Atenie! Hristos este responsabil cu mprirea vieii venice. Viaa venic, sau motenirea mpriei cerurilor, presupune ca preamrirea lui Dumnezeu s fie vdit de credin i fapte bune, cci spune Apostolul: "Credina fr fapte moart este" (Iacov 2, 20). Or, a -L cunoate pe Dumnezeu nc de aici, de pe pmnt, presupune o pregustare a vieii venice, iar aceasta trebuie s se oglindeasc n ntreaga noastr via. Este acel deja i-nu-nc al mpriei lui Dumnezeu, pe care-l triete orice credincios i mrturisitor al lui Hristos, spune printele Dumitru Stniloae. n acest sens, nceputul vieii venice se pune de aici, de pe pmnt; dac nu punem - prin strdania credinei i a faptelor bune - nceput vieii celei venice nc de aici, Hristos ne rmne un necunoscut. i dac va fi aa, se ntreab Sfntul Simeon Noul Teolog, cum vom nzui la sfritul veacurilor s ne ntlnim cu un necunoscut, cu cineva cu care n-am dorit s ne ntlnim toat viaa? Cunoaterea lui Dumnezeu nu ar putea fi posibil dac nu ne-ar fi mijlocit de cunoaterea Unicului Fiu al Tatlui i de cea a Duhului Sfnt, ntruct unitatea nu se poate realiza dect n Treime, potrivit Scripturilor. Dumnezeu este Unic i Adevrat, dar tot att de Unic i Adevrat este Fiul, ct i Duhul Sfnt. Nu poi s-L cunoti pe Tatl i s intri n comuniune cu El, fcnd abstracie de Fiul i de Duhul Sfnt. l cunoti pe Dumnezeu privind la cuvintele, la faptele i la viaa pilduitoare ale Mntuitorului Iisus Hristos, Care L-a preaslvit pe Tatl pe pmnt tocmai prin mplinirea lucrului care I-a fost ncredinat, adic vestirea mpriei lui Dumnezeu, mpcarea omului cu Dumnezeu prin jertfa Sa, naterea de fii prin Taina Sfntului Botez. Or, dup aceast misiune mplinit de Fiul, misiune primit de la Tatl pentru ca s ne fac mpreun-lucrtori la mntuirea noastr, Hristos a zis: "i acum,

preaslvete-M Tu, Printe, la Tine nsui, cu slava pe care am avut -o la Tine, mai nainte de a fi lumea" (v. 5). Este vorba despre slava Sa dumnezeiasc, slav care este una cu slava Tatlui, pentru c este slava Unuia-Nscut din Tatl (Ioan 1, 14). Cum, de altfel, El nsui a spus: "Toate cte are Tatl ale Mele sunt" (Ioan 16, 15). Aadar, slava Tatlui este i slava Lui. Ca Dumnezeu adevrat, avea o slav nemrginit. Sfntul Apostol Pavel l numete pe Hristos "strlucirea slavei i chipul fiinei Lui (Dumnezeu)" (Evrei 1, 3). ns, acum, El cere ca strlucirea slavei Sale s copleeasc i Trupul Su, pentru c numai prin El - ca Om - putea trece slava lui Dumnezeu la oameni. Pentru c slava care ni se d nou, oamenilor, nu este din fire, ci este primit n dar sau dup har de la Dumnezeu, ea ne este dat nou prin Fiul Lui, fcut Om. Pe lng cele artate, n misiunea Sa, Hristos a fcut cunoscut numele lui Dumnezeu ca Tat al Fiului i purceztor al Sfntului Duh - celor pe care Dumnezeu nsui i-a dat Fiului, dei ei erau ai lui Dumnezeu. Dar care, la rndul lor, au cunoscut c toate cte I-au fost date Fiului sunt de la Tatl (Ioan 17, 7); adic toate cte sunt ale Fiului sunt i ale Tatlui. Acestea toate nseamn: domnia asupra stihiilor, stpnirea asupra duhurilor necurate, puterea vindecrii i nvierii, precum i cuvntul Evangheliei. Iar cele pe care le-a primit, le-a dat lor: "Cuvintele pe care Mi le-ai dat leam dat lor, iar ei le-au primit i au cunoscut cu adevrat c de la Tine am ieit i au crezut c Tu M-ai trimis" (v. 8). Cuvintele date lor de Cuvntul i-au asigurat de identitatea i proveniena Cuvntului ntrupat. i aa cum, prin primirea cuvintelor Lui, s-au unit cu Hristos i, implicit, cu Tatl, de la Care El le spunea cuvintele, prin primirea harului lui Dumnezeu se realizeaz acea unitate haric ntre noi i El, fr ca cineva s se confunde cu El. Aceast unitate a fost realizat mai nti cu Sfinii Apostoli, apoi cu cei care cred n Fiul lui Dumnezeu ntrupat. Rugciunea pentru Biseric n partea a doua a rugciunii, Iisus se roag pentru Apostoli: "Eu pentru acetia M rog; nu pentru lume M rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, c ai Ti sunt" (Ioan 17, 9). Dac am citi acest verset izolat de text, am avea impresia c Mntuitorul exclude lumea din rugciunea Sa. Or, ca Dumnezeu, El nu poate face una ca aceasta. Sfinii Apostoli, dei au fost din lume, au fost consacrai slujirii lui Dumnezeu; de aceea, putem spune c ei au fost dai de Fiul pentru a fi n slujba Tatlui. Cci toate sunt comune Lui i Tatlui. El nsui a spus: "i toate ale Mele sunt ale Tale, i ale Tale sunt ale Mele i M-am preaslvit ntru ei" (v. 10), aceste "toate" fiind: Fiina, Firea, Voia, Sfatul, Stpnia, Puterea, nelepciunea i Buntatea.

n continuare, Fiul se roag pentru ntrirea comuniunii celor ce cred n El i au dragoste fa de El i de cuvntul Evangheliei Sale, zicnd: "Printe Sfinte, pzete -i n numele Tu, n care Mi i-ai dat, ca s fie una precum suntem i Noi. Cnd eram cu ei n lume, Eu i pzeam n numele Tu, pe cei ce Mi i-ai dat; i i-am pzit i n-a pierit nici unul dintre ei, dect fiul pierzrii, ca s se mplineasc Scriptura. Iar acum vin la Tine i acestea le griesc n lume, ca s fie deplin bucuria Mea n ei. Eu le -am dat cuvntul Tu, i lumea i-a urt, pentru c nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume. Nu M rog ca s-i iei din lume, ci ca s-i pzeti pe ei de cel viclean. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume. Sfinete-i pe ei ntru adevrul Tu; cuvntul Tu este adevrul. Precum M-ai trimis pe Mine n lume, i Eu i-am trimis pe ei n lume. Pentru ei Eu M sfinesc pe Mine nsumi, ca i ei s fie sfinii ntru adevr" (Ioan 17, 11-19). Aadar, dup ce Iisus S-a rugat pentru Apostoli ca s-i pzeasc Dumnezeu-Tatl n credin, urmeaz partea a treia - rugciunea pentru credincioi: "Dar nu numai pentru acetia M rog - spune Iisus -, ci i pentru cei ce vor crede n Mine, prin cuvntul lor, ca toi s fie una, dup cum Tu, Printe, ntru Mine i Eu ntru Tine, aa i acetia n Noi s fie una, ca lumea s cread c Tu M-ai trimis. i slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca s fie una, precum Noi una suntem: Eu ntru ei i Tu ntru Mine, ca ei s fie desvrii ntru unime i s cunoasc lumea c Tu M -ai trimis i c i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. Printe, voiesc ca unde sunt Eu s fie mpreun cu Mine i aceia pe care Mi i-ai dat, ca s vad slava Mea pe care Mi-ai dato, pentru c Tu M-ai iubit pe Mine mai nainte de ntemeierea lumii. Printe drepte, lumea pe Tine nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut i acetia au cunoscut c Tu M-ai trimis. i le-am fcut cunoscut numele Tu i-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu s fie n ei i Eu n ei" (Ioan 17, 20-26). Prin urmare, Mntuitorul Hristos cuprinde, printr-o viziune de ansamblu asupra viitorului, ntreaga Biseric, pe toi cei ce vor crede n El, pn la sfritul veacurilor, prin predica Apostolilor i a urmailor lor, membrii ierarhiei bisericeti, pentru ca toi s se fac prtai de slava Lui. Rugciunea Fiului a fost ascultat de Tatl. De unde tim? O spune Sfntul Arhidiacon tefan: "Iar tefan, fiind plin de Duhul Sfnt i privind la cer, a vzut slava lui Dumnezeu i pe Iisus stnd de-a dreapta lui Dumnezeu. i a zis: Iat, vd cerurile deschise i pe Fiul Omului stnd de-a dreapta lui Dumnezeu!" (Fapte 7, 55). ns acest loc "de-a dreapta lui Dumnezeu" nu este doar apanajul sfinilor, ci i al celor care cred n Hristos i n Evanghelia Sa. Toi ne vom face prtai strii celei de -a dreapta; adic cei crora Fiul lui Dumnezeu le va zice: "Venii, binecuvntaii Tatlui Meu, motenii mpria cea pregtit vou de la ntemeierea lumii" (Matei 25, 34).

Sfntul Apostol Pavel spune efesenilor: "i ct de covritoare este mrimea puterii Lui fa de noi, dup lucrarea puterii triei Lui, pentru noi, cei ce credem! Pe aceasta, Dumnezeu a lucrat-o n Hristos, sculndu-L din mori i aezndu-L de-a dreapta Sa, n ceruri. Mai presus dect toat nceptoria, i stpnia, i puterea, i domnia, i dect tot numele ce se numete, nu numai n veacul acesta, ci i n cel viitor. i toate le-a supus sub picioarele Lui i, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii" (Efeseni 1, 19-22). Hristos, n rugciunea Sa, vrea ca Tatl s-i iubeasc pe oameni ntocmai ca pe Fiul Su. i aceasta, ntruct suntem "motenitori ai lui Dumnezeu i mpreunmotenitori cu Hristos" (Romani 8, 17). Interesant este remarca printelui Stniloae, care spune c Fiul este Fiu al lui Dumnezeu n mod ontologic, pe cnd oamenii primesc calitatea aceasta prin voina lui Dumnezeu, prin har; noi suntem, prin Hristos, fii ai lui Dumnezeu, dar numai prin harul Duhului Sfnt. Desigur, Hristos, Care este Acelai, ieri, azi i n veci (Evrei 13, 8), va continua s ne descopere n venicie taina Sa, care este taina mpriei lui Dumnezeu, adic taina zilei celei nenserate. Rugciunea arhiereasc este un model de rugciune pentru noi toi. Dumnezeu nsui ne-a nvat s ne rugm: "Mngietorul, Duhul Sfnt, pe Care l va trimite Tatl, Acela v va nva toate" (Ioan 14, 26; cf. Isaia 1, 10). Iar Sfntul Apostol Pavel spune: "El, n zilele trupului Su, a adus, cu strigt i cu lacrimi, cereri i rugciuni ctre Cel Ce putea s-L mntuiasc din moarte i auzit a fost pentru evlavia Sa" (Evrei 5, 7). Fie ca i noi, pentru "evlavia noastr", ntocmai celor 318 Sfini Prini participani la Sinodul I Ecumenic, de la Niceea, s fim auzii de Dumnezeu, Aici i Dincolo. (*Intertitlurile aparin redaciei)
Afl cum poi prelua titlurile din Doxologia