ANATOMIA UMANA

ORGANISMUL UMAN CA UNITATE MORFOLOGICA SI FUNCTIONALA Organismul uman, ca orice fiin vie, exist graie corelrii fine i perpetue a tuturor structurilor i proceselor sale, cu scopul realizrii funciilor acestora. El constituie un sistem ierarhizat, ce dispune de sisteme de autoreglare integrate. Dei majoritatea funciilor sunt ndeplinite de structuri specializate, acestea nu acioneaz izolat, ci n strns dependen de celelalte. POZITIE ANATOMICA NORMALA Prin poziie antomic normal P!"# se nelege poziia care se ia n considerare atunci cnd se descriu diferitele elemente anatomice i raporturile dintre ele. Este aleas prin convenie internaional i are o deose$it importan, fiind indispensa$il pentru studiul anatomiei. %a om, este& ortostatism. Subiectul st n picioare-defapt, e clinostatism culcat pe spate#, toate cele patru membre paralele ntre ele, privirea nainte, palmele orientate n fa. AXE Axul longitudinal vertical# ' cel mai lung segment de dreapt ce se poate trasa imaginar n poziie anatomic normal a su$iectului. (n cazul omului este dat de vertex i de planul poligonului de susinere podeaua#. Axe trans ersale ' sunt orientate de la dreapta la stnga i perpendiculare pe cel longitudinal. Axe sagitale ' sunt orientate antero'posterior ventro'dorsal# i sunt perpendiculare pe cel longitudinala PLANURI Planul !ediosagital median sau al simetriei $ilaterale# ' planul determinat de om$ilic i de axul longitudinal al corpului, respectiv de axele longitudinal i sagital. Prin intersectarea cu suprafaa corpului determin pe aceasta linia median anterioar i posterioar. Planuri "ara!ediane parasagitale sau sagitale# ' toate planurile paralele cu cel mediosagital. Planuri #rontale ' toate planurile verticale, paralele cu fruntea n P!". Planuri trans ersale orizontale# ' toate planurile perpendiculare pe axul longitudinal. TARMENI $E $IRECTIE SI POZITIE De o$icei se folosesc n contexte relative pentru a indica poziia sau situarea una fa de alta a unor elemente anatomice#& Su"erior sau %ranial ' deasupra unui plan orizontal. In#erior sau %audal ' su$ un plan orizontal. Anterior sau #rontal ' n faa unui plan frontal. Posterior sau dorsal ' n spatele unui plan frontal. Proxi!al ' doar pentru mem$re& )mai* apropiat de trunchi. $istal ' doar pentru mem$re& )mai* deprtat de trunchi. Lateral ' )mai* deprtat de planul mediosagital. Medial ' )mai* apropiat de planul mediosagital. &olar ' spre faa palmar a minii. Plantar ' spre talp.

!5D21./E E7.E"8/E

6%E7/E E7.E"8/E !DD21./E 6%E7/E

-O.!./E0 1/-123D21./E

-/D/1 E9E-8/E 1O5O-!-E /"9E-8/E

P-O.-!1./E I. CELULA I.1. Celula 4 -E.-!1./E

Definitie Celula este unitatea principala structurala, functionala si genetica a organismelor vii. La baza alcatuirii organismului uman, ca de altfel si al tuturor vietuitoarelor, se afla celula (fig.1). Intregul organism uman este alcatuit din celule. Celulele pot exista singure (exemplu: globulele albe din sange), sau grupate, formand tesuturi (exemplu: tesutul nervos, alcatuit prin gruparea neuronilor). Nivelurile de organizare ale corpului uman sunt, conform cresterii, urmatoarele: celula tesuturi organe sisteme de organe organism. Celula reprezinta un sistem deschis prin care se realizeaza schimbul de materie si energie cu mediul extern. Are o mare capacitate de crestere, dezvoltare si diferentiere (trecerea de la forme simple la forme din ce in ce mai complexe), datorita proprietatii de autoreproducere. orma, alcatuirea si functia, celulelor, este diferita, legat de locul in care este plasata, de tesutul din care face parte, de rolul pe care il are. !e exemplu, celula musculara este fusiforma, neuronul are forma stelata, globulele albe au forma rotunda, ovulul este sferic. !ar si dimensiunea celulelor difera. !e exemplu, cea mai mare celula este ovulul ("## microni) si are rol in reproducere, spermatozoidul ($#%&& microni) este una din cele mai mici celule.

Fig. 1 Celula (diferite reprezentari) I.2. Componentele celulei Componentele fundamentale ale celulei sunt: membrana, citoplasma si nucleul. :

a' MEM !A"A CELULA!A se afla la periferia celulei. 'ste alcatuita din molecule de lipide (fosfolipide%doua straturi) si proteine (un strat situat intre straturile de lipide) legate intre ele, dar care permit schimburile dintre celula si exteriorul acesteia. (embrana are permeabilitate selectiva, prezinta polarizare electrica si este excitabila. )rocesele de schimb care au loc in membrana celulara se realizeaza prin doua tipuri de transport: ' ' transportul transmembranar * asigura trecerea apei si a substantelor dizolvate prin membrana celulara+ transportul in masa * este procesul prin care celula inglobeaza sau elimina particule de natura diferita, prin intermediul unor vezicule formate la nivelul membranei celulare. #) CI$%&LA'MA este o masa celulara extranucleara in care se desfasoara principalele procese metabolice+ este o substanta de consistenta gelatinoasa care ocupa interiorul celulei si in care sunt cufundate nucleul impreuna cu celelalte organite celulare (structuri foarte mici, prezente in interiorul celulelor, care indeplinesc anumite functii). Compoziia chimic a citoplasmei ,n alc-tuirea citoplasmei intr- multe din elementele chimice cunoscute care formeaz- diferi.i compu/i, de la cei mai simpli, ca de exemplu apa /i s-rurile minerale, p0n- la cei mai complecsi, ca proteinele /i acizii nucleici. !intre elementele chimice care se g-sesc 1n celulele corpului omenesc men.ion-m urm-toarele: oxigen, hidrogen, azot, calciu, fosfor, potasiu, sodiu, clor, sulf, zinc, cupru, iod /i fluor. Apa se g-se/te 1n propor.ii diferite, 1n raport cu v0rsta. Astfel, dac- la nou%n-scut ea reprezint- aproximativ 2#3 din greutatea corporal-, la indivizii de peste 2# de ani, apa reprezint- o propor.ie de numai &43. !e asemenea, cantitatea de ap- din diferite celule variaz- de la un .esut la altul. 5olul apei 1n organism este deosebit prin faptul c- 1n timp ce 1ntreruperea aportului alimentar (inani.ia) cu p-strarea celui hidric duce la moarte dup- numai 6#%$# de zile, 1ntreruperea aportului hidric (1nsetarea), urmat- de un deficit de ap- de peste ""3 din cantitatea total- de apdin organism, provoac- moartea 1n $%& zile. Srurile minerale se g-sesc 1n cea mai mare parte dizolvate. Cele mai frecvente s-ruri minerale sunt clorurile, bicarbona.ii /i fosfa.ii de sodiu, potasiu, calciu /i magneziu. ;

lucidele au rol energetic /i structural. 5olul energetic este de cea mai mare importan.-, glucidele servind ca surs- de energie u/or utilizabil- de c-tre celule. C0nd organismul depune un efort, 1n special c0nd efortul este de scurt- durat-, el folose/te ca material energetic 1n primul r0nd glucide /i mai apoi lipide. !e asemenea, glucidele au /i un rol structural, ele particip0nd la formarea diferitelor componente ale citoplasmei, nucleului /i membranei.

!ipidele din celulele organismului uman au rol energetic, structural /i rol de vitamine. 'le reprezint- pentru celule un depozit de energie. 5olul structural al lipidelor const- 1n participarea lor la formarea diferitelor structuri subcelulare, /i 1ndeosebi a membranelor celulare. Acizii gra/i nesatura.i (acidul linoleic, linolenic /i arahidonic) 7oac- rol de vitamine (vitamina ).

"roteinele sunt substan.e organice macromoleculare formate din carbon, azot, oxigen /i hidrogen. )roteinele sunt de dou- feluri: holoproteine sau proteine simple, formate numai din aminoacizi, /i heteroproteine, proteine complexe, formate din aminoacizi /i din alte substan.e, ca acid fosforic (fosfoproteine), glucide (glicoproteine), lipide (lipoproteine), pigmen.i (cromoproteine) /i acizi nucleici (nucleoproteine).

Aminoacizii sunt constituen.ii de baz- ai proteinelor. Ace/ti compu/i sunt adev-rate 8c-r-mizi9 ale moleculelor proteice /i se g-sesc 1n toate celulele organismelor vii. ,n raport cu posibilit-.ile celulelor organismului uman de a sintetiza aminoacizi, ace/tia se clasific1n: aminoacizi esen.iali:indispensabili, care nu pot fi sintetiza.i de c-tre organismul uman+ aminoacizi neesen.iali:dispensabili care pot fi sintetiza.i de c-tre organismul uman. Cei "# de aminoacizi care intr- 1n construc.ia proteinelor se 1mpart astfel: o 4 aminoacizi esen.iali * lizina, triptofanul, treonina, metionina, leucina, izoleucina, valina /i fenilalanina+ o " aminoacizi par.ial esen.iali * arginina /i histidina+ o ;# aminoacizi neesen.iali * glicina alanina, serina, acidul aspartic, acidul glutamic, prolina, hidroxiprolina, cisteina, acidul hidroxiglutamic /i glutamina. 'tructura citopla(mei !in punct de vedere functional si structural este formata din doua componente: ' citopla(ma ne(tructurata ()ialopla(ma) * sistem coloidal in care mediul de dipersie este apa, iar faza dispersata sunt micelii coloidali ce se afla in miscare <ro=niana (miceliile sunt molecule organice polarizate /i 1ncon7urate de un strat foarte fin de ap-+ miceliile sunt men.inute 1n solu.ie 1ntr%o form- dispersat-, datorit1nc-rc-turii lor electrice de acela/i fel, care fac s- se resping- reciproc)+ <

'

citopla(ma

(tructurata

cuprinde

organitele

celulare

si

incluziunile

citopla(matice (substante din interiorul celulei, tranzitorii, sub forma de picaturi, granule sau cristale, care pot fi de natura glucidica, proteica, lipidica, sau minerala)+ %rganitele celulare sunt de doua tipuri: ' comune (pe care le intalnim la toate tipurile de celulele)+ ' specifice (care sunt necesare doar anumitor tipuri de celule)+ #rganitele comune sunt: reticulul endoplasmatic, ribozomii, lizozomii, aparatul olgi, mitocondriile si centrozomul $central celular%. #rganitele specifice sunt: miofibrilele (le gasim doar in fibra musculara), neurofibrilele si corpusculii Nissl (specifice celulei nervoase). &. 'eticulul endoplasmic (!E) apare ca un sistem de membrane care face legatura intre exteriorul celulei si nucleu (este un sistem de transport). 5eprezinta sediul sintezei proteinelor (capacitatea celulei vii de a produce proteine). Implicat in transportul proteinelor si lipidelor in celula. 5eticulul endoplasmatic este de doua categorii: ' reticul endoplasmatic rugos (!E*) * este un sistem de membrane si canale care prezinta ribozomi atasati la suprafata lor+ proteinele sintetizate de ribozomi sunt incorporate in vezicule si transportate spre aparatul >olgi+ ' reticul endoplasmatic neted (!E") * este un sistem de membrane si canalicule care faciliteaza transportul substantelor in interiorul celulelor, este lipsit de ribozomi, este sediul unor reactii metabolice importante+ 2. 'ibozomii $corpusculii "alade% sunt formatiuni sferice de dimensiuni mici, cu rol in sinteza proteinelor. 'i se gasesc fie liberi in citoplasma, fie atasati canaliculelor reticulului endoplasmatic, formand reticulul endoplasmic rugos. 5ibozomii sunt formati dintr%un anumit tip de A5? (numit A5? ribozomal) si proteine. Au rol de a sintetiza proteinele celulare si extracelulare. (. !izozomii se prezinta sub forma unor vezicule mici care contin in interiorul lor enzime. Au rol in digestia intracelulara si fagocitoza. agocitoza este procesul prin care o celula incorporeaza microbi sau corpuri straine, pe care le distruge (prin digestie)+ participa la procesele de autodistrugere (autoliza) celulara fiziologica sau patologica+ se regasesc in numar mare in leucocite, osteoclaste si celulele gliale. ). Aparatul olgi $Comple* olgi) se afla in apropierea nucleului, este format din dictiozomi, fiind un ansamblu de vezicule si tubuli subtiri, avand rol in transformarea, transportarea si eliminarea produsilor chimici necesari pentru activitatea celulara+ rol in

secretia celulara si sinteza de membrane, stocheaza polizaharidele, sorteaza proteinele dupa diferitele destinatii+ +. ,itocondriile sunt organite din citoplasma celulei in care are loc respiratia, produc energie prin ardere celulara. Are doua membrane, una exterioara%neteda si una interna%cu cute transversale. (embrana interna este pliata sub forma unor creste. Contin A!? propriu (numit A!? mitocondrial). @unt mai numeroase in celulele cu activitate metabolica mai intensa. -. Centrozomul (centrul celular) este o regiune specializata a celulei, situata in imediata apropiere a nucleului, formeaza fusul de diviziune (prin care celula se multiplica). @e prezinta ca doi cilindrii (centrioli) asezati perpendiculari unul pe celalalt si incon7urati de o citoplasma vascoasa (centro(fera). Centrozomul lipseste din celula nervoasa, care nu se divide. +. ,iofibrilele sunt elemente contractile din (arcopla(ma (citoplasma fibrei musculare). @unt compuse din doua miofilamente: miozina si actina. ,. Neurofibrilele se gasesc in neuropla(ma (citoplasma corpului celular al neuronului, axonului si dendritei). Are rolul de sustinere si transport substante. -. Corpusculii N.SS! sunt echivalenti ai 5'> la celula nervoasa. 5ol in sinteza proteinelor neuronale. c) "UCLEUL este un corpuscul de dimensiuni mari, aflat in citoplasma celulei, are forma sferica, contine materialul genetic (AD") responsabil de functionarea celulara (rol de centru de control al activitatii celulei) si de a transmite caractere ereditare. 5eprezinta cca. ;:6 din masa celulara. La randul sau nucleul este alcatuit din: o mem#rana nucleara du#la, care se numeste cariolema, ce contine numerosi pori prin intermediul carora se face schimbul de substante intre nucleu si citoplasma; o &la(ma nuclear. (citoplasma nucleara, numita si carioplasma - un suc nuclear vascos)+ este alc-tuit- dintr%o parte fluid- numit- cariolimf. /i dintr%o parte de gel, numit- cromatin.. Cariolimfa este un mediu lichid format 1n mare parte din proteine, 1n care se g-se/te cromatina /i nucleolul. Cromatina este este o substan.- eterogen-, 1n a c-rei compozi.ie chimicintracizi nucleici /i proteine. Contine molecule de A!? (acid dezoxiribonucleic), care formeaza cromozomii. (oleculele de A!? sunt alcatuite dintr%un numar foarte mare de gene * care sunt materialul nostru >

genetic. ?ucleul contine unul sau mai multi nucleoli care sunt mici corpuri sferice cu rol de a transmite mesa7e ribozomilor din citoplasma pentru a fabrica proteine. Celulele umane sunt de tip eucariot (celule care au un nucleu distinct, bine individualizat * care prezinta membrana nuclera * si care contine materialul genetic), deoarece sunt alcatuite dintr%un nucleu separat de citoplasma printr%o membrana proprie, in interiorul caruia se gasesc elementele care contin informatia ereditara si indeplinesc toate functiile celulare. I. /. Informatia ereditara ?ucleul contine toate informatiile genetice care trec de la parinti la copii in urma procesului de reproducere. Aoate aceste informatii se gasesc in substanta numita AD" (acid dezo0iri#onucleic), codificate. Acest compus biologic dispune de doua insusuri principale: depoziteaza informatia si este capabil sa-si creeze copia identica. B anumita informatie exista in unele molecule de acid dezoxiribonucleic (A!?), substanta care, atunci cand celula este in stare de repaus, se gaseste imprastiata in nucleu sub forma de cromatina, iar in timpul diviziunii celulare se condenseaza si ia forma unor bastonase numite cromozomi. I. /. 1. Cromozomii (fig. 2) Definitie Cromozomii / sunt purtatorii informatiei ereditare. @ubstanta din care sunt alcatuiti cromozomii este cromatina. 'a este unita intr%un punct numit centromer. Au structura helicoidala, fiind alcatuite dintr%un filament suprarasucit numit cromonema. Cromatina este A!?%ul impreuna cu o proteina. In principal, fiecare cromozom este format, dintr%un filament de A!?, de lungime variabila, in centrul sau formandu%se centromerul, care il imparte in doua brate de lungime inegala, unul scurt si unul lung. ?umarul de cromozomi din celule este constant la totii indivizii care apartin aceleiasi specii, fiind caracteristic pentru specia respectiva. La om numarul cromozomilor este de $C, din care "" perechi de autozomi (oricare din cromozomii unei celule in afara de cromozomii sexuali) si o pereche de cromozomi ai sexului (care intervin in mecanismul de determinare a sexului), fiind de doua tipuri : ' cromozomul D si cromozomul E. !oi cromozomi D (DD) determina sexul feminin, pe cand un cromozom D si unul E (DE) determina sexul masculin. /. /. 2. AD"1ul (fig. ") Definitie

A0N/ul $materialul genetic% / este principalul constituient al cromozomilor din nucleul celulei si 1oaca un rol esential in determinarea caracterelor ereditare. A!?%ul este format din doua filamente compuse din molecule de dezo*iriboza si fosfati infasurati intr%o elice dubla si unita cu a7utorul unor baze azotate inlantuite prin punti de hidrogen, ca si cum ar fi o scara in spirala. 'xista patru tipuri de baze azotate, denumite adenina, guanina, timina si citozina, a caror relatie este complementara, deoarece una singura nu se poate imbina cu alta specifica. @uccesiunea acestor elemente determina alcatuirea genelor, care corespund fragmentelor specifice de A!? si care constituie unitatile functionale ce determina caracterele ereditare.

Fig. 2 Cromozomii (i AD"1ul II. 1. Di2iziunea celulara Definitie +@

0iviziunea celulara reprezinta procesul de formare a doua sau mai multe celule/ fiice dintr/o singura celula mama. @e divide mai intai nucleul celulei (proces numit cario2ineza), dupa care are loc diviziunea citoplasmei (proces numit cito2ineza) si se formeaza o membrana nucleara intre cei doi nuclei. In urma diviziunii iau nastere doi nuclei identici cu nucleul celulei mama. II. 1. 1. Ciclul celular (fig. /) Definitie Ciclul celular reprezinta secventa de faze diferite prin care trece o celula intre o diviziune celulara si urmatoarea. Ciclul celular poate fi impartit in patru perioade principale : i. perioada M * in cursul careia are loc mitoza (diviziunea nucleului) si citoFineza (diviziunea citoplasmei)+ ii. perioada *1 * in care au loc procese intense de biosinteza (producerea de molecule de catre celula) si crestere celulara+ iii. perioada ' * in care se dubleaza cantitatea de A!? din celula si are loc replicarea (GGinmultireaGG) cromozomilor+ iv. perioada *2 * in timpul careia au loc ultimele pregatiri inainte de diviziunea celulara. )erioadele >;, @ si >" alcatuiesc impreuna interfaza. Interfaza % reprezinta etapa care urmeaza dupa incheierea diviziunii celulare. In aceasta etapa nucleul nu se mai divide+ au loc modificari atat in nucleu, cat si in citoplasma, care duc la dezvoltarea deplina a celulelor fiice. !iviziunea celulara este de doua tipuri: % di2iziunea mitotica (mitoza)+ % di2iziunea meiotica (meioza) * proces care face parte din ciclul de viata a organismelor ce se reproduc sexual. Ambele tipuri de diviziuni celulare se desfasoara dupa urmatoarele etape: ' ' ' ' profaza3 metafaza 3 anafaza3 telofaza.

II. 2. Di2iziunea mitotica (mitoza) (fig. /) Definitie ++

,itoza este un tip de diviziune nucleara in urma careia rezulta doua celule fiice, avand fiacare un nucleu care contine acelasi numar si acelasi tip de cromozomi ca si celula mama. )e parcursul diviziunei mitotice au loc mai multe modificari. iecare cromozom se divide in lungime in doua cromatide, care se despart si formeaza cromozomii celor doi nuclei ai celulelor fiice. )rocesul cuprinde patru faze: profaza, metafaza, anafaza, telofaza. 4 &rofaza * primul stadiu al diviziunii celulare, in cursul caruia cromozomii se contracta si se divid longitudinal (cu exceptia centromerilor) in cromatide. In aceasta faza cromozomii raman separati unul de celalalt. 4 Metafaza * in cursul acestei faze membrana nucleara se distruge, se formeza fusul de diviziune (formarea a doi poli situati diametral opus in apropierea nucleului), iar cromozomii se fixeaza prin centromeri, formand placa ecuatoriala (zona care se formeaza pe linia de centru a celulei aflata in diviziune). 4 Anafaza * stadiul trei al diviziunii in care cromatidele fiecarui cromozom se separa si se deplaseaza in directii opuse, indepartandu%se fiecare spre cate un pol al fusului de diviziune. 4 $elofaza * ultimul stadiu al diviziunii in care cromatidele care s%au separat in anafaza se aduna la polii fusului. In 7urul fiecarui grup, se formeaza o membrana nucleara, rezultand doi nuclei fii cu acelasi numar si acelasi fel de cromozomi ca si nucleul initial al celulei. ?ucleii fii se formeaza din cromatide. Cu alte cuvinte, in urma diviziunii mitotice cromozomii celulelor fiice vor fi identici, ca si continut informational, cu cei ai celulei mama, identitate care se observa si de la o celula fiica la alta celula fiica. In urma diviziunii meiotice nucleii care au rezultat poseda numai 7umatate din numarul initial de cromozomi. !iviziunea celulara porneste de la o celula mama diploida (care are un numar dublu de cromozomi), in urma diviziunii mitotice vor rezulta doua celule fiice tot diploide, ca si celula mama, adica care au numar dublu de cromozomi. In schimb in urma diviziunii meiotice vor rezulta patru celule fiice haploide (care au doar 7umatate din numarul de cromozomi ai celulei mama).

+,

Fig. / Di2iziunea celulara III. $e(uturile

+4

Celulele se diferentiaza, iau forme speciale care corespund functiei pe care o indeplinesc, se grupeaza si formeza tesuturi. Definitie 3esutul este o grupare de celule asemanatoare specializate pentru a indeplina una sau mai multe functii caracteristice. !upa structura si forma celulelor, respectiv dupa functia pe care o indeplinesc in organism, se deosebesc patru mari categorii de tesuturi: / tesutul epitelial (exemplu: primul strat al pielii)+ / tesutul con1unctiv (fasciile care invelesc muschii)+ / tesutul muscular (muschii corpului)+ ' tesutul nervos (creierul, maduva spinarii).

III. 1. $e(utul epitelial (fig. 5) 'ste tesutul cel mai raspandit in organism, format din celule foarte asemanatoare, strans unite intre ele si de diferite forme: cubice, prismatice, cilindrice, pavimentoase (turtite), conice % strans legate intre ele, aran7ate intr%unul sau mai multe straturi. Celulele profunde (din primul strat) sunt asezate pe o membrana bazala, care le separa de tesutul con7unctiv ce se afla intotdeauna sub tesutul epitelial. !upa functie, epiteliile se clasifica in: ' ' ' epitelii de acoperire4 epitelii glandulare 4 epitelii senzoriale . a) Epiteliile de acoperire 1 sunt epiteliile care acopera suprafata corpului sau captusesc cavitatile corpului sau ale unor organe. 'le sunt formate din celule turtite sau prismatice dispuse intr%un singur strat sau in mai multe straturi, alcatuind epitelii simple (unistratificat), si epitelii stratificate. @implu sau stratificat, epiteliul de acoperire se spri7ina pe un tesut con7uctiv numit corion, de care este separat printr%o membrana bazala, o formatiune cu structura si grosime variabila. 'xemple: % epiderma este un tesut epitelial pluristratificat pavimentos, deoarece are cinci straturi, iar ultimul strat are celule turtite, pavimentoase+ % foitele pleurale sunt epitelii unistratificate pavimentoase, deoarece au un singur strat de celule turtite, asezate pe o membrana bazala+ #) Epiteliile glandulare * sunt tesuturi formate din celule epiteliale modificate capabile sa produca anumite substante, pe care le elimina in mediul lor incon7urator. !e +:

obicei, celule glandulare se grupeaza, formand organe speciale numite glande+ uneori insa, ele raman ca celule glandulare izolate printre celulele unor epitelii de acoperire ca, de exemplu, in epiteliul tractului digestiv sau in epiteliul traheei, alcatuind celulele mucoase. 'piteliile secretoare se asociaza cu tesut con7unctiv, vase si nervi, formand glande. 'xista trei tipuri de glande: ' ' ' e*ocrine - produsul lor de secretie este eliminat printr%un canal in exteriorul organismului (exemplu: glandele sudoripare)+ endocrine - produsii lor de secretie hormonii - sunt eliminati direct in sange mi*te - au secretie atat exocrina, cat si endocrina (exemplu: pancreasul). c) Epiteliile (enzoriale 1 sunt alcatuite din celule specializate pentru receptionarea stimulilor din exteriorul sau interiorul organismului. iecare stimul este transformat in influx nervos si transmis neuronilor cu care celulele senzoriale (receptorii) sunt conectate. Influxul nervos este transportat de catre neuroni pana la centrii nervosi si transformat in senzatii. 'xemple: senzatia de frig, de cald, presiune, durere, etc. (exemplu: glanda tiroida)+

+;

Fig. 5 $e(ut epitelial III. 2. $e(utul con6uncti2 (fig. 78 fig.9)

+<

Aesutul con7unctiv, dupa cum spune si numele, face legatura dintre diferitele organe, precum si dintre componentele acestora. Acest tip de tesut nu vine insa in legatura directa cu mediul extern sau cu lumenul vaselor. Intra in alcatuirea oaselor, leaga diferite parti ale organelor, are rol trofic (de hranire), depoziteaza grasimi, intervine in apararea organismului prin in fagocitoza si eliberare de anticorpi, regenereaza elementele sangelui. 'ste un tesut care asigura rezistenta organismului. Alcatuit dintr%o substanta gelatinoasa numita substanta fundamentala, in care se afla celule con7uctive si fibre. ibrele dau rezistenta si elasticitate tesutului, si pot fi de colagen (proteina fibroasa insolubila intalnita in cantitati mari in derma, tendoane, oase), reticulina sau elastina (proteina fibroasa, principalul constituent al fibrelor elastice galbene din tesutul con7unctiv). @ubstanta fundamentala poate fi: moale, semidura sau dura. !upa consistenta acesteia, tesutul con7unctiv se clasifica in: ' ' ' tesuturi con1unctive moi4 tesut con1unctiv semidur4 tesut con1unctiv dur. a) $e(uturile con6uncti2e moi au structuri diferite si indeplinesc o varietate de functii: leaga intre ele diferite parti ale organelor, hranesc alte tesuturi, ofera protectie mecanica, depoziteaza grasimi, produc elementele figurate ale sangelui, au rol in imunitate. Aesuturile con7unctive moi au cele trei componente in diferite proportii: 1 in tesutul la* componentele sunt in proportii aproximativ egale+ contine nervi si multe vase, hranind si insotind alte tesuturi, cum ar fi cel epitelial (exemplu: dermul, al doilea strat al pielii, periost, pericondru, canalele Havers, hipodermul, vilozitati intestinale, medulara ovarului, etc.)+ 1 tesutul fibros, datorita numeroaselor fibre de colagen, are o rezistenta mecanica deosebita (exemplu: fasciile care invelesc muschii, tendoane, aponevroze, capsule)+ % tesutul elastic poseda multe fibre elastice (exemplu: tunica mi7locie a vaselor de sange, etc.)+ 1 tesutul adipos contine celule rotunde care acumuleaza grasime, ce impinge nucleul la periferie (exemplu: hipodermul, stratul profund al pielii, mezenter, in 7urul unor organe, etc.)+ ' tesutul reticulat este format din fibre de reticulina dispuse sub forma de retea, in ochiurile careia se afla substanta fundamentala si celulele (exemplu: maduva hematogena

+=

din oase, care produce globulele albe, globulele rosii si trombocitele, ganglioni limfatici, splina,etc.). #) $e(utul con6uncti2 (emidur este un tesut elastic, dar rezistent. @e mai numeste tesut cartilaginos (formeaza cartila7e) si contine fibre in cantitate mare, putine celule si substanta fundamentala. @e clasifica in: / tesut cartilaginos hialin % este situat la suprafetele articulare ale oaselor, peretele laringelui si traheei, cartila7e costale. Are un aspect translucid, albicios si elasticitate redusa. Contine fibre putine si foarte fine. @ubstanta fundamentala este alcatuita din condrina, impregnata cu saruri de calciu si sodiu. / tesut cartilaginos elastic % este bogat in fibre elastice, colagen. 'ste prezent in pavilionul urechii, epiglota+ ' tesut cartilaginos fibros are putine celule si este bogat in fibre care ii dau o rezistenta deosebita. @e intalneste in discurile dintre vertebre si in articultii. ace parte din grupa tesuturilor cu functie mecanica. c) $e(utul con6uncti2 dur intra in alcatuirea oaselor. Are in substanta fundamentala o proteina oseina impregnata cu saruri minerale calciu si fosfor. Celulele osoase sunt de trei tipuri: o(teo#la(te%celule tinere care secreta oseina, o(teocitele%celule mature care se afla in cavitati numite o(teopla(te si o(teocla(te% celule gigant, multinucleate ce contin foarte multi lizozomi. Aesutul osos este format din lamelele osoase dispuse in doua moduri: 1 in tesutul osos compact au dispozitie concentrica, in 7urul unor canale microscopice prevazute cu vase si nervi. Acest tesut se afla in partea centrala a oaselor lungi si la periferia oaselor late si scurte+ 1 in tesutul osos spongios se intretaie, lasand intre ele niste spatii, de unde vine aspectul spongios (buretos). Acest tesut se afla la extremitatile oaselor lungi si in centrul oaselor late si scurte.

+>

Fig. 7 $e(ut con6ucti2

+?

Fig. 9 $e(ut con6ucti2 1 de(en III. /. $e(utul mu(cular (fig. +)

,@

'ste alcatuit din celule musculare fusiforme, legate in fascicule prin tesut con7unctiv. iecare celula are o membrana contractila care inveleste fibra musculara numita sarcolema si o citoplasma numita sarcoplasma care contine substante chimice necesare pentru contractia musculara, ca glicogenul (polizaharid special intalnit in celulele musculare dar si hepatice) si fo(focreatina (substanta prezenta in tesuturi care reprezinta o rezerva de energie chimica stocata). In plus sarcoplasma muschilor activi este bogata in mitocondrii. In citoplasma se afla unul sau mai multi nuclei si organitele celulare, comune si specifice. Miofi#rilele sunt organitele specifice celulei musculare, alcatuite din microfilamente subtiri, contractile, care se numesc actina (proteina contractila a tesutului muscular care se gaseste sub forma de filamente) si miozina (proteina contractila care interactioneaza cu actina, provocand o contractie musculara sau o miscare a celulei) . In timpul contractiei musculare acestea se intrepatrund, alunecand unele peste altele si scurtand celula muscular. In timpul relaxarii, miofibrilele se departeaza unele de altele, alungind celula. In functie de aspect si de functia pe care o indeplineste, tesutul muscular poate fi: ' striat constituit din fibre musculare striate%celule alungite, de forma prismatica sau cilindrica ce prezinta numerosi nuclei dispusi periferic+ formeaza muschii scheletici (care se prind de oase) si au mai multi nuclei+ se mai regasesc in limba, faringe, unele sfinctere+ au contractie voluntara si rapida+ ' neted - intra in alcatuirea peretilor organelor interne (uter, vezica urinara, tub digestiv) si muschiul multiunitar din iris+ prezinta contractie involuntara, lenta si prelungita+ fibrele au aspect fusiform si prezinta un singur nucleu alungit situat central+ ' striat de tip cardiac (muschiul inimiii), fibrele miocardice alungite si ramificate, mai mici decat fibrele striate, cu un singur nucleu mic dispus central+ se dispun inelar, fiind asezate cap la cap si despartite de o membrana, numita di(c intercalar+ au contractie involuntara medie+

,+

Stru%tura interna a unui !us%(i striat

Celule !us%ulare %u re%e"tori

Fig) * Tesutul !us%ular

III. 5. $e(utul ner2o( (fig. ,A) ,,

'ste alcatuit din doua tipuri de celule: neuroni, celule diferentiate specific, care genereaza si conduc impulsurile nervoase, si celule gliale care formeaza un tesut de suport sau interstitial al sistemului nervos.

Tesutul ner os +Fig) ,' A) +I!agine !i%ros%o"i%a' -) Celula ner oasa +neuronul' III. 5. 1. "euronul (fig. , ) Definitie Neuronul reprezinta unitatea strucurala si functionala a sistemului nervos. ?euronul asigura functia de conducere a informatiei. ?euronul are rolul de a genera si conduce impulsurile nervoase. 'ste o celula de forma stelata (corpul celular), care prezinta mai multe prelungiri. 'tructura neuronului a) Corpul celular are o membrana % neurilema si o citoplasma % neuroplasma. In citoplasma se afla organite celulare si un nucleu, de obicei central, cu unul sau mai multi nucleoli. Brganite specifice neuronului sunt: corpusculii Nissl (corpii tigroizi) care sunt alcatuiti din aglomerari de reticul endoplasmic rugos si neurofibrilele care reprezinta o retea de fibre care traverseaza intreaga citoplasma, cu rol in transportul substantelor din celula si de sustinere.

#) &relungirile neuronale (unt: ,4

Dendritele sunt prelungiri foarte ramificate, care capteaza influxul nervos de la receptori sau de la alti neuroni si il conduc spre corpul celular. A0onul este o prelungire unica, lunga, care se ramifica in portiunea terminala, ultimele ramificatii fiind butonii terminali. Axonii conduc impulsul nervos dinspre corpul neuronal spre butonii terminali. <utonii terminali contin mediatori chimici, substante prin care impulsul nervos este transmis altui neuron. ibra axonului este acoperita de mai multe teci (fig. I):

Fig. - $eaca de mielina ' doua teaca+ ' teaca de mielina - din loc in loc, aceasta teaca prezinta intreruperi numite strangulatii Ranvier. (ielina se comporta ca un izolator electric, motiv pentru care impulsurile nervoase sar de la o strangulatie 5anvier la alta. (a7oritatea axonilor sunt mielinizati si conduc impulsul nervos mult mai repede decat cei nemielinizati+ ' teaca 6enle - este o teaca continua, care insoteste ramificatiile axonice pana la terminarea lor. 'ste alcatuita din tesut con7unctiv si acopera teaca @ch=ann, cu rol de nutritie si protectie. III. 5. 2. Celulele gliale (fig. 1;) Celulele gliale sustin si hranesc neuronul. Aceste celule nervoase se asociaza cu tesut con7unctiv, vase si nervi, cu rol de sustinere si nutritie. Celulele gliale, se afla printre neuroni si indeplinesc mai multe functi: de sustinere, fagocitoza, aparare si troficitate (hranire). Celulele gliale se pot divide, ocupand locul neuronilor distrusi. 'le secreta o substanta de culoare alba, numita mielina. teaca Sch5ann - este formata din celule gliale, care incon7ura axonii.

Celulele gliale secreta o substanta de culoare alba numita mielina, care formeaza cea de a

,:

III. 5. /. 'inap(a (fig. 11) Definitie Sinapsa reprezinta legatura dintre doi neuroni si se realizeaza intre butonii terminali ai primului neuron si dendritele celui de/al doilea. Intre aceste doua portiuni se formeaza un spatiu numit fanta sinaptica. !in butonii terminali sunt eliberati mediatorii chimici in fanta sinaptica, de unde a7ung la dendrite, fenomen numit transmitere sinaptica. Astfel, un neuron preia informatia prin dendrite, o aduce la corpul neuronal si o transmite mai departe prin axon, altui neuron. In sistemul nervos se realizeaza o retea bogata de neuroni, legati intre ei prin sinapse. III. 5. 5. "er2ii (fig. 12) ?euronii, in traseul lor, se grupeaza, formand nervi. iecare nerv este prote7at de o teaca de tesut con7unctiv. In functie de informatia pe care o transmit, nervii pot fi: senzitivi, motori, somatici si vegetativi. / nervii senzitivi - transmit informatiile de la receptori (aflati in piele sau alte organe) pana la centrii nervosi, unde informatiile sunt transformate in senzatii (exemplu: senzatia de tact, vaz)+ / nervii motori - transmit informatiile de la centrii nervosi pana la organele efectoare (muschi sau glande), unde informatiile sunt transformate in comenzi (exemplu: contractia musculara)+ / nervii somatici - sunt cei care fac legatura intre centrii nervosi si soma. @oma este reprezentata de piele si muschii scheletici. ?ervii somatici sunt de tip mixt: pot fi si senzitivi (duc informatii de la receptorii din piele la centrii nervosi) si motori (duc informatii de la centrii nervosi la muschii scheletici)+ / nervii vegetativi / fac legatura intre organele interne (viscere) si centrii nervosi. Acestia pot fi senzitivi (duc informatii de la receptorii din viscere pana la centrii nervosi) sau motori (duc informatii de la centrii nervosi spre muschii viscerelor sau glande)+

Fig. 1; celula gliala

Fig. 11 'inap(a

Fig. 12 "er2ul

,;

I<. 'A"*ELE @angele, limfa si lichidele intercelulare formeaza mediul intern al organismului, caracterizat prin compozitie si proprietati fizico%chimice relativ constante, ce asigura homeostazia necesara activitatii normale a celulelor. @angele realizeaza: % aportul la nivel celular de substante energogenetice si plastice (glucoza, aminoacizi, acizi grasi), saruri minerale, apa si oxigen (B")+ % transportul produsilor catabolismului celular (uree, acid uric, amoniac) si ai dioxidului de carbon (CB"). @angele constituie aproximativ 43 din greutatea noastra corporala, deci volumul lui exact depinde de dimensiunile corpului. !e exemplu, un barbat matur de statura medie, are aproximativ & litri de sange. Sangele este un tesut con1unctiv la* cu o constanta fluida, compus din plasma si elemente figurate, care asigura nutritia si oxigenul necesar organismului. Componentele principala ale sangelui: ' ' plasma sangvina (&&%C#3)+ elementele figurate ($#%$&3). .7. A. "lasma sangvina % este un lichid galbui, care contine I#3 apa si ;#3 substante organice si anorganice, cum ar fi: electroliti (?aJ, KJ, Ca"J (g"J, Cr, HC#6%, H)#$", @#$"), substante nutritive (glucoza, aminoacizi, lipide, colesterol, vitamine), produsi finali de metabolism (uree, creatinina, acid uric), hormoni si proteine. &roteinele (2%I3 din volumul plasmatic) sunt de 6 tipuri: albumine, globuline si fibrinogen. Al#uminele asigura presiunea osmotica necesara mentinerii volumului sanguin. *lo#ulinele transporta lipide, vitamine liposolubile, si factori ai coagularii. >amaglobulinele sunt anticorpi produsi de limfocite si asigura imunitatea organismului. Fi#rinogenul are rol important in coagularea sangelui. .7. 8. 9lementele figurate % sunt globulele rosii $hematiile%, globulele albe $leucocitele% si plachetele sanguine $trombocitele% (fig. ;6). .7. 8. &. 6ematiile / sunt celule sangvine anucleate (care nu au nucleu) in faza adulta, in numar de circa & milioane: mm6 la barbat si $,& milioane:mm6 la femei. Hematiile anucleate au din profil forma de disc biconcav cu diametru de circa 2,& microni si grosime la periferie de ",& microni. Aceasta forma mareste suprafata celulei si favorizeaza schimburile de gaze. Hematile au o durata de viata de ;"# de zile , dupa care sunt distruse in ficat, in splina (cimitirul globulelor rosii) si in maduva osoasa prin hemoliza. 5ata de inlocuire a hematiilor adulte, a7unse la limita functionala, este de aproximativ 2,5 milioane ,<

pe secunda. )e masura ce sunt distruse, se formeaza altele noi, in maduva rosie (hematopoietica) din oase, in special din oasele late si in ficat. )rocesul de formare a hematiilor (necesita e, vitamina <;", acid folic) se numeste hematopoieza. 5eglarea este controlata de un hormon secretat de rinichi (eritropoietina). Cresterea numarului de hematii se numeste poliglobulie. )oliglobulia poate fi de scurta durata (in efort fizic, dupa mancare, la durere) sau stabila (la persoanele care traiesc la altitudini mari). iecare hematie contine aproximativ "4# milioane de molecule de hemoglobina, care confera culoarea rosie sangelui si are rolul de a transporta gazele respiratorii (B" si CB"). : 6emoglobina are in structura sa o proteina (globina) si un pigment rosu, hem!. In molecula hemului se gaseste fier, de care se leaga oxigenul molecular (B") ce urmeaza sa fie transportat. La un om sanatos, in volumul de sange din organism (&%C litri) se gasesc 2##%4## g hemoglobina. @caderea numarului de hematii care contin hemoglobina sau micsorarea cantitatii de hemoglobina din hematii diminueaza aprovizionarea cu oxigen si provoaca patologia numita anemie. .7. 8. ;. lobulele albe sau leucocitele / sunt celule nucleate mobile, in numar de $###%4###:mm6. Leucocitele au cateva proprietati fiziologice particulare, importante in apararea organismului impotriva infectiilor: ' ' ' ' se deplaseaza pasiv in masa sangelui (duse de curentul sanguin) si activ (prin miscari amiboidale cu a7utorul pseudopodelor L picioruse false)+ se deformeaza datorita emiterii de pseudopode, pentru a traversa endoteliul capilar in spatiile interstitiale prin diapedeza; inglobeaza diferite celule moarte sau lezate si bacterii pe care le digera intracelular, proces numit fagocitoza; sintetizeaza anticorpi care asigura imunitatea. !atorita acestor proprietati, leucocitele au un rol esential in mecanismele de aparare ale organismului impotriva agentilor patogeni. Leucocitele sunt si ele de mai multe tipuri: ' ' polinucleare+ mononucleare. &olinuclearele sunt: : Neutrofilele sunt cele mai numeroase (&#%2#3 din totalul leucocitelor), migreaza spre tesuturile infectate cu microorganisme sau substante straine, fiind atrase de substantele eliberate din celulele atacate. )rin diapedeza, neutrofilele strabat peretele capilar. La locul

,=

infectiei fagociteaza microorganismele si substantele straine. Au o durata de viata de cateva ore. : Acidofilele (;%63 din totalul leucocitelor) intervin in reactii alergice si in boli parazitare. ?umarul lor creste in infectii ale organismului, opresc reactiile inflamatorii prin reactii de detoxificare. : 8azofilele (;3 din totalul leucocitelor) sintetizeaza si elibereaza histamina si heparina, substante vasodilatatoare. 'le intervin in stadiul tardiv al infectiilor. Mononuclearele sunt: : !imfocitele ("&%663 din totalul leucocitelor) sunt celule mici cu nuclei mari si citoplasma putina. )roduc anticorpi care asigura imunitatea corpului. @e formeaza in timus, maduva osoasa, ganglioni limfatici, splina si a7ung in circulatie pe cale limfatica. Limfocitele prolifereaza intens atunci cand in organism patrund agenti patogeni. !urata de viata este de la cateva ore pana la cativa ani. : ,onocitele (;6%;I3 din totalul leucocitelor) sunt cele mai mari leucocite. Au nucleu in forma de rinichi. @e formeaza in maduva osoasa, in ganglionii limfatici, in splina, in amigdale etc. !urata de supravietuire este de circa "$ ore. Au proprietati fagocitare pronuntate, fagocitand resturi celulare si microbiene mai mari. .7. 8. (. 3rombocitele $plachete sanguine% / sunt cele mai mici elemente figurate, sunt anucleate. In circulatia sanguina se gasesc in numar de "&####%$&####:mm6. !urata de viata este de &%I zile, dupa care sunt distruse in splina si ficat. )rovin prin fragmentarea unor celule mari (megacariocite) din maduva osoasa. Au rol in coagularea sangelui. =emo(taza este procesul fiziologic prin care organismul intervine in oprirea hemoragiei, ca urmare a lezarii vaselor de sange. insolubila, sub actiunea trombinei. !upa realizarea hemostazei si refacerea peretelui vascular lezat are loc fibrinoliza, adica procesul de descompunere enzimatica a fibrinei. Imunitatea este capacitatea organismului de a recunoaste si neutraliza macromolecule sau celule straine care, patrunse in mediul intern, produc dereglari ale unor constante functionale (ale homeostaziei). ormarea cheagului de fibrina are loc prin transformarea fibrinogenului plasmatic (globulina din plasma), solubil, in fibrina

,>

&rincipalele grupe (ang2ine

*rupa de (ange % A I II III A I<

Aglutinogen

Aglutinina

&rime(te de la grupa % (zero) A8 % 8% %8 A8 8 A

Doneaza la grupa %8 A8 8A

% (zero) A

alfa8 #eta # e ta alfa

A8 A 8A A

Functiile (angelui in organi(m @angele indeplineste functii importante pentru organism, cum ar fi: ' ' ' ' ' ' transportul de substante nutritive si gaze respiratorii, asigurand desfasurarea proceselor metabolice+ apararea antiinfectioasa prin anticorpi specifici+ functia hemostatica prin coagulare+ mentinerea pH%ului prin sisteme tampon+ reglarea temperaturii corpului+ reglarea echilibrului hidric.

Fig. 1/ Elementele figurate ale (angelui ,?

<. 'I'$EMUL "E!<%' @istemul nervos central, care cuprinde creierul si maduva spinarii. 'l contine centri nervosi. Acestia primesc informatii de la receptori, le prelucreaza si transmit comenzi la efectori (muschi sau glande). +. @istemul nervos periferic, care face legatura dintre sistemul nervos central si organele corpului. 'l este compus din nervi si ganglioni nervosi. !in punct de vedere functional, sistemul nervos este compus din doua compartimente, ambele avand o parte centrala si una periferica. 'i(temul ner2o( (omatic (al vietii de relatie) integreaza organismul in mediul de viata. 'i(temul ner2o( 2egetati2 regleaza activitatea organelor interne. Intre cele doua sisteme este o stransa legatura. Indiferent de forma organelor sale, orice sistem nervos este organizat ca o retea de neuroni. )rin ea circula informatia pe anumite trasee (circuite) sub forma de impulsuri nervoase care se transmit de la un neuron la altul prin sinapse. !e regula, impulsurile nervoase sunt generate la nivelul receptorilor (segmente care raspund la stimuli). 'le circula mai intai prin neuronii senzitivi (care sunt in legatura cu receptorii), apoi prin neuronii de asociatie (intercalari) si a7ung la neuronii motori (care transmit comenzi la efectori). Cea mai simpla forma de activitate nervoasa este actul refle*. Refle"ul este raspunsul organismului la un stimul, cu a#utorul sistemului nervos. Araseul pe care il urmeaza informatia in timpul desfasurarii unui reflex se numeste arc reflex si are cinci componente : ;. receptorulL 5 ". calea senzitiva:aferentaLC.@. 6. centru nervosLC.?. $. calea motoare:eferentaLC.(. &. efectorL'f @AI(ML%%%%%%5%%%%%%C.@.%%%%%%C.?.%%%%%%C.(.%%%%%%'f%%%%%%5A@)M?@ A A @istemul nervos are o componenta somatica si una vegetativa, ambele avand o parte 5eflexele au ca baza anatomica arcul reflex. @egmentele sistemului nervos central sunt invelite de meninge, format din trei membrane: ' piamater 4@ centrala si una periferica.

' '

arahnoida duramater Intre arahnoida si piamater exista un spatiu in care se gaseste lic)idul

cefalora)idian (LC!) cu rol de protectie mecanica si troficitate. <. 1. MADU<A '&I"A!II (fig.;$) Coloana vertebrala este formata din mai multe oase care se numesc vertebre+ acestea au in mi7locul lor cate o gaura vertebrala. Cand vertebrele se suprapun, in interior se formeaza canalul vertebral, care adaposteste maduva spinarii. Nertebrele se numesc: cervicale (2), toracale (;"), lombare (&), sacrate (&) si coccigiene ($ sau &). (aduva spinarii incepe la prima vertebra cervicala si se termina la nivelul vertebrei a doua lombare, de unde se continua cu o formatiune foarte subtire numita filum terminate. ?ervii periferici intra in maduva spinarii prin gaurile intervertebrale si se numesc: cervicali, toracali, lombari, sacrali si coccigieni. Cei lombari si sacrali au traseu descendent si formeaza, impreuna cu filum terminale, coada de cal. (aduva spinarii are forma unui cilindru. In sectiune transversala observam, in interior, substanta cenusie, cu doua coarne anterioare, doua coarne laterale si doua coarne posterioare. Incon7urand substanta cenusie, la exterior se afla substanta alba, organizata in doua cordoane anterioare, doua laterale si doua posterioare. Substanta cenusie este situata central. In sectiune are conturul literei H (de fluture) dar in spatiu, apare ca Substanta alba a# $# c# o coloana cenusie neintrerupta. 'a contine corpi ai neuronilor, deci aici se afla centri nervosi. contine axoni grupati in fascicule. !eci, ea are functia de conducere a impulsurilor nervoase: @pre creier (cai ascendente, senzitive), dinspre creier (cai descendente, motoare) intre eta7ele maduvei . Substanta cenusie este formata in mare parte din corpi neuronali, dar printre acestia se afla si prelungiri neuronale (axoni si dendrite). Substanta alba contine ma7oritar axoni mielinizati, dar printre acestia se gasesc si corpi neuronali, dendrite sau axoni fara mielina.

4+

Substanta cenusie In coarnele anterioare se gasesc neuroni motori si somatici. Au rolul de a controla activitatea musculaturii striate, determinand contractia acesteia. Coarnele laterale contin neuroni vegetativi (aduc si duc informatii de la organele interne). In 7umatatea anterioara a coarnelor laterale se gasesc neuroni visceromotori % care realizeaza motilitatea (contractia) musculaturii netede viscerale. In 7umatatea posterioara a coarnelor laterale se gasesc neuroni viscerosenzitivi, care primesc informatii de la organele interne (exemplu: durerea de stomac). In coarnele posterioare ale maduvei spinarii se gasesc neuronii somatici si senzitivi, care aduc informatii de la organele receptoare (exemplu: de la piele). Substanta alba este alcatuita din prelungiri ale neuronilor din maduva spinarii sau din alte formatiuni nervoase, si se grupeaza in tracturi si fascicule, care se impart in: ' ' fascicule ascendente (senzitive) % care aduc informatii de la periferie (organele fascicule descendente (motorii) % care duc informatii (comenzi) de la centrii receptoare) pana la centrii nervosi+ nervosi pana la periferie (organele efectoare).

Fig. 15 Madu2a (pinarii

4,

Nervii spinali (aduva este conectata cu organele receptoare si efectoare prin cele 6; de perechi de nervi spinali: 4 cervicali, ;" toracali, & lombari, & sacrati si ; coccigian. ?ervii spinali sunt alcatuiti din fibre motorii si senzitive, somatice si vegetative. alcatuit din: radacini, trunchi si ramuri periferice. ?ervii spinali ies prin gaurile intervertebrale. Acestia fac legatura dintre maduva spinarii si organele gatului, trunchiului si membrelor. iecare nerv spinal are doua radacini. 'adacina posteriora (dorsala) este senzitiva (prin ea sosesc impulsurile aferente). 'a contine un ganglion spinal in care se afla neuroni senzitivi. 'adacina anterioara (ventrala) este motoare (prin ea pleaca impulsurile eferente). Cele doua radacini se unesc si formeaza trunc)iul ner2ului. Acesta este mixt, adica are si fibre senzitive si fibre motoare. 'l se desparte in ramuri. 5eflexele care au centri nervosi in maduva se numesc refle0e medulare. !intre refle"ele somatice, cele mai simple cuprind in arcul reflex numai doi neuroni: unul senzitiv (din ganglionul spinal) si unul motor (din substanta cenusie a maduvei, coarnele ventrale). !e aceea ele se numesc refle*e monosinaptice. @timulul este dat de alungirea muschilor care mentin pozitia corpului. 'i sunt supusi permanent unei alungiri pasive din cauza gravitatiei. 5aspunsul este contractia muschiului care a fost alungit. Alte reflexe somatice medulare sunt polisinaptice, ele antrenand unul sau mai multi neuroni de asociatie. Cele mai frecvente sunt reflexele de flexie. 'le constau in retragerea unui segment in cazul in care tegumentul acestuia a fost excitat de un stimul potential nociv. @unt refle0e de aparare . )rin refle0e medulare vegetative sunt realizate activitati ale organelor interne cum sunt: defecatia (eliminarea fecalelor), mictiunea (eliminarea urinei), modificari ale organelor genitale legate de actul sexual, vasoconstrictia etc. Activitatea reflexa a maduvei este subordonata centrilor din creier. A A A (aduva spinarii functioneaza prin reflexe medulare somatice si vegetative cu 'a are legatura cu creierul prin fasciculele de axoni din substanta alba. 'a este in legatura cu diferite organe prin nervi spinali. centrii in substanta cenusie. iecare nerv spinal este

44

<.2. C!EIE!UL (E"CEFALUL) Encefalul $fig.&+% e(te format din: trunchi cerebral, cerebel, diencefal si emisfere cerebrale . <. 2. 1. $!U"C=IUL CE!E !AL Arunchiul cerebral , in forma de trunchi de piramida, se continua in 7os cu maduva spinarii, la nivelul orificiului occipital. @e observa la suprafata niste santuri longitudinale care se continua cu cele medulare si doua santuri transversale care marcheaza limitele dintre cele trei eta7e: bulbul rahidian, puntea lui Narolio si mezencefalul. !in totalul de ;" perechi de nervi cranieni, zece perechi de nervi cranieni ies din trunchiul cerebral. Substanta cenusie este situata central, ca si la maduva spinarii, dar nu mai formeaza o masa compacta ci insule cenusii, incon7urate de substanta alba, numite nuclei. iecare nucleu grupeaza neuroni cu anumite functii. Nucleii senzitivi primesc impulsuri dinspre organele de simt din lim#a8 urec)ea interna8 pielea (i mu(c)ii capului. Axonii care pornesc de aici poarta mai departe impulsuri spre alte parti ale creierului. Nucleii somatomotori comanda miscari ale mu(c)ilor din regiunea fetei8 lim#ii (i faringelui. Nucleii vegetativi sunt centrii unor refle0e 2egetati2e: (ali2ar8 ga(tro(ecretor8 lacrimal etc. Anumiti neuroni formeaza centrii re(piratori. 'i produc ritmic impulsuri destinate muschilor respiratori. 'i functioneaza ca un ,,ceas biologicO dar isi pot modifica ritmul, regland ventilatia pulmonara dupa necesitati. In imediata apropiere se afla un centru cardio2a(omotor care participa la reglarea circulatiei. ?ucleii trunchiului cerebral functioneaza automat ca si substanta cenusie medulara. 'i se afla sub controlul eta7elor superioare ale creierului. 5eflexele care au centrii aici sunt innascute, au un arc reflex programat genetic, nu pot fi uitate, nici modificate. 'le nu depind de experienta de viata si de aceea se numesc refle*e neconditionate. Mn exemplu: Cand este iritata corneea se produce reflexul lacrimal. Bmul ,, stieO raspunsul fara sa%l fi invatat vreodata. )rin pozitia sa, trunchiul cerebral asigura comunicarea dintre celelalte componente ale sistemului nervos central.

4:

Fig. 17 Encefalul ((ectiunea longitudinala)

4;

<. 2. 2. CE!E ELUL Cerebelul este situat dorsal fata de trunchiul cerebral si legat de acesta prin trei perechi de cordoane de substanta alba numite pedunculi cerebelosi. Cerebelul are doua emisfere intre care este un corp alungit numit vermis. @uprafata lui este brazdata de santuri adanci. @ubstanta cenusie formeaza la suprafata scoarta cerebeloasa, pliata cu a7utorul santurilor. (ai sunt si cativa nuclei incon7urati de substanta alba care ocupa zona centrala. Cerebelul asigura mentinerea ec)ili#rului pe baza informatiilor primite de la urechea interna. 'l controleaza pozitia corpului, primind informatii de la receptorii din muschi si articulatii (proprioreceptori). ?u comanda miscarile, dar asigura precizia miscarilor comandate de emisferele cerebrale. <. 2. /. DIE"CEFALUL !iencefalul este partial acoperit de emisferele cerebrale. La suprafata se vede doar locul de intrare a nervilor optici (care fac parte dintre nervii cranieni) si o parte din marginea inferioara. @ubstanta cenusie a diencefalului formeaza nuclei. Cei mai voluminosi nuclei diencefalici primesc impulsuri pe cai senzitive: 2izuala8 auditi2a8 gu(tati2a8 tactila8 termica8 dureroa(a8 propriocepti2a (i 2e(ti#ulara (nu si pe cea olfactiva care intra direct in emisferele cerebrale). A0onii neuronilor de aici fac (inap(a in (coarta cere#rala. In partea inferioara a diencefalului, numita hipotalamus, se afla nuclei vegetativi cu diferite functii: regleaza temperatura, continutul in apa al organismului, pofta de mancare, activitatea organelor sexuale, determina manifestarile legate de emotii etc. <. 2. 5. EMI'FE!ELE CE!E !ALE 'misferele cerebrale sunt cele mai voluminoase organe ale sistemului nervos. @unt separate printr%un sant interemisferic si unite prin punti de substanta alba. @ubstanta cenu(ie formeaza la suprafata scoarta cerebrala. !iferitele arii ale acesteia indeplinesc functii diferite. Astfel, exista arii senzitive$ vizuala, auditiva, olfactiva, gustativa, somestezica (prin care omul isi simte propriul corp). Bmul simte (are senzatii) numai cand impulsurile de la receptorii corespunzatori a7ung in aceste arii. Aria motoare comanda miscarile, mai ales pe cele voluntare. Ariile de asociatie nu au doar functie de legatura ci realizeaza o prelucrare complexa a informatiei. formarea unor santuri. 4< 'misferele sunt voluminoase, scoarta cerebrala este pliata prin

@coarta cerebrala este sediul activitatii nervoase superioare. )erformantele ei se exprima prin complexitatea comportamentului. 'le sunt date nu numai de volumul si intinderea scoartei cerebrale ci, mai ales, de structura ei foarte complexa (cu straturi de neuroni intre care se realizeaza un numar imens de sinapse). ?euronii din scoarta cerebrala nu au forma fixa. 'i isi modifica forma prelungirilor, stabilind legaturi sinaptice noi. Astfel se formeaza circuite neuronale noi. @e considera ca fiecare actiune pe care omul o invata corespunde unui circuit nou, format in procesul invatarii. Comportamentul dobandit prin invatare se deosebeste de reflexele neconditionate prin faptul ca traseul impulsului nervos are componente noi, care se formeaza in functie de experienta de viata. Aceasta !formare continua! a scoartei cerebrale se mentine toata viata dar este mai activa la indivizii tineri. @coarta cerebrala contine si centri ner2o(i (omatici (i centri ner2o(i 2egetati2i, aflati in stransa legatura unii cu ceilalti. 'misferele cerebrale mai contin si nucleii bazali implicati in reglarea pozitiei si miscarilor. !eci emisferele cerebrale realizeaza activitatea nervoasa superioara. )erformantele ei depind de structura retelei de neuroni <I. %!*A"ELE DE 'IM$ (A"ALI>A$%!II) Brgane de simt contribuie la realizarea unitatii functionale a organismului si la integrarea acestuia in mediu. unctia analizatorilor este de a receptiona, conduce si transforma in senzatii specifice excitatiile din mediul extern sau intern. Brganul de simt (analizatorul) este alcatuit din trei segmente: ' ' ' segmentul periferic sau receptorul; segmentul intermediar, de conducere a impulsurilor, cuprinzand caile nervoase directe si indirecte+ segmentul central, care include aria corticala specifica. Acest ultim segment analizeaza si sintetizeaza informatiile, elaborand senzatiile specifice constiente. La randul lor, receptorii se pot clasifica in functie de localizare si de natura stimulilor pe care ii receptioneaza din mediile, extern si intern.

4=

Localizare "atura (timulului Chemoreceptori E0teroceptori gustativi olfactivi tactili si de (ecanoreceptori presiune auditivi, vestibulari pentru cald Aermoreceptori otoreceptori ?ocireceptori pentru rece vizuali pentru durere somatica pentru durere somatica pentru durere viscerala de presiune din muschi si articulatii &roprioceptori Interoceptori chemoreceptori din vase de sange baroreceptori din vase sau alte structuri interne

B %"teroceptorii sunt localizati la suprafata corpului si receptioneaza stimuli din mediul extern+ B &roprioceptorii, localizati in muschi, oase, tendoane si articulatii, furnizeaza informatii asupra pozitiei si miscarii intregului corp sau a diferitelor sale segmente+ B 'isceroceptorii (interoceptorii), localizati in organele interne si in vasele de sange, furnizeaza informatii asupra modificarilor biochimice, de presiune din mediul intern al organismului+ B (hemoreceptorii sunt sensibili la modificari de concentratie ale unor substante chimice dizolvate. 'xemplu, receptorii gustativi, olfactivi si cei situati in vasele de sange+ B )ecanoreceptorii percep stimulii mecanici si de presiune. 'xemplu, receptorii de tact si presiune, auditivi si vestibulari sau din muschi si articulatii+ B *ermoreceptorii sunt sensibili la modificari de temperatura+ B +otoreceptorii situati in retina sunt stimulati de undele luminoase+ B ,ocireceptorii sunt sensibili la stimuli foarte puternici, care produc leziuni celulare. Indiferent de natura lor sau de localizare, receptorii prezinta trasaturi functionale comune: P Capacitatea de a transforma o forma de energie in impuls nervos sau in potential. Mn anumit stimul cu o intensitate peste prag actioneaza asupra receptorului si produce o depolarizare la suprafata membranei, care nu se propaga. Aceasta depolarizare se numeste potential de receptor. Intensitatea polarizarii receptorului depinde de cea a

4>

stimulului. Cand atinge un nivel critic se declanseaza un potential de actiune, care se autopropaga prin fibra nervoasa senzitiva, conectata cu receptorul. - Capacitatea de a detecta intensitatea unui stimul. !esi receptorii genereaza independent potentiale, intensitatea stimulului poate fi detectata dupa numarul receptorilor stimulati sau dupa amplitudinea potentialului generat la nivelul receptorului. - Sensibilitatea specifica. iecare receptor receptioneaza un anumit tip de stimul. P Adaptarea. 5educe pana la disparitie raspunsul la actiunea unui stimul puternic sau care actioneaza timp indelungat. Capacitatea de adaptare a receptorilor este foarte diferita. <I. 1. Analizatorul cutanat (fig. 19) )ielea este invelisul care prote7eaza organismul uman de agresiunile mediului extern. In piele se afla un numar mare de receptori foarte sensibili, care au rolul de a sesiza diferentele intre cald si rece, apasare, mangaiere, durere. )ielea este alcatuita din trei straturi principale. 9piderma8 stratul superficial al pielii, este alcatuita dintr%un epiteliu stratificat de tip cornos, ale carui celule se regenereaza in permanenta. 'piderma contine terminatii nervoase libere si este strabatuta de fire de par si de canalele excretoare ale glandelor sudoripare. 0erma8 situata sub epiderma, este alcatuita din tesut con7unctiv. @tratul superficial al dermei formeaza spre epiderma papilele dermice. !erma contine canalele de excretie ale glandelor sudoripare, o retea vasculara si receptori ner2o(i.

Fig. 19 Analizatorul cutanat

4?

Anali.atorul %utanat Lo%ali.area durerilor "e "iele +#ig) /0'

Traseul durerii de ini!a

!eceptorii sunt (fig. 1+): :@

' ' ' '

terminatiile nervoase libere (receptori ai tactului si presiunii)+ discurile )er.el (de percepere a proprietatilor fine ale obiectelor)+ corpusculii )eissner (de percepere a atingerilor foarte fine si a vibratiilor cu o frecventa mai mica de C# cicli:sec)+ corpusculii /rause (de percepere a temperaturilor scazute).

Fig. 1+ !eceptorii analizatorului cutanat !erma mai contine partea superioara a foliculului pilos, glande sebacee si un muschi neted piloerector. Acest muschi ridica firele de par sub actiunea impulsurilor nervoase primite prin fibrele simpatice. 6ipoderma este stratul profund care separa pielea de structurile subiacente. 'ste formata din tesut con6uncti2 la0, bogat in celule adipoase, indeplinind rolul de rezerva nutritiva, de izolator termic si mecanic. Hipoderma contine partea profunda a foliculilor pilosi, glomerulii glandelor sudoripare, o retea vasculara si receptori nervosi (corpusculii 'ater-&acini, Ruffini si 0olgi-)azzom). )rin receptorii pe care ii contine, pielea asigura sensibilitatea tactila, presionala si vibratorie, termica si dureroasa. 5eceptorii tactili sunt sensibili la cele mai mici atingeri ale pielii. 5eceptorii pentru presiune sunt sensibili la actiunea mecanica de apasare a pielii. !in punct de vedere structural, receptorii tactili sunt terminatii nervoase libere sau receptori incapsulati. Capacitatea discriminativa tactila depinde de densitatea receptorilor (numarul de receptori pe unitatea de suprafata) si de alti factori, cum ar fi temperatura. Cresterea temperaturii mareste sensibilitatea tactila, in timp ce scaderea ei are efecte opuse.

:+

@ensibilitatea discriminativa tactila se determina masurand distanta minima la care doi stimuli se pot percepe separat. Aceasta distanta variaza intre aproximativ " mm la nivelul limbii si al degetelor, si &#%C# mm la nivelul tegumentului spatelui. Acuitatea tactila a degetelor este utila indeosebi nevazatorilor pentru citirea <raille. @imbolurile <raille sunt puncte in relief, asezate in pagina la distante de ",& mm. )ipaind aceste puncte in relief pe pagina, un nevazator experimentat poate citi pana la ;## de cuvinte pe minut. 5eceptorii tactili si de presiune se adapteaza, in general, foarte usor. !e aceea contactele permanente nu sunt percepute (imbracamintea, presiunea atmosferica). 'egmentul intermediar (calea de conducere) )rimul neuron se afla pe radacina posterioara a nervului spinal, in ganglionul spinal. ibrele sensibilitatii termice, dureroase si tactile fac sinapsa cu cel de%al II%lea neuron in cornul posterior al maduvei spinarii, al carui axon trece in cordoanele laterale, formand fasciculele spinotalamic lateral, termic-dureros si spinotalamic anterior, tactil. Cel de%al treilea neuron se afla in talamu(, iar axonul acestuia proiecteaza informatia in corte0. 'egmentul central 'ste reprezentat de neocorte0ul receptor, aflat in girusul postcentral din lobul parietal (aria somestezica .). iecare zona a corpului are o proiectie corticala. Aria corticala senzitiva reprezinta un fel de om % homunculus senzitiv. Cele mai intinse reprezentari corticale o au zonele corporale cu sensibilitatea cea mai mare: buzele, limba, mana. In peretele superior al santului lateral se afla aria somestezica .., unde se face proiectia sensibilitatii tactile grosiere. <I. 2. Analizatorul olfacti2 (fig. 1,) 1imtul mirosului (olfactia) la om este localizat in cavitatea nazala. !arele de miros, miresmele din 7urul nostru ne aduc informatii despre obiectele sau fiintele din mediul incon7urator. (irosul ne informeaza despre calitatea aerului sau despre starea unor alimente, ne a7uta la recunoasterea persoanelor si a locurilor, uneori chiar la retrairea amintirilor.

:,

Fig. 1, Analizatorul olfacti2 'egmentul receptor este reprezentat de mucoasa olfactiva, o parte a mucoasei care captuseste cavitatea nazala. (ucoasa olfactiva apare ca o zona limitata la o suprafata de "%6 cm". 'ste galbena si permanent umeda. (ucoasa olfactiva este alcatuita dintr%un strat de celule epiteliale (de sustinere), intre care se afla celulele alungite receptoare. !eceptorii olfacti2i se numesc chemoreceptori, deoarece sunt stimulati de substante chimice volatile, antrenate de aerul inspirat si dizolvate in lichidul vascos de la suprafata mucoasei olfactive. P Celulele receptoare sunt neuroni olfactivi bipolari (protoneuronul caii), ale caror dendrite sunt situate printre celulele de sustinere. !endritele se termina cu o mica vezicula (buton olfactiv), prevazuta cu C%;" cili. Cilii olfactivi ies la suprafata mucoasei in mucusul secretat de celulele glandulare ale acesteia. P Neuronul olfactiv (protoneuronul) intra, deci, in contact direct cu excitantul, fara nici un dispozitiv de receptare, selectare sau diri7are a informatiei. Axonul sau transmite direct centrului imediat superior o simpla informatie: prezenta sau absenta excitantului olfactiv.

'egmentul de conducere :4

Axonii neuronilor olfactivi bipolari, care formeaza nervii olfactivi, strabat lama ciuruita a etmoidului (de la baza craniului) si patrund in bulbii olfactivi. Aici fac sinapsa cu celulele mitrale (neuroni ganglionari multipolari), deutoneuronul caii. Axonii celulelor mitrale formeaza tracturile olfactive si se termina in corte0. 'egmentul central este localizat in aria olfactiva din paleocorte0. @ensibilitatea olfactiva este foarte diferita de la un individ la altul, chiar la acelasi individ variaza in unele situatii: inainte de masa sensibilitatea olfactiva este mai mare decat dupa aceea. @e apreciaza ca sensibilitatea olfactiva este mai mare la copii decat la varstnici. La femeile insarcinate sau in cazul unor boli digestive sensibilitatea olfactiva este marita. Intensitatea senzatiilor olfactive depinde si de alti factori: concentratia substantelor odorante, gradul lor de solubilitate, umiditatea si sanatatea mucoasei. B substanta odoranta care persista mult timp in 7urul nostru determina fenomene de adaptare olfactiva, intensitatea excitatiei scazand pana la disparitie, desi stimulul persista. 'ste posibila insa formarea altor senzatii olfactive sub actiunea unor substante care nu au actionat pana atunci. <I. /. Analizatorul gu(tati2 Limba este organul gustativ. !aca privim cu lupa suprafata acesteia, observam proeminente si rugozitati, denumite papile. )apilele au forme diferite: firisoare (filiforme), smocuri de firisoare (coroliforme), ca filele unei carti (foliate), ciupercute (fungiforme) sau in forma de potir (caliciforme), incon7urate de un sant adanc (circumvalate). )rimele doua tipuri de papile au rol in sensibilitatea tactila si termica. )apilele fungiforme si circumvalate sunt papile gustative, prevazute cu chemoreceptori. !eceptorii sunt muguri gustativi care includ celulele senzoriale. @e gasesc in papilele din mucoasa linguala si, in numar mai redus, si in mucoasa labiala, a obra7ilor, a valului palatin, a faringelui si a epiglotei. In mucoasa linguala, mugurii gustativi se afla in santul din 7urul papilelor circumvalate. 'i sunt in numar de C%;", dispusi in N la baza limbii. Acestia se mai gasesc si la suprafata papilelor fungiforme de pe fata dorsala a limbii, ca si in santurile dintre papilele foliate de pe marginile limbii. Receptorii gustativi sunt chemoreceptori, stimulati de substante sapide, dizolvate in apa si saliva. @ubstantele insolubile, insipide, nu au gust. )apilele filiforme nu au muguri gustativi.

'egmentul de conducere ::

,ervii care conduc sensibilitatea gustativa sunt nervul facial (<II) pentru mugurii din partea anterioara a limbii (":6), nervul glosofaringian (I?) pentru treimea posterioara si nervul vag (?) pentru restul mugurilor gustativi. ibrele acestor nervi se alatura in #ul#, unde fac sinapsa cu deutoneuronul caii. !upa incrucisare, axonii deutoneuronilor a7ung in nucleii specifici de releu din talamu(, unde fac sinapsa cu al treilea neuron, care proiecteaza pe (coarta cere#rala. 'egmentul central se gaseste in partea inferioara a girusului postcentral din lobul parietal, in acelasi loc unde se proiecteaza sensibilitatea generala a fetei. Capacitatea discriminativa gustativa este mica. Bmul percepe patru gusturi fundamental$ acru, sarat, amar si dulce. >ustul variat al diferitelor alimente rezulta din combinatiile celor patru gusturi fundamentale, asociate cu senzatiile olfactive si buco% faringiene (tact, temperatura). P 0ustul acru este localizat pe marginile limbii, la nivelul buzelor si al gingiilor. P 0ustul sarat este perceput pe marginile stanga si dreapta ale limbii, in partea sa anterioara. P 0ustul amar este perceput spre baza limbii. P 0ustul dulce la varful limbii. (ugurii gustativi din mucoasa faringiana si epiglotica percep, prin asociatie, toate gusturile fundamentale. 1ensibilitatea gustativa variaza in functie de concentratia diferitelor substante sau de varsta si sexul persoanelor. La varstnici este mai redusa decat la adulti. Mnele persoane au o sensibilitate foarte mare pentru anumite gusturi (de exemplu, degustatorii de vinuri). 'xcitatiile gustative produse simultan se pot influenta reciproc. Astfel, o solutie diluata de zahar da o senzatie mai puternica de dulce daca contine clorura de sodiu. >usturile isi imbina nuantele, se accentueaza sau se sterg, fapt utilizat pe scara larga in gastronomie. 'xista o mare diversitate a gusturilor pentru alimente, dar toate au trei componente negustative comune: A componenta termica, participa discret prin intermediul mirosului+ A componenta tactila, care iuteste mancarea si este excitata prin condimente+ A componenta osmica - mirosurile dega7ate de alimentele calde imbunatatesc gustul produselor alimentare.

<I. 5. Analizatorul 2izual (fig. 1-) :;

Nederea furnizeaza cea mai mare cantitate de informatii din mediul extern. Bchiul transforma energia undelor electromagnetice din spectrul vizibil (cu lungimi de unda intre $## % 2## nm) in impuls nervos. Nederea permite diferentierea formei, luminozitatii si culorii obiectelor si in acelasi timp are un rol important in orientarea spatiala, in mentinerea echilibrului si in activarea corticala difuza, contribuind astfel la integrarea organismului in mediu.

Fig. 1- Analizorul optic Analizatorul 2izual este format din globul ocular, in care se afla receptorul :<

(segmentul periferic), calea de conducere (segmentul intermediar) si segmentul cortical de proiectie (segmentul central). lobul ocular gazduieste receptorii pentru vedere. 'ste alcatuit din trei invelisuri si mai multe medii transparente, prin care lumina a7unge la acesti receptori. Invelisurile sunt: sclerotica, coroida si retina. Sclerotica este invelisul extern si are rol protector. La exterior se prind muschii globului ocular: muschiul drept extern, drept intern, drept superior, drept inferior, oblic inferior si oblic superior. La polul anterior al globului, sclerotica se bombeaza si devine transparenta, luand numele de cornee. Coroida este invelisul care asigura nutritia globului ocular, continand vase, nervi si pigmenti. @pre partea anterioara prezinta o ingrosare numita corp ciliar, alcatuit din muschi ciliari si din vase de sange ghemuite numite procese ciliare. (uschii ciliari sunt muschi netezi, orientati radiar si circular. )rocesele ciliare au rolul de a produce o substanta numita umoare apoasa. In prelungirea corpului ciliar, la polul anterior al globului, se afla un diafragm numit iris, care are un orificiu central % pupila. In alcatuirea irisului se afla muschi netezi, circulari si radiari. Contractia muschilor circulari, duce la micsorarea pupilei, iar contractia muschilor radiari % la dilatarea pupilei. 'etina, invelisul intern, acopera doar ":6 posterioare ale coroidei. 'ste alcatuita din celule receptoare specializate si din neuroni conectati la aceste celule, care transmit informatia spre centrii nervosi. @pre coroida, retina contine un strat de pigmenti de culoare bruna, care formeaza o camera obscura in 7urul celulelor receptoare. La polul posterior al retinei se afla: % o pata galbena numita macula lutea, cu o depresiune in centru - fovea centralis; % o pata oarba, numita asa deoarece nu contine receptori pentra lumina. 'egmentul periferic Celulele receptoare sunt de doua feluri: cu conuri (i cu #a(tona(e. Celulele cu #a(tona( (;"&%;6# de milioane) sunt foarte sensibile la lumina. @unt receptorii vederii nocturne, dar nu pot percepe detalii ale obiectelor sau culorile. Aceste celule se afla in cantitate mare la periferia retinei si sunt absente in foveea centralis. Celulele cu conuri (&%2 milioane) au un prag de sensibilitate mult mai inalt. @unt raspunzatoare de vederea la lumina puternica si de distingerea culorilor. Aceste celule ocupa in exclusivitate foveea centralis si se afla in numar redus la periferia retinei. )entru a a7unge la celulele receptoare, lumina trebuie sa treaca prin mai multe medii transparente: corneea, camera anterioara, cristalinul si camera posterioara. :=

Corneea nu contine vase, dar este bogat inervata, fiind sensibila la stimuli externi (durerosi, tactili). Cristalinul are forma unei lentile biconvexe, care desparte camera anterioara de cea posterioara. 'ste legat printr%un ligament suspensor de corpul ciliar. (uschii corpului ciliar au rolul de a regla convexitatea cristalinului: atunci cand se contracta muschii circulari, cristalinul se bombeaza, iar cand se contracta muschii radiari % cristalinul se aplatizeaza. Camera anterioara se afla intre cornee si cristalin, iar camera posterioara: intre cristalin si retina. In camera anterioara se afla umoare apoasa, iar in camera posterioara % umoare vitroasa (corpul vitros). 'egmentul intermediar ?euronii care intra in alcatuirea retinei reprezinta primul si al II%lea neuron al caii vizuale. )rimul neuron este conectat la celulele receptoare, iar cel de%al II%lea % la primul neuron. Axonii celui de%al II%lea neuron se grupeaza, formand nervul optic, si parasesc ochiul prin pata oarba. Al III%lea neuron al caii vizuale se afla in metatalamus, de unde informatia este proiectata in emisferele cerebrale. @egmentul de conducere este format dintr%un lant de neuroni bipolari (protoneuronul caii), care prin dendrite fac sinapsa cu celulele fotosensibile, iar prin axoni, cu neuroni ganglionari multipolari (deutoneuronul caii). 'egmentul central 'ste reprezentat de aria vizuala primara, aflata in lobul occipital. In vecinatate se afla mai multe arii de asociatie, conectate cu lobii frontali si parietali, implicate in procese psihovizuale complexe. Campul vizual este spatiul cuprins cu privirea atunci cand aceasta este fixata asupra unui punct. La om, cea mai mare parte a campului vizual este asigurata de ambii ochi (vedere binoculara) si doar o parte din campurile temporale de catre un singur ochi (vedere monoculara). Campul vizual binocular reuneste cele doua campuri monoculare, suprapuse in zona nazala. Aparatul optic Formarea imaginilor pe retina se datoreaza aparatului optic al globului ocular, alcatuit din cornee, umoare apoasa, cristalin si corp vitros. !atorita corneei si cristalinului, aparatul optic are o convergenta pozitiva, care face posibila proiectarea imaginilor pe retina, iar irisul regleaza cantitatea de lumina care patrunde in ochi. Claritatea imaginii la distanta si in apropiere se datoreaza acomodarii ochiului prin cresterea convergentei cristalinului, adica prin modificarea razei de curbura a suprafetei sale anterioare, datorita contractiei muschilor ciliari circulatori. :>

Acomodarea se poate face intre anumite limite: punctum remotum (cel mai indepartat de ochi, de la care incepe acomodarea, aproximativ C m) si punctum pro"imum (cel mai apropiat de ochi, la care convergenta cristalinului este maxima). )unctum proximum scade cu varsta din cauza diminuarii elasticitatii cristalinului. La persoanele varstnice acomodarea ochiului are loc intre limite reduse. !efectiunea se numeste presbitism si se corecteaza cu lentile convexe. <I. 7. Analizatorul acu(tic (auditi2) (fig.2;) Analizatorul auditi2 este organul de simt care asigura perceperea undelor sonore, orientarea in spatiu si vorbirea ca mi7loc de comunicare interumana.

Fig. 2; Analizatorul acu(tic <rechea este analizatorul care deosebeste sunetele unele de altele, dand semnificatie lumii sonore care ne incon7oara. Acest organ de simt este format din aparatul :?

de captare si transmitere a undelor sonore (situat in urechea externa si medie) si din aparatul de receptare a sunetelor (situat in urechea interna). Mrechea se imparte in: urechea e*terna, urechea medie si urechea interna. 5eceptorii se afla la nivelul urechii interne. <rechea e*terna este formata din pavilion si conductul auditiv e*tern. &avilionul urechii este alcatuit dintr%un schelet fibrocartilaginos invelit in tegument si prezinta pe suprafata sa neregularitati care permit captarea sunetelor si orientarea lor spre conductul auditiv. (onductul auditiv are o lungime de ",&%6 cm si se intinde pana la membrana timpanului. *impanul reprezinta poarta de intrare a sunetelor in urechea medie. 'ste o membrana fibroasa, groasa si vascularizata, care poate vibra cu 6#%6#### cicluri pe secunda la undele sonore primite prin conductul auditiv. Aimpanul are rolul de rezonator. <rechea medie (camera timpanului) este o Qmini%tobaO de marimea unei aspirine, avand de o parte si de alta doua fete concave, se formeaza intr%o cavitate a osului temporal. 'a este plina cu aer la presiune atmosferica, datorita comunicarii cu naso% faringele prin trompa lui 'ustachio. La fiecare inghititura, trompa se deschide si aerul intra in urechea medie, egalizand presiunea interioara cu cea atmosferica. !e aceea, guturaiul poate avea ca urmare infectia urechii medii (otita)+ in conditii de crestere a presiunii exterioare (explozii, tunete, sunetul avioanelor supersonice, difuzoare cu peste ;## decibeli) se impune necesitatea de a deschide gura ori de a inghiti repetat sau de a tipa. Cele doua membrane rezonatoare ale urechii medii sunt timpanul si fereastra ovala. (ai 7os de fereastra ovala se gaseste fereastra rotunda (timpanul secundar). Aransmiterea vibratiilor este realizata de trei oscioare articulate, suspendate de peretii urechii medii prin ligamente si doi muschi. Bscioarele auzului sunt: ciocanul, care este prins pe fata interna a timpanului, nicovala si scarita, care se spri7ina pe fereastra ovala. (uschii atasati oscioarelor contribuie la modificarea intensitatii sunetelor. Astfel, contractia muschilor ciocanului poate diminua amplitudinea sunetelor prea puternice. Contractia muschilor scaritei amplifica vibratiile prea slabe. La amplificarea sunetelor mai contribuie si diferenta de suprafata dintre timpan si membrana ferestrei ovale (timpanul este de ;2 ori mai mare ca suprafata). !incolo de membrana ferestrei ovale, in urechea interna, se gaseste receptorul pentru sunete. Urec)ea interna se afla intr%o cavitate situata in stanca osului temporal. 'ste formata din labirintul osos, alcatuit la randul sau din vestibul osos, canale ;@

semicirculare osoase si melc osos sau cohlee. In interior se afla labirintul membranos, format din: -vestibulul membranos, avand doua vezicule (utricula si sacula) si canalele semicirculare membranoase+ % melcul membranos sau canalul cohlear. - )elcul osos (cohleea) este un canal osos, spiralat in 7urul unui ax numit columela. !e la columela porneste o lama osoasa, subtire (lama spirala osoasa), care imparte incomplet cavitatea melcului in doua compartimente, unul superior (rampa vestibulara) si altul inferior (rampa timpanica). Cele doua compartimente contin perilimfa, un lichid cu o compozitie asemanatoare lichidului cefalorahidian, si comunica cu varful melcului prin helicotrema. - )elcul membranos (canalul cohlear) ocupa numai o parte a melcului osos, fiind delimitat de rampa timpanica prin membrana bazilara (continuarea lamei spirale osoase) si de rampa vestibulara prin membrana 5eissner. 'ste un tub rasucit in spirala, ingustat de la varf spre baza si plin cu endolimfa. )embrana bazilara il parcurge in lungime si este formata din aproximativ &#### de corzi elastice, fibre microrezonatoare, intinse in latimea membranei, una langa alta. Lungimea fiecarei coarde corespunde unui anumit numar de vibratii, ca si coardele unui pian sau harpe. )e fiecare dintre corzile membranei bazilare se afla grupati mecanoreceptori (receptori pentru vibratii), formand organul Corti. Mnele celule, dispuse in arcade, formeaza tunelul (orti, celelalte sunt celule de sustinere, iar cele auditive sunt celule senzoriale ciliate. Aceste celule receptoare auditive sunt incon7urate la baza de prelungirile dendritice ale neuronilor din ganglionul (piral Corti, situat in columela (protoneuronul caii). 'xtremitatea ciliata a celulelor auditive vine in contact cu membrana tectoria, aflata deasupra organului Corti. 'egmentul de conducere Axonii neuronilor din ganglionul (orti formeaza ramura acustica a ner2ului cranian <III. Acesta face sinapsa cu neuronii din nucleii cohleari pontini (deutoneuronul caii). (a7oritatea axonilor deutoneuronilor se incruciseaza in punte si fac sinapsa cu al treilea neuron, in corpul geniculat medial (metatalamu(). !in metatalamus, informatia auditiva a7unge la scoarta cerebrala. 'egmentul central 2ria auditiva primara se afla in lobul temporal. Aici se formeaza senzatia de auz. 'xista insa si arii de asociatie, localizate cu deosebire in corte"ul parietal. !in impulsurile nervoase, care codifica sunetele receptate, neuronii din cortex incheaga armonii, melodii, zarva etc. (orte"ul este dispozitivul integrator care leaga ;+

senzatiile auditive de altele vizuale, tactile, musculare etc., realizand o perceptie complexa care este memorata in circuite si mecanisme de retea. In general, perceptiile auditive QimbracaO un obiect vizualizat in notiunile abstractizate logic prin cuvant. Mecani(mul auzului (fig. 21) (embrana ferestrei ovale vibreaza cu frecventa si amploarea transmisa de oscioare. Nibratiile acestei membrane sunt transmise perilimfei din rampa vestibulara si, prin helicotrema, perilimfei din rampa timpanica. ereastra ovala se bombeaza spre urechea medie si creeaza spatiul necesar vibrarii. Nibratia perilimfei se transmite endolimfei, undele lichidului fiind similare cu cele ale aerului (produse de sunet). Mndele endolimfei se abat peste corzile membranei bazilare, care prin miscarea lor vibratorie ridica celulele senzoriale auditive. Cilii acestor celule inclavate in membrana tectoria sunt indoiti, iar celulele auditive sunt e"citate. 'xcitatia se transforma in impulsuri nervoase, care sunt transmise cortexului.

Fig. 21 Mecanizmul auzului <I. 9. Analizatorul 2e(ti#ular

;,

Analizatorul 2e(ti#ular (sau organul de simt al echilibrului) participa alaturi de alti analizatori (Finestezic, cutanat, optic, acustic) la mentinerea echilibrului static si dinamic al organismului. 5eceptorii vestibulari sunt localizati in utricula, sacula si in trei canale semicirculare pline cu endolimfa, din urechea interna. Cele trei canale semicirculare, deschise in utricula prin & orificii, sunt orientate fiecare spre unul dintre cele trei planuri spatiale: orizontal, vertical%sagital si vertical%frontal. iecare canal are la unul din capete o dilatatie numita ampula, unde se afla organul receptor8 creasta ampulara. Aceasta este formata din celule de sustinere si celule senzoriale. Celulele senzoriale sunt prevazute cu cili grosi si lungi, care patrund in masa gelatinoasa (cupula) ce acopera suprafata crestei ampulare. La baza celulelor senzoriale se gaseste o retea de fibre nervoase, dendrite ale neuronilor din ganglionul vestibular @carpa. Crestele ampulare sunt receptorii vestibulari pentru miscarea rotatorie. In utricula si sacula se afla aparatul otolitic8 sau macula, care constituie receptorul static de postura si miscare rectilinie. Aparatul otolitic este alcatuit din celule receptoare si de sustinere. (elulele receptoare senzoriale sunt prevazute cu cili, care patrund intr%o membrana gelatinoasa sub forma de retea, situata deasupra maculei. In aceasta membrana se afla concretiuni fine de carbonat de calciu (otoliti). 'le stimuleaza mecanic celulele ciliate. In 7urul si la baza celulelor receptoare se gasesc fibrele nervoase ale ramurii vestibulare a nervului acustico%vestibular, care se alatura fibrelor nervoase provenite din ampule. 'egmentul de conducere !endritele neuronilor situati in ganglionul @carpa (protoneuronul) culeg informatii de la nivelul celulelor receptoare, iar axonii formeaza ramura vestibulara nucleii vestibulari din bulb (deutoneuronul). B parte din fibrele nucleilor vestibulari a7ung la scoarta cerebeloasa din ar)icere#el (prin fibre vestibulo%cerebeloase), contribuind la coordonarea echilibrului static si dinamic. Altele a7ung la nucleii motori de origine ai nervilor cranieni III8 I< (i <I (fibre vestibulo%nucleare) care inerveaza musculatura extrinseca a globului ocular si, prin fasciculul vestibulospinal, la motoneuronii somatici ai madu2ei (pinarii, contribuind la reglarea tonusului muscular. B parte din fibrele nucleilor vestibulari din bulb au traseul pana la talamus, unde fac sinapsa cu cel de%al treilea neuron, al carui axon proiecteaza in scoarta cerebrala. 'egmentul central se afla in lobul temporal, in partea posterioara a girusului temporal superior. ;4 a nervului cranian 7.... ?ervul vestibular patrunde in cutia craniana si face sinapsa in

- )iscarile de rotatie implica activitatea canalelor semicirculare. Lichidul din aceste canale curge si deplaseaza masa gelatinoasa din ampule. Ca urmare, cilii celulelor senzoriale sunt excitati si se formeaza un impuls nervos. - )iscarea rectilinie se obtine prin miscarea otolitilor in utricula si sacula. Cand corpul este imobil, otolitii din utricula si sacula raman nemiscati in substanta gelatinoasa, deasupra celulelor ciliate, exercitand o presiune asupra acestora. !aca organismul se misca liniar, otolitii se deplaseaza si substanta gelatinoasa se lasa intr%o parte, atingand cilii, care genereaza un impuls nervos. @imtul echilibrului este o Qsenzatie care nu se simteO, actionam fara sa ne dam seama. (iscarea automata este asigurata de conexiunile dintre receptorii vestibulari si centrul tonusului si al miscarii, fiind controlata continuu prin feed%bacF. (iscarile uniforme nu determina excitarea receptorilor vestibulari, de aceea in tren sau avion miscarea nu este perceputa, daca inchidem ochii. @imtim miscarea doar la oprire si la pornire. !ereglarile functionale ale analizatorului vestibular pot fi temporare (rau de calatorie) sau permanente, in diverse boli. 1indromul )enier este o boala determinata de o acumulare de endolimfa care poate afecta canalele semicirculare, producand ameteli si pierderea echilibrului. <I. +. Analizatorul @ine(tezic (motor) Creierul reuseste sa coordoneze miscarile voluntare (pe care dorim sa le facem) printr%un regla7 central diferentiat, in care informatiile emise de receptorii vestibulari si de receptorii musculari a7ung la centrii nervosi care coordoneaza tonusul, postura, gesturile in raport cu intentia. )rintr%un sistem de feed%bacF, comanda este controlata clipa de clipa prin efectul produs. (iscarea este rezultatul actiunii de ansamblu a organului de simt Finestezic, format din milioane de receptori microscopici (proprioceptori) dispusi in milioane de fascicule musculare, tendoane, suprafete articulare, ligamente. !upa structura lor, exista mai multe tipuri de proprioceptori: A fusuri neuromusculare, distribuite in tot corpul printre fibrele musculare striate+ A organe tendinoase >olgi, localizate printre fibrele tendinoase+ A corpusculi Nater%)acini, dispusi in periost si articulatii+ A terminatii nervoase libere. =usurile neuromusculare sunt receptori care contin 6%;" fibre musculare modificate, subtiri, in forma de fus, numite fibre intrafusale, incon7urate si prinse intr%o capsula con#unctiva. @tructural, fusul are o portiune centrala, necontractila, plina de ;:

nuclei. Aceasta zona prezinta doua categorii de terminatii nervoase senzitive, primare si secundare, care functioneaza ca receptori senzoriali. *erminatiile nervoase senzitive primare formeaza o spirala in 7urul fibrelor intrafusale. 'le au o viteza de conducere foarte mare. !easupra si dedesubtul fibrelor senzitive primare se afla terminatiile senzitive secundare, Qin buchetO. 'le sunt mai subtiri si au o viteza de conducere mai lenta. Aerminatiile senzitive sunt dendrite ale neuronilor somatosenzitivi din ganglionul spinal. 'xtremitatile fusului neuromuscular sunt formate din fibre musculare cu rol contractil si sunt inervate de axonii neuronilor gama din coarnele anterioare ale maduvei spinarii, diferite de fibrele eferente alfa care inerveaza fibrele musculare striate extrafusale. @timularea fusului neuromuscular se poate produce prin intinderea muschiului si prin contractia capetelor fusului. Contractia capetelor produce intinderea zonei centrale a fusului si excitarea terminatiilor senzitive. Ca urmare, produce contractia reflexa a muschiului. #rganele tendinoase olgi sunt situate la 7onctiunea fibrelor musculare cu tendonul. Acestea sunt retele de terminatii nervoase butonate pe fibrele musculare, la insertia lor pe tendon. Aceste terminatii nervoase sunt formate din dendritele neuronilor situati in ganglionul spinal. Cand fasciculele musculare se contracta, trag de tendon pentru a efectua miscarea. 5eceptorii tendinosi percep intensitatea acestei tractiuni (tensiunea contractiei musculare). !aca tensiunea de contractie musculara este prea mare, atunci impulsul nervos format este transmis maduvei spinarii, care reduce activitatea muschiului respectiv. 5eflexul tendinos actioneaza, in consecinta, ca un mecanism de feed-bac. negativ, care se opune dezvoltarii unei tensiuni prea mari in muschi, prevenind ruperea sau smulgerea insertiilor acestora. 'egmentul de conducere Impulsurile de la proprioceptorii musculo%articulari se transmit la centrii nervosi superiori pe doua cai. Aceste cai ale sensibilitatii proprioceptive constiente (fasciculul >oll%<urdach) si inconstiente (fasciculele spinocerebeloase) au fost prezentate in lectia despre maduva spinarii. 'egmentul central Caile sensibilitatii proprioceptive constiente proiecteaza in aria senzitivomotorie parieto-frontala, unde au loc analiza si sinteza informatiilor Finestezice. Alte arii, ;;

frontale si probabil parietale, coordoneaza miscari mai putin diferentiate. Lezarea oricarui segment al analizatorului Finestezic determina tulburari de coordonare a muschilor. )utem considera ca muschii nostri isi simt propria forta si sfortare. Receptorii din masa musculara semnalizeaza intensitatea de tractiune si incordare (tonus) in cursul desfasurarii miscarii. <II. !E&!%DUCE!EA 5eproducerea este rezultatul fecundarii gametului feminin (ovulul) de catre gametul masculin (spermatozoidul). Bul rezultat se adaposteste in cavitatea uterina, unde creste si se dezvolta pana ce fatul, devenit viabil si este expulzat prin actul nasterii. >onadele (glande mixte) au doua functii importante: ' ' produc gametii (ovulul si spermatozoidul); secreta hormoni sexuali (androgeni si ovarieni). 'tructura organelor reproducatoare <II. 1. 'tructura aparatul genital ma(culin <II. 1. 1. Alcatuirea aparatului genital ma(cului este urmatoarea (fig. ""): testicule (glandele genitale masculine)+ caile e*cretoare (epididimul, ductele deferente, ductele e7aculatoare, uretra)+ glandele ane*e (veziculele seminale, prostata, glandele bulbo%uretrale)+ organul copulator (penisul). 3esticulele sunt in numar de doua, adapostite in scrot (alcatuit dintr%o punga tegumentara, care are un sistem muscular complex ce ii permite o mare mobilitate) se dezvolta in regiunea lombara a cavitatii abdominale si din a treia luna a vietii intrauterine incepe sa coboare, strabate peretele anterior al abdomenului in regiunea inghinala si la nastere a7unge in scrot. Aesticulul este invelit intr%o membrana con7unctiva alba%sidefie, fibroasa numita albuginee. ingrosari, pornesc spre La partea superioara a glandei, albugineei se prezinta mediastinul, strabatut de canalele excretoare, vasele si nervii testiculari. !in aceaste, interior septuri con7unctive care impart testiculul in "##%6## de lobuli, de forma piramidala, cu baza spre albuginee si varful spre mediastin. iecare lobul testicular contine ;%$ tubi seminiferi contorti, in interiorul carora se formeaz gametii masculini (spermatozoizii). Aubii sunt separati intre ei prin tesut con7unctiv interstitial, in care se gasesc vase si nervi, precum si celulele interstitiale !e>dig, care secreta )ormonii androgeni. Aubii seminiferi contorti contin in pereti celulele seminale. Aoti tubii unui lobul se unesc spre mediastinul testiculului intr%un colector comun tubul drept).

;<

$u#ii drepti se deschid intr%o retea de canale neregulate si apoi se colecteaza in ;#%;" canale eferente care se indreapta spre epididim. 9pididimul stocheaza sperma si in final aici are loc maturarea spermatozoizilor. Acesta este situat in partea superioara si posterioara a testiculului si are forma de virgula. Canalul epididimar rezulta prin unirea canalelor eferente si se continua cu canalul deferent, care urca in abdomen. Acesta se continua cu canalul e1aculator si, dupa ce se uneste cu canalul de excretie al veziculei seminale, strabate prostata si se deschide in uretra. Neziculele seminale au rolul de a secreta un lichid care se elimina in canalul e7aculator, servind ca vehicul si mediu nutritiv pentru spermatozoizi. "rostata este o glanda voluminoasa situata in pelvis, sub vezica urinara, incon7urand portiunea initiala a uretrei. )rostata secreta un lichid care intra in constitutia spermei, la fel ca si glandele bulbo%uretrale. "enisul este organul copulator la barbat. 'ste alcatuit din doi corpi cavernosi si un corp spongios, care acopera uretra. La extremitatea distala se afla glandul. <II. 1. 2. Functiile te(ticulului $e(ticolele sunt glande mixte, fiind legate de spermatogeneza (formarea spermatozoizilor) si de secretia hormonilor andogeni. 'permatozoizii sunt secretati de celule seminale din tubii seminiferi contorti, iar hormonii androgeni % de catre celulele LeRdig, aflate in tesutul care separa tubii seminiferi intre ei. @permatozoidul, gametul masculin, detemina sexul produsului de conceptie. 'ste o celula alcatuita din cap, gat si flagel. @ecretia de hormoni androgeni se datoreaza celulelor interstitiale LeRdig. )rincipalul hormon androgen este testosteronul , sintetizat din cole(terol . Hormonii androgeni stimuleaza cresterea si dezvoltarea organelor genitale masculine, asigura dezvoltarea si mentinerea caracterelor sexuale secundare: anumite particularitati somatice, vocea, pilozitatea, dezvoltarea musculaturii si a scheletului, distributia grasimii de rezerva.

;=

Fig. 22 Aparatul genital ma(culin

;>

$e(ticul

<II. 2. 'tructura aparatului genital feminin <II. 2. 1. Alcatuirea aparatului genital feminin este urmatoarea (fig. "6): ;?

1 glandele genitale feminine $ovarele%4 1 caile genitale reprezentate de: trompele uterine, uter, vagin4 - glandele anexe $glandele mamare%. #varele sunt in numar de doua si sunt glande sexuale cu crestere mixta, situate in pelvis de o parte si de alta a uterului, produc gametii feminini (ovulele) si secreta hormonii sexuali feminini. Bvarele au o forma ovoida, turtita, acoperite cu un epiteliu germinativ care secreteaza foliculii ovarieni. Aesulul ovarelor se diferentiaza in doua zone: zona medulara4 zona corticala. In partea centrala (zona medulara) ovarul este alcatuit din tesut con7unctiv lax, cu vase sanguine si limfatice si fibre nervoase. 3ona corticala prezinta la suprafata un epiteliu de acoperire si sub el foliculii ovarieni, formatiuni rotunde, pline sau cavitare, dupa stadiul evolutiv. La nastere exista la ambele ovare $## ### %&## ### foliculi ovarieni primordiali. Cea mai mare parte a acestor foliculi degenereaza, si numai 6##%$## foliculi se vor matura in perioada de fertilitate a femeii, formand gametii feminini (ovulele). oliculii ovarieni se gasesc in diferite stadii de evolutie: primordiali, plini, cavitari, maturi. 3rompa uterina este un conduct care face legatura intre ovar si uter si are lungimea de aproximativ ;#%;" centimetri. 'xtremitatea dinspre ovar are forma de palnie si prezinta numeroase fran7uri (infundibulul), avand rolul de a capta si conduce spre uter ovulul expulzat. <terul este un organ cavitar, nepereche, situat intre vezica si rect. Are forma de para turtita orientata cu varful in 7os, iar pe extremitatea sa inferioara se insera vaginul. Contine musculatura neteda si un epiteliu simplu formand mucosa uterina (endometrul) la interior, miometru (la mi7loc) si perimetni (la exterior). 7aginul organ tubular si cavitar, continua colul uterin si reprezinta organul copulator al femeii. La exterior orificiul vaginal este incon7urat de labiile mici si mari. 'xtremitatea inferioara a vaginului se deschide in vestibulul vaginal (vulva). La acest nivel femeia virgina prezinta o membrana transversala, semilunara sau inelara, numita )imen. 7ulva cuprinde labiile (doua perechi cu cute tegumentare) si clitoristul (organul erectil al vulvei).

<@

Fig. 2/ Aparatul genital feminin landele mamare sunt organe a caror dezvoltare constituie unul din caracterele sexuale secundare ale femeii. @unt glande perechi, asezate in partea anterioara a toracelui. >landa <+

mamara este alcatuita din lobi care se deschid, prin canalele galactofore, la nivelul mamelonului. Intre lobi se gaseste tesul con7unctiv de tip adipos. In timpul sarcinii, parenchimul glandular prolifereaza, iar tesutul adipos dispare aproape complet. In stadiile tardive ale sarcinii si in alaptare volumul mamelei creste prin acumulare de colostru, apoi de lapte. <II. 2. 2. Functiile o2ariene Bvarul, gonada feminina, are functia de a forma si elibera in fiecare luna un ovul prin ovogeneza si de a secreta hormoni care favorizeaza fecundarea ovulului si pregatesc organismul feminin pentru starea de graviditate. Bvulul fecundabil a7unge in trompele uterine si daca nu este fecundat, este eliminat o data cu secretiile uterine. !upa ovulatie, foliculul se transforma in corpul galben care secreta hormonii feminini: progesteronul (i estrogenii. !aca ovulul este fecundat, corpul galben persista si are o activitate hormonala intensa in primul trimestru de sarcina. !aca nu a fost fecundat ovulul, in a "$%a zi a ciclului corpul galben incepe sa degenereze si sa se cicatrizeze, rezultand corpul albicans. @ecretia de hormoni ovarieni consta in producerea de estrogeni si progesteron. Hormonii estrogeni sunt sintetizati de celulele foliculare in timpul maturarii foliculului, de celulele corpului galben, iar in timpul sarcinii de placenta. 'strogenii actioneaza in primul rand asupra organelor genitale feminine, stimuland proliferarea mucoasei si musculaturii uterine, dezvoltarea glandelor mamare si a caracterelor secundare feminine. )rogesteronul este secretat de celulele corpului galben, iar in timpul sarcinii de catre placenta. Actiunile sale constau in modificarea secretorie a mucoasei uterine. <II. /. Fecundarea Fecundatia este procesul de fuziune a spermatozoidului cu ovulul. Capul spermatozoidului penetreaza peretele ovulului cu formarea oului (zigotul) urmata de dezvoltarea acestuia. @permatozoizii depusi in vagin vor trebui sa strabata glera cervicala, cavitatea uterina si trompa pana in treimea externa pentru a intilni ovulul. In acest timp, el isi finalizeaza maturarea, suferind procesul de capacitatie. !upa ovulatie, ovulul, este aspirat de fran7urii tubari (infundibul) si condus spre cavitatea tubara. ecundatia are loc, in ma7oritatea cazurilor, in treimea externa a trompei, mai exact in ampula tubara, la cotitura trompelor uterina. <III. A&A!A$UL DI*E'$I< Aparatul digestiv (fig. "$) este format din tubul digestiv si glandele ane"e.

<,

NIII. ;. Aubul digestiv 3ubul digestiv incepe cu orificiul bucal si continua pana la orificiul anal. <4

Aubul digestiv este alcatuit din urmatoarele segmente: %cavitatea bucala+ %faringele+ %esofagul+ %stomacul+ %intestinul subtire+ %intestinul gros. 1. cavitatea bucala contine organe specializate limba si dintii+ 'a prezinta: % peretele superior % format din bolta palatina si omusor+ ' ' peretele inferior % pe care se afla limba cu papilele gustative+ peretii laterali % formati de obra7i.

Mmectarea alimentelor din cavitatea bucala se realizeaza cu a7utorul salivei. Aceasta este secretata de glandele salivare, care sunt situate in apropierea cavitatii bucale, cu care comunica prin canale excretoare. (ucoasa bucala este umezita de saliva produsa de glandele salivare. )e maxilare % superior (care este fix) si inferior(care este mobil) se gasesc dintii. !intii sunt organe vii, formatiuni osoase dure. Acestia sunt implantati in alveolele dentare. 'xista mai multe tipuri de dinti: incisivi (I), canini (C), premolari ()(), molari ((). Au culoare alba si rol mecanic in digestia bucala, intervenind in sfaramarea si macinarea alimentelor. Au aspect si forme diferite in functie de rolul indeplinit in masticatie. Bmul are doua dentitii: ;. de lapte: temporara % "# dinti: ormula dentara (pe 7umatate de arcada): I ":", C;:;, ( ":"+ ". definitiva%6" dinti: ormula dentara (pe 7umatate de arcada): I ":", C ;:;, )( ":", ( 6:6. iecare dinte prezina trei portiuni: % coroanaL partea vizibila a dintelui+ % radacinaL partea ascunsa in alveola+ % colulL portiunea cuprinsa intre coroana si radacina. 'ste acoperit de gingie.

<:

Limba are rol in masticatie ,deglutitie: inghitire, supt (la sugari), in limba7ul articulat si este si un organ gustativ. 2. faringele reprezinta locul unde se incruciseaza calea digestiva cu calea respiratorie+ 5ealizeaza legatura intre fosele nazale si laringe, precum si intre cavitatea bucala si esofag. (usculatura faringelui are rol important in deglutitie. Intrarea in faringe este stra7uita de amigdale, organe de aparare impotriva bacteriilor si virusurilor a7unse aici prin hrana si prin aerul inspirat. /. esofagul (circa "& cm) strabate cutia toracica si muschiul diafragm, deschizandu% se in stomac prin orificiul cardia. ace legatura intre faringe si stomac. (ucoasa esofagului are cute care%i permit dilatarea in timpul trecerii bolului alimentar. (usculatura faringelui si esofagului, dublu stratificata, participa la inghitirea hranei. 5. stomacul (fig. 25), segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv, situat in st0nga cavitatii abdominale, sub muschiul diafragm. Are forma literei Q S9, prezinta doua fete (anterioara si posterioara) si doua margini: curburi(marea si mica curbura). )ortiunea verticala cuprinde fundul stomacului(fornix:camera cu aer), care nu se umple cu alimente si corpul stomacului. )ortiunea orizontala este alcatuita din antrul: canalul piloric, care se termina la orificiul piloric. )rin orificiul cardia, stomacul comunica cu esofagul, iar prin pilor comunica cu duodenul (primul segment al intestinului subtire). (ucoasa gastrica :stomacala prezinta numeroase cute care ii maresc suprafata si are numeroase orificii prin care se deschid glandele gastrice, glande care secreta sucul gastric si un mucus abundent care o prote7eaza. (usculatura este dispusa in trei straturi (longitudinal, circular si oblic)+ cu a7utorul ei, hrana este amestecata cu sucul gastric si impinsa in duoden prin orificiul piloric.

<;

Fig. 27 'tomacul

7. intestinul subtire (fig.24), segmentul cel mai lung, circa $%C m. 'ste cuprins intre stomac si intestinul gros si este format din: ' ' duoden (partea fixa)+ 6e6unul (i ileonulA 6e6uno1ileonul (partea

mobila), care formeaza bucle(anse) intestinale+ !uodenul are forma de potcoava, care cuprinde in concavitatea sa capul pancrea(ului. In duoden se deschid canalul coledoc si canalul principal al pancrea(ului. (ucoasa contine glande care secreta sucul intestinal, cu rol in digestia principiilor alimentari care a7ung la acest nivel. Se7unul si ileonul se intind pana valvula ileo%cecala. (ucoasa prezinta un numar de vilozitati intestinale, care maresc suprafata de absorbtie a principilor alimentari. (usculatura, dispusa in doua straturi, participa prin contractiile sale ritmice la amestecarea continutului intestinal cu sucurile digestive, la contactul lui cu mucoasa pentru facilitarea absorbtiei intestinale si la inaintarea acestuia.

<<

Fig. 29. Inte(tinul (u#tire <=

9. intestinul gros, cu o lungime de circa ;,2 m si un calibru superior fata de intestinul subtire. 'ste alcatuit din urmatoarele segmente: %cecumL segment situat sub valvula ileo%cecala si terminat intr%un fund de sac, prezentand apendicele vermiform (forma de vierme)+ %colonul este format din segmente(colon ascendent, transvers, descendent, sigmoid). %rectulL ultima parte a intestinului gros, se termina cu canalul anal care se deschide prin anus. (ucoasa intestinului gros nu mai prezinta vilozitati. )rin intestinul gros se elimina resturile nedigerate si produsii toxici de putrefactie sub forma de materii fecale. <III. 2. *landele ane0e (fig."2) Acestea isi varsa produsii de secretie prin canale speciale in segmente ale tubului digestiv. Aceste glande sunt: - glandele salivare: secreta saliva pe care o elimina prin canale in cavitatea bucala+ 'xista trei tipuri de glande salivare: glandele parotide8 glandele (u#linguale (i glandele (u#ma0ilare. ' ficatul: cea mai voluminoasa glanda din corp (circa ;,& Fg), situat in partea dreapta a cavitatii abdominale, sub muschiul diafragm. 'ste alcatuit din patru lobi: drept, stang, anterior si posterior. )e fata inferioara a ficatului se afla hilul hepatic, prin care intra si ies din ficat artera hepatica, vena porta, vasele limfatice, nervii si cele doua canale hepatice. icatul prezinta o fata superioara, diafragmatica, si una inferioara, viscerala. ata inferioara a ficatului prezinta doua santuri longitudinale. La partea anterioara a santului longitudinal drept se afla 2ezica #iliara. !obulul hepatic %reprezinta unitatea structurala fi functionala a ficatului. segmentara. icare lob al ficatului este alcatuit din segmente, iar segmentele din lobuli. Lobulul hepatic are forma piramidala si este constituit din celule hepatice (hepatocite), capilare si canaliculi biliari. Hepatocitele sunt dispuse sub forma de placi, formand intre ele o retea, cu dispozitie radiala. Intre hepatocite se gasesc canaliculele biliare, fara pereti proprii, in care se descarca bila secretata de hepatocite. @pre periferia lobulului, canaliculile incep sa aiba pereti proprii, si iesind din lobul, se unesc intre ele, formand cele doua canale <> icatul are o structura

hepatice (drept si stang), prezente in hilul hepatic. (analul hepatic comun rezulta prin unirea celor doua canale drept si stang si se continua in canalul coledoc, care se deschide in duoden, impreuna cu canalul pancreatic principal (?irsung%, orificiu prevazut cu (fincterul %ddi. !in calea biliara principala se deschide canalul ci(tic, prin care bila (produsa de hepatocite) a7unge in perioadele interdigestive in vezicula biliara. - pancreasul % situat in spatele stomacului+ 'ste alcatuit din: % cap, situat in potcoava duodenala+ % corp; - coada. 'ste o glanda mi*ta, partea exocrina secreta sucul pancreatic care este colectat in doua canale mari: principal ?irsung, care se deschide in duoden, impreuna cu coledocul (prin orificiul Bddi), si un canal excretor (ecundar Santorini, care se deschide in canalul Tirsung sau direct in duoden. Atat bila cat si sucul pancreatic a7ung prin canale in duoden. Aubul digestiv este captusit cu o mucoasa specializata, in anumite segmente, pentru: % secretia sucurilor digestive care prelucreaza chimic hrana+ % absorbtia substantelor nutritive rezultate prin digestie. Inaintarea hranei de%a lungul tubului digestiv se face prin contractii ritmice ale musculaturii acestuia numite unde peristaltice+ acestea asigura si amestecul sucurilor digestive cu hrana ingerata si eliminarea resturilor nedigerate. (ucoasa prezinta numeroase pliuri si glande producatoare de mucus. Acesta a7uta la eliminarea materiilor fecale (de aceea in segmentele inferioare ale intestinului gros creste numarul celulelor care secreta mucus). (usculatura se concentreaza in trei benzi dispuse longitudinal de%a lungul sau.

<?

Fig. 2+ *landele ane0e B ficat (i pancrea(

=@

<III. /. Dige(tia )rin consumarea alimentelor se introduc in organism o gama variata de substante organice si anorganice. Mnele dintre ele: apa, substantele anorganice (saruri minerale de calciu, fier, fosfor etc.) si vitaminele sunt folosite ca atare de catre organism nostru, fara a fi transformate. @ubstantele organice sunt insa mai intai digerate, adica descompuse in substante simple pentru a putea fi absorbite si distribuite prin circulatie tuturor celulelor. Hrana ingerata, pe masura ce strabate tubul digestiv, este supusa unui ansamblu de transformari mecanice, fizice si chimice numit digestie. Alimentele sunt mai intai transformate mecanic si fizic pentru a usura prelucrarea lor chimica sub actiunea unor substante din sucurile digestive, numite enzime. 5igestia incepe in cavitatea bucala cu transformari: % mecanice (taierea, maruntirea, inmuierea cu saliva) %masticatia+ - fizice (dizolvarea unor substante in saliva: sare, zahar)+ % chimice: amilazaA ptialina (enzima din saliva) descompune amidonul in produsi glucidici putin mai simpli, cu gust dulce. 5ezultatul digestiei bucale este formarea #olului alimentar. In timpul deglutitiei acesta trece din cavitatea bucala in faringe si apoi in esofag. Laringele este inchis automat de catre un cartila7, epiglota, care 7oaca rol de capacel pentru a evita trecerea fragmentelor alimentare pe calea respiratorie. <olurile alimentare a7ung in esofag, il strabat pe rand datorita undelor peristaltice si intra in stomac prin orificiul cardia. 0igestia gastrica. @tomacul depoziteaza temporar hrana si, prin amestecarea ei cu sucul gastric, rezulta o masa pastoasa numita chim gastric. @ucul gastric contine: apa, acid clorhidric, enzime si mucus. Acidul clorhidric impiedica alterarea alimentelor si activeaza enzimele gastrice. )ucusul prote7eaza mucoasa stomacului impotriva aciditatii severe si chiar impotriva actiunii enzimelor proprii. !e aceea pepsina (cea mai importanta enzima: ferment din sucul gastric care descompune proteinele) este eliminata in stomac sub forma inactiva (de pepsinogen), care, in prezenta acidului clorhidric (HCl), devine pepsina. !eci, daca glandele gastrice ar produce pepsina activa, ele s%ar autodistruge deoarece sunt formate din celule, deci contin proteine. Iar peretelele stomacului nu este atacat de pepsina pentru ca este prote7at de un strat de mucus. =+

Hrana a7unsa in stomac este transformata chimic de doua categorii de enzime: proteaze si lipaze, dupa schema: )roteine%%%%%%%%%%proteaze (favorizate de mediul acid) %%%%%%%%proteine mai simple Lipide (din lape , frisca) %%%%%%%%%%%%%%lipaze%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%lipide mai simple In cantitati mici, chimul gastric trece prin orificiul piloric in duoden. 5igestia intestinala este rezultatul actiunii: ' bilei si sucului pancreatic a7unse in duoden de la ficat si pancreas, prin canale speciale+ ' sucului intestinal produs de glandele mucoasei intestinale. ;. 6ila contine apa si pigmenti biliari care ii dau culoarea verzuie+ este depozitata in pauzele dintre mese in vezica biliara+ mai contine saruri biliare care emulsioneaza lipidele facandu%le mai usor de descompus de catre lipazele intestinale. <ila nu contine enzime. ". 1ucul pancreatic este ca si bila, alcalin, si astfel neutralizeaza aciditatea ridicata a chimului gastric, prote7and mucoasa intestinala. Contine enzime (amilaze, proteaze, lipaze). Acestea actioneaza puternic asupra tuturor produsilor descompusi numai partial la nivelul stomacului sau chiar asupra celor nedescompusi. 1ucul intestinal contine si el apa, proteaze, lipaze si unele enzime care ataca treptat glucidele rezultate in urma actiunii amilazei pancreatice. Aoate acestea continua actiunea enzimelor din sucurile gastric si pancreatic pana la obtinerea produsilor finali ai digestiei: nutrimentele. !eci, de%a lungul tubului digestiv, incepand cu cavitatea bucala, stomac si apoi intestin, are loc transformarea chimica treptata a substantelor organice complexe, in substante simple, care, prin absorbtie, trec direct in circulatie. 5esturile nedigerate sunt preluate de intestinul gros si supuse unor transformari la care participa bacteriile prezente aici. Acestea: % sintetizeaza vitamine (grupul < si vitamina K)+ % fermenteaza resturile cu dega7are de gaze+ % realizeaza procesul de putrefactie din care rezulta substante urat mirositoare. La nivelul intestinului gros are loc si absorbtia apei. (ateriile fecale vor fi eliminate prin orificiul anal in procesul de defecatie. =,

<III. 5. A#(or#tia Aransformarile mecanice si fizice usureaza procesele chimice de descompunera alimentelor in nutrimente. !oar in aceasta forma simpla ele pot strabate mucoasa intestinala si trece in sange sau limfa prin procesul de absorbtie. !aca nu ar exista enzimele (fermentii), celulele noastre nu ar putea beneficia de substantele hranitoare din alimente. iecare tip de substanta organica este descompusa:catalizata de catre o categorie de enzime specifice. 'nzimele descompun:catalizeaza (Qtaie9) parti din ce in ce mai mici din moleculele foarte mari de lipide, amidon si proteine, obtinandu%se astfel substante simple, absorbabile. 7ipidele (emulsionate cu a7utorul bilei) sunt transformate de catre lipaze pancreatice si intenstinale in acizi grasi si glicerina (glicerol). 2midonul (glucid comple") este descompus de catre amilazele salivara si pancreatica pana la produsi ceva mai simpli, catalizati:descompusi apoi de catre alte enzime specifice pana la glucoza. &roteinele atacate de proteaze gastrice, pancreatice si intestinale sunt descompuse pana la aminoacizi. In forma lor simplificata,de molecule mici, nutrimentele (acizii grasi, glicerina, glucoza si aminoacizii) sunt gata sa strabata mucoasa intestinala si sa treaca in circulatie pentru a fi distribuite celulelor. @tructura intestinului subtire este adaptata functiei principale a acestuia *absorbtia. ?utrimentele trec in circulatia generala a corpului pe doua cai: sanguina si limfatica (limfa8 lichid transpatent, incolor9 galbui care circula prin vasele limfatice si ganglioni limfatici si in spatiile intercelulare transportand diferite substante intre sange si tesuturi). B data cu nutrimentele sunt absorbite: apa, substantele minerale si vitaminele din alimente. 'le trec in circulatie ca atare, fara a fi transformate. Apa, sarurile minerale, unele vitamine care se dizolva in apa (hidrosolubile),

aminoacizii, glucoza, glicerina si o mica parte dintre acizii grasi sunt preluati de sange si prin vena porta a7ung la ficat. icatul nu are doar rolul de a secreta bila. In celulele sale, o parte dintre nutrimente sunt utilizate fie pentru nevoile sale proprii, fie pentru folosul intregului organism. !e exemplu, ficatul depoziteaza surplusul de glucoza din sange sub forma de glicogen, ca material energetic de rezerva. Cand nevoile de energie ale organismului cresc, el elibereaza in sange glucoza, prin descompunerea glicogenului. =4

)rin limfa combinatie cu

sunt transportati glicerina, precum

cea si

mai mare parte a acizilor grasi in vitamine liposolubile. @ubstantele

unele

preluate prin limfa a7ung si ele, in final, tot in sange. !minoacizii sunt folositi de organism pentru nevoile sale de crestere. !cizii grasi si glucoza sunt folosite pentru acoperirea necesitatilor energetice prin ardere# sau se depun in diferite tesuturi ca rezerve de material energetic tesut gras si glicogen#.

I?. A&A!A$UL CA!DI%<A'CULA! :nima si vasele de sange formeaza impreuna sistemul circulator. I?. 1. Inima :nima (fig.2;), este o mica ,,pompaO de cca. "&#%6## de grame, ce asigura circulatia sangelui si a limfei in organism. 'ste un organ musculos, cavitar, cu patru camere (doua atrii si doua ventricule separate de santuri interatriale respectiv interventriculare) situat in cavitatea toracica, intre cei doi plamani (mediastinul inferior mi7lociu). 'ste adapostita intr% un sac fibros numit pericard, fixat de muschiul diafragm si de organele din 7ur. )eretele inimiii este format din miocard si endocard.

Fig. 2+ Inima

=:

<aza inimiii corespunde atriilor+ la nivelul ei se observa cele opt vase mari ale inimiii (fig.2<): - artera aorta; - artera pulmonara; ' si inferioara); ' patru vene pulmonare. doua vene cave (superioara

Fig. 2, 'i(temul circulator =;

Narful inimiii, rotun7it, orientat spre partea stanga a cutiei toracice, corespunde ventriculului stang. Nascularizatia bogata a inimiii este realizata prin arterele si venele coronare. Mn perete longitudinal imparte inima in doua 7umatati complet separate: % 7umatatea dreapta (atriul dreptLA! si ventriculul dreptLN!) contine sange % 7umatatea stanga (atriul stangLA@ si ventriculul stangLN@) contine sange

incarcat cu dioxid de carbon adus din organism. oxigenat adus de la plamani. iecare atriu comunica cu ventriculul corespunzator prin orificiul atrioventricular prevazut cu o valvula, sustinuta de corzi tendinoase. (A@ comunica cu N@ prin orificiul atrioventricular stang prevazut cu valvula bicuspida@mitrala, iar A! comunica cu N! prin orificiul atrioventricular drept prin valvula tricuspida). (uschiul inimiii % miocardul % este alcatuit din te(ut mu(cular (triat cardiac, cu structura si proprietati caracteristice. 'ste mai subtire la nivelul atriilor si mai gros la nivelul ventriculilor. Cavitatile inimiii sunt captusite de endocard, care se continua si la nivelul vaselor de sange. 'ndocardul se prezinta ca o membrana foarte neteda si transparenta. Inima trimite sange in artere: ' din ventriculul stang, in artera aorta (sange oxigenat)+ ' din ventriculul drept, in artera pulmonara (sange neoxigenat)+ La originea arterelor aorta si pulmonara se gasesc cate 6 valvule in forma de ,,cuib de randunicaO, care impiedica intoarcerea sangelui in ventricule dupa contractia acestora. Nalvulele fac ca sangele sa circule intr%un singur sens, nu si in sens invers. Inima primeste sangele prin vene: ' prin patru vene pulmonare (sange oxigenat de la plamani)+ acestea se deschid in atriul stang+ ' prin doua vene cave, superioara si inferioara (sange incarcat cu dioxid de carbon adunat din tot corpul)+ acestea se deschid in atriul drept. Configuratia interna Inima este formata din doua cavitati postero%superioare, de receptie a sangelui sosit prin vene * atriile, si din doua cavitati antero%inferioare, de e7ectie a sangelui in aorta si trunchiul arterei pulmonare * 2entriculii.

=<

Atriile au forma aproximativ cubica, capacitate mai mica decat a ventriculilor, pereti mai subtiri si prezinta spre lateral o prelungire numita urechiuse. La nivelul atriului drept se disting doua portiuni: una intre cele doua vene cave * numita portiunea (inu(ala, cea de%a doua portiune este atriul drept propriu%zis care prezinta o musculatura speciala (mu(c)ii pectinati). Atriul drept este prevazut cu cinci orificii: al venei cave superioare % spre peretele posterior+ al venei cave inferioare prevazut cu o semivalva a lui 'ustachio spre peretele posterior+ Lateral de aceste orificii se afla creasta terminala de la care pornesc muschii pectinati spre urechiusa dreapta. orificiu sinusului coronar, prevazut cu valva Ahebesius spre peretele inferior+ orificiul urechiusei drepte spre peretele lateral+ orificiul atrioventricular drept prevazut cu valva tricuspida * peretele anterior. al venei pulmonare drepte superioare spre peretele posterior+ al venei pulmonare drepte inferioare spre peretele posterior+ al venei pulmonare stangi superioare spre peretele posterior+ al venei pulmonare stangi inferioare spre peretele posterior+ orificiul atrioventricular stang prevazut cu valva bicuspida * peretele anterior orificiul urechiusei stangi * peretele lateral. Cele doua atrii sunt separate prin (eptul interatrial ce constituie peretele medial. In viata intrauterina exista la acest nivel orificiul otallo prin care cele doua atrii comunica intre ele. !upa nastere orificiul se inchide si se formeaza fosa ovala incon7urata de un relief muscular numit limbul fosei ovale. )ersistenta orificiului <otallo dupa nastere duce la aparitia maladiei al#a(tre, indivizii au tegumentele albastrui datorita amestecarii sangelui arterial cu cel venos. Nentriculii au o forma piramidala triunghiulara cu baza spre orificiul atrioventricular. )eretii lor prezinta pe suprafata interna niste proeminente * trabecule carnoase de ordinul I (mu(c)ii papilari cu baza aderand de peretii ventriculilor si varful inserandu%se prin corda7e tendinoase ce se prind de valvulele atrioventriculare), de ordinul II (ce se prind prin ambele capete de peretii ventriculari) si de ordinul III (adera pe toata intinderea lor de peretii ventriculari facand un anumit relief in interiorul ventriculilor) 'entriculii sunt subdivizati in doua camere$

Atriul stang este prevazut cu sase orificii:

==

de receptie, postero%inferioara, atriala, prin care sangele trece din atriu spre ventricul prin valva atrioventriculara+ de evacuare, antero%superioara, de iesire, arteriala. !in care sangele in timpul sistolei ventriculare se scurge din ventricul in vasele care pleaca de la inima adica aorta din ventriculul stang si trunchiul arterei pulmonare din ventriculul drept.

La baza ventriculilor se afla orificiile atrioventriculare, drept si stang, prevazute cu valvele atrioventriculare, cat si orificiile arteriale prin care ventriculul stang comunica cu aorta, iar cel drept cu trunchiul pulmonar. Cele doua ventricule sunt separate prin (eptul inter2entricular care in portiunea superioara este membranos, iar in cea inferioara musculara. Configuratia interna a ventriculilor 'entriculul drept contine: baza reprezentata de orificiul atrioventricular drept, tricuspidian, prevazut cu trei cuspizi (anterior, posterior, septal), orificiu situat in acelasi plan frontal cu orificiul trunchiului arterei pulmonare, situat superior de acesta si care este prevazut cu un aparat valvular format din trei valvule semilunare . Intre orificiul atrioventricular si cel al arterei pulmonare se dispune o trabecula carnoasa numita crea(ta (upra2entriculara a lui =i(. Narful situat inainte si spre stanga. 'ste ocupat de trabecule de ordinul II si III. )eretele anterior da insertie muschiului papilar anterior, trabecula de ordinul I, a carui corda7e tendinoase se prind pe valva atrioventriculara (cuspidul anterior si septal). )e versantul medial se desprinde o trabecula de ordinul II care se indreapta in sus, spre stanga si inapoi numita trabecula septomarginala a lui Aandler. )eretele medial este reprezentat de septul interventricular. In portiunea superioara, in apropierea orificiului atrioventricular se afla niste muschi papilari mici a caror corda7e se prind pe cuspidul septal * muschiul lui Lancisi (al conului arterial LuschFa) )eretele inferior corespunde fetei inferioare. !e pe acest perete se desprinde muschiul papilar posterior a carui corda7e tendinoase se prind pe cuspidul posterior si cel septal. 'entriculul stang contine: baza reprezentata de orificiul atrioventricular stang, bicuspidian, prevazut cu valva mitrala formata din doi cuspizi (drept, septal sis tang, lateral), orificiu situat in acelasi plan frontal cu orificiul aortei, situat la stanga de acesta si care este prevazut cu un aparat valvular format din trei valvule semilunare . =>

Narful prevazut cu trabecule de ordinul II si III. )eretele antero%medial sau septal reprezentat de septul interventricular. )eretele postero%lateral stang corespunde fetei pulmonare a inimiii. La unirea ;:6 anterioare cu cele ":6 posterioare se gasesc insertiile muschiilor papilari: anterior pe versantul sternocostal si cel inferior pe versantul diafragmatic. (uschiul papilar anterior isi trimite corda7ele la 7umatatea stanga a celor doi cuspizi ai valvei mitrale si muschiul papilar inferior la 7umatatea dreapta a celor doi cuspizi.

'tructura inimii Inima este alcatuita din trei tunici dispuse dispre exterior spre interior in felul urmator: epicard8 miocard8 endocard. a) %&:(2R5=7: % reprezinta foita viscerala a pericardului seros al inimii % acopera fata externa a inimiii b) ):>(2R5=7: cuprinde miocardul adult * contractile si miocardul embrionar * de comanda * tesutul nodal. ;. adult contractil * format din muschi striat, din punct de vedere morfologic+ % are proprietati asemanatoare cu muschiul neted, din punct de vedere functional (contractii automate si involuntare)+ % la nivelul ventriculilor sunt muschi grosi, fibre oblic spiralate, iar la nivelul atriilor sunt subtiri cu fibre circulare+ % muschii se insera pe inele fibroase din 7urul orificiului atrioventricular si arteriale, cat si pe portiunea musculara a septului interventricular * alcatuiesc scheletul fibros al inimiii. ". embrionar (te(utul nodal) * musculatura specifica ce pastreaza caracterele embrionare. (iofibrilele sunt dispuse neregulat, trec de la o celula la alta formand retele, are sarcolema abundenta, celule bogate in glicogen. Aesutul nodal cuprinde: nodulul sinoatrial ( Keith% lacF) % situat in Atriul drept, in vecinatatea varsarii venei cave superioare+ nodulul atrioventricular Aschoff%Aa=ara, deasupra orificiului atrioventricular drept+ fasciculul atrioventricular Hiss ce pleaca de la nodulul atrioventricular, si se gaseste in potriunea membranoasa a septului interventricular+ @e imparte in " ramuri stanga si alta dreapta coboara spre ventriculul stang respective ventriculul drept. aceste ramuri se continua cu reteaua )urFin7e care se distribuie subendocardic in ventriculi. c) %,5>(2R5=7: % foita endoteliala ce captuseste incaperile inimiii

=?

% trece fara intrerupere de la atrii la ventriculi, acoperind valvulele, corda7ele tendinoase, muschi papilari, iar la nivelul atriilor se continua cu intima venelor iar la nivelul ventriculilor se continua cu intima arterelor . <a(cularizatia (i iner2atia inimii <a(cularizatia arteriala Inima este vascularizata arterial de: artera coronara stanga si coronara dreapta cu origine in aorta ascendenta. 2rtera coronara stanga dupa un scurt traiect se ramifica in: artera interventriculara anterioara ce coboara in santul interventricular anterior+ artera circumflexa ce strabate santul coronar stang.

2rtera coronara dreapta se anga7eaza in santul coronar drept si merge posterior, se anga7eaza in santul interventricular posterior. Arterele coronare dau ramuri colaterale care iriga anumite teritorii din miocard fara a se anastomoza cu colateralele vecine. 5amurile arteriale sunt de tip terminal astfel daca una din aceste ramuri colaterale se obstrueaza printr%un tromb teritoriul nu mai primeste sangele arterial oxigenat si astfel tesutul se necrozeaza si apare infarctul. % vascularizatie de tip terminal LU un spasm, prelungit dau un trambus LU infarct <a(cularizatia 2enoa(a @angele venos este colectat de urmatoarele vene: ;. vena mare a inimiii, care urca prin santul interventricular anterior+ ". vena mi7locie a inimiii, care urca prin santul interventricular posterior+ 6. vena mica a inimiii, strabate santul coronar drept. ;J"J6 se vor varsa in sinusul coronar aflat in santul atrioventricular stang, sinus care se deschide in atriul drept, orificiu prevazut cu valvula Ahebesius. <a(cularizatia limfatica Limfa a7unge in nodulii limfatici tra)eo#ron(ici si media(tinali dup ace au facut statie in nodulii limfatici intermediari, unul dintre acestia aflandu%se pe fata anterioara a aortei ascendente. Iner2atia inimiii e0trin(eca: % nervii cardiaci cu fibre simpatice (fibrele postganglionare din ganglionul cervical superior, mi7lociu si inferior) si fibre parasimpatice (nervul vag)+ ple"ul cardiac situat sub corsa aortei+ in acest plex se afla ganglionul descris de ?rissberg intrin(eca: % tesutul nodal. &ericardul >@

La exterior inima este invelita intr%un sac fibros numit pericard. La exterior se afla pericardul fibros, iar la interior pericardul seros format din doua foite: ;. una interna * epicardul, ce captuseste miocardul la exterior+ ". una externa * parietala, ce tapeteaza suprafata interna a pericardului fibros. Cele doua foite se continua una cu alta la nivelul vaselor de la baza inimiii. Intre cele doua foite se afla cavitatea pericardica virtual ace contine o fina lama de lic)id pericardic. )ericardul fibros are forma unui trunchi de con cu baza la diafragma si varful spre vasele mari de la baza inimiii. etele laterale intra in raport cu fetele mediastinale ale plamanilor acoperite de pleura mediastinala. ata anterioara are raport cu costele, sternul fiind fixata prin ligamente de aceste formatiuni (ligamentele sternopericardice), iar fata posterioara de organele posterioare (ligamente vertebro%pericardice, frenicodiafragmatice fixate de diafragm).

I?. 1.1. Ciclul cardiac !esi cele doua 7umatati ale inimiii sunt complet separate, ele se contracta la unison, produc0nd o singura bataie. 'venimentele care au loc de la 1nceputul unei batai p0na la producerea urmatoarei alcatuiesc ciclul cardiac (cu o durata de #,4 s). Acesta are doua faze: diastola (atriala%#,2 s+ ventriculara%#,& s+ generala%#,$ s), c0nd camerele inimiii sunt relaxate, si sistola (atriala%#,; s+ ventriculara%#,6 s), c0nd camerele se contracta pentru a pune 1n miscare s0ngele. ,n timpul fazei sistolice atriile se contracta primele, urmate de ventricule. Aceasta secventa asigura miscarea eficienta a s0ngelui din atrii 1n ventricule si apoi 1n artere. !aca atriile si ventriculele s%ar contracta simultan, inima nu ar fi capabila sa puna 1n miscare aceeasi cantitate de s0nge la fiecare bataie. ,n timpul diastolei at0t atriile c0t si ventriculele sunt relaxate, iar valvele atrioventriculare sunt deschise. @0ngele curge din vene 1n atrii si de acolo 1n ventricule. !e fapt, mare parte din s0ngele care intra 1n ventricule navaleste pur si simplu 1n timpul diastolei. ,ncepe apoi sistola pe masura ce atriile se contracta pentru a termina umplerea ventriculelor. Apoi se contracta ventriculele care 1mping s0ngele prin valvele semilunare 1n artere, 1n timp ce valvele atrioventriculare se 1nchid pentru a 1mpiedica 1ntoarcerea acestuia 1n atrii. )e masura ce presiunea din artere creste valvele semilunare se 1nchid brusc spre a 1mpiedica 1ntoarcerea s0ngelui 1n ventricule. Apoi 1ncepe din nou diastola. Mn instrument cunoscut ca stetoscop este folosit pentru a detecta sunetele din interiorul corpului, inclusiv cele produse de inima. @unetele caracteristice ale inimiii sunt produse de valve si nu de contractia muschiului cardiac, mai exact de membranele valvelor care se lovesc la 1nchidere. ,nchiderea valvelor atrioventriculare, 1naintea >+

contractiei ventriculelor, produce primul sunet, mai lung si mai 7os. Al doilea este produs la 1nchiderea valvelor semilunare, mai scurt si ascutit. )resiunea s0ngelui, exercitata asupra peretilor vaselor 1n timpul curgerii acestuia, variaza de asemenea 1n timpul diferitelor faze ale ciclului cardiac. )resiunea 1n artere este mai mare 1n timpul sistolei, c0nd ventriculele se contracta, si mai mica 1n timpul diastolei, c0nd s0ngele pompat 1n timpul sistolei a7unge 1n capilarele corpului. B presiune normala de O;"# cu 4#O sau O;" cu 4O 1nseamna ca presiunea sistolica este de ;"# de unitati (milimetri de mercur), iar cea diastolica este de 4# de unitati. )resiunea s0ngelui unei persoane poate creste pentru perioade scurte 1n momente de stres sau la simtirea unor emotii puternice. )relungirea acestor perioade sau repetarea lor constanta (hipertensiunea), poate creste expunerea unei persoane la atacuri de cord, infarcturi, afectiuni ale inimiii si ale rinichilor sau alte probleme. I?.1.2. *enerarea #atailor inimiii @pre deosebire de ma7oritatea muschilor, a caror contractie este provocata de impulsuri nervoase, muschiul cardiac se poate contracta independent. Anumite celule ale acestuia au abilitatea de a se contracta spontan si de a genera semnale electrice care se rasp0ndesc 1n restul inimiii si 1i provoaca contractia. B bataie 1ncepe 1ntr%un grup mic de celule musculare specializate aflate 1n partea dreapta superioara a atriului drept. Aceasta zona este cunoscuta ca nodulul (inoatrial. Celulele din nodulul sinoatrial genereaza semnale electrice mai frecvente dec0t celulele din alte parti ale inimiii, astfel 1nc0t semnalele generate aici sincronizeaza impulsurile din 1ntreaga inima. Impulsurile se rasp0ndesc rapid pe suprafata atriului, astfel 1nc0t toate celulele sale musculare se contracta la unison. Impulsurile electrice nu pot trece prin partitionarea dintre atrii si ventricule, care este alcatuita 1n principal din tesut con7unctiv fibros. Impulsurile venite de la nodulul sinoatrial sunt conduse prin acest tesut de o punte mica de muschi numita sistemul de conducere atrioventricular. )rima parte a acestui sistem este un grup de celule aflat la marginea inferioara a atriului drept % nodulul atrioventricular. Celulele din nodulul atrioventricular conduc impulsurile relativ 1ncet, introduc0nd o 1nt0rziere de circa doua zecimi de secunda p0na la a7ungerea impulsului la ventricule. Aceasta 1nt0rziere permite s0ngelui din atrii sa se goleasca 1n ventricule, 1nainte ca acestea sa 1nceapa sa se contracte. !upa ce a trecut de nodulul atrioventricular un impuls parcurge un grup de fibre musculare numite fa(ciculul =i((, care se 1ntinde pe peretele de tesut con7unctiv care separa atriile de ventricule, intra 1n septul interventricular si, dupa un scurt traiect, se >,

1mparte 1n doua ramuri (dreapta si st0nga) si se distribuie subendocardic celor doua ventricule. Impulsul se rasp0ndeste 1n tot ventriculul cu a7utorul unei retele de fibre de conducere rapida numite fi#rele &ur@in6e. Aceste fibre sunt necesare din cauza grosimii si robustetii peretilor ventriculari. !aca impulsul s%ar rasp0ndi direct de la o celula la alta, diferite parti ale ventriculelor nu s%ar contracta laolalta si inima nu ar pompa s0ngele 1ntr% un mod eficient. !esi acest circuit complicat are multi pasi, un impuls electric se rasp0ndeste de la nodulul sinoatrial prin inima 1n mai putin de o secunda. I?.1./. Controlul frec2entei cardiace La un adult, frecventa cardiaca la repaus este de circa 2# de batai pe minut. Aotusi, inima poate sa bata si de trei ori mai repede % peste "## de batai pe minut % c0nd persoana depune un efort fizic marit. )ersoanele tinere au o frecventa cardiaca mai rapida dec0t a adultilor: de circa ;"# de batai pe minut la sugari si I# la copiii de ;# ani. @pre deosebire, multi atleti au adesea frecventa cardiaca mai scazuta deoarece antrenamentul fizic face inima mai puternica si permite acesteia sa pompeze aceeasi cantitate de s0nge cu mai putine contractii. La repaus frecventa cardiaca a unui atlet poate sa scada p0na la $#%C# de batai pe minut. !esi nodulul sinoatrial genereaza bataia inimiii, nervii si unele substante chimice din s0nge pot influenta frecventa cardiaca. Impulsurile nervoase pot accelera sau 1ncetini inima aproape instantaneu. ?ervii care regleaza frecventa cardiaca fac parte din sistemul nervos vegetativ care controleaza activitatile corpului care nu se afla sub control constient. @istemul nervos vegetativ este alcatuit din doua tipuri de nervi: simpatici si parasimpatici. Aceste fibre transmit impulsuri nodulului sinoatrial si altor parti ale inimiii. 1istemul nervos simpatic mareste frecventa cardiaca. 'l este activat 1n perioade de stres si are rol 1n asa numitul raspuns de Ofuga sau luptaO. 'motiile puternice pot de asemenea sa activeze sistemul nervos simpatic si sa duca la marirea frecventei cardiace. @pre deosebire, sistemul nervos parasimpatic @ncetineste frecventa cardiaca. Inima primeste impulsuri de la ambele sisteme. !e fapt, 1n absenta impulsurilor nervoase nodulul sinoatrial s%ar declansa de aproximativ ;## de ori pe minut % sistemul parasimpatic 1ncetineste inima la aproape 2# de batai pe minut. @ubstante chimice cunoscute ca hormoni, purtate de s0nge, influenteaza de asemenea frecventa cardiaca. Hormonii 1si fac efectul 1n general mai 1ncet dec0t impulsurile nervoase. 'pinefrina (cunoscuta si ca adrenalina) este un hormon care este eliminat 1n perioade de stres si mareste frecventa cardiaca la fel de mult ca si sistemul nervos simpatic. Hormonul tiroid, care regleaza metabolismul general al corpului, are si el >4

acelasi efect. recventa mai poate fi afectata si de substantele chimice care se gasesc 1n s0nge % calciu, potasiu si sodiu. I?.1.5. De#itul cardiac !ebitul cardiac reprezinta cantitatea de s0nge pompata de fiecare ventricul 1ntr%un minut. !ebitul cardiac este egal cu frecventa cardiaca 1nmultita cu debitul sistolic (cantitatea de s0nge expulzat de ventricule la fiecare sistola % 2#%I# ml). !ebitul sistolic depinde de mai multi factori: ritmul cu care s0ngele se 1ntoarce prin vene la inima, c0t de viguros se contracta inima si presiunea s0ngelui din artere. !ebitul cardiac normal la un adult este de aproximativ 6 litri pe minut pe m" de suprafata corporala, dar poate a7unge 1n timpul efortului muscular p0na la ;4 litri. B crestere fie a frecventei cardiace, fie a volumului sistolic va determina marirea debitului cardiac. ,n timpul efortului fizic sistemul nervos simpatic mareste fecventa cardiaca. ,n acelasi timp creste volumul sistolic, 1n primul r0nd datorita s0ngelui venos care se 1ntoarce 1n inima mai repede si provoaca contractii mai puternice. (ulti dintre factorii care maresc frecventa cardiaca duc si la cresterea volumului sistolic. !e exemplu, impulsurile nervoase simpatice produc contractia mai viguroasa a inimiii c0t si marirea ritmului de functionare. Cresterea simultana a frecventei cardiace si a volumului sistolic permit o crestere corespunzatoare mai eficienta a debitului cardiac dec0t daca, sa zicem, s%ar mari numai frecventa cardiaca. C"*!IDI!EA I"IMIII. 'IM&$%MA$%L%*IE. (a7oritatea partilor corpului folosesc doar o treime din oxigenul adus de s0nge+ dar inima utilizeaza trei sferturi din oxigenul adus de arterele coronare. Acest fapt arata c0t de intens lucreaza inima, pomp0nd 1n fiecare secunda a vietii noastre. !e asemenea ne arata ca 1n ceea ce priveste inima nu exista nici o mar7a de siguranta. !e aceea e necesar sa avem gri7a de aceasta pompa at0t de valoroasa. @anatatea inimiii poate fi pastrata printr%o dieta rationala, prin exercitii fizice, prin renuntarea la fumat si la consumul moderat de alcool. Inima, pompa care asigura circulatia s0ngelui 1n organism, este un organ musculos, gol pe dinauntru, alcatuit din patru cavitati, doua superioare (atrii) si doua inferioare (ventricule). iecare atriu comunica cu ventriculul de aceeasi parte printr%un orificiu prevazut cu valvule ce au functia de supape+ valvulele permit circulatia s0ngelui 1n sens unic, si anume dinspre atrii 1nspre ventricule. Brificiul din partea dreapta are trei valvule iar cel din partea st0nga numai doua. Mnele boli inflamatorii, cel mai frecvent reumatismul, se pot solda cu lezarea acestor valvule: str0mtorarea orificiului, stenoza, st0n7enindu%se astfel >:

scurgerea s0ngelui din atriu 1n ventricul sau 1mpiedicarea etanseitatii 1n momentul 1nchiderii valvulelor, insuficienta, ceea ce are ca rezultat revenirea s0ngelui 1n sens invers, din ventricul 1n atriu+ uneori ambele tipuri de leziuni se pot asocia. Inima desfasoara o munca enorma, pentru 1ndeplinirea careia peretii sai musculosi trebuie sa fie foarte bine irigati cu s0nge oxigenat. ,n acest scop, imediat dupa plecarea arterei aorte din ventriculul st0ng, se desprind din ea doua ramuri ce 1ncon7oara suprafata inimiii ca o coroana (fapt pentru care au fost numite artere coronare) si care se divid apoi 1n ramuri din ce 1n ce mai fine, form0nd o retea bogata de vase capilare, 1n 7urul fibrelor muschiului cardiac. Lezarea arterelor coronare pre7udiciaza hranirea muschiului inimiii, asa cum se 1nt0mpla 1n bolile cunoscute sub numele de angina pectorala, infarct miocardic, cardiopatie ischiemica cronica. Bricare dintre elementele anatomice sau functionale pot suferi agresiunea diferitilor factori de 1mbolnavire, motiv pentru care bolile de inima sunt foarte deosebite 1ntre ele. ,n categoria bolnavilor denumiti cardiovasculari, intra toti acei care au semne de 1mbolnavire din partea inimii si vaselor precum si persoanele carora li se descopera o tulburare sau o leziune a inimii sau a vaselor, fara ca ele sa sufere prea mult, uneori nu au nici o suferinta evidenta. @imptomele bolilor de inima sunt diferite nu numai 1n raport cu elementul structural ce a avut de suferit 1n cea mai mare masura (miocardul, pericardul, valvulele, arterele coronare etc.), ci si 1n raport cu stadiul 1n care se gaseste boala, exist0nd deosebiri mari 1ntre stadiul de 1nceput si cel avansat. Aceasta se datoreaza faptului ca inima nu foloseste 1n toate 1mpre7urarile 1ntreaga forta de care dispune+ ea are o importanta rezerva pe care o utilizeaza numai 1n situatii deosebite, cum ar fi efortul fizic. Asadar, functia inimiii este uneori asigurata ca si cum organismul ar fi 1n stare de sanatate. Acesti bolnavi de inima sunt cunscuti sub numele de compensati sau latenti. !aca modificarile produse de boala depasesc anumite limite, functia inimiii se deregleaza si 1ncep sa apara anumite simptome ce atrag atentia asupra 1mbolnavirii ei. Un (imptom important e(te di(pneea, care 1nseamna greutatea 1n respiratie. <olnavul simte o lipsa de aer ori senzatia ca se sufoca. ,n aceasta situatie se constata cresterea frecventei si amplitudinii miscarilor respiratorii. @indromul este 1nt0lnit la mitrali (i aortici8 la )iperten(i2i8 En pericardite (i miocardite. Aoate aceste boli au o caracteristica comuna: s0ngele este 1mpiedicat sa parcurga cu usurinta camerele st0ngi ale inimiii si de aceea stagneaza 1n plam0ni, micsor0nd posibilitatile acestuia de a efectua schimburile gazoase, preluarea oxigenului din aer si eliminarea bioxidului de carbon. @tagnarea s0ngelui 1n reteaua de vase capilare a plam0nilor este accentuata si de faptul >;

ca ventriculul drept, fiind sanatos, trimite spre inima aceeasi cantitate de normala de s0nge, pe care ventriculul st0ng, suferind, nu o mai poate 1mpinge 1n totalitate mai departe. !aca un astfel de bolnav este nevoit sa faca un efort fizic mai mare (urcarea c0torva eta7e), apare o dispnee intensa si destul de 1ndelungata, care obliga bolnavul sa se opreasca si sa se odihneasca. oarte frecvent, dar 1ndeosebi dupa un efort fizic mai mare, pot aparea dureri En partea (tFnga a pieptului. ,n unele afectiuni cum sunt angina pectorala8 infarctul miocardic (i pericardita u(cata, durerea toracica este foarte intensa, constiuind simptomul dominant. ,n angina pectorala si 1n infarctul miocardic durerea este provocata de irigarea deficitara a muschiului cardiac, iar 1n pericardita ea apare datorita frecarii 1ntre ele a foitelor pericardice inflamate si 1ngrosate. !urerea de inima mai poate fi 1nt0lnita si 1n unele cazuri de crestere a volumului anumitor camere ale inimiii, care comprima oasele coloanei vertebrale sau osul stern. Asa se 1nt0mpla uneori 1n (tenoza mitrala cFnd dilatarea atriului (tFng pro2oaca dureri En (pate, 1n regiunea omoplatului. ,nsa nu orice durere resimtita 1n dreptul inimiii este cauzata de suferinta acestui organ. !e exemplu cresterea exagerata a aerului 1n stomac sau 1n intestin, cunoscuta sub numele de aeroga(trie (au aerocolie, se poate 1nsoti de dureri localizate 1n dreptul inimiii, dar care 1n realitate sunt datorate faptului ca punga de aer, uneori foarte mare, apa(a pe inima, mai ales c0nd cel 1n cauza se culca pe partea st0nga. Inima bate zi si noapte, 1nsa contractiile sale ritmice nu deran7eaza+ c0nd acestea devin perceptibile, se produce o senzatie neplacuta, incomoda, palpitatia. ,n mod normal exista un anumit prag al (en(i#ilitatii ner2oa(e. ?umai c0nd acesta este depasit, bataile inimiii sunt cunoscute sub forma de palpitatii. Mnele persoane manifesta o stare de excitabilitate crescuta a sistemului nervos, datorita faptului ca pragul sensibilitatii este depasit cu multa usurinta. !in aceasta categorie fac parte (urmenatii8 emoti2ii8 cei care a#uzeaza de tutun8 cafea alcool8 ceai8 precum (i per(oanele care (ufera de diferite tul#urari ale glandelor cu (ecretie interna8 cei cu retentii gazoa(e mari En (tomac (au En inte(tin. Aoti acestia se pl0ng deseori de palpitatii, desi inima lor nu este bolnava, iar ritmul ei este normal. Mneori tulburarea cardiaca nu are o importanta deosebita sau este chiar lipsita de consecinte pentru sanatatea bolnavului. Acesta este cazul batailor de inima care survin mai devreme dec0t normal, asa%numitele extrasistole, cu conditia ca ele sa fie rare, sa se produca la persoane relativ tinere, fara o afectiune cardiaca confirmata.

><

La unii cardiaci se tumefiaza, se umfla anumite regiuni ale corpului, 1n special picioarele. 'xplicatia este urmatoarea: 1ntr%un numar important de afectiuni lichidele nu mai sunt evacuate suficient din organism, produc0ndu%se infiltratii apoase ale diferitelor tesuturi sau organe, cunoscute sub numele de edeme, ale caror mecanism de producere este complex. Astfel se stie ca 1n anumite situatii s0ngele stagneaza 1n plam0ni, datorita faptului ca ventriculul st0ng nu mai este 1n stare sa%l 1mpinga 1n cantitate suficienta spre sistemul arterial. ,n cazurile mai avansate obstacolul se face simtit si asupra camerelor drepte ale inimiii, care pot ceda 1n fata presiunii pulmonare crescute si vor da nastere unei stagnari a s0ngelui 1n sistemul venos general al organismului, compromit0nd buna oxigenare si av0nd ca rezultat infiltrarea apoasa a tesuturilor din marea circulatie. Lucrul acesta se poate 1nt0mpla si 1n 1mbolnavirile valvulare din cavitatile drepte sau 1n unele boli cronice ale plam0nilor, deci ori de cFte ori (e 2a produce un o#(tacol En calea Entoarcerii (Fngelui 2eno(. La cardiaci edemele apar de obicei la glezne sau pe partea corpului pe care sta culcat bolnavul+ odata cu agravarea bolii ele se extind si 1n alte regiuni ale corpului. 'xista simptome din partea inimiii, 1n prezenta carora trebuie sa se actioneze de urgenta: sufocarea intensa din edemul pulmonar acut, durerea foarte puternica din infarctul miocardic, pierderea cunostiintei din anumite tulburari ale inimiii etc. Bri de c0te se constata aparitia izolata a unuia dintre simptomele descrise, se impune o consultatie medicala, pentru a preciza daca acesta apartine sau nu unei tulburari cardiace. @%a vazut ca dispneea, simptom important pentru diagnosticarea bolnavilor de inima, survine dupa efortul fizic. iecare om resimte dupa un efort fizic intens un anumit grad de dispnee, cu at0t mai mare cu c0t efortul a fost mai intens si mai 1ndelungat. !ar dispneea ce 1ncepe sa%si faca aparitia la eforturi obisnuite sau dispneea disproportionat de intensa dau de banuit asupra unor dereglari 1n activitatea inimiii, pentru precizarea este necesar un consult medical. ?ici aparitia de edeme nu 1nseamna neaparat 1mbolnavirea inimiii. 'xista nenumarate afectiuni, boli de rinichi si ficat sau boli produse de lipsa proteinelor din alimentatie, ce pot fi 1nsotite de aparitia edemelor. <olile inimiii pot fi 1nt0lnite la orice v0rsta, chiar si la nou%nascuti. iecarei categorii de v0rsta 1i sunt 1nsa caracteristice anumite forme de 1mbolnavire. ,mbolnavirea inimiii 1n a doua copilarie la adolescenti si la adulti tineri sub 6# de ani, are drept cauza obisnuita o afectiune des 1nt0lnita si urmata de consecinte foarte serioase: infectia reumatica produsa e un microb, streptococul, care produce boala numita reumatism poliarticular acut. La adulti si la v0rstnici numarul ridicat al 1mbolnavirilor datorate bolilor cardiovasculare este atribuit hipertensiunii arteriale, frecvent asociata cu arteroscleroza. >ravitatea >=

hipertensiunii arteriale consta 1n complicatiile cardiace, renale si cerebrale, precum si 1n asocierea cu arteroscleroza si cu degradarea rapida si progresiva a arteriolelor, cum este cazul 1n forma maligna a hipertensiuni arteriale. Cauzele #olilor de inima <olile de inima sunt provocate de nenumarate cauze. Mna din ele o reprezinta malformatiile congenitale, care sunt rezultatul actiunii unor factori de mediu ce provoaca oprirea dezvoltarii inimiii 1n embrion. !intre acesti factori fac parte: virusul rubeolei, care poate cauza malformatii congenitale ale inimiii la fat daca gravida face boala 1n primele doua luni ale sarcinii si sifilisul. @tudii recente au aratat ca si virozele respiratorii sunt incriminate 1n producerea unor mutatii genetice daca boala a fost contactata 1n primele doua luni ale sarcinii. @i unele substante medicamentoase pot avea efecte asemanatoare c0nd sunt administrate 1n perioada precoce a sarcinii. 'xpunerea la raze 5Vntgen, at0t de mult utilizate 1n medicina, constituie unul dintre cei mai puternici agenti teratogeni cunoscuti. !in aceasta cauza, utilizarea examenelor radiologice 1n perioada initiala a sarcinii este contraindicata. ,ntre factorii ce pot produce malformatii congenitale ale inimiii s%au mai inclus carentele vitaminice si ereditatea. La copii si la tinerii cea mai frecventa cauza o constituie boala reumatismala sau reumatismul poliarticular acut. <oala 1mbraca o forma acuta, cu febra si dureri aticulare. Articulatiile devin calde, umflate si foarte dureroase. enomenele inflamatorii se muta de la o articulatie la alta. !aca nu se instituie un tratament energic de la primele semne de boala, aceasta forma de reumatism atinge cu severitate inima, d0nd leziuni definitive. Leziunile reumatismale se localizeaza mai frecvent la orificiul mitral sau aortic, produc0nd 1ngustarea sau lipsa de etanseitate a acestora, adica stenoza sau insuficienta. C0nd infectia reumatismala cuprinde muschiul inimiii (miocardita reumatismala), apar frecvente tulburari ale ritmului cardiac. Localizarea infectiei la pericard (pericardita), produce inflamarea foitelor din care acesta este alcatuit, cu aparitia unui lichid 1n sacul pericardic, ce actioneaza ca un tampon asupra inimiii. )revenirea infectiei reumatice este posibila prin depistarea purtatorilor de streptococ 1n r0ndul copiilor si tratamentul cu penicilina, prin instituirea la cei care au suferit de aceasta boala, unui tratament preventiv 1ndelungat cu penicilina uleioasa adminstrata la intervale rare, dar cu regularitate. )e leziunile valvulare produse de streptococ se pot localiza 1n cursul unor boli infectioase sau provenind din infectiile de focar diferiti altfel de microbi,

>>

care determina o complicatie grava, endocardita lenta, boala 1n trecut mortala, astazi vindecabila prin folosirea unor mari cantitati de antibiotice. La adulti si la v0rstnici numarul ridicat de 1mbolnaviri sau decese datorate inimiii este atribuit altor cauze: hipertensiunii arteriale, arterosclerozei, sifilisului. 'xista posibilitatea ca inima sa sufere si din cauza altor afectiuni de baza, cum sunt de exemplu afectiunile cronice pulmonare, diabetul zaharat, hipertiroidismul si alte afectiuni endocrine.

I?. 2. <a(ele de (ange Nasele de sange formeaza un sistem inchis, prin care sangele curge intr%un singur sens: inimaWartere (mari%%%%%mi7locii%%%%%mici)W arteriole (cele mai mici artere)W capilare%%%%%% venule (cele mai mici vene) Wvene (miciWmi7lociiWmari)W inima Arterele sunt vase care pleaca de la inima si transporta sange spre tesuturi. Calibrul lor scade de la inima spre periferie. )eretele arterelor mari este elastic, iar peretii arterelor mi7locii si mici contin numeroase fibre musculare netede. Arterele sunt situate in profunzime, prote7ate de planuri osoase. 7enele sunt vase care vin la inima si transporta sangele de la tesuturi spre inima. Calibrul lor creste de la periferie spre inima. Nenele, mai numeroase decat arterele, sunt asezate mai superficial. )e traiectul unor vene se gasesc valvule venoase de forma semilunara, care usureaza intoarcerea sangelui la inima. Capilarele formeaza retele intinse care fac legatura intre artere si vene. )eretele lor este subtire, alcatuit dintr%un singur strat de celule. )eretele vaselor mari (artere, vene) este alcatuit din trei tunici (fig.2A): ' ' ' intima (tunica externa) media (tunica mi7locie) adventicea (tunica externa)

)eretele capilarelor este foarte subtire si este format din endoteliu spri7init pe membrana bazala. Artera aorta % cea mai mare artera a corpului, porneste din ventriculul stang si duce sange oxigenat in tot corpul. @e curbeaza deasupra inimiii si formeaza car7a aortica si apoi are traseu descendent strabatand toracele % aorta toracica si abdomenul % aorta a#dominala. !in aorta se desprind numeroase ramuri, care iriga tot corpul (cap, membre superioare, organele din cavitatea toracica si abdominala, membrele inferioare).

>?

Artera pulmonara porneste din ventriculul drept+ se bifurca in artera pulmonara dreapta si stanga si duce sange incarcat cu dioxid de carbon la plamani. 7enele cave (superioara si inferioara) sunt vase care vin la inima si aduc din corp sange incarcat cu dioxid de carbon. @e deschid in atriul drept. 7enele pulmonare % in numar de patru, vin de la plamani cu sange oxigenat si se deschid in atriul stang. 7ena porta este o vena aparte a marii circulatii, care transporta spre ficat sange incarcat cu substante nutritive rezultate in urma absorbtiei intestinale.

?@

Fig. 2- 'tructura 2a(elor de (ange <III. /. Circulatia (angelui (fig. /;) Circulatia sangelui este constituita din doua circuite vasculare, complet separate, dar strans corelate functional: ' ' circulatia sistemica @ marea circulatie; circulatia pulmonara @ mica circulatie. !eci circulatia este dubla (are doua circuite) si completa (sangele incarcat cu oxigen nu se amesteca cu sangele incarcat cu dioxid de carbon). (iocardul se contracta ritmic si automat. Contractiile inimiii se numesc sistole, iar relaxarile diastole. ?oi toti percepem aceasta activitate a miocardului ca ,,bataiO ale inimiii (aproximativ 2# pe minut). )erioadele de relaxare a miocardului sunt mai lungi decat cele de contractie. Acest lucru face ca inima sa bata o viata intreaga fara sa oboseasca. Activitatea inimiii este insotita de doua zgomote specifice, care pot fi auzite cu a7utorul stetoscopului: % primul zgomot (sistolic), lung, surd % produs de inchiderea valvulelor atrioventriculare si expulzarea sangelui din ventricule + % al doilea zgomot (diastolic) scurt, ascutit, datorat inchiderii valvulelor de la baza celor doua artere mari (aorta si artera pulmonara). Inima deserveste doua ,,circuite9, care reprezinta marea si mica circulatie. % Circulatia mare (inima % corp % inima) incepe in ventriculul stang prin artera aorta care transporta sangele cu B" si substante nutritive spre tesuturi si organe. !e la nivelul acestora, sangele incarcat cu CB" este preluat de cele doua vene cave (cava superioara si cava inferioara) care il duc in atriul drept. % Circulatia mica (inima % plamani % inima) incepe in ventriculul drept prin trunchiul arterei pulmonare, care transporta spre plaman sange cu CB". Arunchiul pulmonar se imparte in cele doua artere pulmonare, care duc sangele cu CB" spre reteaua capilara din 7urul alveolelor, unde il cedeaza alveolelor care il elimina prin expiratie. @angele cu B" este colectat de venele pulmonare, cate doua pentru fiecare plaman. Cele patru vene pulmonare sfarsesc in atriul stang.

?+

Fig) 12 Cir%ulatia sangelui

?. A&A!A$UL !E'&I!A$%! Aparatul respirator (fig.BC) este format din: % caile respiratorii % plamanii Caile aeriene9 respiratorii sunt reprezentate de: % cavitatea nazala, % faringe, % laringe, % traheea, % bronhiile cu ramificatiile lor din ce in ce mai mici, care alcatuiesc in plamani arborele bronsic. ?,

)rin caile respiratorii aerul atmosferic a7unge la plamani.

?4

Fig. /1 Aparatul re(pirator Ca2itatea nazala este formata din cele doua fo(e nazale care comunica cu exteriorul prin nari si cu faringele prin doua orificii numite coane+ la intrarea in nari, firele de par opresc impuritatile din aerul inspirat. Anterior, fosele nazale sunt prote7ate de piramida nazala. &iramida nazala este o proeminenta situata pe linia mediana a fetei, cu rol de a prote7a fosele nazale. 'eptul nazal desparte cavitatea nazala in doua cavitati simetrice (fose nazale). Narful piramidei este situat sub osul frontal si se numeste radacina na(ului. <aza prezinta orificiile narinare. Cele doua fete laterale sunt unite anterior, formand dorsum nasi, care se termina inferior prin lobul nazal. 1tructura piramidei nazale$ !istingem un schelet osteo%cartilaginos, format din oasele nazale si din cartila7ele laterale si cartila7ele alare in partea inferioara a piramidei pe care se prind muschii pielosi care prin contractia lor maresc sau micsoreaza orificiile narinare. La exterior se afla pielea. Fo(ele nazale sunt doua conducte situate inapoia piramidei nazale, de la orificiile narinare pana la coane. )rezinta un segment anterior, numit vestibul, si un segment posterior, foselele nazale propriu%zise. Nestibulul nazal este oblic in sus si inapoi si este tapetat de piele care contine glande (e#acee si foliculi pilo(i . osele nazale propriu%zise au patru pereti. 1tructura: % regiunea olfactorie situata deasupra cornetului superior si in dreptul lamei ciuruite a etmoidului contine celule de (u(tinere si celule (enzoriale % neuroni bipolari de la care pleaca o dendrita scurta, groasa ce se termina printr%un buton olfactiv care are circa ;#%"# cili iar la polul bazal pleaca axonul. (ai multi axoni formeaza ner2ii olfacti2i (;#%"#) care strabat orificiile lamei ciuruite a etmoidului si a7ung in #ul#ul olfacti2. % regiunea respiratorie acopera toti peretii cavitatii nazale, cu exceptia celui superior. Mucoa(a este mult mai intinsa, are o bogata vascularizatie si o culoare rosietica, este alcatuita dintr%un epiteliu cilindric ciliat, glande tubulo%acinoase. In peretele lateral al foselor nazale sunt (inu(urile paranazale, cavitati pneumatice, cu rol de rezonanta si de a mentine o temperatura constanta. (ucoasa lor se continua cu mucoasa foselor nazale. @inusurile paranazale sunt perechi (frontale, maxilare, sfenoidale). ?:

In labirintul etmoidal sunt sapate semicelulele etmoidale care, impreuna cu semicelulele din oasele vecine, formeaza celulele etmoidale. )e peretele lateral al foselor nazale se afla cornetele nazale care delimiteaza impreuna cu peretele lateral delimiteaza meaturile nazale, in care se deschid: % celulele etmoidale posterioare in meatul nazal superior+ % sinusul sfenoidal, sinusul frontal, sinusul maxilar si celulele etmoidale anterioare in meatul nazal mi7lociu+ % canalul nazolacrimal in meatul nazal inferior. osele nazale sunt despartite de (eptul nazal si sunt captusite de mucoasa nazala, bogat vascularizata, care incalzeste aerul inspirat (este vorba de mucoasa respiratorie care captuseste partea inferioara a foselor nazale). (ucoasa nazala care captuseste partea superioara a foselor nazale se numeste mucoasa olfactiva (cu rol in olfactie9miros) . (ucusul produs de celulele mucoasei nazale asigura umiditatea, retine praful si unele microorganisme. 'ascularizatia foselor nazale este asigurata de ramuri din artera oftalmica (arterele etmoidale anterioare) si din artera ma0ilara (artera sfenopalatina). Nenele a7ung, in final, in 2ena 6ugulara interna. 7imfaticele a7ung in nodulii limfatici retrofaringieni si parotidieni, iar de aici in cei cer2icali. :nervatia mucoasei este asigurata de ramuri din ner2ul trigemen. Faringele reprezinta locul unde se incruciseaza calea aerului cu cea digesiva, este un organ comun sistemelor digestiv si respirator. musculo%membranosi. aringele un conduct musculo%membranos ce are forma unui 7gheab deschis anterior cu lungimea de ;& cm. 'ste dispus de la baza craniului p0n- 1n dreptul vertebrei C4, unde se continu- cu esofagul. Cavitatea faringelui este divizat- 1n trei eta7e. aringele prezint- : % o fat- posterioar- ce delimiteaz-, 1mpreun- cu coloana vertebral-, tapetat- de muschii paravertebrali, spatiul retrofaringian+ % fete laterale care la nivelul capului vin 1n raport cu spatiul mandibulo%faringian cuprins 1ntre mandibula si faringe, iar la nivelul g0tului cu lobii laterali ai glandei tiroide, cu manunchiul vasculo%nervos al g0tului format din artera carotid- comun-, vena 7ugularintern- si nervul vag situat 1ntre cele dou- formatiuni vasculare Structura faringelui ,n structura faringelui se afl-: aringele are forma unei palnii cu peretii

?;

aponevroza intrafaringian ce se g-seste la nivelul peretilor laterali si posterior ai faringelui si se inser- superior pe baza craniului. Are o structur- fibroas- si este rezistent-.

muschii faringelui sunt striati, grupati 1n muschi constrictori si ridicDtori.

)uschii constrictori au fibre circulare si se acoper- unul pe celal-lt (cel superior este acoperit de cel mi7lociu, iar acesta de muschiul constrictor inferior)+ prin contractia lor micsoreaza diametrul antero%posterior si transversal al faringelui. )uschii ridicatori au fibre longitudinale si sunt reprezentati de muschii stilo-faringian (are originea pe procesul stiloid al temporalului) si palato-faringian, care coboar- de la palat prin arcul posterior. )rin contractia lor ridic- faringele 1n timpul deglutitiei. la interior o mucoas alcatuita dintr%un epiteliu cilindric ciliat la nivelul rinofaringelui si un epiteliu pluristratificat pavimentos necheratinizat la nivelul bucofaringelui si laringofaringelui. la exterior este acoperit de adventitia faringelui format- din tesut con7unctiv lax. 7ascularizatia faringelui este realizata din artera carotida e0terna. @angele venos este drenat in 2ena 6ugulara interna. Limfaticele a7ung in nodulii limfatici cer2icali. Inervatia senzitiva si motorie este asigurata de nervul glosofaringian, dar si de nervul vag. !aringele face legatura intre faringe si trahee avand rol dublu: cale pentru aer (functie respiratorie) si organ fonator :al vorbirii (functie fonatorie). Are forma de trunchi de piramida triunghiular cu baza in sus. 'ste alcatuit din mai multe cartila7e, dintre care cartila7ul tiroid (,,marul lui AdamO). )e cartila7e se prind muschii laringelui. (ucoasa care captuseste laringele formeaza doua perechi de pliuri (cute) numite corzi vocale (deci patru corzi vocale): doua superioare si doua inferioare, ultimele cu rol in producerea sunetelor. @patiul dintre corzi se numeste glota. 1tructura laringelui. Laringele este format din cartila7e legate intre ele prin ligamente si articulatii. Asupra cartila7elor actioneaza muschii laringieni (striati). La interior este tapetat de o mucoasa, sub care se gaseste o submucoasa. Cartila7ele laringelui. @e disting: cartila7e neperechi (cartila7ul tiroid, epiglota si cartila7ul cricoid) si perechi (aritenoide, corniculate, cuneiforme si cartila7ele sesamoide). Aoate cartila7ele, prezentate in continuare, sunt formate din cartila7 de tip hialin, exceptand epiglota, care este formata din cartila7 de tip elastic. (uschii laringelui se impart in intrinseci si extrinseci. ?<

Cei extrinseci se insera cu un capat pe laringe, iar cu celalalt pe organele vecine (sternotiroidian, tirohioidian, si constrictor inferior al faringelui, care se insera pe creasta oblica a cartila7ului tiroid). (uschii intrinseci au ambele capete inserate pe cartila7e ale laringelui. Mnii sunt constrictori ai glotei, apropiind plicile vocale (muschiul cricoaritenoidian lateral, muschiul interaritenoidian), altii sunt dilatatori ai glotei, departand plicile vocale (muschiul vocal, situat in plica vocala si muschiul tirocricoidian, care realizeaza miscarea de balans inainte a cartila7ului tiroid). Aunica mucoasa captuseste cavitatea laringelui si se continua in sus cu mucoasa faringelui, iar in 7os cu cea a traheei. 'ste format din epiteliu si corion. 'piteliul, exceptand plicile vocale, este cilindric ciliat. La nivelul plicilor vocale este pluristratificat pavimentos. Aunica mucoasa contine glande care secreta mucus. In corion se gaseste tesut limfoid care este bogat la nivelul ventriculilor laringieni. @ubmucoasa este formata din tesut con7unctiv lax. Aspectul interior al laringelui. )e peretii laterali ai laringelui se afla doua perechi de plici cu directie antero%posterioara+ cele doua superioare sunt plici vestibulare, iar cele doua inferioare plicile vocale. Intre cele doua plici vestibulare se delimiteaza rima vestibulara, iar intre cele doua plici vocale rima glotidica. 5ima glotidica este divizata intr%o parte anterioara, numita intermembranoasa, limitata intre cele doua cartila7e aritenoide. Intre plicile vestibulare si vocale, de fiecare parte, se afla vestibulul laringian care, prin aditus laringis, comunica cu laringo%faringele, iar sub plicile vocale se afla cavitatea infraglotica, ce comunica cu traheea. Nascularizatia laringelui este asigurata de artera laringiana superioara (din carotida externa) si artera laringiana inferioara (din artera subclavie). @angele venos a7unge in vena 7ugulara interna. Limfaticele laringelui a7ung in ganglionii cervicali. Inervatia laringelui este asigurata de nervul laringian superior si inferior, ramuri din nervul vag. "er2ul laringian inferior inerveaza muschii intrinseci ai laringelui, exceptand muschiul tirocricoidian. "er2ul laringian (uperior inerveaza mucoasa laringelui si muschiul tirocricoidian.

Epiglota acopera deschiderea laringelui (epigloata 7oaca rol de capacel si este de natura cartilaginoasa, in timpul inghitirii este coborat peste orificiul superior al laringelui si astfel impiedica patrunderea bolului alimentar in calea respiratorie). Laringele prezinta muschi care prin contractie modifica tensiunea corzilor vocale si diametrul glotei:

?=

% cand corzile se apropie, glota se ingusteaza si, la iesirea aerului, se produc sunete inalte. % cand glota e larg deschisa se produc sunete 7oase, profunde. @unetele sunt produse prin vibratia corzilor vocale la iesirea aerului din plamani. Cand se vorbeste in soapta, corzile sunt indepartate si constituie suprafete de frecare a aerului expirat. @unetele produse sunt modificate de faringe, cavitatea bucala (limba, dinti, buze) si de cea nazala, toate acestea actionand ca rezonatori. orma lor, specifica fiecarui individ, face ca oamenii sa aiba voci diferite (da timbrul vocii). 3raheea este situata in continuarea laringelui si coboara prin fata esofagului spre cei doi plamani+ prezinta ;&%"# inele cartilaginoase, in forma de potcoava+ in partea dinspre esofag este completata de o lama musculara, care permite ca bolul alimentar sa inainteze usor de%a lungul esofagului. 'ste captusita de mucoasa traheala ale carei celule prezinta cili si glande care secreta mucus. (iscarea cililor trimite praful si microbii inapoi in faringe, impiedicand patrunderea lor in plamani, iar lichidul mucos avand rol in umezirea aerului. La partea inferioara, traheea se bifurca in cele doua bronhii principale (dreapata si stanga), fiecare intrand in cate un plaman. Araheea continua laringele si se intinde de la vertebra cervicala CC pana la vertebra toracala A$, unde se imparte in cele doua bronhii. Are o lungime de ;#%;" cm si un calibru de ;,C%" cm. )rezinta un segment cervical si unul toracal. % segmentul cervical vine in raport posterior cu esofagul, anterior cu istmul glandei tiroide, cu muschii infrahioidieni si pielea. Lateral vine in raport cu artera carotida comuna, vena 7ugulara interna, nervul vag si lobii laterali ai glandei tiroide. % segmentul toracic este situat in mediastinul superior. )osterior vine in raport cu esofagul, anterior cu arcul aortei si cu ramurile desprinse din el, cu timusul si cu sternul, iar lateral cu plamanii, acoperiti de pleura mediastinala. 'tructura tra)eei Araheea este formata dintr%un un schelet fibrocartilaginos, format din ;&%"# de inele cartilaginoase incomplete posterior. Cartila7ele sunt unite intre ele prin ligamente fibroelastice. In partea posterioara, unde inelele sunt incomplete, exista fibre colagene, elastice si fibre musculare netede (muschiul traheal). ?>

La exterior se afla o adventitie formata din tesut con7unctiv, iar la interior traheea este acoperita de o mucoasa cu epiteliu cilindric ciliat. *unica mucoasa este bogata in glande. <a(cularizatia tra)eei este data de ramuri din arterele tiroidiene, la nivelul gatului, si din arterele bronsice, la nivelul toracelui. Nenele in portiunea cervicala, se varsa in vena 7ugulara interna, iar in portiunea toracala in venele azRgos. Limfaticele a7ung in nodulii limfatici cervicali pentru segmentul cervical si in cei traheobronsici si mediastinali pentru segmentul toracal. Inervatia este asigurata de fibre simpatice din simpaticul cervical si toracal si fibre parasimpatice din vag.

8ronhiile principale care intra in cei doi plamani (prin hilLun orificiu), unde se ramifica din ce in ce mai mult, intocmai ca ramurile unui arbore, formand arborele bronsic. Au structura asem-n-toare cu a traheei, fiind formate din inele cartilaginoase incomplete posterior. La nivelul vertebrei A$, traheea se imparte in cele doua bronhii principale (dreapta si stanga). Aceste bronhii patrund in plaman prin hil, unde se ramifica intrapulmonar, formand arborele bronsic. Intre cele doua bronhii exista o serie de deosebiri. <ronhia dreapta este aproape verticala, cea stanga aproape orizontala. Cea stanga este mai lunga (& cm) fata de cea dreapta (",& cm), in schimb bronhia dreapta are un calibru mai mare (;,& cm) fata de cea stanga (; cm). <ronhia stanga este incon7urata de crosa aortei, cea dreapta de crosa marii vene azRgos. 'tructura #ron)iilor principale este asemanatoare traheei, bronhiile principale fiind formate din inele cartilaginoase incomplete posterior (I%;; la stanga, &%2 la dreapta). <a(cularizatia arteriala este asigurata de arterele bronsice. @angele venos este colectat de venele bronsice care%l duc in sistemul azRgos. Limfa a7unge in nodulii limfatici traheobronsici si mediastinali. Inervatia vegetativa provine din plexul bronhopulmonar.

"lamanii )lamanii sunt principalele organe ale respiratiei. @unt doi plamani (stang si drept), situati in cavitatea toracica, fiecare fiind acoperit de pleura viscerala. )lamanii au forma unei 7umatati de con. Culoarea lor variaza cu varsta+ la fat este rosu%brun, la copil gri%rozie, la adult cenusiu mai mult sau mai putin inchis. >reutatea plamanilor este de 2## g pentru plamanul drept si C## g pentru cel stang. ??

Capacitatea totala a plamanilor este de &### cmX aer. Consistenta plamanilor este elastica, buretoasa. !iametrul vertical este de "" cm, antero%posterior la baza de ;4%"# cm, iar transversal la baza de I%;# cm (la plamanul drept diametrul vertical este mai mic decat la stangul, dar celelalte diametre sunt mai mari). +ata e"terna a plamanilor este convexa si vine in raport cu coastele. )e aceasta fata se gasesc santuri adanci, numite scizuri, care impart plamanii in lobi. )e fata externa a plamanului drept se gasesc doua scizuri, una oblica (principala) si una orizontala (secundara) care incepe la mi7locul scizurii oblice. Aceste doua scizuri impart plamanul drept in trei lobi (superior, mi7lociu si inferior). )e fata externa a plamanului stang se gaseste o singura scizura (scizura oblica) care imparte plamanul stang in doi lobi (superior si inferior). +ata interna este plana si vine in raport cu organele din mediastin. )e aceasta fata, mai aproape de marginea posterioara a plamanilor, se afla hilul pulmonar, pe unde intra sau ies vasele, nervii si bronhia principala. La plamanul stang, anterior de hil se afla impresiunea cardiaca lasata de ventriculul stang si impresiunea lasata de aorta descendenta. La plamanul drept, anterior de hil se afla impresiunea cardiaca, mai mica decat cea stanga, lasata de atriul drept, cat si impresiunile lasate de vena cava superioara (deasupra impresiunii cardiace) si de vena cava inferioara (sub impresiunea cardiaca). !easupra hilului se afla impresiunea lasata de crosa marii vene azRgos, iar posterior de hil se afla impresiunea marii vene azRgos. 6aza plamanilor este concava si vine in raport cu diafragma. )rin intermediul diafragmei, la dreapta vine in raport cu fata superioara a ficatului, iar la stanga cu fundul stomacului si cu splina. 'arful plamanului depaseste in sus prima coasta si vine in raport cu organele de la baza gatului. )arginea anterioara, ascutita, este situata inapoia sternului si acoperita de recesul costo% mediastinal. )arginea posterioara este rotun7ita si vine in raport cu coloana vertebrala si extremitatea posterioara a coastelor. '$!UC$U!A &LAMA"IL%! )lamanii sunt alcatuiti din: % arborele bronsic+ % lobuli (formatiuni piramidale, situate la nivelul ultimelor ramificatii ale arborelui bronsic)+ % ramificatiile vaselor pulmonare si bronsice, nervi si limfatice, toate cuprinse in tesut con7unctiv. +@@

6ronhia principala, patrunzand in plaman prin hil, se imparte intrapulmonar la dreapta in trei bronhii lobare (superioara, mi7locie si inferioara), iar la stanga in doua bronhii lobare (superioara si inferioara). 6ronhiile lobare se divid apoi in bronhii segmentare care asigura aeratia segmentelor bronhopulmonare (unitati anatomice si patologice ale plamanilor). 'le au limite, aeratie, vascularizatie si patologie proprie. )lamanul drept are ;# segmente, iar cel stang I, lipsind segmentul medio%bazal. @egmentatia: * <)! * <L@ * A) , A , ) % <L( * L , ( % <LI * A) , <A , <) , <( , <L * <)@ * <L@ * A) , A , ) % <LI * Li @ , Li I , A) , <A , <) ,<L @egmentele au aeratie si vascularizatie propie, deci, patologie proprie. @egmentele reprezinta unitatea anatomica si patologica a plamanului. 6ronhiile segmentare se divid in bronhiole lobulare care deservesc lobulii pulmonari, unitati morfologice ale plamanului, de forma piramidala, cu baza spre periferia plamanului si varful in hil. . Mnitatea morfologica a plamanului reprezinta LB<MLML ( forma piramidala ci baza periferica). 6ronhiolele lobulare, la randul lor, se ramifica in bronhiole respiratorii de la care pleaca ductele alveolare terminate prin saculeti alveolari. )eretii saculetilor alveolari sunt compartimentati in alveole pulmonare. <ronhiolele respiratorii, impreuna cu formatiunile derivate din ele (ducte alveolare, saculeti alveoari si alveole pulmonare) formeaza acinii pulmonari. Mnitatea morfo%functionala este ACI?ML )ML(B?A5 ( format dintr%o bronhiola respiratorie,duct, sac alveolar si alveola pulmonara) <ronhia principala %%%<ronhiilobare%%%%%<ronhii segmentare%%%%<ronhiole lobulare%%%<ronhiole respiratorii%%%%ducte alveolare%%%%saci alveolari%%%%acini pulmonari. <ronhiile lobare au structura asemanatoare bronhiilor principale. <ronhiile segmentare au si ele un schelet cartilaginos, insa cartila7ul este fragmentat, in schimb bronhiile lobulare si respiratorii pierd complet scheletul cartilaginos. <ronhiolele lobulare si respiratorii au un perete fibroelastic, peste care sunt dispuse fibre musculare netede, cu dispozitie circulara. In peretii ductelor alveolare intalnim numai membrana fibroelastica acoperita de epiteliu. Alveolele pulmonare au forma unui saculet mic, cu perete extrem de subtire, adaptat schimburilor gazoase. )e o membrana fibroelastica exista un epiteliu alveolar cu dubla

+@+

functie: fagocitara si respiratorie. 'xista circa 2&%;## milioane de alveole, insumand o suprafata de 4#%;"# mY. In 7urul alveolelor se gaseste o bogata retea de capilare perialveolare, care impreuna cu peretii alveolelor formeaza bariera alveolo%capilara, in a carei structura mentionam epiteliul alveolar, membrana bazala fibroelastica a alveolelor, membrana bazala a capilarului si endoteliul capilar. La nivelul acestei bariere au loc schimburile de gaze dintre alveole si sange. <A'CULA!I>A$IA &LAMA"IL%! )lamanii au o dubla vascularizatie: nutritiva si functionala. 'ascularizatia nutritiva este asigurata de arterele bronsice, ramuri ale arterei toracale, care aduc la plaman sange cu oxigen pentru arborele bronsic, parenchimul pulmonar si peretii arterelor pulmonare, deoarece acestea din urma contin sange cu CB". Arterele bronsice intra in plaman prin hil si insotesc arborele bronsic, a7ungand numai pana la nivelul bronhiolelor respiratorii, unde se termina in reteaua capilara, de la care pornesc venele bronsice ce duc sangele cu CB" in sistemul venelor azRgos, acesta terminandu%se in vena cava superioara. Nascularizatia nutritiva a plamanului face parte din marea circulatie. 'ascularizatia functionala apartine micii circulatii. 'a incepe prin trunchiul pulmonar care isi are originea in ventriculul drept. Arunchiul pulmonar aduce la plaman sange incarcat cu CB". !upa un scurt traiect se imparte in artera pulmonara dreapta si stanga, patrunzand fiecare in plamanul respectiv, prin hil. In plaman, arterele pulmonare se divid in ramuri ce insotesc ramificatiile arborelui bronsic pana in 7urul alveolelor, unde formeaza reteaua capilara perialveolara. La acest nivel, sangele cedeaza CB" si primeste B". !e la reteaua capilara pornesc venele pulmonare (cate doua pentru fiecare plaman). 'le ies din plaman prin hil si se duc spre atriul stang. Limfa plamanului este colectata de nodulii limfatici din hilul plamanului. Inervatia plamanilor provine din plexul bronhopulmonar. ibrele parasimpatice determina bronhoconstrictie si secretia glandelor din mucoasa bronsica, iar cele simpatice determina bronhodilatatie. &LEU!A iecare plaman este invelit de o seroasa numita pleura. )leura prezinta o foita parietala, care captuseste peretii toracelui, si o foita viscerala, care acopera plamanul patrunzand si in scizuri Intre cele doua foite se gaseste lichidul pleural, care favorizeaza alunecarea acestora in timpul miscarilor respiratorii, deci rol esential in mecanismul respiratiei.

+@,

Cele doua foite se continua una cu cealalta la nivelul pedicului pulmonar si al ligamentului pulmonar, care este o formatiune con7unctiva de forma triunghiulara, avand varful la pediculul pulmonar si baza la nivelul diafragmei. Intre cele doua foite exista o cavitate virtuala, cavitatea pleurala, in care se afla o lama fina de lichid pleural. In cavitatea pleurala exista o usoara presiune negativa care obliga cele doua foite sa stea lipte una de cealalta. Cele doua foite ale pleurei se continua una cu cealalta la nivelul hilului. Cavitatea pleurala devine reala cand intre cele doua foite ale pleurei se acumuleaza: sange (hemotorax), lichid (hidrotorax), aer (pneumotorax), puroi (piotorax), limfa (chilotorax). )leura parietala prezinta trei parti: portiunea costala, in raport cu coastele, portiunea diafragmatica, in raport cu diafragmul, si portiunea mediastinala, spre mediastin. Cand pleura parietala trece de pe un perete pe altul formeaza recesuri. Cand trece de pe coaste pe mediastin, ocolind varful pulmonului, se formeaza recesul numit domul pleural cand trece de pe coaste pe diafragm, ocolind baza plamanului, se formeaza recesul costo% diafragmatic, iar cand trece de pe coaste pe mediastin, ocolind marginea anterioara a plamanului, se formeaza recesul costo%mediastinal. MEDIA'$I"UL (ediastinul este spatiul intre fetele mediale ale celor doi plamani acoperiti de pleurele mediastinale. !elimitare: % ant.: fata posterioara a sternului, % post.: fetele anterioare ale vertebrelor A;%A;" % sup.: apertura toracica superioara % inf.: fata superioara a diafragmului % lat.: fetele mediale ale plamanilor acoperiti de pleura mediastinala In mediastinul superior se gasesc: ramurile crosei aortei, cele doua vene brahiocefalice, nervii vagi, nervii frenici, timusul, traheea, esofagul, lantul simpatic toracal, ultima parte a canalului toracic dispuse in $ planuri: ;. timusul si muschii infratiroidieni ". plan venos: trunchiurile brahiocefalice 6. plan arterial: % crosa aortei, a arterei carotide stangi % trunchi brahiocefalic din care se deschide artera carotida dreapta sisubclaviculara $. plan visceral: % esofagul, lantul simpatic toracal, canalul limfatic toracic, nervul frenic si vag (ediastinul inferior are ca limita inferioara fata superioara a diafragmei.

+@4

In mediastinul inferior se gaseste cordul cu vasele mari care isi au originea sau se termina la acest nivel, cat si nervii frenici, iar pe un plan posterior esofagul, nervii vagi, simpaticul toracal, canalul toracic, sistemul azRgos si aorta descendenta.

?. 1. <entilatia pulmonara In inspiratie aerul atmosferic patrunde prin caile respiratorii pana la nivelul alveolelor pulmonare, iar in expiratie o parte din aerul alveolar este expulzat la exterior. Acest proces se numeste ventilatie pulmonara !eci, ventilatia pulmonara reprezinta schimburile de gaze dintre organism si mediul abiant(incorporarea B" si eliminarea CB"). )rocesul cuprinde doua etape: ' ' inspiratia e*piratia Aerul inspirat este bogat in oxigen (B"), iar aerul expirat in CB". (iscarile respiratorii se repeta ritmic, fara pauza, in tot cursul vietii. recventa respiratorie in stare de repaus este de ;4 respiratii: minut la femeie si de ;C respiratii: minut la barbat.

A. &. &. .nspiratia Inspiratia este un proces activ prin care aerul atmosferic patrunde prin caile respiratorii pana la alveolele pulmonare. )entru ca aerul din exterior sa intre in plamani trebuie ca presiunea din interiorul acestora (intrapulmonara) sa scada. Aceasta se realizeaza prin marirea volumului cutiei toracice. In inspiratie muschii diafragm si intercostali (dintre coaste) se contracta. Coastele se ridica si sternul este impins inainte, muschiul diafragm coboara+ se mareste astfel volumul cutiei toracice. )lamanii, fiind organe foarte elastice, urmeaza expansiunea cutiei toracice de care sunt solidarizati prin pleure. )leura parietala fiind lipita de peretii cutiei toracice si fiind solidarizata cu cea viscerala prin lichidul pleural, face ca odata cu cutia toracica sa se mareasca si volumul plamanilor. )resiunea aerului din interiorul plamanilor scade si aerul atmosferic poate patrunde in plamani. Cand inspiri mai adanc (tragi mai mult aer in piept) % in inspiratia fortata % si alti muschi se contracta, marind suplimentar volumul cutiei toracice. A. &. ;. 9*piratia +@:

Acesta este un proces pasiv, de revenire a volumului cutiei toracice la dimensiunile initiale. In expiratie: % muschii intercostali si muschiul diafragm se relaxeaza+ % coastele coboara, iar muschiul diafragm urca. % plamanii fiind elasici revin la volumul initial astfel ca presiunea din interiorul lor creste+ % aerul incarcat cu CB" este eliminat prin caile respiratorii in mediul extern. In timpul efortului sau in anumite meserii (solist vocal), expiratia devine activa: intra in contractie unii muschi toracici si abdominali care trag si mai mult coastele in 7os. DI. A)A5AAML 'DC5'AB5 Aparatul excretor (fig.B2) este alcatuit din: - rinichi (in numar de doi) - caile urinare

+@;

Fig. /2 Aparatul e0cretor

+@<

Fig. // 'tructura rinic)iului DI. ;. !inic)ii (fig. //) 5inichii sunt asezati in cavitatea abdominala, de o parte si de alta a coloanei vertebrale, in regiunea lombara. 5inichii au o forma asemanatoare cu aceea a unui bob de fasole (reniforma), culoarea brun%roscata, greutatea fiecarui rinichi este in 7ur de ;"#g. 5inichiului i se descriu doua fete W anterioara si posterioara, doua margini W una laterala convexa si una mediala concava, care prezinta hilul renal, si doi poli W superior si inferior. )rin hilul renal intra artera renala si nervii renali, iesind vena renala, caile urinare si vase limfatice. )olul superior vine in raport cu glanda suprarenala. 5inichiul este alcatuit din doua parti: capsula renala si tesutul sau parenchimul renal. (apsula renala se prezinta sub forma unui invelis fibro%elastic, care acopera toata suprafata rinchiului si care adera la parenchimul subiacent (adera la tesutul de sub el). )arenchimul renal este alcatuit dintr%o zona centrala, numita medulara, si o zona periferica, numita corticala. (edulara prezinta, pe sectiune, niste formatiuni de aspect triunghiular, numite piramidele lui )alpighi in numar de C pana la ;4, ele sunt orientate cu baza spre periferie, catre corticala. Narfurile acestor piramide sunt rotun7ite si poarta numele de papile renale. @e poate observa in sectiune cu a7utorul unei lupe mici orificii in varful piramidelor, prin care urina se scurge in calicele renale. )iramidele (alpighi prezinta niste striatii longitudinale fine, care reprezinta canalele renale drepte numite tuburile colectoare. iecare tub colector isi are orificiul de scurgere in papila. B piramida (alpighi renala impreuna cu tesutul incon7urator din corticala alcatuiesc un lob renal. La randul sau, lobul renal se imparte in unitati mai mici numite lobuli renali. Corticala contine atat corpusculul renal cat si tubii colectori. ,efronul reprezinta unitatea anatomica si functionala a rinichiului. In alcatuirea unui nefron intra doua parti: corpusculul renal si un sistemul tubular. Corpusculul renal e format din capsula 6oEman si glomerulul renal. +@=

(apsula 6oEman reprezinta portiunea initiala a nefronului. 'a este situata in corticala si are forma unei cupe cu peretii dubli. In adancimea cupei se afla glomerulul renal care este un ghem format din capilare, la care soseste o arteriola aferenta si de la care pleaca o arteriola eferenta. In fiecare nefron , in capsula <o=man patrunde o ramificatie a arterei renale(desprinsa din aorta abdominala)% arteriola aferenta. !in aceasta se formeaza glomerulul. Capilarele glomerurale se unesc si formeaza arteriola eferenta care se capilarizeaza din nou la nivelul peretilor tubulari(restul tubului urinifer). In continuarea capsulei se afla tubul contort pro"imal, care este un tub incolacit, situat in corticala. 'l se continua cu ansa Fenle, formata dintr%un brat descendent care trece in medulara, de unde pleaca un brat ascendent ce se reintoarce in corticala. <ratul descendent are calibrul mai mic decat cel ascendent care, a7uns in corticala, se continua cu tubul contort distal, acesta are o portiune rectilinie si una contorta. Limita dintre cele doua portiuni este marcata de prezenta unei structuri de tip particular numita macula densa. (ai multi tubi contorti distali se deschid intr%un tub colector. DI. ". Caile urinare Caile urinare sunt reprezentate de: % calicele renale mici -calicele renale mari -bazinet - ureter -vezica urinara - uretra. (alicele renale mici sunt situate la varful piramidelor (alpighi si conflueaza In trei calice renale mari: superior, mi7lociu si inferior. La randul lor, calicele renale mari se unesc si formeaza bazinetul. 6azinetul sau pelvisul renal este un conduct mai dilatat, cu baza la rinichi si cu varful spre ureter. =reterul este un tub lung de "&%6# cm, care uneste varful bazinetului cu vezica urinara. 'ezica urinara este un organ musculo%cavitar, fiind portiunea cea mai dilatata a cailor urinare. 'a acumuleaza urina, care se elimina in mod continuu prin uretere, si o

+@>

evacueaza in mod discontinuu ritmic, de $%C ori in "$ de ore, prin actul mictiunii. Nezica urinara este asezata in pelvis si are o forma globuloasa. =retra este un conduct care, la barbat, e mai lunga decat la femeie. 'a este segmentul evacuator al aparatului urinar, prin care urina este eliminate din vezica in timpul mictiunii. La barbat, este un organ comun atat aparatului urinar, cat si celui genital, servind pentru mictiune si pentru e7aculare. La femeie, uretra este un organ care serveste numai pentru eliminarea urinei din vezica+ este prevazuta cu un sfincter intern, neted, la 7onctiunea:legatura cu vezica urinara, si cu un sfincter e"tern, striat. 5inichii sunt principalele organe ale excretiei. Acestia elimina prin urina substantele toxice nefolositoare si o parte din sarurile din sange, impreuna cu o cantitate de apa. Nascularizatia rinichiului este foarte bogata. Artera renala (provine din aorta abdominala) se imparte in ramuri care patrund intre piramidele renale, formeaza apoi mici ,,arcuriO la baza piramidelor, la limita dintre corticala si medulara+ din divizarea acestora in corticala provin arteriolele aferente care se capilarizeaza formand fiecare cate un ,,ghemO de capilare, numit glomerul. Arteriola care iese din glomerul (eferenta) se capilarizeaza in 7urul tubilor uriniferi, apoi sangele trece in venule si vene care merg paralel cu arterele si formeaza in final vena renala, care iese din rinichi si se varsa in vena cava inferioara. In fiecare rinichi se gasesc cam ; milion de nefroni, ,,unitati de curatireO a sangelui, la nivelul carora se formeaza urina. DI. 6. ormarea urinei ormarea urinei este un proces complex care se desfasoara in trei faze: %filtrarea glomerurala ' ' C. reabsorbtia tubulara secretia tubulara (mai exact, plasma sangelui este filtrata)se face prin peretii

+iltrarea glomerurala$ +iltrarea sangelui subtiri ai capilarelor glomerulare, in capsula nefronului. (icile ,,filtreO naturale sunt selective, din plasma sanguina neputand trece proteinele, pretioase pentru organism. Arec insa o mare cantitate de apa, glucoza, aminoacizii, saruri minerale, dar si substante nefolositoare, toxice (uree, acid uric). @e formeaza astfel urina primara care este de fapt

+@?

plasma deproteinizata(fara proteine+ proteinele nu au putut trece deoarece sunt molecule mari) care intra in tubul urinifer. Cantitatea de urina primara este de ;4# l pe ziZ )e masura ce urina primara inainteaza de%a lungul segmentelor tubului urinifer, ea sufera modificari ale compozitiei sale. Au loc urmatoarele procese: ". Reabsorbtia reprezinta faza in care are loc intoarcerea in sange a unei mari cantitati de apa si de substante utile organismului, continute in urina primara(ultrafiltrantului glomerural), cum sunt glucoza si aminoacizii+ (altfel spus, are loc trecerea acestor substante din tubii uriniferi inapoi in sange). !eci in aceasta etapa se recupereaza anumite substante utile organismului din urina primara. 6. 1ecretia tubulara este procesul invers celui de reabsorbtie. In procesul de secretie tubulara sunt preluate substantele din capilarele ce incon7oara tubii si trecute in lichidul urinar aflat in lumenul tubului urinifer (mai exact are loc secretia de catre celulele tubului urinifer a unor substante, cum este amoniacul, substanta toxica, care intra in tubul urinifer si care va fi eliminat). In urma reabsorbtiei si secretiei tubulare se formeaza urina finala in cantitate de aproximativ ;,& l pe zi, care trece din tubii uriniferi ai nefronilor in tuburile colectoare ale urinei si prin orificiile din varful piramidelor renale a7unge in final in bazinet (un minirezervor de urina), de aici urina finala va a7unge prin caile urinare(uretere) in vezica urinara.(un rezervor mai mare). %liminarea urinei$ !in pelvisul renal (bazinet), urina trece in uretere si inainteaza prin contractia musculaturii inspre vezica urinara unde se acumuleaza. Cand aceasta se umple (6##%$## ml), musculatura peretilor ei se contracta si urina este eliminata, prin uretra, la exterior (are loc mictiunea). 5inichii intervin in mentinerea echilibrului mediului intern. !e exemplu, cand mananci foarte sarat, rinichiul elimina surplusul prin urina, mentinand astfel concentratia normala a sarurilor in sange. !aca bei prea multa apa, rinichiul elimina surplusul. !aca bei apa putina, se mareste reabsorbtia ei pentru a nu modifica continutul de apa al plasmei sanguine. DII. >LA?!'L' '?!BC5I?' (fig.BB) @istemul endocrin este alcatuit din glande care elimina produsii de secretie direct in sange. Acestea au o vascularizatie foarte bogata, ceea ce usureaza captarea hormonilor ++@

de catre capilare. )rincipalele glande cu secretie endocrina din organism sunt: hipofiza, epifiza, tiroida, paratiroidele, timusul, suprarenalele, pancreasul, ovarele, testiculele. DII. ;. HI)B I[A @e mai numeste si glanda pituitara si este situata la baza creierului intr%o lo7a formata pe fata superioara a osului sfenoid. 'ste formata din trei lobi: anterior, intermediar si posterior. Lobul posterior este alcatuit din sistem nervos (neuroni) ca si hipotalamusul, iar lobii anterior si intermediar din tesut epitelial glandular. 7obul anterior, cel mai voluminos, se mai numeste adenohipofiza si secreta : ' ' ' ' ' somatotropul (1*F) tirotropina (*1F) corticotropina (2(*F) gonadotropinele: hormonu foliculo-stimulant (+1F) si cel luteinizant (7F). prolactina. Cu exceptia hormonului somatotrop, ceilalti controleaza activitatea altor glande. 1omatotropul (1*F) este hormonul de crestere. 'ste secretat in cantitate mare in copilarie si stimuleaza cresterea oaselor lungi si a masei musculare. Hiposecretia acestui hormon in perioada de crestere duce la nanism hipofizar (piticism), caracterizat prin talie mica si o dezvoltare psihica normala. Hipersecretia hormonului in perioada de crestere duce la gigantism (cu dezvoltare psihica deficitara), iar la adult duce la acromegalie (cresterea exagerata a extremitatilor si a organelor interne). *irotropina (*1F) stimuleaza secretia glandei tiroide. (orticotropina (2(*F) controleaza secretia glandei corticosuprarenale. 0onadotropinele (+1F si 7F) regleaza activitatea gonadelor: @H controleaza maturatia foliculara si secretia de estrogeni, iar LH provoaca ovulatia si controleaza secretia de progesteron. La barbat, @H stimuleaza spermatogeneza, iar LH stimuleaza secretia de hormoni androgeni (testosteronul). &rolactina stimuleaza la femeie dezvoltarea glandelor mamare si mentine secretia lactata (hormonul va avea un nivel crescut in perioada graviditatii). 7obul intermediar secreta hormonul melanocitostimulator ()1F) care stimuleaza melanogeneza (formarea de pigment % melanina, ce coloreaza pielea). In lipsa hormonului pielea se decoloreaza. 7obul posterior formeaza neurohipofiza. Hormonii secretati: antidiuretic (25F) si ocitocina.

+++

Formonul antidiuretic (25F) are efect principal cresterea absorbtiei facultative a apei la nivelul tubilor distali si colectori ai nefronului prin marirea permiabilitatii acestora. (are rolul de a pastra apa in organism ) In doze mari poate produce cresterea tensiunii arteriale, de aceea hormonul se mai numeste vasopresina. @caderea secretiei acestui hormon duce la diabetulul insipid, manifestat prin poliurie (pierderi masive de apa prin urina) si polidipsie (sete exagerata). >citocina stimuleaza secretia glandelor mamare prin controlarea e7ectiei laptelui si provoaca contractia musculaturii uterine (in timpul nasterii secretia este maxima). DII. ". ')I I[A @e mai numeste si glanda pineala si este legata de epitalamus( o parte din encefal:creier). >landa secreta un hormon % melatonina, in cantitate mai mare la intuneric si foarte putina atunci cind ochii vad lumina. (elatonina, impreuna cu o alta substanta (serotonina) au rol important in inducerea, mentinerea si eficienta somnului. DI. 6. AI5BI!A 'ste situata in partea anterioara a gatului, intr%o lo7a fibroasa. Are doi lobi laterali uniti printr%o portiune numita istm. @ecreta hormoni (tiro"ina si triiodotironina) , cu efecte identice: creste consumul de oxigen, cu efect calorigen+ stimuleaza catabolismul proteinelor, scade rezervele adipoase. Fipersecretia hormonilor tiroidei duce la scaderea in greutate, nervozitate, hiperfagie, intoleranta la caldura, piele calda si umeda: boala 6asedoE-0raves (gusa e"oftalmica - gusa marita si globii oculari proeminenti). Fiposecretia hormonilor duce, in copilarie, la cretinism gusogen (dezvoltare fizica si psihica deficitara, piele uscata si ingrosata, deformatii osoase ). !aca apare la adult, forma bolii este mai putin grava : mi"edem (crestere in greutate, piele uscata, senzatie permanenta de frig, reactii intarziate). DII. $. )A5AAI5BI!'L' @unt situate pe fata posterioara a lobilor tiroidieni (doua superioare si doua inferioare). @ecreta parathormonul care controleaza calciul si fosforul in organism : creste calcemia si scade fosfatemia, fiind in stransa legatura cu vitamina !. Hiposecretia duce la tetanie (cu spasme ale musculaturii striate si netede+ spasmele musculaturii netede ale laringelui pot provoca moartea prin asfixie). Hiperfunctia duce la demineralizari osoase dureroase, cu deformari si fracturi, cresterea calcemiei prin eliberarea calciului din oase si depuneri fosfocalcice in tesuturile moi, formarea de calculi urinari. (alcitonina este hormonul antagonist (scade calcemia).

++,

DII. &. AI(M@ML 'ste situat inapoia sternului. !ezvoltat maxim in copilarie, dupa pubertate involueaza, dar nu dispare complet. )arenchimul timusului este alcatuit dintr%un tesut in care se gasesc limfocite mici numite timocite. Acestea provin din maduva osoasa. A7unse in timus, se matureaza, rezultand limfocite A, care migreaza din timus si populeaza ganglionii limfatici si splina, contribuind la imunitatea organismului. Aimusul secreta si un hormon care stimuleaza activitatea limfocitelor A. DII. C. )A?C5'A@ML '?!BC5I? @ecreta doi hormoni: insulina si glucagonul prin celulele endocrine din insulele Langerhans. :nsulina hipoglicemie. Fiposecretia duce la diabet zaharat (caracterizat prin : hiperglicemie, poliurie, polidipsie, polifagie cu scadere in greutate). Fipersecretia duce la hipoglicemie , cu alterarea functiei sistemului nervos (foarte sensibil la lipsa glucozei) pana la coma. >lucagonul are efecte opuse insulinei. 0lucagonul stimuleaza glicogenoliza, gluconeogeneza, determinand hiperglicemia. DII. 2. >LA?!'L' @M)5A5'?AL' @unt situate la polul superior al rinichilor. @unt alcatuite din doua organe endocrine diferite ca origine si functie : (orticosuprarenala (zona corticala, de la exterior) alcatuita din tesut glandular,medulosuprarenala (zona medulara, la interior) alcatuita din tesut nervos. (orticosuprarenala secreta hormoni care deriva din colesterol : % aldosteronul, ce actioneaza la nivelul tubilor uriniferi de la nivelul rinichilor, marind reabsorbtia apei si natriului+ % cortizolul, care creste filtrarea glomerulara, stimuleaza eliminarea apei,creste glicemia, creste numarul elementelor figurate ale sangelui (mai ales a leucocitelor, avand rol important in apararea organismului). )edulosuprarenala secreta adrenalina si noradrenalina, cu urmatoarele efecte : creste excitabilitatea cardiaca, forta si frecventa contractiilor inimiii+ relaxeaza bronhiile si tractul digestiv, contracta sfincterele digestive+ creste glicemia, produce anxietate, frica, stare de alerta. creste consumul de glucoza de care tesuturi, prin stimularea glicogenogenezei si lipogenezei (lipide formate din glucoza). )rin aceste efecte determina

++4

++: