Intrebari la care nu voiam sa ajung Octavian Paler

Problema pe care mi-o pun e, pe cat de simpla, pe atat de incurcata. Ce justificari s-ar putea gasi, oare, pentru ceea ce se intampla azi, scandalos, la noi? Ma suport din ce in ce mai greu in calitate de analist" politic. Oare visul meu a fost sa devin e eget al lui !asescu si al lui !oc? Politica romaneasca e atat de stupida incat a o vedea ca problema intelectuala, nu numai ca blestem, e, pur si simplu, ridicol. Mai ales la o varsta cand inteleg mai bine decat as fi vrut avertismentul "clesiastului despre vanitati si desertaciuni. #a ce bun, oare, sa caut tonuri civilizate ca sa pot marturisi scarba pe care mi-a provocat-o comedia pusa la cale pentru a feri ar$ivele %ecuritatii de &icu 'umitrescu? #a urma urmei, e nerusinat de limpede cine si de ce nu vrea sa fie scoase la lumina intimitatile cu %ecuritatea. (umai partea de imaturitate din mine, de care ar trebui sa-mi fie jena la )* de ani, si-a putut imagina ca sistemul ticalosit" de la noi e perisabil. %i ca indivizi ca !oc +l-am vazut, la televizor, duminica seara intr-o postura comica de papagal care se ratoia,- pot avea vreo limita in slugarnicie. (-ar fi, oare, mai inteleapta o scarba salvata prin indiferenta? M-as baricada intr-un dispret pasiv, care nu mai ia in serios decat viata si moartea, cele doua mari taine cu care ne confruntam, si mias asigura linistea. .s merita-o, poate, dupa ce de trei ori m-am lasat traficat de iluzii. Prima oara cand am crezut ca, in /omania, a avut loc, realmente, o revolutie. . doua oara cand am sperat, dupa alegerile din toamna lui 0*1, ca normalitatea e, totusi, posibila. . treia oara, in decembrie 2334, cand n-am banuit ca sistemul ticalosit" se va supraticalosi" prin &raian !asescu. .m evocat, intr-o seara, la %inteza zilei" de la .ntena 5, o amiaza torida de-acum vreo treizeci de ani in care mergeam cu o nuia in mana lovind pietrele din fata mea, inainte de a calca pe ele. Ma aflam la Micene, intre ruinele fostului palat al atrizilor unde s-au petrecut crimele povestite de "sc$il in Orestia". 6$idul ne avertizase ca pe sub pietre dormeau vipere si ca era preferabil sa ne ferim de ele. .cum, n-ar fi nevoie sa ma fac de ras ori sa starnesc alte banuieli mergand cu o nuia in mana pe strazile !ucurestiului. .r fi suficient sa raman acasa, cu televizorul inc$is, recitind, eventual, /azboi si pace". 7nteligenta ne ajuta, de obicei, sa ne furnizam justificari consolatoare. %i nu mi-ar trebui prea multe daca m-as putea opri la faptul ca n-am nevoie de toate degetele unei singure maini pentru a numara caracterele din politica romaneasca actuala. 'ar ce justificari as putea gasi pentru descoperirea ca libertatea e la fel de promiscua, azi, ca teroarea, ieri? Cum sa-mi e plic ca am inlocuit, de bunavoie, un regim in care %ecuritatea era garda pretoriana cu unul in care resturile ei au pretentii si mai mari? %i cum sa impac injuraturile sau antipatiile celor care, din diverse motive, au alte pareri cu dorinta, disperata, de a nu ma simti strain in tara mea? Cum sa-mi alung gandul ca scarba care tranteste usa, din egoism, nu e inocenta? Ca dispretul care intoarce spatele adevarului si realitatii nu e mai putin las decat acceptarea? .m crezut, oare, cu adevarat, in ideea ca a te abtine e, uneori, un mod de a lua parte? Ca pasivitatea e o forma ipocrita de a sprijini raul? %i ca le$amitea, oricat ar fi de justificata, nu are cum sa fie o scuza? 'eoarece nu poti sa

ramai curat intr-o mlastina, inc$izand oc$ii ca sa n-o mai vezi. Cineva mi-a aratat, zilele trecute, o copie a circularei pastorale date de episcopatul ortodo din &ransilvania, la Oradea, la 8 septembrie 8*81, dupa intrarea /omaniei in razboi. 7n acea circulara credinciosii erau c$emati sa lupte impotriva noului dusman +/omania- care ravneste atat de pacatos la stirbirea si stricarea $otarelor noastre, venind sa cucereasca .rdealul". %i cine semna acea incredibila circulara pastorala? . treia semnatura era a episcopului Caransebesului, Miron Cristea, care, mai tarziu, a devenit primul patriar$ in /omania intregita. .sta mi-a amintit de niste memorii din care am aflat ca, dupa intrarea armatei lui Mac9ensen in Capitala, numerosi bucuresteni s-au asezat la coada in fata ambasadei germane pentru a-si e prima recunostinta". Cu asemenea marturii, cum sa poti crede ca slugi, ca !oc si altii de aceeasi teapa, pentru care adevarul depinde de imprejurari si de sefi", sunt simple cazuri"? (u-mi pot reprima o intrebare cumplita pentru mine, ca roman. (u cumva e ista ceva stricat in caracterul nostru? %unt nenumarate intamplari scandaloase care trec, la noi, fara urmari, de parca nici n-au avut loc. (e miram, un timp, dupa care ne zicem: .sta e". %i ne vedem de altele. Probabil, asa va trece si intamplarea" de la C(%.%. (u ne place sa tragem concluzii. 'ar, atunci, nu e corect, oare, ce zice, aparent ironic, !ernard %$a; +a carui afirmatie am vazut-o, zilele trecute, citata intr-un ziarca democratia e un instrument care ne asigura ca nu vom fi niciodata guvernati mai bine decat o meritam"? Ma tem ca lucrurile stau c$iar asa. %i ca bietul om" aflat supt vremi", pe care-l deplange cronicarul, nu merita, de fapt, sa fie compatimit. Cel putin, daca are vreun graunte de adevar ideea ca a indura istoria e un mod de a o face.