Temperamentul are un puternic rol adaptativ in ceea ce priveste modul in care un om se raporteaza la mediul sau professional, social si personal.

De aceea, este foarte important ca oamenii sa fie permanent constienti si avizati in ceea ce priveste tipul de personalitate dominant pe care il manifesta tocmai pentru a atinge maximum de beneficii pe care il reprezinta fiecare tip de temperament. In caz contrar, aspectul negativ va fi predominant si va afecta viata profesionala, sociala si personala in moduri mai putin placute si lipsite de randament.. Sa luam exemplul unei personae cu temperament melancolic. Melancolicii sunt capabili de actiuni migaloase, ce implica analiza de finete si multa rabdare. De asemenea, tipul melancolic este considerat tipul slab: valori scazute ale fortei si insuficienta individualizare a mobilitatii si echilibrului: sensibilitate emotionala crescuta, emotivitate, tensiune prelungita, rezistenta scazuta la stres si frustratie. In acest context, un melancolic nu poate ocupa un post de conducere, datorita vitezei de reactie foarte lente din cauza tendintei lor de a analiza fiecare aspect in detaliu. In schimb, capacitatea lor de analiza si introspectie poate fi valorificata pe un post de consiliere, analitic etc., care sa fie lipsit de stresul specific luarii deciziilor importante. In acest caz, nu numai ca I se vor recunoste potentialul, inteligenta, creativitatea, dar I se asigura mediul idela de care are nevoie pentru a atinge maximum de integrare profesionala. Cum il recunoaste intr-un birou? De regula, este cel care are biroul cel mai bine organizat, este inconjurat de simboluri cu tenta spirituala, comunica pe un ton scazut cu colegii lui, mereu se asigura ca nu deranjeaza si este gata oricand sa-I ajute pe colegi.. Melancolicul este ganditorul, executantul din spatele temperamentelor puternice si cu cat un melancolic isi va intelege propriile limitari, cu atat aspectele vietii sale profesionale il vor conduce catre o stare de bine si echilibru. In ceea ce priveste relatia sociala si personala, un astfel de temperament se va manifesta in tacere, aproape in umbra, el

preferand sa-si arate sentimentele si devotamentul intr-un mod discret, fiind aproape incapabil de gesturi ostentative. Astefl ca, la o reuniune de orice fel, il vom recunoaste pe melancolic ca fiind cel retras intr-un colt, contempland agitatia din jurul sau si incercand sa inteleaga motivul pentru care toti acei oameni se agita atat de mult pentru a-si exprima idei, sentimente, informatii. De asemenea, il vom recunoaste dupa o vestimentatie comoda, uneori neglijenta, culorile predominante fiinde cele terne, pentru a nu atrage atentia sau, dimpotriva, culori stridente, tipatoare cu intentia vadita de a fi lasat in pace. Desi nu o sa vedem un melancolic dansand frenetic sau conversand intr-o maniera stridenta, cu siguranta il vom localiza in prezenta unor persoane mai in varsta, discutand despre probleme existentiale. In cazul in care este implicat intr-un joc social, care presupune tinerea unui scurt discurs in fata unei audiente, melancolicul se va fastaci, obrajii I se vor inrosii si va fi incapabil sa lege doua cuvinte, aceasta datorandu-se timiditatii si tendintei de izolare fata de persoanele galagioase si expansive. Un melancolic este atat de stresat de prezenta intr-o adunare, incat il putem identifica, de asemenea, prin gesturile lui stangace de a face cele mai elementare lucruri, cum ar fi servirea mancarii sau tinutul parahurului in mana. Dar, in acelasi timp, mai putem intalni si tipul de melancolic care, desi nu asta ii este intentia, va fi inconjurat de o audienta remarcabila si atenta din cauza a ceea ce are de transmis din cunostintele lui vaste si, in acest caz, ii creste increderea si poate deveni mai sociabil si uita de auto-controlul ce-l domina in permanenta. Concluzia mea in ceea ce priveste temperamentul melancolic este aceea ca, folosindu-si constient plusurile si minusurile, se poate integra armonios atat in viata profesionala, cat si in cea sociala/personala, ajutat fiind de intelegerea profunda a tipului de temperament caruia ii face parte si acceptarea ei ca pe un dar unic. Din pacate, in societatea actuala nu se cauta potentarea individuala a fiecarui om in parte, multi traind intr-o iluzie aproape toata viata lor, ratandu-si

adevarata lor menire din nestiinta si lipsa unui efort sustinut din partea familiei si a celor raspunzatori de formarea lui ca parte a societatii.