Agentia Internationala pentru Energie Atomica la 50 de ani Aniversarea in aceasta vara a semicentenarului Agentiei Internationale pentru Energie Atomica

(AIEA) ofera oportunitatea unui bilant al activitatii depuse de cel mai important "caine de paza" al energiei nucleare la nivel global, mai ales ca survine intr-un moment in care Agentia isi asuma tot mai multa responsabilitate in materie de securitate nucleara. Recent, AIEA si-a trimis in Coreea de Nord inspectorii pentru a verifica inchiderea reactorului nuclear militar de catre Phenian, iar Agentia depune eforturi constante pentru a investiga intentiile nucleare ale Iranului acestea sunt insa doar semnalele cele mai vizibile ale functiei de monitorizare pe care o indeplineste AIEA. Pe de alta parte, desi exista motive certe de satisfactie, raman totusi anumite semne de intrebare in legatura cu cresterea capacitatii AIEA de a combate proliferarea nucleara si de a promova securitatea centralelor nucleare. Istoria sugereaza ca fara un spor de autoritate Agentia nu va fi capabila sa reduca drastic riscurile nucleare globale. Originile AIEA dateaza din primele zile intunecate ale Razboiului Rece. In decembrie 1953, presedintele SUA, Dwight Eisenhower, se adresa Adunarii Generale a ONU cu un discurs intitulat ""Atomii in serviciul pacii". Pentru relaxarea cursei inarmarii nucleare cu Uniunea Sovietica, Eisenhower propunea infiintarea unui depozit international de combustibil nuclear, alimentat cu materialul de fisiune nucleara al marilor puteri. Depozitul urma sa fie gestionat de o noua organizatie care sa opereze la nivel global in domeniul nuclear. Desi ideea depozitului nu sa materializat niciodata, radacinile organizatiei prindeau contururi concrete, dand nastere AIEA in 1957. In timp, AIEA a devenit un furnizor de know-how, asistand tarile in curs de dezvoltare in utilizarea pasnica a energiei atomice. Agentia a pregatit operatorii de centrale nucleare, a elaborat standarde de siguranta si protectie si a promovat beneficiile atomului pentru industrie, agricultura si medicina. in 1970, ajutata si de noul Tratat de Neproliferare Nucleara, AIEA si-a extins autoritatea, urmand sa previna diversiunile in utilizarea elementelor nucleare. Aceasta responsabilitate cuprinde astazi teritoriul a peste 180 de tari. In practica insa succesul AIEA in a depista fraudele nucleare este distribuit oarecum inegal. In 1981, imediat dupa ce Israelul a bombardat reactorul irakian Osirak, inspectorul AIEA Roger Richter a explicat Congresului SUA cum Saddam a blocat accesul Agentiei la instalatii nucleare. Dupa razboiul din Golf din 1991, tot Irakul a stat la originile unui nou episod jenant pentru AIEA, atunci cand inspectorii au dezvaluit existenta unui program nuclear secret de anvergura. in 2003, renuntarea Libiei la armele sale secrete a aratat inca o data cum este posibil ca o tara sa poata pacali Agentia. Iar AIEA a descoperit abia recent ca Egiptul a derulat experiente nucleare neasigurate acum cateva decenii. In ciuda acestor esecuri, in ultimii ani AIEA a reusit sa faca demonstratia calitatilor sale de "copoi nuclear". In 2002, inspectorii sai au dezvaluit intentiile necinstite ale Coreii de Nord, pedepsite cu sanctiuni ONU. (Din pacate, nu a putut fi stopata si retragerea ulterioara a acestei tari din Tratatul de Neproliferare Nucleara.) Tenacitatea AIEA a scos la lumina si o mare parte a programului nuclear iranian, chiar daca acest lucru s-a intamplat doar dupa ce un grup disident iranian a dezvaluit existenta unora din instalatiile secrete ale regimului de la Teheran. La inceputul anului 2003, prezenta Agentiei in Irak a fost de natura sa stabileasca faptul ca Saddam nu dispunea de un program nuclear militar, in pofida a ceea ce proclamase administratia Bush. Iar in 2004 AIEA a tras semnalul de alarma in legatura cu experimentele neasigurate derulate de Coreea de Sud in domeniul plutoniului si al imbogatirii materialelor radioactive.

Dar AIEA nu cauta doar adevarul, ci si-a asumat si un rol de lider in promovarea unor noi initiative de reducere a proliferarii armelor nucleare. Agentia a insistat pentru capacitati internationale de combustibil nuclear, deoarece astfel nu ar mai fi necesare instalatii nationale, care starnesc suspiciuni legate de proliferare. Directorul general Mohamed El Baradei a apelat la SUA sa negocieze direct cu Iranul in problema programului nuclear al Teheranului si a incercat sa promoveze activ o zona libera de arme nucleare in Orientul Mijlociu. Pe viitor, AIEA se confrunta cu o serie de provocari, atat interne, cat si externe. Pe plan intern, pensionarile vor reduce la jumatate conducerea superioara a Agentiei. Nici bugetul Agentiei nu a tinut pasul cu volumul ridicat de misiuni carora trebuie sa le faca fata. Mai semnificativ este esecul AIEA de a elimina rezistenta fata de incheierea unor acorduri coerente de securitate. Unele state se opun aplicarii clauzelor de siguranta ale Tratatului de Neproliferare Nucleara la cantitati reduse de material nuclear. Refuzul a peste jumatate din tarile membre in Tratat de a aplica Protocolul Aditional, care ofera AIEA un spor de flexibilitate in a depista activitati nucleare clandestine, submineaza de fapt securitatea globala. Dezvoltarea rapida a energiei nucleare o tendinta deja prognozata va genera noi provocari. Pana in prezent, reactoarele nucleare se construiau preponderent in statele industrializate. In anii ce vor urma, unele state in curs de dezvoltare cu experienta redusa in energia nucleara, cum ar fi Indonezia, Vietnamul, Thailanda, Iordania, Turcia, Egiptul si altele, vor incerca sa prinda trenul nuclear. Fara autoritatea de a impune practici sigure, AIEA nu poate imbunatati siguranta nucleara in aceste tari. Fara informatii performante si fara un sprijin al Consiliului de Securitate al ONU pentru a impune sanctiuni semnificative, sigure si la timpul potrivit, AIEA va avea serioase dificultati de a-si duce la bun sfarsit mandatul cu privire la siguranta nucleara. In atari conditii, chiar daca Agentia va juca in continuare un rol vital, ea nu va putea fi o solutie de durata pentru riscurile nucleare carora trebuie cu totii sa le facem fata, ci doar un paliativ.