Macarie i Fecioara iubitoare de avuie

Era n Alexandria o fecioar, cu adev rat nevrednic de acest nume, c ci se ar ta a fi smerit dup vemntul ce-l purta, dar care era mndr i iubea aurul mai mult dect pe Domnul. De aceea niciodat nici mcar un bnu nu ddea de poman sracilor. Fericitul Macarie, care fusese n tineree lucr tor de pietre scumpe, iar acum era preot i purta grij de bolni, a voit s-o t m duiasc de puroiul zgrceniei, ca printr-o l sare de snge, ntr-acest chip minunat: Ducndu-se la ea, i spuse: Am aflat c unul vinde m rg ritare i pietre scumpe la un pre foarte bun. Deci, de-mi vei da bani, eu, care sunt foarte cunosc tor, pe toate le voi cumpra pentru tine. Iar aceea, aruncndu-se la picioarele lui, l ruga ca ndat s le cumpere pentru ea. Iar sfntul acesta avnd el atunci aproape o sut de ani lund banii, i-a folosit pentru trebuinele bolniei. i trecnd ceva timp, fecioara se sfia s-i spun vreun cuvnt despre banii dai. Dar ntlnindu-se odat la biseric , ea l-a ntrebat unde erau pietrele pentru care pl tise. i i-a rspuns sfntul: Dac vrei s le vezi, vino la casa mea i i le voi ar ta ie. Iar de nu-i vor place, i napoiez aurul pe care mi l-ai dat. i veselindu-se de cuvntul lui, fecioara l-a urmat ndat. Sosind deci la bolni, unde locuiau

deosebi femei i brbai, care ciungi, care chiopi, care orbi, a ntrebat-o sfntul: Ce dore ti s vezi mai nti: m rg ritarele sau pietrele cele preioase? Arat-mi ce voieti, a zis ea. Atunci Macarie a dus-o la nc perile unde erau femeile, zicnd: Iat mrg ritarele cele str lucitoare. Apoi, artndu-i lca urile b rbailor: Iat i pietrele cele nepreuite, pe care le-am ctigat pentru tine. Iar de nu te mulumesc acestea, eu i voi da banii napoi. Auzind aceste cuvinte, fecioara s-a ruinat i s-a c it foarte c nu din dragoste pentru Dumnezeu, ci din pofta de avuie, i ca i silit a dat acei bani, pe care cu iscusin sfntul i-a folosit pentru mntuirea ei. Iar n cealalt parte a vieii i-a folosit toat averea pentru folosul sracilor, nelipsind pe nimeni de ajutorul ei.