1. Specificul intrerpinderii ca obiect al evaluarii.

2. Necesitate si scopul evaluarii

3. Tipurile de valori si evaluari.
4. Principiile ce stau la baza evaluarii.

I. Specificul intreprinderii ca obiect al evaluarii.
Ca orice bun sau marfa, intrerpinderea poate fi supusa evaluarii. Conceptul care contribuie la
determinarea valorii de schimb a intrerpinderii tinind cont de caracteristicile interne si externe ale acesteia.
Deci procesul de evaluare ca atare poate fi privit ca un proces de determinare a valorii unui bun (care poate fi
si intrerpindere) la o data concreta luind in vedere factorii economici, fizici, financiari, sociali si de alta
natura care influenteaza valoarea finala.
Evaluarea in esenta constituie o problema economico-financiara a intrerpinderii complexa,
solutionarea careia duce la eficientizarea procesului de selectare a investitiilor, a procesului selectarii surselor
de finantare si a altor decizii financiare. Prin urmare evaluarea presupune procesul de determinare a
valorii intreprinderii sau al unei componente ale acesteia deseori efectuindu-se in scopul determinarii
capacitatii intreprinderii de a genera cash-flow-uri pentru proprietari.
Elementele principale care contribuie la determinarea valorii intreprinderii sunt:
a) Activul intreprinderii.
b) Profitul intreprinderii. (cash-flow-ul net)
c) Riscul afacerii.
d) Cursul de piata al intreprinderii (actiunea intreprinderii).
Deci valoarea este o caracteristica a unui bun atribuita acestuia in urma realizarii anumitor calcule
efectuate de catre un evaluator.
Valoarea intrerpinderii deseori este fondata pe notiunea de schimb, pretul fiind marimea de echilibru in
care vinzatorul si cumparatorul accepta tranzactia. In practica insa foarte des valoarea unui bun este apreciata
diferit de catre vinzator/ cumparator. Deci pretul de vinzare al unei afaceri poate sa depaseasca esential
valoarea reala a acesteia.
In procesul de evaluare trebuie de evidentiat obiectul evaluarii si subiectul evaluarii.
Subiectul activitatii de evaluare este de obicei acel care efectueaza propriu-zis evaluarea sau acel
care solicita sau comanda efectuarea unei evaluari. Este persoana fizica cu reputatie buna, cu studii
corespunzatoare si titular al certificatului de calificare al evaluatorului, in activitatea lor acestia trebuie sa se
conduca de anumite norme pe care le impartim in 3 grupe:
1) Norme legislative sunt fundamentate in actele legislative atit nationale cit si internationale. (
legea privind activitatea de evaluare in RM si Regulamentul provizoriu privind evaluarea
bunurilor imobiliare, Regulamentul cu privire la evaluarea obiectelor de proprietate intelectuala
I ndicatii metodologice privind determinarea valorii estimative a complexului patrimonial al
intreprinderii).
2) Normele profesionale - sunt prezentate prin standardele profesionale de evaluare elaborate de
organizatiile internationale anevar.com.
3) Normele etice elaborate de organizatiile internationale din domeniu care urmaresc in principal
linia de conduita a evaluatorului, bazate pe incredere, responsabilitate etc.
In conformitate cu legislatia RM si prevederile internationale, obiectul evaluarii constituie activele
corporale, necorporale sau financiare aflate la dispozitia intreprinderii.
II. Necesitatea si scopul evaluarii.
Scopul evaluarii consta in determinarea unei valori necesara beneficiarului pentru a lua o anumita
decizie. Deci acest proces intereseaza diferite persoane, organizatii, institutii.
Necesitatea evaluarii unei intrerpinderii apare atunci cand in viata intrerpinderii au loc unele
schimbari:
1) Modificari in marime si structura capitalului scoial.
2) Modificari in numarul si structura actionarilor.
3) Actiuni juridice cu scop patrimonial( restructurare, fuzionare, lichidare etc.)
4) In cazul tranzactiilor comerciale de vinzare cumparare a intrerpinderii.
5) Cu ocazia privatizarii.
Pentru fiecare din aceste situatii beneficiarul poate fi diferit:
a) Investitorii potentiali care intentioneaza sau au capacitatea de a investi noi resurse in
intreprinderea evaluata.
b) Actionarii - trebuie sa cunoasca evaluare pentru a sti perspectivele de evolutie a afacerilor
formindu-si astfel un comportament optim privind detinerea sau vinderea actiunilor sale.
c) Institutiile financiar-bancare au nevoie de a cunoaste rez evaluarii in scopul evidentierii nivelului
indatorarii, calitatea garantiilor, potentialul financiar pentru a lua o atitudine corecta privind clientul
respectiv.
d) Managementul intrerpinderii este permanent interesata in cunoasterea acestui indicator in
scopul gestionarii eficiente a afacerii date.
e) Statul este interesat in evaluarea intreprinderilor in special din considerente fiscale sau in scopul
privatizarii.
f) Salariatii in scopul solicitarii unei remunerari adecvate, corecte pentru munca depusa.
g) Furnizorii intreprinderii si ati creditori comerciali pentru fundamentarea si negocierea
termenilor de plata sau pentru argumentarea privind conversiunea datoriilor ( in actiuni, obligatiuni
etc).

Beneficiarii evaluarii:
Interni Externi
1. Actionarii.
2. Managementul intrerpinderii.
3. Salariatii.
4.
1. Investitorii potentiali.
2. Institutiile financiar-bancare.
3. Furnizorii.

III. Tipurile de valori si evaluari.
In practica putem intilni diverse tipuri de evaluari care le impartim dupa urmatoarele criterii:
1. In functie de obiectul evaluarii:
a) Evaluari de bunuri materiale.
b) Nemateriale.
c) Financiare.
d) Complexe ( de intrerpinderi privit ca un ansamblu de active susmentionate).
2. In functie de beneficiarii evaluarii
a) Pentru proprietarii intrerpinderii (in cazul vinzarii).
b) Pentru institutiile financiar bancare in scopul creditarii.
c) Pentru organele de stat in scopul impozitarii.
d) Pentru institutii judecatoresti in vederea miscarii sau lichidarii unei proprietati/intreprinderi.
e) Pentru persoane fizice: mostenitori, salariati.
3. In functie de metodele utlizate:
a) Evaluari efectuate in baza metodei cheltuielilor (metoda patrimoniala)
b) Metode bazate pe venit.
c) Evalure realizate prin metoda comparativa sau metoda de piata.
d) Metode mixte care pot folosi combinarea celor sus-mentionate.
4. In functie de scopul urmarit:
a) Metode economice urmaresc stabilirea valorii de piata.
b) Scopuri administrative de regula urmaresc stabilirea masei impozabile a unui bun evaluat.
5. In functie de caracterul evaluarii:
a) Evaluari benevole - din initiativa beneficiarului.
b) Evaluari obligatorii in cazul lichidarii, sau privatizarii.
Scopul evaluarii este fundamentat de alegerea bazei de evaluare ceea ce presupune alegerea tipului
de valoare care trebuie estimat sau determinat. Cea mai des intilnita valoare este valoarea de piata.
Tiputile de valori, sunt urmatoarele :
1. Valoatea pe piata este valoarea estimata pentru care un active sau bun, care poate fi
transactional la data evaluarii, intr-o tranzactie libera cu un marketing adecvat in care fiecare
parte actioneaza fara constringeri si in cunostinte de cauza.
2. Valuarea investitionala este valoarea proprietatii pentru un anumit investitor sau o categorie
de investitor, prin urmare aceasta valoare de regula diferade valoarea de piata, prin
performantele asteptate de acesti investitori si prin aprecierea diferita a riscurilor afacerilor.
3. Valoarea de inlocuire - reprezinta suma costurilor totale pentru producerea sau procurarea din
nou a unui bun, calculate in baza preturilor din momentul evaluarii.
4. Valoarea de lichidare este valoarea care se determina in momentul incheerii activitatii
respective dispune de un interval restrins de timp pentru a indeplini conditiile unei tranzactii
normale, prin urmare aceasta fiind considerabil mai mica decit valoarea de piata.
5. Valoarea pentru garantii bancare
6. Valoarea de asigurare
7. Valoarea ramasa
8. Valoarea de impozitare
La estimarea valorii de piata a intreprinderii trebuie de luat in consideratie o serie de factori
determinant ai acestei valori, impartindui in interni si externi.
Factorii interni- tin de capacitatea intreprinderii de a genera profit, capacitatea de indatorare, potential
de dezvoltare, cit si a parametrelor ca calitatea managementului intreprinderii, calificarea personalului, etc.
Factorii externi sunt de natura generala , care ii putem diviza, in factori : economici, politici sociali si
benefici.


IV.
In activitatea de evaluare exista un set de principia care stau la baza formarii valorii bunului sau #,
principalii dintre care ii putem imparti in 3 grupe :
1. Principiile bazate pe considerentele proprii
1.1. Pricipiul anticiparii - ne sugereaza ca la baza valorii intrepriderii stau benificiile viitoare asteptate,
prin urmare valoarea unui active da prioritate capacitatii de generare a prifituli de catre acest profit,
si nu pe totalutatea cheltuelilor effectuate pentru formarea acestui activ.
1.2. Principiul substitutiei mentioneaza ca atunci cind pe piata sunt mai multe bunuri similare, bunul
cu pretul cel mai mic v-a fi vindut primul. Acest principui supliniaza faptul ca un activ nu valoreaza
mia mult decit costul de inlocuire a tuturor elemente ale sale.
1.3. Principiul utilitatii - ne sugereaza intrucit # sau bunul este capabil intr-o masura mai mare sa
satisfaca necesitatile proprietarului cu atit valoarea acestuia trebuie sa fie mai mare.
2. Principiile bazate sau legate de exploatarea bunului
2.1. Principiul contributiei - ne arata ca valoara unui element al afacetii depinde direct de masura in
care acesta contribuie la valoarea intregii afaceri. Este principiul care ne face sa intelegem ca nu
toate costurile insemna valoare, si includerea unui active in structura # este rationala doar daca sporul
de valoare nu depaseste costurile de procurare a lui.
2.2. Principiul productivitatii marginale o data cu sporirea factorilor de productie teoretic sporesc si
veniturile , insa acest spor din ce in ce devine mai mic odata cu cresterea cantitatii. Respectiv
cresterea factorilor de productie se accepta pina in momentul cind crestarea veniturilor devine mai
mica decit cresterea cheltuelilor.
2.3. Principiul proportionalitatii ne indica faptul ca venitul maxim poate fi asigurat doar in cazul unei
anumite marimi si structure optime a factorilor de productie.
3. Principiile ce tin de situatia sau conjunctura pietei
3.1 Principiul cererii si ofertei - pretul unui bun sau # variaza direct dar nu neaparat cu cererea, in
acelasi timp variaza direct dar nu neaparat direct cu oferta.
3.2 Principiul concurentei de regula daca se urmareste o inviarare a luptei concurentiale pe piate
aceasta duce la diminuarea valorii #, in rezultatul diminuarii veniturilor asteptate.
3.3 Principiul divizarii economice - drepturile patrimoniale ale unei afaceri trebuie divizate sau
integrate in asa mod ca valoarea afacerilor sa fie maxima
3.4 Principiul utilizarii eficiente adica valoarea maxima a unei afaceri v-a fi obtinutadoar in cazul
celei mai eficiente utilizari. Acest principiu este definit ca utilizarea cea mai probabila a bunului, care este
posibila fizic, admisibila din punct de vedere legal, eficienta din punct de vedere economic din care va
rezulta cea mai mare valoare a bunului supus exaluarii.
In literatura de specialitate putem intilni si alte clasificari de evaluare. Vom enumera pricipalele dintrea
ele :
Valoarea # este echivalenta cu valoarea prezenta a fluxirilor viitoare anticipate, care deriva din
drepturile de proprietate a acesteia.
Valoarea este estimata la un anumit moment, momentul fiind in functie de informatiile cunoscute
numai la cel moment concret de timp.
Piata determina costul capitalului asteptat de investitori
Cu cit este mai mare valoarea activelor material a # cu atit este mai mare valoare in ansanblu a
acesteia.
In majoritatea cazurilor participatia de control are o valoare unitara mai mare decit participatia
minoritara, in cazul cind acestea sunt evaluate separate.



Definirea misiunii obiectul, scopul, subiectul, timpul. Se efectueaza diagnosticul.
Aplicarea metodelor de evaluare (bezate pe cheltuieli, venit, de piata, mixte).
..
Intocmirea raportului de evaluare unde sunt prezentate rezultatele evaluarii.

Problema. Factorul timp.
O intreprindere angajeaza un credit pe o perioada de 6 ani. Suma creditului 30000 lei. Rata dobinzii
constituie 12% care se calcula annual. Pe soldul neachitat. Fapt ce presupune ca la sf fiecarui an pe linga
dobinda calculata intrerpinderea ramburseaza bancii si o parte din suma de baza. Acestea impreuna formind
plata anuala. Plata care este aceeasi pe intreaga perioada de creditare. De determinat marimea dobinzii
anuale, partea din credit achitata annual si plata anuala datorata bancii.
Interval
Plata
anuala
(anitate)
Dobinda
Achitarea
creditului
Soldul
neachitat
1 7200 3600 3600 30000
2 7200 4032 3168 26400
3 7200 4412,16 2787,84 23232
4 7200 4746,7 2453,3 20444,16
5 7200 5041,1 2158,9 17990,86
6 7200 5300,17 1899,83 15831,96
Total 43200 27132,1 16067,9

a=30000*0,12/(1-1/(1,12)^6)=7200

Intreprinderea X estimeaza un cash flow in marime de 160000 lei pentru urmatorii 4 ani. Incepind din
anul 5 activul intreprinderii va creste cu 30%. Ca rezultat cash-flow-ul intreprinderii va creste cu aceeasi
marime pt urmatorii 4 ani. Prin metoda anuitatii de determinat valoarea actuala a cash-flow-urilor pt toti 8
ani.
1. Determinam cash flow-urile
I. 160000
II. 160000
III. 160000
IV. 160000
V. 208000
VI. 208000
VII. 208000
VIII. 208000
2. Calculam
VPA=A*(1-1/(1+r)^n)/r


Tabelul 1.
Pret Valoare
1. Suma de bani determinata in timpul
negocierii dintre vinzator si cumparator.
1. Suma de bani preconizata a fi obtinuta in
urma analizei bunului economic
2. Este numit/ stipulat de negociatorii
tranzactiei.
2. Este estimat de evaluator.
3. Pretul poate varia in dependenta de
cerere si alti factori ai pietei.
3. Este relativ constanta si se estimeaza in
dependenta de utilitatea si calitatile
bunului.

Situatii de reflectare a necesitatii evaluarii.
Evaluarea complexului patrimonial al intreprinderii sau a unei parti a acesteia.
1. In cazul vinzarii partiale a complexului patrimonial
2. In cazul gajarii unei parti din complexul patrim.
3. Pentru darea in arenda a unei parti din complexul patrimonial.
4. In cazul depunerii unei parti a complex patrim in calitate de cota parte in capital statutar al altei
intreprinderi.
5. La elaborarea buisness planului investitional al intreprinderii.
Aprecierea valorii masinilor si utilajelor este necesara in cazul:
1. Depunerii in gaj a masinilor si utilajelor intreprinderii.
2. Vinzarii separate a masinilor si utilajelor.
3. Asigurarii masinilor si utilajelor.
4. Transmiterii in arenda a masinilor si utilajelor.
5. In cazul evaluarii unui proiect investitional unde masina sau utilajul este obiectul investitiei.
6. In cazul depunerii ca cota parte in capitalul statutar a masinilor si utilajelor.
7. Organizarea in cazul darii in leasing.
Evaluarea proprietatii intelectuale este necesara in cazul.
1. Cumpararii unor astfel de active.
2. Determinarii prejudiciului cauzat reputatiei firmei prin actiunile altora sau altor
intreprinderi.
3. Organizarea francizei (vinzarea drepturilor de utilizarea a brand etc).
4. Transmiterea in capitalul statutar al altei intreprinderi.
5. Determinarea valorii activelor nemateriale pentru masurarea good-will-ului intreprinderii.