Laborator 5

DEPISTAREA FALSIFICARII VINULUI PRIN ANALIZE FIZICO-CHIMICE

1. Determinarea aciditii totale
Prin aciditate total sau aciditate titrabil se nelege suma substanelor cu reacie acid
(acizi organici, saruri acide) care se pot titra cu o soluie alcalin n prezena roului de fenol.
Prin aciditatea volatil se intelege suma acizilor volatili care se gasesc in vin fie liberi, fie sub
forma de sruri.
Reactivi
- hidroxid de sodiu 0,1 N lipsit de dioxid de carbon;
- rosu de fenol solutie 0,02 ; se dizolva la cald 0,02 g rosu de fenol in apa distilata,
se adauga 0,55 ml NaOH 0,1N si se aduce la 1litru cu apa.
Mod de lucru
Se introduc cu pipeta 10 ml must intr-un pahar conic de 250 ml si se titreaza cu hidroxid
de sodiu sub agitare continua, observand virarea materiilor colorante din must. Cnd musturile
provenite din struguri albi se nchid la culoare si devin gri brune se scoate cu bagheta o
picatura de vin si se amesteca cu doua picaturi rosu de fenol pe o placa de portelan pentru titrari.
Titrarea se continua picatura cu picatura incercand ca mai sus, dupa fiecare adaos, pana cand
indicatorul nu mai vireaza. Aceasta inseamna ca s-a ajuns in apropierea punctului de
neutralizare.
Din acest moment se mai adauga hidroxid de sodiu pana cand indicatorul vireaza in roz -
portocaliu pentru musturile provenite din struguri albi.
Aciditatea totala (in acid sulfuric) = (g/l)
Aciditatea totala (in acid tartric) = (g/l)
Aciditatea totala = (miliechivalenti/l)
in care:
- V - volumul solutiei de hidroxid de sodiu 0,1 N intrebuintat la titrare, (in ml);
- 0,0049 - cantitatea de acid sulfuric care corespunde unui ml de NaOH 0,1N, (in g);
- 0,0075 - cantitatea de acid tartric care corespunde unui ml de NaOH 0,1N, (in g).

2. Metode de dozare a alcoolului
Determinare gradului alcoolic al unui vin se poate face prin metoda ebulioscopica sau prin
metode care apeleaza la distilarea prealabila a vinului; in acest caz determinarea alcoolului se
face pe distilatul obtinut, cu ajutorul alcoolmetrului sau al balantei Mohr-Westphall etc.
In ultimul timp au inceput sa se foloseasca si metode chimice pentru deteminarea
alcoolului etilic.
In practica curent de analiza a vinurilor se foloseste mult metoda ebulioscopica. In
acest caz folosim ebulioscopul sau ebuliometru.
Dozarea alcoolului din vin cu ajutorul ebulioscopului si al ebuliometrului se bazeaza pe
faptul ca vinul este, in principal, un amestec de apa si alcool, iar apa si alcoolul pur au
temperaturi de fierbere diferite. Vinul, ca amestec de apa si alcool, va avea o temperatura de
fierbere intermediara.
In general, vinurile fierb la temperatura mai apropiat de 100
o
C, pentru ca au un continut
relativ scazut in alcool (8 16 % vol. alcool).
Corespondentele de grade alcoolice ale diferitelor temperaturi de fierbere a vinului se
gasesc gata calculate si inscrise fie pe rigleta ebulioscopului, fie pe discul ebuliometrului.
Metoda ebulioscopica are avantajul ca aparatele sunt solide, se mnuiesc usor, nu trebuie
sa se faca corectie de temperatura, iar durata unei analize este scurta.
Toate aceste avantaje fac ca metoda sa fie folosita larg in practica. Nu se obtin insa
rezultate bune decat la vinurile seci, sub 25 g/l extract sec, si la vinurile licoroase pana la 200 g/l.
Pentru aceste vinuri se va folosi una din celelalte metode amintite. Precizia rezultatelor este de o
zecimal.
Metoda ebuliometrica
Principiul metodei
Metoda se bazeaza pe determinarea intervalului de fierbere al vinului, plasat intre punctul
de fierbere al apei (100
o
C) si cel al alcoolului etilic (78,4
o
C), vinul fiind un amestec
hidroalcoolic.
Concentraia alcoolica a vinului este cu atat mai mare cu cat valoarea intervalului de
fierbere este mai scazuta fata de cea a apei.
Se deduce concentraia alcoolica, folosind un disc sau o rigla speciala de calcul.
Aparatura
Ebuliometrul Dujardin
Mod de lucru
Stabilirea punctului de fierbere al apei
In rezervorul curat al aparatului spalat in prealabil de 2 ori cu apa distilata, se toarna 20 ml apa
distilata. Se adapteaza termometrul, se incalzeste termosifonul pana la fierbere, mantaua de
racire a refrigerentului fiind goala, fara apa. Incalzirea se regleaza astfel incat vaporii de apa sa
paraseasca refrigerentul dupa 3 4 minute, dupa care se observa coloana de mercur. Se citeste
punctul de fierbere al apei, cand apar vaporii si coloana de mercur ramane stationara cel putin 2
minute.
Stabilirea punctului de fierbere al vinului
Rezervorul aparatului se spala de 2 ori cu cate 20-30 ml vin de analizat, turnat prin
refrigerent. Se introduce apa rece in mantaua de racire, 50 ml vin de analizat in rezervorul spalat,
se monteaza termometrul, se urmareste ascensiunea coloanei de mercur la incalzire pana devine
stationara timp de 1-2 minute si se noteaza temperatura de fierbere a vinului, in grade si zecimi
de grad.
Calculul concentratiei alcoolice.

Se fixeaza discul mobil astfel incat diviziunea corespunzatoare punctului de fierbere al
apei sa corespunda punctului 0 de pe scala alcoolmetrica.
Concentraia alcoolica, in procente de volum la 15
o
C, se determina citind diviziunea de pe
scala alcoolmetrica, care coincide cu diviziunea corespunzatoare punctului de fierbere al vinului.
Din concentraia alcoolica, in procente de volum la 15
o
C, se calculeaza concentraia alcoolica in
procente de volum la 20
o
C cu ajutorul tabelului 6.
Corespondena ntre concentraia alcoolica la 15
o
C si concentraia alcoolica la 20
o
C in
procente de volum (Jaulmes si Marignan)
Concentraia
alcoolica la
15
o
C
Concentraia
alcoolica la
20
o
C
Concentraia
alcoolica la
15
o
C
Concentraia
alcoolica la
20
o
C
Concentraia
alcoolica la
15
o
C
Concentraia
alcoolica la
20
o
C
6 6,03 14 14,06 25 25,08
7 7,03 15 15,06 30 30,09
8 8,04 16 16,06 40 40,08
9 9,04 17 17,07 50 50,07
10 10,04 18 18,07 60 60,07
11 11,05 19 19,07 70 70,06
12 12,05 20 20,07 80 80,05
13 13,05 21 21,08 90 90,03

3. Determinarea densitatii
Densitatea mustului se stabileste cu ajutorul densitatii relative si se foloseste pentru
calculul greutatii. Aceasta din urma este raportul dintre densitatea acelui corp si densitatea unui
corp de referinta, aflat intr-o stare data.
In cazul musturilor si vinurilor, se considera corp de referinta apa distilata la temperatura
de +4
o
C si la presiunea de 760 mm col. Hg, iar ca temperatura normala +200C. Practic,
densitatea relativa d , la +20C, se defineste prin raportul dintre masa unui volum de vin
la +20C si masa unui volum egal de apa distilata la +4
o
C.
Deoarece determinarea densitatii relative la vinuri se face cu o precizie de 0,0001 sau mai
mica, valorile obtinute pot fi considerate ca reprezentand valoarea densitatii, exprimata in g/ml.
In cazul musturilor densitatea relativa se determina prin metoda cu picnometru.
Metoda cu picnometru
Aparatura
- picnometre de 50 ml; Cele cu gatul lung vor avea gatul cu diametrul
interior de maxim 6 mm. Cele prevazute cu palnie vor avea reperul situat la
mijlocul gatului;
- termometre de la 030

C, cu diviziuni de 0,2 grade.

Pregatirea determinarii
Picnometrul se spala de mai multe ori cu apa distilata sau de 2 ori cu cate 10-15 ml alcool
etilic 90% vol. si de doua ori cu eter etilic, dupa care se usuca prin suflare de aer lipsit de praf.
Dupa curatire, picnometrul se fixeaza cu un inel de hartie de filtru. Apa distilata se fierbe o
jumatate de ora, se raceste la 18-20
0
C si se pastreaza intr-un flacon inchis, pentru a nu avea
dioxid de carbon. Musturile tulburi se filtreaza in prealabil printr-un filtru cutat.
Mod de lucru
Determinarea masei de apa a picnometrului
Masa de apa a picnometrului este masa volumului de apa distilata cu o temperatura de
20
0
C, continuta pana la reper, in picnometrul inchis cu dop.
Se cantareste la balanta analitica, cu precizie de 0,0002 g picnometrul gol, perfect curat si
uscat, dupa ce a stat deschis, pentru a lua temperatura camerei (m
1
).
Picnometrul se umple cu apa lipsita de dioxid de carbon pana la un nivel ceva mai sus de
reper si se verifica absenta bulelor de aer aderente la peretii interiori. Se sterge apoi picnometrul
si se mentine timp de circa 30 minute termostatat pe o baie de apa la 20+/-0,1
o
C. Se
indeparteaza excesul de apa de deasupra reperului cu ajutorul unei pipete capilare si se sterg
peretii interiori mic tampon de hartie de filtru. Se sterge apoi exteriorul cu o bucata de panza care
nu lasa scame, se inchide cu dopul si se cantareste imediat (m
2
).
masa de apa (m) = m
2
- m
1

in care:
m1 - masa picnometrului gol, (in g);
m2 - masa picnometrului plin, (in g).
Ca rezultat se ia media a trei determinari care nu difera intre ele cu mai mult de
0,002g. Masa de apa se verifica dupa cel mult 30 determinari sau dupa intreruperea folosirii
picnometrului.
Determinarea masei volumului de vin continut in picnometru
Dupa golirea apei, picnometrul se clateste cu vin de 2 sau 3 ori sau, daca este perfect curat
si uscat, se incarca cu vin, termostatat in prealabil la

18-20
o
C, pana la un nivel ceva mai sus de
reper. Se introduce in termostat sau baie de apa la 20+/- 0,1
o
C, unde se tine 1/2 ora, se
indeparteaza excesul de vin cu ajutorul unei pipete capilare si se sterge bine cu o bucata de panza
uscata si fara scame. Se inchide cu dopul si se cantareste imediat (m
3
).
Calculul densitatii relative
a) Fara corectie de vid:

in care:
- m - masa de apa a picnometrului, (in g);
- m
1
- masa picnometrului gol, (in g);
- m
2
- masa picnometrului plin cu vin, (in g).
b) Cu corectie de vid:

in care :
- 0,0012 este densitatea relativa a aerului uscat la 20
o
C si 760 mm col. Hg.
c) In raport cu apa la +4
o
C, cu corectie de vid:

in care:
- 0,9982 este densitatea relativa a apei la +20
0
C in raport cu apa la +4
0
C.
Precizia determinarii este de 0,0001.


4. Determinarea zaharului reducator
Principii. Generalitati. Prezentarea problemei
Prin zahar reducator se intelege totalitatea aldozelor si cetozelor care reduc complexul
cupro-tartric in mediu alcalin, iar prin zaharoza cantitatea de zahar hidrolizabil. Zaharurile
reducatoare se determina in filtratul vinului, defecat in prealabil cu acetat de plumb si sulfat de
sodiu, acetatul de plumb avand rolul de a precipita, sub forma de saruri de plumb, substantele
interferente, cum ar fi acidul tartric; iar sulfatul de sodiu, de a precipita excesul de acetat de
plumb.
Pentru determinarea cantitativa a zaharurilor reducatoare pot fi urmate
urmatoarele metode:
- metoda Bertrand (pentru cazuri de litigiu);
- metoda Schoorl;
- metoda refractometrica (metoda rapida folosita numai la preluarile de vin de la
producatori si la livrarile intre intreprinderile producatoare). In buletinul de analiza se
va arata metoda de determinare folosita.
Metoda iodometrica (SCHOORL)
Principii. Generalitati. Prezentarea problemei.
Se bazeaza pe titrarea iodometrica a excesului de oxid bazic de cupru ramas neredus de
zaharurile reducatoare; acesta reactioneaza cu iodura de potasiu, in mediu acid, cu formarea
iodurii cuproase si punerea in libertate a iodului. Iodul pus in libertate este apoi titrat cu Na
2
S
2
O
3
.
HO-Cu-O-Cu-OH + 4KI + 2H
2
SO
4
2CuI + I
2
+ 2 K
2
SO
4
+ 3H
2
O
I
2
+ Na
2
S
2
O
3
2NaI + Na
2
S
4
O
6


Reactivi
- Solutie saturata de acetat bazic de plumb (300 g acetat neutru de plumb se
tritureaza impreuna cu 100g PbO, se trece apoi intr-un pahar, se adauga 50ml apa
distilata, se acopera paharul si se incalzeste pe baia de apa pana ce masa galbuie la
inceput devine alba sau alb-roscata; se adauga apoi treptat 950 ml apa fierbinte si se
continua incalzirea inca cateva ore; se lasa apoi in repaus si se sifoneaza solutia
limpede, iar restul se filtreaza;
- Solutie saturata de sulfat de sodiu;
- Solutie de hidroxid de sodiu 1n;
- Solutie de acid acetic 0,5n;
- Solutie Fehling I: 69,30 g CuSO
4
se dizolva, cu apa distilata, la 1000 ml solutie;
- Solutie Fehling II: 346g sare Seignette si 100g NaOH se dizolva la 1000 ml
solutie;
- Solutie de iodura de potasiu 30% fara iodati si fara iod liber;
- Solutie de acid sulfuric 25%;
- Solutie amidon 1%;
- Solutie de tisulfat de sodiu 0,1n (25%); titrul solutiei se stabileste pe baza unei
solutii de iod 0,1n al carei titru, la randul lui, a fost stabilit cu dicromat de sodiu.
Pregatirea vinului pentru determinare
Defecarea vinului sec
Intr-o capsula de portelan se introduc cu pipeta 100 ml vin si se neutralizeaza cu NaOH 1n
aciditatea titrabila; se evapora apoi pe baie de apa pana la injumatatirea volumului; se
transvazeaza cantitativ intr-un balon cotat de 100 ml, se adauga 5 ml acid acetic si 10 ml acetat
bazic de plumb, dupa care se agita si se aduce cu apa la semn; se omogenizeaza si se lasa in
repaus cel putin 10 minute, dupa care se filtreaza si din filtrat se iau 50 ml intr-un balon de 100
ml; se adauga 5 ml solutie de sulfat de sodiu pentru precipitarea excesului de plumb, se agita si
se lasa in repaus minimum 10 minute. Se verifica daca a precipitat complet excesul de plumb,
prin adaugare de cateva picaturi de sulfat de sodiu, iar in caz contrar se mai adauga sulfat de
sodiu pana la reactia completa. Se aduce apoi la semn, se agita se lasa in repaus minimum 10
minute, dupa care se filtreaza. Din filtrat se preleveza 20 ml pentru determinarea zaharului
reducator.
Defecarea vinurilor dulci
Vinurile dulci se dilueaza de la inceput pentru a se ajunge la un continut de maximum 10
g/l, in felul urmator:
- daca vinul are pana la 10 g/l zahar, nu se dilueaza;
- daca vinul are pana la 20 g/l zahar, se dilueaza de 2 ori;
- daca vinul are pana la 50 g/l zahar, se dilueaza de 5 ori;
- daca vinul are pana la 100 g/l zahar, se dilueaza de 10 ori;
- daca vinul are pana la 200 g/l zahar, se dilueaza de 20 ori.
Dupa diluare, se iau 50 ml vin diluat, se introduc intr-un balon de 100 ml, se
neutralizeaza si se efectueaza defecarea. Din cauza diluarii, se vor adauga cantitati proportionale
de reactivi si anume cate 0,5 ml acid acetic 0,5n si 1 ml acetat bazic de plumb pentru fiecare 10
ml vin ca atare, nediluat. Dupa agitare se aduce la 100 ml, se omogenizeaza si se filtreaza. Se
preiau 50 ml filtrat se precipita excesul de plumb cu sulfat de sodiu, care se adauga in proportia
0,5 ml sulfat de sodiu pentru 1 ml acetat bazic de plumb. Pentru aprecierea continutului
aproximativ de zahar (g/l), se scade din extractul total (g/l) valoarea 20.

Mod de lucru
Se stabileste intai titrul solutiei de sulfat de cupru: intr-un vas conic de 250 ml se introduc
10 ml sulfat de cupru masurati exact cu biureta si 10 ml solutie sodica de sare Seignette. Se
adauga 20 ml apa distilata si se incalzeste pana la fierbere pe o sita de azbest, pentru 2 minute; se
raceste rapid intr-un curent de apa; se adauga 10 ml solutie de iodura de potasiu si 15 ml acid
sulfuric. Iodul pus in libertate se titreaza cu tiosulfat de sodiu in prezenta a 1 ml amidon pana ce
coloratia albastra murdara trece in alba galbuie si persista minimum 1 minut (V).
Pentru determinarea zaharului reducator, se iau intr-un vas conic 20 ml vin defecat si
diluat astfel ca sa contina maxim 1% zahar, se adauga 10 ml sulfat de cupru, 10 ml solutie sodica
de sare Seignette, dupa care se procedeaza mai departe ca la stabilirea titrului solutiei de sulfat de
cupru(V
1
).
Diferenta V-V
1
reprezinta volumul de solutie de tiosulfat de sodiu 0,1n care corespunde
cuprului redus de zaharul reducator din vin, iar din tabelul din tabelul 5 se evalueaza cantitatea
de zahar invertit corespunzator (in mg).
Zahar reducator exprimat in zahar invertit = (g/l)
in care:
- a - cantitatea de zahar invertit citita in tabelul 7. si exprimat (in g);
- m - dilutia stabilita la defecare ;
- A - volumul de vin luat initial pentru determinare, (in ml).
Tabelul 2. Continutul in zaharuri, in functie de tiosulfatul de sodiu folosit la titrare (Metoda
Schoorl)
Solutie 0,1n
de
Na
2
S
2
O
3
(ml)
Glucoza
(mg)
Fructoza
(mg)
Zahar invertit
(mg)
Lactoza
(mg)
Maltoza
(mg)
Cu
(mg)
1 3,2 3,2 3,2 3,9 5,3 6,4
2 6,3 6,4 6,4 7,9 10,7 12,7
3 9,4 9,7 9,7 12,6 16,0 19,1
4 12,6 13,0 13,0 17,2 21,4 25,4
5 15,9 10,4 16,4 21,8 26,8 31,8
6 19,2 20,0 19,8 26,5 32,3 38,2
7 22,4 23,7 23,2 31,1 37,7 44,5
8 25,6 27,4 26,5 35,8 43,3 50,9
9 28,9 31,1 29,9 40,4 48,9 57,3
10 32,3 34,9 33,4 45,1 54,6 63,3
11 35,7 38,7 36,8 49,4 59,8 70,0
12 39,0 42,4 40,3 54,4 65,7 76,3
13 42,4 46,2 43,8 58,9 71,2 82,7
14 45,8 50,0 47,3 63,5 76,8 89,1
15 49,3 53,7 50,8 68,1 82,5 95,4
16 52,8 57,5 54,3 72,9 88,1 101,8
17 56,3 61,2 58,0 77,5 93,7 108,1
18 59,8 65,0 61,8 82,3 99,5 114,4
19 63,3 68,7 65,5 87,0 105,1 120,8
20 66,9 72,4 69,4 91,6 110,7 127,2
21 70,7 76,2 73,3 96,4 116,5 133,5
22 74,5 80,1 87,2 101,2 112,3 139,8
23 78,5 84,0 81,2 106,0 127,9 146,2
24 82,6 87,8 85,2 110,7 113,6 152,6
25 86,6 91,7 89,2 115,6 139,4 159,0


DETERMINAREA FALSIFICARII COMPOTURILOR PRIN ANALIZE FIZICO-
CHIMICE

1. DETERMINAREA MASEI NETE I A PROPORIEI DE FRUCTE
Recipientul bine ters n exterior se cntrete cu precizie de 1 g.
Se deschide apoi recipientul i ntregul coninut se trece i se repartizeaz ntr-un strat uniform
pe un ciur, aezat deasupra unui vas tarat n prealabil, ale crui dimensiuni s asigure prinderea
cantitativ a lichidului scurs.
Ciurul trebuie s fie din estura de (latura ochiului de 4 mm), s aiba un diametru de 20 cm i un
cadru metalic cu nlimea de 1015 cm.
Se las s se scurg timp de 5 minute micnd ciurul, din cnd n cnd.
Se cntrete vasul cu lichid. De asemenea se cntrete recipientul dup golire, splare i uscare
(m
1
).

Masa net (m
2
) = m m
1


n care:
m masa recipientului plin, n g,
m
1
masa recipientului gol, n g.

m
2
m
3

% Coninut de fructe = 100
m
2

n care:
m
2
masa net, n g,
m
3
masa lichidului scurs, n g
2. DETERMINAREA ACIDITII TITRABILE- METODA POTENIOMETRIC
Aciditatea titrabil reprezint suma substanelor cu reacie acid (acizi organici, sruri acide)
care se pot titra cu o soluie alcalin.
Principiul metodei Se titreaz proba de analizat cu soluie de hidroxid de sodiu.
Aparatur Poteniometru cu electrod de sticl
Reactivi - Hidroxid de sodiu
- Soluie tampon cu pH cunoscut
Pregtirea probei din proba lichid se iau 20 ml sirop cu precizie de 0.01g. Cele 20 ml produs
se trec ntr-un vas conic de 250 ml cu 50 ml ap distilat i se amestec bine pentru omogenizare.
Cu ajutorul unei pipete se iau 25...100ml din proba obinut i se introduc ntr-un pahar
Berzelius. n soluie se introduce poteniometrul i se titreaz cu hidroxid pn la pH 6.
Se adaug lent hidroxid de sodiu pn la pH 7. n continuare se introduce hidroxid de sodiu n
fraciuni pn la atingerea pH-ului 8,3.
Calcul: Aciditatea total =
v v
v v
2
3 1
1 , 0
100 , cm
3
NaOHn/100g
n care: V
1
- volumul total al soluiei de analizat obinut din cantitatea de produs luat pentru
analiz, cm
3
V
2
- volumul soluiei de analizat, luat pentru determinare, cm
3
V
3
- volumul soluiei de hidroxid de sodiu 0,1 n folosit la titrare, cm
3
v - volumul produsului luat pentru analiz , g
Aciditatea total s-a exprimat n g acid malic prin nmulirea rezultatului cu 0,067
( miliechivalentul acidului malic)

3. DETERMINAREA SUBSTANEI USCATE SOLUBILE CU AJUTORUL
REFRACTOMETRULUI

Aceast metod de determinare a substanei uscate este folosit pe larg n multe sectoare
ale industriei conservelor, datorit rapiditii, permind un control eficace al procesului de
producie. Principiul de determinare se bazeaz pe relaia ce exist ntre indicele de refracie i
coninutul de substan solid. Pe acest principiu este construit refractometrul-zaharimetrul, care
are scara gradat n procente de zaharoz.
1. Principiul metodei
Se determin indicele de refracie la temperatura de 20C i din valoarea acestuia se
deduce coninutul de substane solubile exprimat n zaharoz, cu ajutorul unui tabel de
conversiune. Prin substane solubile se nelege concentraia exprimat n procente de
mas, a unei soluii apoase de zaharoz, care are acelai indice de refracie ca al produsuluide
analizat, n condiiile determinrii.
2. Aparatur
Refractometru prevzut cu scar gradat n valori ale indicilor de refracie cu
precizie de 0,0002 sau refractometru prevzut i cu scar gradat n procente
dezaharoz, cu precizie de 0,1%. Reglarea aparatului se face prin aducerea prismei
refractometrului la temperatura de 20C 0,5C. Se ridic prisma mobil, se pipeteaz dou
picturi de ap distilat pe prisma fix a refractometrului i se nchide imediat cu prisma mobil.
Se regleaz aparatul astfel nct s apar clar linia de separare a cmpurilor. Se deplaseaz
ocularul pn la suprapunerea reperului cu linia de separare acmpului luminos de cel ntunecos.
Refractometrul se consider reglat dac linia de separare este n dreptul indicelui de refracie de
1,3330 (indicele de refracie al apei).
3. Modul de lucru
Pe prisma fix a refractometrului, se picur cu ajutorul unei pipete 2-3 picturi din
proba (sirop) i se nchid prismele imediat pentru a mpiedica evaporarea probei. Se
deplaseaz ocularul pn la suprapunerea reperului cu linia de separare a celor dou cmpuri.
Apoi, n funcie de refractometru folosit, se citete fie direct coninutul procentual de substane
solubile, fie indicele de refracie, din care apoi se deduce coninutul corespunztor de substane
solubile, conform tabelului 13. Determinarea se execut la temperatura de 20 0,5C sau la
temperaturi diferite de aceasta cu maximum 5C. Se efectueaz dou determinri pe aceeai
prob.