Curs 7

II.3 Grupuri
II.3.1 Denit ie. Exemple
Denit ia II.3.1.1. Un grup G este o mult ime, mpreuna cu o operat ie binara
pe G, notata : GG G, (x, y) x y, astfel ncat:
(G1) (Asociativitate) (x y) z = x (y z), ()x, y, z G;
(G2) (Element neutru) ()e G astfel ncat x e = e x = x ()x G;
(G3) (Inversabilitate) ()x G()x
1
G astfel ncat x x
1
= x
1
x = e.
Daca n plus are loc:
(G4) (Comutativitate) x y = y x, ()x, y G,
spunem ca G este abelian sau comutativ.
Exemplul II.3.1.2. (i) (Z, +) si (Z
n
, +) sunt grupuri abeliene.
(ii) (Z, ) si (Z
n
, ) sunt doar monoizi. Dar pentru orice monoid M, mult imea
elementelor inversabile formeaza un grup, notat U(M).

In particular,
avem: U(Z) = {1, 1}, grup multiplicativ cu 2 elemente, U(Z
n
) =
{

k Z
n
| (k, n) = 1} grup cu (n) elemente.
Merita reamintita aici metoda de determinare al inversului unui ele-
ment

k U(Z
n
). Acesta se bazeaza pe urmatoarele observat ii: ind
date doua numere ntregi a, b Z

, cel mai mare divizor comun al

acestora este (a, b) = d ()k, l Z, ak + bl = d. De asemenea,
(a, b) = (a, ba). De exemplu, sa determinam inversul lui

3 n U(Z
47
).
Avem (3, 47) = 1, obt inut prin algoritmul lui Euclid astfel:
47 = 3 15 + 2
3 = 2 1 + 2
1
CC-Matematic a 2 2
de unde rezulta ca
1 = 3 2 1
= 3 (47 3 15) 1
= 3 47 1 + 3 15 1
= 3 16 47 1
Trecand la clase de resturi modulo 47, obt inem

1 =

3

16

1
=

3

16
Deci (

3)
1
=

16.
(iii) (M
n
(R), +) este grup abelian, dar (M
n
, (R), ) este doar monoid. De
fapt, U(M
n
(R)) = {A M
n
(R) | detA = 0} (si se noteaza de obicei
cu GL
n
, grupul general liniar de ordin n).
(iv) Fie X o mult ime si (X
X
, ) monoidul funct iilor denite pe X cu valori
tot n mult imea X. Atunci U(X
X
) = {f : X X | f biject ie }. Acest
grup se mai noteaza si cu S
X
. Reamintim ca o funct ie bijectiva se
mai numeste si permutare. Avem deci (S
X
, , 1
X
) grupul permutarilor
mult imii X (grup necomutativ daca |X| > 2). Daca X este nita,
|X| = n, atunci S
X
se mai noteaza si S
n
si |S
n
| = n!.
Cazul n = 3: putem considera X = {1, 2, 3}; vom reprezenta o funct ie
bijectiva f : X X printr-un tabel

1 2 3
f(1) f(2) f(3)

. Se obt ine
astfel
S
3
=

1 2 3
1 2 3

1 2 3
2 1 3

1 2 3
3 2 1

1 2 3
1 3 2

1 2 3
2 3 1

1 2 3
3 1 2

Notand 1 =

1 2 3
1 2 3

, f =

1 2 3
2 1 3

si g =

1 2 3
2 3 1

, atunci
avem: f
2
= g
3
= 1, g
2
=

1 2 3
3 1 2

, fg = g
2
f =

1 2 3
1 3 2

, gf =
fg
2
=

1 2 3
3 2 1

.
(v) Grupul diedral D
n
(grupul simetriilor poligonului regulat cu n laturi).
Vom prezenta doar cazul n = 4: consideram un patrat mpart it n 4
part i egale:
2 1
3 4
. Asupra acestui patrat vom efectua urmatoarele
transformari:
CC-Matematic a 2 3
Rotat ii n sens trigonometric n jurul centrului patratului:
R
0
:
2 1
3 4
, R
90
:
1 4
2 3
, R
180
:
4 3
1 2
, R
270
:
3 2
4 1
.
Reexii fat a de axele de simetrie:
S
|
:
1 2
4 3
, S

:
3 4
2 1
, S
/
:
4 1
3 2
, S
\
:
2 3
1 4
Fie D
4
= {R
0
, R
90
, R
180
, R
270
, S
|
, S

, S
/
, S
\
}. Atunci mult imea
D
4
este nchisa la operat ia de compunere a funct iilor (exercit iu: scriet i
tabla!). De exemplu, R
90
S
|
= S
\
, S
|
R
90
= S
/
. Cum operat ia
de compunere a transformarilor (funct iilor) este asociativa si ecare
transformare este inversabila (de exemplu, ecare simetrie este propria
sa inversa), rezulta ca D
4
este un grup necomutativ cu elementul neutru
R
0
.
Denit ia II.3.1.3. O submult ime H a unui grup G se numeste subgrup
daca:
(SG1) ()x, y H x y H
(SG2) e H
(SG3) ()x H x
1
H
(condit ia (SG2) nu e necesara; rezulta din (SG1) si (SG3)).

In particular, orice subgrup H este grup cu operat ia indus a, cu acelasi

element neutru.
Exemplul II.3.1.4. (i) {0} este subgrup n (Z, +). La randul sau, Z este
subgrup de exemplu n (Q, +).
(ii) Subgrupurile lui S
3
:
S
3
v
v
v
v
v
v
v
v
v
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
H
H
H
H
H
H
H
H
H
U
U
U
U
U
U
U
U
U
U
U
U
U
U
U
U
U
U
U
U
{1, f} {1, fg} {1, gf} {1, g, g
2
}
{1}
H
H
H
H
H
H
H
H
H
T
T
T
T
T
T
T
T
T
T
T
T
T
T
T
T
T
T
T
T
v
v
v
v
v
v
v
v
v
i
i
i
i
i
i
i
i
i
i
i
i
i
i
i
i
i
i
i
i
CC-Matematic a 2 4
(iii) Subgrupurile grupurilor (Z
12
, +) si (U(Z
12
), +) (unde U(Z
12
= {

1,

5,

7,

11}):
Z
12
J
J
J
J
J
J
J
J
J
J
p
p
p
p
p
p
p
p
p
p
p
{

0,

2,

4,

6,

8,

10} {

0,

3,

6,

9}
{

0,

4,

8} {

0,

6}
U
U
U
U
U
U
U
U
U
U
U
U
U
U
U
U
U
U
U
U
{

0}
M
M
M
M
M
M
M
M
M
M
M
M
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
U(Z
12
)
u
u
u
u
u
u
u
u
u
J
J
J
J
J
J
J
J
J
{

1,

5} {

1,

7} {

1,

11}
{

1}
H
H
H
H
H
H
H
H
H
u
u
u
u
u
u
u
u
u
u
Ordinul unui grup G este num arul de elemente al mult imii G (posibil
). Ordinul unui element x G este cel mai mic num ar natural n astfel
nc at x
n
= e (sau dac a nu exist a asemenea n ). Dac a x G, atunci
< x >= {e, x, x
2
, x
3
, . . .} este subgrup (numit subgrupul ciclic generat de
x) de ordin n egal cu ordinul lui x.
Teorema II.3.1.5. (Lagrange) Fie G un grup nit si H G un subgrup.
Atunci |H| | |G|.
Corolarul II.3.1.6. Fie G un grup nit de ordin |G| = n si x G. Atunci
x
n
= e.
Exemplul II.3.1.7. Fie p un numar prim. Atunci U(Z
p
) = {

1,

2, ...,

p 1}
si din Corolar rezulta

k
p1
=

1,

k U(Z
p
).

In particular, pentru orice
x Z prim cu p, avem x
p1
1(mod p) (teorema lui Fermat).
Aplicat ie: test part ial pentru detectarea numerelor prime:
Alegem x numar natural nedivizibil cu p;
Daca x
p1
(mod p), atunci p nu e prim.
Testam p = 35. Alegem x = 2. Avem 2
34
9(mod 35), deci p nu e prim.
Testam acum p = 341 = 11 31. Alegem x = 2. Atunci 2
340
1(mod 341),
deci rezultatul nu este sucient. Alegem si x = 3. Atunci 3
340
56(mod 341),
deci 341 nu e prim.
II.3.2 Grupuri ciclicen criptograe. Protocolul Die-
Hellman (1976)
Este o metoda prin care dou a p art i pot comunica prin mesaje secrete pe
un canal public de comunicat ie, f ara sa e nevoie de o tert a parte sau schimb
o-line; se bazeaza pe conceptul de cheie publica privat a:
CC-Matematic a 2 5
(i) Se fac publice urm atoarele elemente: un numar prim mare p si un
num ar g primitiv modulo p (adic a mult imea resturilor modulo p ale
numerelor g, g
2
, . . . , g
p1
coincide cu {1, 2, 3, ..., p 1}).
(ii) Utilizatorii Alice si Bob doresc s a stabileasc a o cheie secret a.
(iii) Alice alege o valoare aleatoare x Z
p
, calculeaz a a g
x
(mod p) si
trimite rezultatul lui Bob pe canalul public.
(iv) Analog Bob alege y Z
p
, calculeaz a b g
y
(mod p) si trimite rezultatul
lui Alice.
(v) Alice calculeaz a b
x
(g
y
)
x
(g
x
)
y
a
y
(mod p).
(vi) Bob obt ine acelasi rezultat.
(vii) K = b
x
= a
y
este cheia privat a care o vor utiliza n viitor.
Dac a un al treilea utilizator Eve urm areste comunicarea, atunci a a p, g, a,
b, deci are de rezolvat sistemul
g
x
a(mod p)
g
y
b(mod p)
pentru a descoperi cheia privat a k = a
y
= b
x
.

In practic a, aceast lucru este
foarte dicil.
Exemplul II.3.2.1. Fie p = 7, g = 3.
Alice alege cheia x = 1, iar Bob alege y = 2.
Alice calculeaza cheia sa publica a g
x
(mod p), a = 3 si o trimite lui
Bob.
Bob calculeaza cheia sa publica b g
y
(mod p), b = 2 si o trimite lui
Alice.
Alice calculeaza K b
x
(mod p), K = 2
Bob calculeaza k a
y
(mod p), K = 2
Deci K = 2 este cheia secretape care o vor folosi n viitor pentru a comunica
mesaje private.
CC-Matematic a 2 6
II.4 Inele. Corpuri
II.4.1 Denit ie. Exemple
Denit ia II.4.1.1. Un inel R este o mult ime, mpreuna cu doua operat ii
binare, notate + : R R R, : R R R, astfel ncat:
(R1) (R, +) este grup abelian.
(R2) (R,) este monoid.
(R3) (Distributivitate) x (y +z) = x y +x z, ()x, y, z R, (x +y) z =
x z +y z, ()x, y, z R
Proprietat i suplimentare
(i) Inel comutativ: x y = y x, ()x, y R.
(ii) Inel boolean: x x = x, ()x R.
(iii) Inel integru: ()x, y R \ {0}, x y = 0 (avem voie s a simplic am la
dreapta sau la st anga).
(iv) Corp: ()x R \ {0}, x este inversabil n raport cu operat ia .
Exemplul II.4.1.2. (i) (Z, +, ) este un inel comutativ integru.
(ii) (M
n
(R), +, ) este un inel necomutativ si cu divizori ai lui zero.
(iii) (Q, +, ), (R, +, ), (C, +, ), (Z
p
, +, ) (p prim) sunt corpuri comutative.
(iv) Exista si corpuri necomutative: corpul cuaternionilor H ( dupa nu-
mele matematicianului W.R. Hamilton), avand drept elemente tupluri
de forma q = (a, b, c, d) cu a, b, c, d R, cu operat ia aditiva - adunarea
pe componente. Pentru operat ia multiplicativa, notam 1 = (1, 0, 0, 0),
i = (0, 1, 0, 0), j = (0, 0, 1, 0), k = (0, 0, 0, 1). Atunci orice q H,
q = (a, b, c, d) se mai scrie q = a 1+b i +c j +d k. Denim operat ia
multiplicativa prin:
1 1 = 1
1 i = i 1 = i
1 j = j 1 = j
1 k = k 1 = k
i
2
= j
2
= k
2
= 1
i j = j i = k
j k = k j = i
k i = i k = j
CC-Matematic a 2 7
si extindem prin liniaritate la toate elementele lui H. Se obt ine astfel
pe H o structura de inel necomutativ, n care orice element q H\{0}
este inversabil, cu inversul: q
1
=
1
a
2
+b
2
+c
2
+d
2
(a 1 b i c j d k),
deci un corp necomutativ.
Teorema II.4.1.3. Orice corp nit k este comutativ si exista p, n N
cu p prim astfel ncat |k| = p
n
. Mai mult, oricare doua corpuri nite cu
acelasi numar de elemente sunt izomorfe (izomorsm de corpuri: biject ie
care pastreaza cele doua operat ii, elementele simetrizabile si inversabilitatea
n raport cu operat iile).
Un corp nit cu p
n
elemente se mai numeste si corp Galois si se noteaz a
GF(p
n
) sau F
p
n.
Construct ia unui corp Galois cu p
n
elemente: e P Z
p
[X] un polinom
ireductibil de grad n; atunci mult imea resturilor la mp art irea cu P formeaz a
corpul dorit n raport cu adunarea si nmult irea polinoamelor modulo P.
Pentru p = 2, asociind ec arui polinom a
0
+a
1
X+. . .+a
n1
X
n1
Z
2
[X]
secvent a coecient ilor sai (a
0
, a
1
, . . . , a
n1
) (Z
2
)
n
, obt inem o structura de
corp pe mult imea stringurilor binare de lungime n.
Exemplul II.4.1.4. Corpul GF(2
3
) (realizat pe mult imea (Z
2
)
3
).
Cautam un polinom de grad 3 ireductibil din Z
2
[X]; din cele 8 polinoame
existente, se verica usor ca doar X
3
+X+1 si X
3
+X
2
+1 sunt ireductibile.
Alegem de exemplu P = X
3
+ X + 1. Atunci resturile la mpart irea cu P
sunt:
0 000
1 001
X 010
X + 1 011
X
2
100
X
2
+ 1 101
X
2
+X 110
X
2
+X + 1 111
Pentru adunarea si multiplicarea modulo P, avem de exemplu
(X
2
+ 1) + (X
2
+X + 1) = 2X
2
+X + 2
= X(mod P)
si
(X
2
+ 1)(X
2
+X + 1) = X
4
+ X
3
+X
2
+X
2
+ X + 1
= X
4
+ 2X
2
= X
4
= X
2
+ X(mod P)
CC-Matematic a 2 8
Exercit iul II.4.1.5. Scriet i tabla nmult irii n (Z
2
)
3
folosind corespondent a
de mai sus si vericat i ca orice string diferit de 000 este inversabil.
Fie acum Bbbk un corp si k[X] = {a
0
+ a
1
X + . . . + a
n
X
n
| a
0
, a
1
, a
n

k, n N} inelul polinoamelor cu coecient i n k.
Proprietat i:
(i) k[X] inel integru.
(ii) (Teorema mpart irii cu rest) ()P, Q k[X], Q = 0, exist a n mod
unic doua polinoame C, R k[X], astfel ncat gradR < gradQ si
P = Q C + R.
(iii) (Teorema lui Bezout) Fie P k[X], a k. Atunci P(a) = 0
X a | P.
(iv) P k[X], gradP = n = P are cel mult n r adacini.
Consecint a II.4.1.6. Orice funct ie f : k k, unde k este un corp nit,
este polinomiala (solut ie: polinomul de interpolare Lagrange).
II.4.2 Aplicat ie n criptograe. Secret Sharing
Este metoda de a distribui un secret la un grup de participant i, ec arui
participant indu-i atribuit a cate o parte a secretului
1
. Secretul poate
reconstituit doar prin combinarea a cel put in un numar xat de participant i.
Ideea: asa cum doua puncte din plan determina n mod unic o dreapta( deci
o funct ie de gradul I), 3 puncte determina o parabola(o funct ie de gradul II),
etc., k puncte n plan vor determina n mod unic un polinom de grad k 1.
Fie n num arul participant ilor, k < n si S mesajul secret(un element dintr-un
corp nit k). Alegem la nt amplare k 1 elemente a
1
, a
2
, a
3
, ..., a
k1
k si
lu am a
0
= S. Construim polinomul
P(X) = a
0
+a
1
X +. . . +a
k1
X
k1
si calculam (i, P(i)) pentru i = 1, n (deci corpul k va avea mai mult de n
elemente). Fiecarui participant i se atribuie o pereche (i, P(i)) de elemente
din corpul k (cunoscut de tot i). Fiind dat orice grup de k participant i se
poate reconstitui polinomul si aa mesajul secret S = a
0
.
Exemplul II.4.2.1. Fie n = 5, k = 3, P =

2X
2
+

7X +

10 k = Z
11
.
Secretul este S =

10. Mesajele participant ilor sunt: P(

1) =

8, P(

2) =

10,
1
A. Shamir, 1979.
CC-Matematic a 2 9
P(

3) =

5, f(

4) =

4, P(

7) =

7. Alegem grupul de participant i (1, 2, 4). Atunci
polinomul reconstruit este:
P(X) =

8
(X

2)(X

4)
(

2)(

4)
+

10
(X

1)(X

4)
(

1)(

4)
+

4
(X

1)(X

2)
(

1)(

1)
si
S = P(0)
=

8

10
1

8
1
+

10

1
1

9
1
+

4

3
1

2
1
=

8

4

10

7 +

10

5 +

4

6
=

3 +

2 +

5
=

10
II.5 Latici si algebre Booleene
II.5.1 Latici
Laticile pot denite n dou a moduri: e ca mult imi cu anumite structuri
de ordine, e ca algebre (mult imi cu operat ii), ns a cele doua denit ii sunt
echivalente:
Denit ia II.5.1.1. O latice este un poset (L, ) cu proprietatea ca pentru
orice x, y L, exista sup{x, y} si inf{x, y}.
Reamintim ca pentru o submult ime X L se deneste marginea sa
superioar a - sau supremum - prin:
a = supX

()x X, x a
()b L astfel nc at x b, ()x X = a b
Analog denim marginea inferioara sau inmum:
a = infX

()x X, a x
()b L astfel nc at b x, ()x X = b a
Denit ia II.5.1.2. O latice este o mult ime L mpreuna cu doua operat ii
binare : L L L, : L L L astfel ncat
(L1) (Asociativitate) x(yz) = (xy)z, x(yz) = (xy)z ()x, y, z
L
CC-Matematic a 2 10
(L2) (Comutativitate) x y = y x, x y = y x ()x, y L
(L3) (Idempotent a) x x = x, x x = x ()x L
(L4) (Absorbt ie) x (x z) = x, x (x z) = x ()x, z L
Propozit ia II.5.1.3. Cele doua denit ii sunt echivalente.
Demonstrat ie. Def.II.5.1.1 Def.II.5.1.2: notam x y = sup{x, y} si x
y = inf{x, y}, ()x, y L.
Def.II.5.1.2 Def.II.5.1.1: relat ia de ordine este x y x y =
x ()x, y L
Exemplul II.5.1.4. (i) (P(X), , ) este o latice.
(ii) Fie X o mult ime. Atunci mult imile fuzzy peste X formeaza o latice
(reamintim ca o mult ime fuzzy peste X este data printr-o funct ie f :
X [0, 1]). Pe mult imea Fuzzy
X
= {f : X [0, 1]} punem relat ia
de ordine f g ()x X, f(x) g(x). Atunci sup{f, g}(x) =
max(f(x), g(x)) si inf{f, g}(x) = min(f(x), g(x)), ()x X.
(iii) Fie G un grup abelian cu operat ia notata aditiv. Atunci mult imea sub-
grupurilor sale formeaza o latice n raport cu incluziunea, cu
inf{H
1
, H
2
} = H
1
H
2
si sup{H
1
, H
2
} = H
1
+ H
2
= {h
1
+ h
2
| h
1

H
1
, h
2
H
2
}
(iv) Nu orice poset este o latice: e de exemplu, mult imea {1, 2, 3, 12, 18, 36}
ordonata prin divizibilitate. Atunci perechea (2, 3) nu are margine su-
perioara, iar perechea (12, 18) nu are margine inferioara.
(v) Mult imea numerelor ntregi (Z) cu x y = cmmdc(x, y) si x y =
cmmmc(x, y) este o latice.
(vi) Exemple de latici nite:

=
=
=
=
=
=
=

=
=
=
=
=
=
=

si

=
=
=
=
=
=
=

=
=
=
=
=
=
=

sunt (sin-
gurele!) latici cu 5 elemente.
CC-Matematic a 2 11
II.5.2 Algebre Boole
Denit ia II.5.2.1. O algebr a Boole este o mult ime B mpreuna cu: doua
operat ii binare : B B B, : B B B, o operat ia unara
()

: B B B si doua constante ( operat ii nulare ) notate 0, 1 B,

astfel ncat:
(B1) (Asociativitate) x (y z) = (x y) z, x (y z) = (x y)
z ()x, y, z B
(B2) (Comutativitate) x y = y x, x y = y x ()x, y B
(B3) (Idempotent a) x x = x, x x = x ()x B
(B4) (Absorbt ie) x (x z) = x, x (x z) = x ()x, z B
(B5) (Distributivitate) x(y z) = (xy) (xz), x(y z) = (xy)
(x z) ()x, y, z B
(B6) (Top si bottom)(primul si ultimul element) x1 = 1, x1 = x, x0 =
x, x 0 = 0()x B
(B7) (Complementaritate) x x

= 0, x x

= 1()x B
Deci o algebra Boole este o latice cu proprietat i suplimentare. Dar atent ie:
nu orice latice este si algebr a Boole. Fie de exemplu Fuzzy
X
mult imea
mult imilor fuzzy peste X, ca mai devreme, cu 0 funct ia constant a X
[0, 1], x 0 si 1 funct ia constanta X [0, 1], x 1 si complementarea
dat a de f

(x) = 1 f(x) (atent ie: nu este vorba despre derivata funct iei f!).
Atunci Fuzzy
X
nu este o algebra Boole, c aci de exemplu relat ia f f

= 1
este fals a ( max(f(x), 1 f(x)) nu este ntotdeauna egal cu 1 pentru oricare
x).
Corolarul II.5.2.2.

In orice algebra Boole au loc relat iiile:
(i) (x

= x
(ii) (x y)

= x

(iii) (x y)

= x

CC-Matematic a 2 12
Demonstrat ie. (i) Sa remarc am mai ntai c a x

e unicul element cu propri-

etatea (B7): daca exist a x
1
si x
2
, atunci
x

1
= x

1
1
= x

1
(x x

2
)
= (x

1
x) (x

1
x

2
)
= 0 (x

1
x

2
)
= x

1
x

2
si analog x

2
= x

1
x

2
, deci x

1
= x

2
. Acum armat ia (i) rezult a imediat.
(ii) Este sucient sa arat am c a (x

)(xy) = 1 si (x

)(xy) = 0.
Dar
(x

) (x y) = [(x

) x] y
= [(x

x) (y

x)] y
= [0 (y

x)] y
= (y

x) y
= (y

y) x
= 1 x
= 1
si analog (x

) (x y) = 0.
(iii) La fel.
Exemplul II.5.2.3. (i) (P(X), , , ()
c
, , X) este o algebra booleana.
(ii) ({true, false}, or, and, not, false, true) este o algebra booleana (se obt ine
din exemplul precedent pentru X o mult ime cu un singur element).
Observat ia II.5.2.4. Orice algebra booleana este si inel boolean si reciproc:
daca (B, , , ()

, 0, 1) e algebra booleana, atunci x +y = (x y

) (x

y)
si x y = xy determina (B, +, ) inel boolean (+ este echivalentul diferent ei
simetrice sau XOR); reciproc, daca (B, +, ) este inel boolean, atunci xy =
x +y + x y si x y = x y conduc la o algebra booleana cu x

= 1 x.
Teorema II.5.2.5. (M. Stone) Fie B o algebra booleana nita. Atunci exista
o mult ime X astfel ncat B

= P(X) (izomorsm de algebre Boole: biject ie
care pastreaza , , 0, 1 (rezulta ca pastreaza si ()

)).