REFERAT:TEHNOLOGIA CRESTERII ANIMALELOR

ELEMENTE DE ZOOTEHNIE GENERALA

SELECTIA SI POTRIVIREA PERECHILOR
Ameliorararea este inteleasa ca modificare a structurii genotipice a
populatiilor de animale in succesiunea generatiilor.Aceasta modificare are la
baza selectia,migratia,mutatia si driftul genetic.
Calitatea bazei ereditare a unui produs depinde in cea mai mare parte de
calitatile ereditare ale organismelor care au fost imperecheate pentru obtinerea
respectivei baze ereditare.Operatiunea de alegere a animalelor care se vor
produce este cunoscuta sub denumirea deselectie,iar felul in care sunt realizate
cuplurile in speranta obtinerii de genotipuri optimizate,reprezinta potrivirea
perechilor.
Selectia animalelor domestice
Selectia vizeaza separarea indivizilor dupa calitatile lor in vederea participarii
sau excluderii lor de la reproductie,deci de a produce noi genotipuri
asemanatoare sau de a le elimina din populatie.Organismele care au avut
insusiri de adaptare la diversii factori de mediu au rezistat,pe cand cei care nu s-
au putut adapta,au disparut.In cresterea dirijata,pe langa selectia naturala a
intervenit selectia artificiala,practicata de om in vederea obtinerii de avantaje de
pe urma animalelor crescute in conditii dirijate.
Prin selectie se poate asadar sa se promoveze la reproductie animalele ale
caror insusiri sunt utile si deci dorite,sau sa se indeparteze de la reproductie
animalele cu insusiri nedorite.
Criteriile selectiei artificiale
Urmarindu-se,ca in populatiile de animale domestice crescute in mod dirijat de
catre om,sa se atinga anumiti parametri morfologici si productivi de la animale
care sa aiba o anumita structura genotipica pe care sa o poata transmite
constant in generatiile succesive,criteriile selectiei sunt in principiu de doua feluri:
- fenotipice si genotipice.Selectia fenotipica se bazeaza pe productivitatea
animalelor in toata complexitatea sa si pe aspectele legate de exterior
si selectia genotipica,bazata pe aprecierea originii si a rudelor colaterale
ca si pe calitatea descendentilor.
Formele selectiei artificiale
Selectia artificiala poate imbraca mai multe forme :
- directional progresiv cand se vizeaza promovarea la reproductie a
indivizilor ce se prezinta ca plus variante pentru un caracter(de exemplu in
ceea ce priveste cantitatea de lapte,spor mediu zilinic de crestere,talie)
- directional regresiva cand sunt selectionate animale ce prezinta caractere
mai mici decat media populatiei(finetea fibrei de lana,consum specific de
hrana)
- stabilizatoare cand doreste consolidarea unui caracter si limitarea variatiei
sale in populatie
- disruptiva cand extremele dintr-o populatie sunt crescute independent
pentru a se obtine animale de tipuri diferite.
______________________________________________________________
Formele selectiei artificiale
1-directionarea progresiva; 2-directionarea regresiva, 3-stabilizatoare cu
alegerea valorilor medii;
4- stabilizatoare prin imperecherea plus cu minus variantele, 5-
disruptiva
Metodele de selectie
Selectia practicata de om poate lua in considerare numarul de animale
apreciate si modul in care sunt urmariti diversi parametri ce constituie obiective in
munca de ameliorare.In functie de numarul de animale care se supun aprecierii
selectia poate fi individuala,forma ce permite aprecierea cea mai complexa si
corecta si selectia in masa care propune alegerea de grupe de indivizi cu insusiri
asemanatoare.In raport cu modul de urmarire al atingerii anumitor
parametri,selectia poate fi in tandem si concomitenta .Selectia concomitenta are
la randul sau doua metode de realizare:metoda clasarii si metoda indiciilor de
selectie.
Efectul selectiei
Ca urmare a excluderii de la reproductie a unor indivizi cu genotipuri
nefavorabile,in populatie,in generatiile urmatoare se poate constata o alta
distributie a caracterelor,cu alte valori ale parametrilor statistici,mai ales a valorii
medii a caracterului care intereseaza.Aceste modificari produse atat la nivelul
caracterelor cantitative cat si a celor calitative,ca urmare a practicarii selectiei
poarta denumirea de efect al selectiei sau castig genetic.El este notat cu g si
reprezinta castigul genetic realizat pe generatie in urma practicarii selectiei.g
este direct proportional cu heritabilitatea caracterului (h)si cu diferenta de
selectie (i),respectiv:g=h * i.
Heritabilitatea(h) reprezinta un parametru genetic caracteristic populatiei si cu
valori diferite pentru diferite caractere,exprimand gradul de determinare genetica
al unui caracter.
Intervalul intre generatii (y) reprezinta durata de timp dintre data medie a
nasterii parintilor si data medie a descendentilor,avand valori caracteristice
pentru fiecare specie (taurine 5,3 ani;suine 2,7 ani;ovine 3,9 ani;cabaline 9,3
ani;gaini 1,5 ani)
Potrivirea perechilor
Prin potrivirea perechilor se vizeaza ca in contextul stabilirii cuplurilor mascul-
femela sa se fixeze in baza ereditara a descendentului,acele particuaritati
selectionate la animalele de prasila.Tinand cont de gradul de asemanare
fenotipica sau de gradul de asemanare genotipica,imperecherile se pot regasi
sub patru forme:
- imperecheri heterogene, animale care se deosebesc intre ele prin unul
sau mai multe caractere fenotipice.
- imperecheri omogene intre animale asemanatoare din punct de vedere
morfoproductiv
- imperecheri neanrudite intre animale neanrudite,care nu au stramosi
comuni in pedigreu
- imperecheri inrudite intre animale in ale caror pedigree se regasesc unul
sau mai multi stramosi comuni
O atentie deosebita trebuie acordata imperecherilor inrudite care se soldeaza
cu cresterea gradului de homozigotie in populatie,respectiv se constata o
crestere a consagvinitatii.Aceasta poate avea efecte dorite,dar si numeroase
efecte nedorite.
In practica zootehnica acest tip de imperecheri este folosit cu mult
discernamant in cazuri speciale cum ar fi formarea de rase noi,sau in cazul
formarii de linii consangvinizate utilizate ulterior pentru obtinerea de hibrizi ce
manifesta un pronuntat efect de heterozis.
Metode de crestere folosite la animalele domestice
Prin metode de crestere se inteleg modalitatile in care sunt cuplate animalele
tinand seama de rasa sau grupele de indivizi carora le apartin.Legat de acest
mod de abordare in practica se deosebesc trei metode de crestere:
Crestere in rasa curata,asa cum arata si numele presupune folosirea
la productie a unor animale din aceeasi rasa.Aceasta asemanare conduce la
obtinerea unor produsi considerati tot de rasa curata,avand unele
particularitati biologice:mare constanta si putere in transmiterea
caracterelor,specificitate ingusta privind cerintele fata de conditiile de
mediu,plasticitatea mai redusa in ceea ce priveste modificarea directionata a
unor insusiri pe care le au,o slaba putere de adaptare la conditii diferite fata
de cele in care au crescut si s-au format parintii.
1. Crestere prin incrucisare.Consta in folosirea de animale ce apartin unor
rase diferite,deci avand origine si baza ereditara diferita.Aceasta metoda
mai este cunoscuta si sub denumirea de metisaj,iar produsii obtinuti se
numesc metisi.Metisii prezinta unele insusiri biologice favorabile scopurilor
economice ale omului,ceea ce face ca metoda metisarii sa fie larg folosita.
Incrucisarea poate fi practicata in diverse forme care nu se exclud, dar care
sunt clasificate in functie de doua criterii :numarul de rase folosit si scopul urmarit
.
Incrucisarile de ameliorare.Se bazeaza pe posibilitatea schimbarii frecventei
genotipurilor intr-o populatie apeland la migratie prin formele sale.In aceasta
categorie sunt incluse: incrucisarea de transformare,incrucisarea de infuzie si
incrucisarea pentru formarea de rase noi.
Incrucisarea de transformare se practica pentru a inlocui o rasa locala de
animale cu insusiri necorespunzatoare,cu alta rasa ce se preteaza a fi crescuta
in acelasi areal.Metoda presupune folosirea femelelor din populatia locala
imperechiate cu masculi din rasa amelioratoare.Dupa cca 4 generatii de actiune
a rasei amelioratoare,produsii generatiei F5 se cresc in sine,considerandu-se ca
proportia de sange de la rasa amelioratoare a depasit 92%.
Incrucisarea de infuzie se practica de regula pentru rasele obtinute initial prin
absortie si la care se manifesta unele caractere mostenite de la rasa locala.
Incrucisarea pentru formarea de rase noi se practica de regula pe popultatii
mai mici,folosind diverse rase considerate,de catre cei care se ocupa de
formarea rasei noi,ca pot contribui la inducerea unor caractere dorite .Aceste
incrucisari sunt mai rar folosite si se desfasoara dupa protocoale particulare.
Incrucisarile de productie Au ca scop imediat obtinerea de avantaje
economice pe baza manifestarii de catre metisi a fenomenului de heterozis.Sunt
folosite doua sau mai multe rase ceea ce conduce la urmatoarele tipuri de
incrucisari de productie:
Incrucisarea industriala simpla constand in folosirea a doua rase,metisii de
prima generatie fiind folositi exclusiv in scopuri productive
Incrucisarea industriala mixta consta in folosirea a trei rase.Metisii F1 obtinuti
dintre doua rase se incruciseaza cu cea de a treia rasa,iar produsii obtinuti sunt
folositi in scopuri productive.
Incrucisarea alternata presupune folosirea a doua rase cu mentiunea ca din
fiecare generatie,o parte din femele metise retinute pentru prasila fiind
imperecheate alternativ cu masculi din rasele initiale.
Incrucisarea rotativa se bazeaza pe folosirea a 3 sau 4 rase.Se porneste de la
doua rase si succesiv,o parte din femelele metise sunt imperecheate succesiv cu
masculii din rasele desemnate a participa la acest tip de incrucisari.
Crestere prin hibridare este o metoda de crestere in care sunt
imperecheate animale apartinand aceluiasi gen,dar din specii
diferite.Produsii obtinuti poarta numele de hibrizi.Aceste animale hibride au
o buna plasticitate,valorifica bine hrana,sunt rezistente la conditiile de
mediu si la alte solicitari,dar sunt in general infecunzi sau au fecunditatea
foarte scazuta,de regula infecunditatea manifestandu-se la masculi.Sub
aspect morfologic metisii seamana ca aspect cu tatal, iar ca dezvoltare
corporala cu mama.
Hibrizii genului Bos sau putut obtine hibrizi intre indivizi din acelasi subgen sau
intre indivizi de genuri diferite.
Hibrizii subfamiliei Equine Aceasta subfamilie include cabalinele,asinii si
zebrele .Intre cabaline si asini,in functie de sexul genitorilor se obtine catarul sau
bardoul.Intre cabaline si zebre se obtin zebroizii.
Hibrizii genului Ovis.Intre rasa Merinos si Muflonul salbatic s-a obtinut
Merinosul de munte,iar intre Merinos precoce si Arthar s-a obtinut Arharo-
Merinosul de Cazahstan.
La porci pot fi realizate unele hibridari, dar care nu prezinta importanta
economica.
BIBLIOGRAFIE
ST.DIACONESCU,CARMEN NICOLAE ,,TEHNOLOGIA CRESTERII
ANIMALELOR U.S.A.M.V Bucuresti,Departamentul de Invatamant la
Distanta,Bucuresti 2006