Surse proprii de finantare

Finantarea reprezinta alocarea de fonduri din surse particulare, ale bugetului de stat
sau de la organisme i institu ii interna ionale, n scopul crerii i func ionrii unei
ntreprinderi, unui organism sau pentru aplicarea unei politici economice.
Primul pas pe care un intreprinzator trebuie sa-l faca este estimarea cat mai precisa a
sumei de bani necesare afacerii, indiferent de etapa ciclului de viata al afacerii (capital pentru
demararea afacerii, pentru functionarea firmei pe termen scurt sau pentru dezvoltare strategica
pe termen lung).
Pregatirea unei proiectii realiste a necesarului de finantare presupune luarea in considerare a
unei game largi de costuri asociate cu planul de afaceri, ajutand si la prezentarea in fata unui
creditor sau investitor caruia ii demonstreaza faptul ca va intelegeti afacerea si piata in care
aceasta actioneaza.Ideea despre finantare pe care o au majoritatea intreprinzatorilor este de a
acumula banii necesari afacerii din orice sursa, pe orice cai, in orice cantitate si cat mai usor
posibil. Din pacate, aceasta abordare nu tine cont de faptul ca obtinerea banilor pentru afacere
implica o multime de compromisuri, atat financiare cat si nefinanciare, bune sau relea!i.
Dar firmele au nevoie de mai mult decat o simpla suma de bani, ele au nevoie de bani
"inteligenti#, ceea ce presupune ca acesti bani aduc impreuna cu ei si sprijin si consultanta
pentru afacere. $stfel de finantare poate fi o finantare garantata de o organizatie
guvernamentala, situatie care permite mentinerea proprietatii intacte pana in momentul in care
veti dori sa vindeti o parte din actiunile firmei.
Indiferent daca se urmareste obtinerea unui imprumut bancar sau gasirea unui investitor care
sa aduca afacerii capitalul de care are nevoie, procesului de cautare trebuie sa i se acorde
aceeasi atentie ca si, spre e%emplu, introducerii unui produs nou sau cumpararii unei afaceri.
Procesul alegerii unei modalitati corespunzatoare de finantare a afacerii este mai mult arta
decat stiinta. &rebuie sa se ia in considerare o multitudine de factori si sa se evalueze in
conte%tul propriei afaceri si a nevoilor acesteia.
In functie de etapa din ciclul de viata al firmei necesarul de finantare este diferit si
posibilitatile de gasire a surselor corespunzatoare difera.
In etapa de lansare, firmele au probleme in ceea ce priveste asigurarea capitalului necesar
pentru functionare deoarece prezinta un risc ridicat pentru creditori sau investitori. 'ezultatul
acestei situatii este faptul ca mai mult de ()* dintre afacerile nou infiintate sunt finantate din
resursele personale ale intreprinzatorului, cum ar fi economiile, dobanzile sau credite
personale. &ot aici un rol important il joaca familia si prietenii, care asigura o parte din banii
necesari demararii afacerii. In acest stadiu este de nepretuit dorinta si perseverenta in cautarea
de surse de finantare, atat personale cat si guvernamentale.
+irmele in etapa de dezvoltare si crestere sunt de obicei suficient de stabile in functionare
pentru a nu avea in mod constant probleme cu flu%ul de numerar. Daca firma are succes,
fondurile generate de firma vor acoperi in cea mai mare parte necesitatile firmei. &ipic,
firmele au la dispozitie mult mai multe surse de finantare datorita faptului ca au deja o istorie
a activitatii, o valoare stabilita, un istoric al creditului etc. In plus, faptul ca firma are clienti si
furnizori constanti, proceduri interne de functionare eficiente, planuri de afaceri mai realiste si
mai bine puse la punct, campanii de mar,eting si promotionale mai bine realizate si
fundamentate ajuta la crearea unei increderi atat din partea potentialilor creditori cat si a
potentialilor investitori.
Daca firma a fost profitabila, modalitatea preferata de finantare este creditul.
In etapa de declin apar probleme cu flu%ul de numerar, iar posibilitatile de finantare ale firmei
se vor reduce mai ales in cazul in care si piata pe care firma actioneaza este in restrangere.
$stfel, c-iar daca istoric firma are credibilitate, situatia curenta va impiedica obtinerea facila
de fonduri pentru continuarea derularii operatiunilor sau pentru realizarea altor obiective. .u
trebuie uitat ca atat institutiile de credit cat si investitorii potentiali, inainte de a acorda credit
sau de a investi isi vor face propriile aprecieri asupra viabilitatii afacerii si asupra planului de
afacere propus.
Sursele de finantare ale afacerilor.
In 'omania, datorita lipsei legislatiei si a institutiilor specializate in sustinerea si
promovarea I//, avantajul datorat ine%istentei unei concurente reale este practic anulat.
Principala problema nu o reprezinta ideile sau dorinta de munca, ci aspectele privind
finantarea afacerii, cel putin in perioada de inceput.
0onditie esentiala pentru dezvoltarea viitoare a firmei este sa dispuna de o finantare
corecta si completa, intrucat fara un capital suficient, care sa confere siguranta ca afacerea se
va dezvolta in continuare, firma va trai de pe o zi pe alta, din e%periente, nivelul de risc fiind
crescut. In aceasta situatie firma este e%trem de vulnerabila.
Intreprinzatorul trebuie sa asigure fondurile necesare crearii celor trei tipuri principale de
capital utilizate in activitate1
-capitalul fi% - imobilizat in activele fi%e, cu rol de formare a fondurilor permanente ale
firmei (cladiri, terenuri, autove-icule, ec-ipamente, instalatii, utilaje etc.) si care constituie
infrastructura de sustinere a firmei2
-capitalul circulant - care reprezinta fondurile circulante ale firmei si asigura continuitatea
desfasurarii activitatii2
-capitalul pentru dezvoltare - care este afectat e%tinderii afacerii, sc-imbarii directiei initiale
a activitatii si diversificarii acesteia.
In general, sursele (posibilitatile) de finantare ale unei afaceri pot fi grupate ca in figura 3..
Sursele de finantare ale afacerilor
Interne1 4%terne1
A. Finantarea din venituri personale - Diverse programe si proiecte
- Investitia intreprinzatorului2
- Investitiile partenerilor (asociatilor)2
- Investitiile prietenilor si ale rudelor2
- Investitiile actionarilor.
B. Finantarea prin credite
- 0reditele bancare2
- Incubatoarele de afaceri2
C. Alte surse de finantare
- 0reditul comercial2
- 5btinerea platii anticipate de la clienti2
- Inc-irierea sau locatia2
- 0umpararea in rate2
- $rendarea2
- Participarea la profit2
- 4misiunea de obligatiuni2
- Donatiile si imprumuturile fara dobanda. +I6. 3.
/arimea fondurilor necesare este dependenta de tipul si amploarea afacerii si de stadiul in
care se gaseste afacerea. Pe parcursul formarii si functionarii unei firme, in functie de etapa in
care se gaseste, intreprinzatorul va avea acces la anumite surse de finantare. $ceasta datorita
faptului ca multi investitori nu sunt doritori sa investeasca intr-o afacere in perioada de
inceput a acesteia, considerand ca riscul este prea mare, investitia urmand a fi facuta doar
dupa ce afacerea ajunge la maturitate, in momentul in care firma a facut deja dovada
viabilitatii. Potentialii investitori pentru participarea lor la capital tin cont, de asemenea, de
stadiul afacerii si de gradul de risc pe care aceasta o implica. Din acest motiv, intreprinzatorul
are datoria sa investig-eze toate posibilitatile de finantare de care dispune, pentru a putea lua
cea mai avantajoasa -otarare posibila in momentul respectiv.
Sursele de finantare interna.
A. Finantarea din venituri personale
In aceasta situatie, banii necesari pentru finantarea afacerii provin din economiile personale
ale intreprinzatorului, a eventualilor parteneri, rude si7sau actionari. 0apitalul este denumit
capital de risc, deoarece aceste fonduri pot fi pierdute in caz de esec al afacerii.
$vantajul principal al acestui mod de finantare il constituie faptul ca fondurile utilizate nu
trebuie rambursate, participantii la formarea capitalului recuperandu-si investitiile din
beneficiile firmei. Dar, dezavantajul cel mai important este ca investitorii trebuie consultati la
luarea deciziilor, reducandu-se astfel gradul de independenta al intreprinzatorului.
- Investitia intreprinzatorului
4ste cea mai frecvent utilizata sursa de finantare, fiind influentata de originalitatea si eficienta
ideii, economiile disponibile, natura si valoarea bunurilor sale personale ce pot deveni active
ale firmei sau care pot fi ipotecate pentru obtinerea unui imprumut. Indiferent de forma de
proprietate adoptata, proprietarul trebuie sa furnizeze cel putin jumatate din capitalul initial
necesar datorita faptului ca un investitor nu va putea fi convins sa investeasca daca vede ca
proprietarul nu participa cu fonduri substantiale la afacere, iar un intreprinzator putin angajat
financiar nu prezinta garantia unei suficiente motivari pentru a lupta pentru succesul afacerii.
/ai mult, cu cat va fi mai mare investitia intreprinzatorului, cu atat mai mare va fi si puterea
sa de a controla afacerea si tot cu atat vor fi mai mari drepturile sale.
- Investitiile partenerilor (asociatilor)
8unt o sursa de finantare a unei afaceri, cu motivatia fie a idei comune de la care porneste
afacerea, fie necesitatea asigurarii unui capital de pornire suficient. In functie de marimea
fondurilor investite si de drepturile si responsabilitatile lor, partenerii pot fi parteneri generali
(cu raspundere solidara si nelimitata fata de creditorii firmei) si parteneri cu raspundere
limitata, care raspund numai pana la nivelul contributiei lor.
- Investitiile prietenilor si ale rudelor
4ste printre cele mai utilizate surse de finantare pentru intreprinderile mici si mijlocii, bazata
pe legaturi interpersonale speciale. Dar implica o serie de probleme specifice cum ar fi1
posibilitatea aparitiei de interventii si interferente nedorite in problemele operationale ale
firmei, politica afacerii etc., din partea rudelor care au investit2 sau posibilitatea deteriorarii
relatiilor cu rudele care au investit in afacere in cazul in care firma esueaza, in conditiile in
care intreprinzatorul nu a fost corect in ceea ce priveste prezentarea riscurilor.
- Investitiile actionarilor
Investitiile actionarilor denumite investitii publice, constituie sursa de finantare care asigura
cea mai puternica infuzie de capital pentru o afacere. 9ansarea publica a unei afaceri, prin
emiterea si vanzarea de actiuni, este o operatiune comple%a. 8ocietatea pe actiuni este
considerata una din inventiile care au adus prosperitate, oferind avantajul atragerii
disponibilitatilor banesti ale populatiei si folosirea lor eficienta prin investitii in afaceri de
volum mare.
$ctionarii, cei care cumpara actiunile, sunt proprietarii partii din societate pe care au
cumparat-o sub forma de actiuni. 4i pot vinde aceste actiuni la pretul stabilit, in functie de
cerere si oferta, la bursa de valori, recuperandu-si astfel banii investiti. In plus, ei incaseaza
dividende, adica parti din profitul total care le revin in functie de numarul de actiuni detinute.
In cadrul adunarii generale a actionarilor isi pot e%ercita dreptul de vot (o actiune : un vot) in
legatura cu problemele a caror rezolvare revine, prin statut, adunarii generale a actionarilor.
$vantajele acestei surse de finantare sunt1 fonduri financiare considerabile, cotarea la bursa,
crearea si imbunatatirea imaginii firmei, utilizarea in locul numerarului a propriilor actiuni
pentru ac-izitionarea altor afaceri, atragerea si pastrarea angajatilor valorosi, evitarea
problemelor create de plata dobanzilor in cazul creditelor, etc..
Dezavantajele sunt1 comple%itatea operatiunii de lansare publica a firmei (consum mare de
timp si bani), obligatia de raportare periodica si publicare a unor situatii financiare,
documente operationale care prezinta interes pentru actionari, raspunderea in fata actionarilor,
posibilitatea pierderii dreptului de control asupra afacerii, etc..
0riteriile de evaluare a oportunitatii investitiei sunt1 calitatile de manager ale
intreprinzatorului sau de cele ale ec-ipei manageriale, abilitatile in administrarea fondurilor
financiare, cunoasterea e%acta a obiectivelor urmarite, planificare riguroasa a modalitatilor de
atingere a scopurilor propuse, capacitatea de inovare, inventivitatea, etc..
B. Finantarea prin credite
4ste o modalitate de finantare care are menirea de a completa capitalul necesar initierii
afacerii si desfasurarii activitatii curente. 0u toate ca de cele mai multe ori este inevitabila
utilizarea creditelor, este recomandabil ca intreprinzatorul sa apeleze la ele cat mai rar posibil,
deoarece limiteaza marja de libertate a intreprinzatorului prin clauzele contractului de
creditare, a marimii dobanzilor, participarea creditorilor la conducerea firmei, supervizarea
unor -otarari etc.
- Creditele bancare
0reditul bancar constituie o forma de ajutor financiar acordata de catre o institutie bancara sau
un consortiu bancar unei persoane fizice sau juridice aflate in dificultate financiara, ajutor
platibil la o anumita scadenta fi%ata de banca si pentru care aceasta incaseaza dobanzi si
comisioane. ;ancile acorda intreprinderilor mici si mijlocii urmatoarele tipuri de credite1
-credite de trezorerie2
-credite comerciale2
-credite pentru investitii2
-credite de e%port.
4lementele constitutive ale creditului bancar a)i sunt1
<- suma creditata2
< -rata dobanzii -2 procentul ce se aplica sumei creditate pentru a calcula dobanda2
< -dobanda - principalul venit al institutiei bancare2
<- rata creditului -2 suma de creditat aferenta diferitelor segmente de timp in care se va
rambursa creditul2
< -perioada de gratie -2 perioada de timp in care beneficiarul creditului nu plateste rate de
credit, ci doar dobanzile aferente. $cordarea acestei perioade este optionala pentru institutia
bancara, fiind acordata cu prioritate clientilor cu o buna reputatie sau a caror afacere este
suficient de profitabila pentru a garanta rambursarea la termen a creditului si plata dobanzilor.
< -perioada de rambursat -2 perioada in care clientul trebuie sa ramburseze suma totala
-creditata, inclusiv perioada de gratie (daca s-a acordat). 8uma totala creditata cuprinde suma
- creditata plus dobanda aferenta.
0reditul bancar se acorda diferentiat ca marime, termen de scadenta si dobanda, in functie de
destinatie si garantiile oferite. 9a acordarea unui credit, bancile verifica bonitatea
solicitantului si posibilitatea acestuia de a oferi garantii.
Principalii indicatori prin care se apreciaza bonitatea solicitantului de credite sunt1
- lic-iditatea patrimoniala2
- solvabilitatea patrimoniala2
- rentabilitatea capitalului social2
- rentabilitatea capitalului propriu2
- rentabilitatea in functie de costuri2
- gradul de indatorare al firmei2
- viteza de rotatie a activelor circulante.
;anca verifica urmatoarele aspecte la o intreprindere mica si mijlocie inaintea acordarii
creditului1 - situatia economico-financiara2
- evolutia previzibila a domeniului de activitate al firmei si al mediului de afaceri zonal2
- calitatea managementului firmei2
- situatia concurentei directe2
- inzestrarea te-nico-materiala a firmei2
- etapa de viata in care se gasesc produsele firmei2
- adaptabilitatea firmei la fluctuatiile pietei si la conditiile impuse de legislatie.
In general, dosarul cuprinzand cererea de creditare trebuie sa contina1 bugetul de venituri si
c-eltuieli, balanta de verificare, bilantul anual, contul =profit si pierderi=, situatia
patrimoniala, planificarea flu%ului de numerar, un plan de afaceri sau, eventual, studiul de
fezabilitate prin care se fundamenteaza posibilitatea de rambursare a creditului si a dobanzii.
6arantiile au rolul de a asigura banca de recuperarea fondurilor financiare si pot fi constituite
din bunuri mobiliare sau imobiliare (evaluarea lor se face pe baza de e%pertiza).
6arantiile asiguratorii sunt de doua tipuri1
1. garantiile reale -2 care reprezinta un element de activ mobiliar sau imobiliar pe care
debitorul (firma ce solicita creditul) il gajeaza in favoarea creditorului (banca care va acorda
creditul). 0ele mai utilizate garantii reale sunt1
- ipoteca2
- gajul2
- cesiunea de creante2
- depozitul bancar2
- scrisoarea de garantie bancara.
- Ipoteca este o garantie de tip imobiliar care nu presupune deposedarea celui ce o constituie
de bunul ce face obiectul garantiei. 8e pot ipoteca numai bunurile actuale ale debitorului, nu si
cele viitoare. Ipotecarea unui bun care apartine mai multor persoane se poate face numai cu
acordul acestora. ;unurile care fac obiectul ipotecii, pentru a constitui o garantie reala trebuie
sa indeplineasca urmatoarele conditii1
> sa se afle in circuitul civil, adica sa poata fi vandute si cumparate2
> sa nu fie afectate de sarcini2
> proprietatea asupra acestor bunuri sa fie dovedita prin acte inscrise in registrele de
publicitate imobiliara de la notariat2
> sa se asigure aceste bunuri pe toata durata contractului de credit, iar drepturile cuvenite din
despagubiri sa fie cedate in favoarea bancii.
- 6ajul presupune garantarea creditului de catre clientul debitor sub forma unui bun mobil
(produse, marfuri, creante, actiuni). 8unt doua forme sub care se prezinta garantia reala sub
forma gajului1- gajul cu deposedare -2 cunoscut sub numele de amanet, care presupune
deposedarea de catre bunul mobil a clientului debitor si cedarea acestui bun catre creditorul in
cauza(banca)2
- gajul fara deposedare -2 care nu presupune deposedarea de bunurile ce constituie garantia
reala a clientului debitor. ?rmatoarele bunuri pot fi gajate fara deposedarea clientului debitor1
> bunurile mobile de natura materiilor prime, materialelor, produselor finite si marfurilor, cu
conditia ferma ca pe toata durata creditarii aceste bunuri sa fie regasite in aceeasi forma si
depozitate in conditii corespunzatoare de catre clientul debitor2
> activele corporale in stare de functionare la data gajarii care prezinta un grad de uzura fizica
mai mic de )!*2
> activele corporale ac-izitionate pe baza creditelor bancare.
;unurile mobile care nu au o valoare certa de piata si care nu pot fi valorificate in cazul
insolvabilitatii clientului debitor nu pot fi gajate.
- 0esiunea de creante constituie forma de garantie reala prin care clientul debitor transmite
creditorului sau o anumita creanta. +ac obiectul cesiunii creantele din livrarile de marfuri,
e%ecutari de lucrari si prestari de servicii, indiferent ca se refera la piata interna sau diferite
piete e%terne.
- Depozitul bancar constituit la institutia bancara careia i se solicita creditul sau la alte
institutii bancare poate reprezenta o garantie reala, cu conditia ca valoarea acestui depozit sa
depaseasca valoarea sumei totale creditate (suma creditata plus dobanda aferenta), iar
termenul de constituire al depozitului sa fie cel putin egal cu termenul de rambursare al
creditului.
- 8crisoarea de garantie bancara este cea prin care o anumita banca agreata de catre banca la
care s-a solicitat creditul se angajeaza neconditionat si irevocabil sa preia riscul potential de
insolvabilitate al clientului debitor si sa onoreze in locul acestuia suma totala creditata
(valoarea ramasa in momentul declararii insolvabilitatii clientului debitor).
0reditele bancare se obtin pe baza unui contract de imprumut cu anumite garantii materiale
(gaj) si a documentelor ce folosesc la sustinerea imprumutului, documente care difera de la
banca la banca. .ivelul dobanzilor si al garantiilor depinde de banca si de cererea de
finantare. $lte amanunte pot fi gasite in normele de creditare ale bancilor.
Din punctul de vedere al beneficiarului creditului, cele mai uzuale criterii de selectie sunt
marimea dobanzii si perioada de gratie.
2. garantiile personale (cautiunea sau fidejusiunea) -2 angajamentul pe care o persoana fizica
sau juridica si-l asuma in favoarea debitorului si prin care preia riscul de insolvabilitate al
acestuia.
Persoana ce se angajeaza in favoarea debitorului (fidejusorul) trebuie sa aiba deplina
capacitate de e%ercitiu intrucat raspunde in cazul insolvabilitatii debitorului cu intregul sau
patrimoniu, care se conditioneaza sa fie liber de orice obligatii, si poate fi urmarita in justitie
de catre banca care acorda creditul, fara o urmarire prealabila a debitorului principal.
- Incubatoarele de afaceri
0onstituie una dintre modalitatile de sprijinire a intreprinzatorului in initierea si dezvoltarea
micilor afaceri, fiind organizate pe principii de fle%ibilitate, fie independent, fie la nivelul
institutelor de invatamant superior, al 0amerelor de 0omert si Industrie, etc. si gandite ca
organizatii nonprofit. $cestea ofera intreprinzatorilor spatii pentru desfasurarea activitatii,
facilitati de birotica, consultanta manageriala, asistenta juridica, posibilitati de instruire si
sc-imb de e%perienta. Plata acestor servicii se poate face ca parte din profitul firmei, sau ca
plata in suma minima necesara acoperirii c-eltuielilor aferente activitatii. $ccesul la astfel de
sprijin poate fi primit pe baza unui plan de afaceri care sa faca dovada rentabilitatii acestuia si
in conditiile in care intreprinzatorul este dispus sa investeasca un mic capital. $ceasta sursa
reprezinta o sursa de finantare indirecta a unei mici afaceri.
C. Alte surse de finantare
- Creditul comercial
0onstituie o forma de creditare prin care furnizorii de marfuri sau prestatorii de servicii isi
crediteaza proprii clienti. Plata se face ulterior primirii marfurilor si este convenita printr-un
contract de vanzare - cumparare. Intreprinzatorii care nu dispun de bani, dar au certitudinea ca
vor putea vinde marfurile ac-izitionate pe credit comercial sau pot procura resurse financiare
din alte surse la termenul de plata stabilit pot apela la creditul comercial. Plata se face integral
la termen (e%.1 @! de zile) sau esalonat la intervale stabilite prin contract (de e%emplu, firma
5riflame). 6arantia creditului este constituita prin marfurile livrate pe credit.
8ansele de a obtine credit comercial sunt mult mai reduse in conditii de inflatie puternica. 4l
se acorda, de cele mai multe ori, la un pret al marfurilor mai mare decat cel de la data livrarii,
cu rata inflatiei previzionata pentru perioada de creditare.
Pentru furnizori, avantajele vanzarii pe credit comercial sunt evidente, mai ales in cazul unui
stoc de marfuri greu vandabile.
5 problema pe care o ridica creditul comercial este aceea a blocajului financiar in lant, care se
produce daca unul dintre clienti nu-si ac-ita datoriile la termen.
- Obtinerea platii anticipate de la clienti
Presupune ca banii destinati producerii marfurilor sau serviciilor catre clienti sa fie virati in
contul firmei furnizoare inaintea termenului de livrare a marfurilor sau de prestare a
serviciilor. 0lientul lanseaza o comanda catre furnizor si, fiind interesat sa primeasca
marfurile cat mai repede, plateste in avans o parte sau in totalitate contravaloarea marfurilor
sau serviciilor (de e%emplu, firma Aepter).
$ceasta forma de finantare este utilizabila pentru marfurile sau serviciile cu ciclu de productie
foarte scurt (produse alimentare, te%tile etc.) si pentru marfurile care lipsesc de pe piata, plata
in avans constituind o garantie ca ele vor fi livrate la termenul stabilit.
- Inchirierea sau locatia
Inc-eierea presupune realizarea unui contract intre, pe de o parte, proprietarul unui bun, in
calitate de inc-iriator, si pe de alta parte, un c-irias, care obtine dreptul de folosinta asupra
bunului respectiv pe o perioada determinata, in sc-imbul unei sume de bani care reprezinta
c-iria platita periodic, conform contractului.
;unurile ce pot fi inc-iriate sunt1 cladiri, utilaje, ec-ipamente, spatii, terenuri, -ale, unelte,
etc., care nu se consuma in procesul folosirii lor.
Inc-iriatorul este interesat sa obtina un profit scazand din c-irie ta%ele catre stat si c-eltuielile
care ii revin conform contractului (reparatii, intretinere, piese de sc-imb, combustibili etc.),
iar c-iriasul este interesat sa obtina dreptul de folosire a bunului fara sa ac-ite contravaloarea
acestuia (mai ales in cazul in care valoarea acestuia este foarte mare). 0-iria este considerata
o c-eltuiala si are dezavantajul ca mareste costul de productie cu mai mult decat amortizarea
(daca bunul ar fi in proprietatea c-iriasului) si cu mai mult decat dobanda platita, daca ar fi
imprumutat banii pentru ac-izitionarea lui. Inc-irierea are avantajul ca permite c-iriasului sa
foloseasca bunuri pe un timp limitat fara sa le ac-izitioneze sau daca proprietarul nu este
dispus sa le vanda.
0ontractul mai poate cuprinde clauza ac-izitionarii bunului de catre c-irias, la valoarea
ramasa dupa o anumita perioada de folosinta.
- Cumpararea in rate
4ste asemanatoare cu acordarea creditului comercial. 0umparatorul obtine dreptul de utilizare
a bunului si urmeaza sa obtina si dreptul de proprietate dupa ce ac-ita in rate periodice
contravaloarea totala. 4l plateste initial un avans impus de furnizori, dupa care, conform
contractului inc-eiat intre ei, va plati in rate, la termene stabilite, valoarea ramasa neac-itata,
cu eventualele dobanzi.
Dobanzile se stabilesc prin negociere, uneori ele situandu-se la nivelul dobanzii pietei, dar cu
posibilitatea de a avea si valori mai reduse.
- Arendarea
4ste o forma particulara a inc-irierii si se practica in cazul suprafetelor agricole. Proprietarul
percepe utilizatorului o suma de bani sau plata in natura pe o perioada de minimum ) ani.
$renda poate fi stabilita in suma fi%a, in cote procentuale din recolta obtinuta, in cote
procentuale din profitul obtinut sau in cantitati fi%e din recolta anuala. In functie de
intelegerea dintre parti, arenda in bani poate fi platita inainte sau dupa recoltare.
- articiparea la profit
Proprietarii de cladiri, spatii, masini si utilaje, unelte si alte mijloace de munca pot ceda
dreptul de folosinta a acestora in sc-imbul unei cote procentuale din profitul brut obtinut de
catre utilizator. $ceasta cota, ce reprezinta de fapt plata c-iriei pentru bunul respectiv, se
include in c-eltuieli astfel incat sa diminueze profitul impozabil. 4ste avantajoasa pentru
intreprinzator pentru ca, alaturi de el, proprietarul participa la asumarea riscului. 4ste evident
ca daca profitul brut va fi zero, intreprinzatorul va folosi gratuit bunurile respective.
- !misiunea de obligatiuni
4ste ec-ivalenta cu un imprumut, de la cei care cumpara, la termen, in sc-imbul unei dobanzi.
Punerea in vanzare a obligatiunilor inseamna vinderea unor inscrisuri ce confera
cumparatorului dreptul de a incasa dobanda lunara sau anuala pentru suma pe care a platit-o la
ac-izitia ei si sa recupereze valoarea obligatiunii la termen, ceea ce este ec-ivalent cu
restituirea imprumutului. Baloarea obligatiunilor poate fi recuperata si inainte de termen prin
vanzarea acestora pe piata. 4le sunt asemanatoare cu actiunile, cu urmatoarele deosebiri1
> obligatiunea e%pira la termen, cand cumparatorul incaseaza valoare ei de la cel care a emis-
o, pe cand actiunea are termen nelimitat sau limitat doar de durata de functionare a societatii
pe actiuni2
> obligatiunea aduce un castig fi%, reprezentat prin dobanda, pe cand actiunea aduce un castig
ce variaza in functie de profitul firmei2
> obligatiunea nu ofera dreptul la vot, iar in cazul lic-idarii societatii, detinatorii obligatiunilor
au prioritate la recuperarea lor, inaintea actionarilor2
> obligatiunile pot fi, ca si actiunile, nominative (au inscris pe ele numele detinatorului) si la
purtator - confera drepturi celui care detine inscrisul (comparabil cu certificatul de
proprietate).
- "onatiile si imprumuturile fara dobanda
8unt forme mai putin uzuale de finantare, dar pot e%ista organizatii sau persoane caritabile
care sa doneze bunuri si bani in conditiile in care afacerea initiata aduce beneficii sociale (e%.1
aparatura speciala sau medicala pentru -andicapati care sunt angajati in cadrul firmei).
5rganizatiile filantropice sprijina initiativele particulare care aduc beneficii sociale. De la ele
pot fi luati bani fara dobanda pentru a demara o afacere in localitati sarace sau in domeniul
ecologic sau al sanatatii.
Surse de finantare externe.
0onstituie o alta posibilitate de finantare a unei afaceri prin fondurile puse la dispozitie de
catre organismele financiare internationale. $stfel, in lucrarea a!i sunt prezentate cateva
e%emple de proiecte e%istente in 'omania in sprijinul sectorului privat (la nivelul anului
33()1
-Proiectul de ajutorare a fermierilor individuali si a intreprinderilor private, finantat de ;anca
/ondiala prin intermediul ;'D si ;ancii $gricole.8ectoare vizate1 prelucrarea produselor
agricole, mar,eting, comercializarea produselor agricole, alte afaceri in mediu rural.8copul
creditarii1 investitii noi si cresterea capitalului circulant.Perioada creditarii1 ma%imum ) ani,
cu o perioada de gratie de pana la C luni.Dobanda1 dobanda de refinantare a ;.', plus marja
bancii implicate.
-'estructurare - privatizare, proiect ;4'D, linie de credit desc-isa pentru ;'D.8ectoare
vizate1 e%portatori romani privatizati sau de stat cu programe reale de privatizare.Perioada
creditarii1 C - ( ani, cu D - C luni perioada de gratie.Dobanda1 3 - !* pe an.
-9inie $P4E 6lobal, a ;ancii 4uropene de Investitii, cu implicarea ;'D si a ;ancii Ion
&iriac.Domenii vizate1 industrie, agricultura si servicii cone%e, turism.8copul creditarii1
proiecte initiate de societati mi%te cu parteneri din ?4 (dezvoltare durabila).Perioada
creditarii1 C - ( ani, cu D - C luni perioada de gratie.Dobanda1 3 - !* pe an.
8c-ema de credite PF$'4 pentru I//, ce urmeaza a fi implementata de $gentia .ationala
de Privatizare in colaborare cu doua banci si +ondul 'oman de 6arantare a 0reditelor
(octombrie 33().
Domenii vizate1 acordarea de micro-credite pe termen mediu, in valuta, pentru I//.
8copul1 formarea unei culturi a creditului in sectorul privat, stimularea bancilor comerciale sa
acorde credite I//, in special pentru bunuri de investitii.
Perioada creditarii1 - D ani, cu perioada de gratie pana la an.
5 firma poate obtine o finantare combinata, care presupune utilizarea simultana a mai mult de
o singura sursa de finantare. 8ituatie care depinde de problema ce trebuie rezolvata si de
posibilitatile de a ajunge la fiecare dintre sursele de finantare disponibile la momentul
respectiv in economie.