Tema 8.

Gestiunea activitii creditare

1. Politica de creditare ca element de gestiune a activitii de credit
Politica de creditare poate fi privat sub 2 aspecte:
1. La nivel macroeconomic ea reprezint politica promovat de BC ntr-o ar care urmrete asigurarea unui
echilibru economic prin intermediul creditului i a instrumentelor specifice lui. La modelul general stabilirea
direciilor prioritare de creditare, formele creditelor specifice pentru o ar dat.n acest context promovarea
politicii de creditare banca la modul paticular formndu-i politica de credit individual.
2. Sub aspect microeconomic politica de credit reprezint strategia i tactica bncii n domeniul formrii i
gestionrii portofoliilor sale de credit.
Politica creditar reprezint un element din strategia general de dezvoltare a bncii. Ea cuprinde elemente
eseniale cu privire la tipurile de credit acordate de banca dat, modul de selectare a acestor credite i gestiunea lor
n scopul asigurrii profitabilitii i stabilitii bncii.
Elementele politicii rezonabile de creditare:
1) Scopul, reeind din care se formeaz portofoliu de credite;
2) Atribuiile angajailor bncii n vederea elibirrii creditelor;
3) Obligaiunile de transmitere a drepturilor i de acordare a imformaiilor n vederea gestiunii creditelor
eliberate;
4) Modaliti de colectare a datelor de la potenialii debitori precum i mecanismul de evaluare a credibilitii
clienilor n vederea lurii deciziei cu privire la acordarea creditelor.
5) Documentaia intern care necesit s fie elaborat pentu acordarea fiecrui credit n parte (lista
documentelor aflate n pachetul de credite a unui client);
6) Dreptirile colaboratorii bancari pentru pstrarea i verificarea informaiei aflate n dosarul de creditare. Se
mai prevd i obligaiunile angajailor bncii cu privire la monitorizarea creditelor;
7) Modaliti de asigurare a credibilitii, drepturile colaboratorilor n vederea evalurii gajului i primirii
deciziei despre oportunitile lui;
8) Descrierea politicii de stabilire a dobnzelor la credite n dependen de fiecare credit acordat;
9) Modul de contestare i revocare a creditelor problematice, modul de vnzare a gajului n scopul acoperirii
pierderilor din creditele nerambursate.
Funciile politicii de creditare:
A. Funciile de ordin general care presupun:
funcia de control de verificare apriore i posteriore a proceselor de creditare;
funcia comercial de formare a unui cadru de incasri a veniturilor n urma activitii de creditare;
funcia de stimulare prevede stabilirea unor domenii prioritare de stimulare sau de dezvoltare a
mecanismelor specifice de creditare.
B. Funciile specifice:
optimizarea activitii de creditare prin stabilirea unor scopuri specifice n domeniul creditrii;
reformularea activelor de credit n urma experienii bncii n domeniul dat.
Formarea politicii de credit are 2 tipuri de principi:
principii de ordin general:
)a baza tiinific a politicii de creditare;
)b optimalitate structura politicii de credit trebuie s fie optim pentru banca dat;
)c eficacitate trebuie s fie efectiv, utilizabil.
)d unitate toate elementele politicii de credit s se afle ntr-o intercorelaie strns.
principii specifice:
.a rentabilitate fiecare credit trebuie s fie rentabil;
.b profitabilitate tot pportofoliu creditar trebuie s genereze profituri;
.c sigurana existena unui risc minim.

2. Gestiunea calitii portofoliului de credit

Portofoliu creditar reprezint totalitatea creditelor acordate de banc la un moment dat de timp.
Calitatea portofoliului creditar se stabilete dup urmtorii criterii:
1 structur;
2 lichiditate (termen de scaden);
3 gradul de utilizare;
4 profitabilitate;
5 stabilitate.
Dup structur portofoliu creditar se discompune n:
1) dup tipul de debitori:
- credite acordate persoanelor fizice;
- credite acordate persoanelor juridice;
2) dup tipul de credit (ipotecare, de consum), dup scopuri, determinarea gradului de bonitate al fiecrui tip
de credit pentru banc. Din experiena anilor precedeni banca stabilete ce tipuri de credite sunt cele mai
profitabile i puin riscante pentru ea, pentru a stimula creterea volumului acestor credite n portofoliu.
3) dup tipuri de ramuri creditate credite acordatepersoanelor juridice, care se mpart n subgrupe dup ramuri
(industriale, comer, agricultur). Se va determina tipul de credit care este optim pentru banc i el va fi stimulat.
Dup lichiditate lichiditatea creditului presupune termenul de scaden a lui i clauza de revocare.
Portofoliu creditar se grupeaz n trei subgrupe:
- termen scurt (pn la 1 an);
- termen lung (5 i mai mult).
- termen mediu (1 5);
Dac o banc decide s menin portofoliu creditar lichid ea va majora ponderea creditelor pe termen scurt.
Dac banca are alte posibiliti de majorare a lichiditii ea va menine n portofoliu ntr-un volum mai mare
creditele pe termen mediu i lung.
Creditele pe termen lung sunt cele mai riscante pentru banc, din aceste considerente banca opteaz pentru
ponderea major pentru creditele pe termen scur i mediu.
Dup gradul de utilizare se presupune resurselor din care aceste credite sunt finanate. Majorarea ponderii
creditelor n total active este benefic pentru banc cci duce la majorarea profitului ei.
Dup profitabilitate rezolvarea problemei profitabilitii portofoliului creditar duce la ndeplinirea scopului
managementului bancar. Portofoliu creditar se studiaz dup gradul de profitabilitate dup urmtorii indicatori:
Incasri din dobnd pli din dob cheltuilile creditelor neperformate
Pn = ----------------------------------------------------------------------------- *100
Profitul creditar
- determin rentabilitatea net a unui leu credit alocat; toate tipirile d crdite sunt echivalate se recomand s
se stabileasc profitabilitatea net pentru diverse tipuri de credite. Exist o problem la stabilirea profitabilitii
fiecrui tip de credit i anume stabilirea resurselor care finanseaz aceste credite.
- banca poate determina rentabilitatea a fiecrui credit n parte:
incas din dob. pli din dob. ch. operaionale
Pf.cr. = -----------------------------------------------------------Suma creditelor
Dup stabilitate - portofoliu creditar se analizeaz i dup gradul de expunere la risc (banca va diviza n 5
subgrupe mari ):
- standard
2%
- supravegeat
5%
- substandard
30%
- dubios
75%
- compromis
100%
Rezervele
n vederea determinrii gradului de expubere la risc se determin ponderea fiecrui tip de credit n total
portofoliu.
Suma rezervelor
Gr.global de expun.la risc = ---------------------- mai mic sau egal cu 20%
Portofoliu

3. Formarea dobnzilor la credite. Politica de dobnzi.

Calculul costului la credite
Evaluarea costului creditului - funcia de baza a gestiunii portofoliului creditar, executarea corecta a creia
asigura maximizarea veniturilor bncii. In multe cazuri evaluarea costului creditului nu reflecta valoarea reala a
resurselor creditare. De obieci, greelile apar, atunci cind nu se ia in consideraie:
1. pierderile indirecte;
2. pierderile, cauzate de diferite nivele de risc;
3. cheltuielile suplimetare, de exemplul cheltuielile de markenting si meninerea aparatului de conducere.
Intr-o serie de cazuri, banca determina ratele procentuale la credite in baza costului mediu al resurselor
mprumutate, i nu in baza procentului de piaa existent pe piaa Ia momentul ncheierii contractului de credit. O
astfel de abordare poate rapid micora profitabilitatea, atunci cind posibilitatea atragerii depozitelor ieftine ale
populaiei si utilizarea unor astfel de resurse creditare vor fi integral epuizate.
Elementele de baz ale procesului de stabilire a costului creditului sunt:
Rata dobnzii de baz
Marja dobnzii
Prima pt riscul de ramur (+)
Prima pt riscul insolvabilitii clientului (+ ) sau (-)
Corectarea n dependen de asigurare (+ ) sau (-)
Rata dobnzii ajustat la risc

Cea mai moderna si mai complicata metoda este metoda evalurii costului la credite reiesind din necesitatea
profitabilitii capitalului bancar si mrimea riscului creditar. La determinarea ratei dobnzii este necesar sa luam
in consideraie faptul ca, volumul cererii solvabile reale la credite (atunci cind debitorul este solvabil) ntotdeauna
este limitat. Si cu cit banca este nevoita sa concureze pentru client, cu atit mai mult la analiza costului creditului ea
trebuie sa analizeze infomormatia de marketing pe alte banci - concurente.
4. Gestiunea riscului de creditare
Riscul creditar reprzint probabilitatea reducerii activelor bncii , in 1-ul rnd a creditelor, din cauza
incapacitii clienilor de a rambursa datoria sau o parte din ea, inclusiv dobnda.
La general riscul creditar poate fi definit ca riscul pierderii activelor din cauza nendeplinirii obligaiilor
contractuale asumate de debitor.
Etapele procesului de gestiune a riscului creditar:
I. gestiunea riscului la etapa de colaborare cu mprumuttorul - Aceast etap se refer la gestiunea relaiilor
banc - client". Se evalueaz riscurile individuale. Analiza creditar const n analiza solvabilitii
mprumuttorilor individuali i structurizarea creditelor individuale cu scopul minimizrii a riscurilor descoperite
i pierderilor la fiecare din ele. Monitoringul creditar const n controlul solvabilitii continue a clientului.
Supravegherea creditului presupune restabilirea redibilitii n cazul nrutirii ei serioase sau n cazul pierderii
integrale.
II. Controlul i gestiunea procesului creditar. Aceast etap se refer la controlul liniar al relaiilor banc client" .Ele sunt legate de primirea deciziilor, care atrag riscuri, i deaceea necesit control. Parte component a
acestui control sunt analiza creditar, monitoringul creditar i lucrul cu creditele problematice.
III. Gestiunea controlului. n orice banc trebuie s existe un mecanism independent de gestiune a controlului,
obiectul cruia l constituie deciziile creditare pe contracte, componena portofoliului creditar i procesul
controlului adoptrii deciziilor. Elementele controlului administrativ snt urmtoarele:
- Auditul creditar trebuie s reprezinte un control calificat, independent al deciziilor individuale creditare al
caliti portofoliului n general.
- Sistemul informaional de gestiune creditar trebuie s propun informaii corecte i operative pt
monitoringul situaiei unui credit n special i portofoliului creditar n general.
- Controlul fluxului de mijloace trebuie s previn ncasarea numerarului de ctre debitori pn la ndeplinirea
tuturor formalitilor i ncheierea procedurii de autorizare

5. Analiza credibilitii clientului

Controlul fluxului mijloacelor trebuie sa previn ncasarea numerarului de ctre imprumutatori pina la
ndeplinirea tuturor formalitilor si ncheierea procedurii de autorizare.
Gestiunea riscului in procesul de creditare cuprinde urmtoarele etape:
Initierea procesului de creditare si analiza credibilitii
Iniierea creditului si analiza credibilitii trebuie sa fie ndreptate spre faptul, c deciziile creditare sa fie luate
in corespundere ci politica ereditara, si de aceea, in corespundere cu standardele speciale de creditare. Iniierea
creditului si procesul analizei trebuie sa fie incluse in procesul general de control a cererii de credit, care se incepe
cu colectarea informaiilor referitor la imprumutator
Evaluarea potenialului imprumutatorului nu se rezuma numai la analiza financiara. Doar, dup ce a fost
colectata informaia cu privire la istoria relaiilor imprumutatorului cu alte organisme creditare, informaia cu
privire la conductorii ntreprinderii, iar daca posibil si informaia iniiala cu privire Ia calitatea managementului,
au fost evaluate perspectivele si particularitile ramurale ale debitorului, efectuarea analizei financiare devine un
lucru actual. Procedurile sus menionate nu pot iniocui funcia analizei financiare la evaluarea credibilitii
ntreprinderii, dar nici analiza financiara nu poate in nici un fel sa compenseze lipsa acestora.
Iniierea procesului creditar i analiza credibilitii:
Selectarea cererilor poteniale la credit cu evidenierea celor mai avantajoase Colectarea informaiei
pt analita riscului legat de potenialii debitori Analiza riscurilor care sunt legate de potenialii debitori
Structurizarea cererilor la credite cu scopul minimzrii riscului i maximizrii profitului Efectuarea
analizei finaniare Pregtirea pachetului de documente
Urmtorii coeficieni:
A. Coeficienii lichiditii - caracterizeaz capacitatea ntreprinderii de a face fata obligaiunilor curente;
B. Coeficienii de eficienta a activitii - arata, cum sunt corelate rezultatele financiare ale activitii
ntreprinderii cu cheltuielile ei;
C. Coeficienii structurii financiare - reflecta corelaia dintre diferite surse ale mijloacelor ntreprinderii si
direciile de utilizare a acestora, si in primul rind, arata cum finanarea creditorilor se raporteaz la capitalul
proprietarilor.
In cadrul analizei rentabilitatii - profitabilitii se ia in consideraie atit venitul global, cit si venitul net. Tot aici,
o atenie deosebita trebuie de acordat relaiei dintre venitul de la activitatea de baza cu celelalte articole de venit,
pentru a determina daca venitul este generat de activitatea de baza, sau daca obiectul ei economic real este destul
de ncurcat si complex.
A. Analiza lichiditii reprezint cea mai importanta parte a analizei debitorului, deoarece ea corespunde intr-o
msura mai mare scopurilor analizei credibilitii imprumutatorului - in ce msura debitorul este capabil sa-si
ndeplineasc obligaiunile sale fata de banca in corespundere cu condiiile contractului de credit.
Atunci cind are loc ana'iza lichiditii bilanului se calcula doi coeficienti de baza si anume:
(a)Coeficientul lichiditii curente (Mijloace Circulante / Obligaii pe termen scurt) - indicatorul care
caracterizeaz capacitatea ntreprinderii de a face fata datoriei pe termen scurt;
(b)Coeficientul lichiditii imediate (Mijloace Circulante - Stocuri / Obligaii pe termen scurt) - indicatorul
care capata o importanta deosebita in condiiile de piaa. La o situaie nefavorabila a acestui indicator
ntreprinderea se afla sub pericolul insolvabilitii tehnice.
Cu cit coeficientul lichiditii curente este mai mare decit raportul de 1:1, cu atit este mai bine. Pe cind pentru
coeficientul lichiditii imediate valorile favorabile sunt cele apropiate de raportul 1:1 si de regula el este mai mic
decit acest raport. Indicatorii lichiditii sunt influenai mult de apartenta ramurala a ntreprinderii. Cea mai mare
lichiditate se considerea cea a debitorului din ramura ntreprinderilor comerciale, iar cea mai mica - debitorilor
din ramurile cu ciclul de producie pe termen lung, de exemplu construcii navale. Totodat, analistul bancar
trebuie sa ia in consideraie acel fapt ca, banca este interesata anume in capacitatea debitorului dat de a rambursa
datoria pe termen scurt. De aceea, analistul nu are dreptul sa efectuieze rectificarea ramurala fata de lichiditate.
Pentru finanarea ramurilor mai puin avantajoase trebuie introduse produse creditare speciale si costul resurselor
mprumutate, de regula va fi mai nalt.

n rind cu coeficienii menionai mai sus, ntreprinderea mai poate fi caracterizata si de un asa indicator cum
este Capitalul Propriu (Curat) Circulant - diferena dintre activele curente si pasivele curente. Valoarea negativa a
acestui indicator nseamn ca mijloacele circulante ale ntreprinderii sunt finanate din contul mijloacelor
contraagentilor sai. Totodat, pe de o parte, se mrete rentabilitatea capitalului propriu, insa pe de alta parte acest factor ngreuneaz problema gestiunii lichiditii. Insa, cu toata importanta evalurii lichiditii bilanului,
un mijloc mai corect si mai precis de determinare a capacitii ntreprinderii de a face fata datoriilor pe termen
scurt ii constituie analiza fluxului mijloacelor bneti, considerat mai jos.
B. Indicatorii de eficienta a activitii de baza a ntreprinderii prezint in primul rind un interes pentru
conducere si pentru proprietarii ntreprinderii. Insa ei sunt nu mai puin importani si pentru banca, deoarece
permit intr-o msura oarecare evaluarea calit management si capacitatea debitor de a achita procentele pe credit.
Indicatorul eficientei activelor reprezint un indicator extensiv care caracterizeaz mrimea utilizrii
activelor ntreprinderii - citi lei producie debitorul scoate din 1 leu mijloace proprii si circulante.
Indicatorul eficientei activelor = (Venitul global - ncasri) / Active
Indicatorul rentabilitii vinzarilor arata eficienta lucrrilor pe piaa - care este pondera venitului nti -un leu
producie al debitorului.
Indicatorul rentabilitii vinzarilor = Venit / (Venit global - ncasri)
Indicatorul rentabilitii activelor este derivata primelor doi indicatori si arata cit venit primete debitorul din
activele existente.
Indicatorul rentabilitii activelor = Venit / Active
Un astfel de indicator cum este Indicatorul rentabilitii capitalului propriu (Venit / Capital propriu) este de
baza pentru proprietarii intrepriderii, mai puin important pentru creditor, insa o impostanta deosebita capata
coeficientul de acoperire - raprtul dintre venitul global si plile procentuale.
C. Coeficientul-cheie al evalurii structurii financiare - pirghia financiara - raportul dintre mijloacele
mprumutate si cele proprii 1. Cu cit e mai mica msura acestui coeficient, cu atit este mai bine, deoarece, cu cit
firma deine mai multe mijloace proprii, cu atit va fi mai uor ei sa fac fata problemelor di greutilor financiare.
Daca coeficientul este mai mare decat 2:1 atunci el este inacceptabil de banca, pe cind insa, de regula, se utilizeaz
criterii mult mai severe. In primul rind, pirghia financiara nalta arata ca, fondatorii intr-o msura mai sczuta
asigura si susin investiiile creditorilor, in comparaie cu investiiile proprii. In al doilea rind, cu cit pirghia
financiara este mai mare, cu atit debitorul este mai flexibil fata de modificrile eficientei afacerii sale si fata de
modificrile neprevzute de condiiile pieei.
Structurizarea creditului. Parametrii de baza a structurizarii creditelor sunt: volumul, graficul rambursrii,
condiiile monitoringului, asigurarea, documentarea, costul.
Lucratorul sectieii de credite determina structura creditului reiesind din razultatele analizei financiare, inclusiv
analiza mijloacelor bneti si a coeficienilor financiari. Pentru orice tip de credit, parametrii de mai sus trebuie sa
fie exact determinai si reflectai in structura lui. Totodat, este necesar sa asiguram ndeplinirea urmtoa condiii:
1. creditul trebuie sa fie argumentat din punct de vedere economic, trebuie sa fie confirmate necesitile la
credit, scopul utilizrii lui si posibilitatea rambursrii de ctre debitor;
2. cu scopul monitoringului adecvat, trebuie sa fie determinata informaia necesara de efectuare a
monitoringului si posibilile de control;
3. este necesara analiza costului gajului, nivelul sau de lichiditate si eficacitatea costului,
4. contractul de credit trebuie sa includ referine care compenseaz punctele slabe cu cele tari ale
imprumutatorului;
5. costul creditului trebuie sa asigure nivelul necesar de rentabilitate bancara.
n cazul in care una din condiiile de mai sus lipsete, atunci creste probabilitatea ca creditul va deveni
problematic si economic nerentabil pentru banca.
Autorizarea creditului
Autorizarea creditului reprezint una din direciile de baza a politicii creditare. Pentru bncile mici aceasta
sistema esle destul de simpla si efectiva - toate deciziile sunt primite la nivelul superior de conducere. Insa pentru
bncile mari o astfel de abordare este neconvenabila si realizarea politicii creditare se efectuiaza pe baza
sistemului de transmitere a mputernicirilor de acordare a creditelor.