Barbie si lanturile de marfuri globale

O ilustrare a lantului de marfuri globale o constituie fabricarea papusii Barbie,

cea mai profitabila papusa din istorie, aducand corporatiei Mattel, cu sediul in L.A., SUA
venituri de un miliard de dolari pe an. Motivul pentru care ne putem referi la Papusa
Barbie ca o marfa globala este comercializarea ei in 140 de tari din lume. De asemenea,
papusa nu este globala numai prin vanzari ci si prin locul sau de nastere, nefiind
confectionata in SUA ci in Japonia.
Papusa a capatat design-ul in SUA, iar corpul si imbracamintea acesteaia avandusi originea in intreaga lume:
- Arabia Saudita, de unde este extrasa etilena folosita la crearea corpului,
- Taiwan, unde este prelucrata etilena in granule de PVC
- China, Indonezia si Malaysia, unde sunt trimise granulele respective si SUA, unde
motorul cu injectie a tiparului de plastic ii configureaza corpul.
Odata ce corpul papusii Barbie este modelat, este trimis in Japonia, unde ii se aseaza
parul de nylon. Imbracamintea de bumbac este facuta in China, tara in care sunt fabricate
cele mai multe papusi Barbie.
Papusa este intr-un final incarcata in Hong Kong unul din cele mai mari porturi
din lume si apoi transporatata catre fabricile din China.
Papusa este comercializata la 9,99 dolari in SUA, din care China primeste doar 35
de centi, folositi pentru salariile celor 11.000 femei care o asambleaza in doua fabrici. In
comparatie, Mattel, in SUA, are un profit de aproape 1 dolar.
Restul de bani sunt folositi la cheltuielile pentru utilaje, transport, echipament,
publicitate si comercializare.
Controversa asupra globalizarii
Globalizarea a devenit, in ultimii ani un subiect deosebit de controversat. Desi
majoritatea oamenilor au acceptat globalizarea ca un fenomen benefic, de schimbare, au
existat si dispute pe seama incadrarii lor sub termenul de globalizare.
Participantii la globalizare au fost incadrati in 3 categorii:
1. Scepticii
Scepticii sustin ca ideea globalizarii este supraevaluata si ca nivelele actuale ale
interdependentei economice nu sunt noi. Principala cauza sustinuta de acestia era ca
gglobalizarea moderna difera de cea trecuta numai prin intensitatea interactiunii intre
natiuni. Acestia au recunoscut ca contactele intre tari sunt mai numeroase decat in
perioadele anterioare, dar ca economia nu este suficient de integrata pentru a consitui o
economie cu adevarat globalizata.
Conform scepticilor, guvernele nationale continua sa fie jucatorii cheie datorita
implicarii lor in reglementarea si coordonarea activitatii economice. De ex, aceste
guverne stau in spatele multora dintre acordurile si politicile comerciale de liberalizare
economica.
2. Hiperglobalizatorii

Acestia adopta o pozitie opusa fata de sceptici, sustinand ca globalizarea este un fenomen
cat se poate de real, al carui consecinte pot fi simtite aproape oriunde, fiind considerata
drept un proces fara granite nationale. Ei sustineau ca globalizarea produce o noua ordine
globala, prin fluxurile puternice de comert si productie ce depasesc granitele. Unul din
cei mai cunoscuti globalizatori, teoreticianul japonez Kenichi Ohmae, considera ca
globalizarea conduce la o lume fara de granite, in care fortele de piata sunt mai
puternice decat guvernele nationale.
3. Transformationalistii
Transformationalistii au adoptat o pozitie de mijloc, considerand globalizarea ca
o forta centrala pe fundalul unui spectru larg de schimbari care config. Societatile
moderne. Ei sustineau ca ordinea globala s-a schimbat, dar mai exista si multe dintre
modelele vechi.
EX: guvernele inca mai detin destula putere, in ciuda progresului interdependentei
globale.
Aceste transformari nu se limiteaza doar la economie, ci sunt la fel de
proeminente si in domeniile politic, cultural si al vietii personale.
Contrar hiperglobalizatorilor, transformationalistii considera ca globalizarea este un
proces dinamic si deschis, supus influentei si schimbarii.
Pozitia teoretica cea mai corecta este aproape sigur a transformationalistilor.
Scepticii gresesc, deoarece subestimeaza amploarea schimbarii lumii; pietele lumii
financiare, spre exemplu, sunt organizate astazi, mai mult decat au fost vreodata, la un
nivel global.
Hiperglobalizatorii, pe de alta pearte, abordeaza prea mult globalizarea in termeni
economici, si la fel de mult, ca proces unidirectional. Realitatea dovedeste ca globalizarea
este mult mai complexa.
Impactul globalizarii
Problema centrala a sociologiei a fost studiul istoric al societatilor industrializate.
Dar, ca sociologi, nu putem sa igonram lumea in curs de dezvoltarea, lasand-o numai in
atributiile antropologiei?
Traim intr-o societate industrializata si depindem de o multime de materii prime si
produce finite ce provin din tari in curs de dezvoltare. Economiile acestor tari in curs de
dezvoltare depind de retelele comerciale stabilite cu tarile deja industrializate.
Avem o multime de produse disponibile in supermarketuri. Produse si buniuri pe
care noi, occidentalii, societile industrializate, am ajuns sa le privim ca firesti, avand bani
sa le cumparam. DAR aceasta diversitate de produse depinde de conexiuni economice
GLOBALE incredibil de complexe.
De exemplu, un produs poate fi fabricat, sau poate contine ingrediente produse in zeci de
tari diferite. Toate acestea trebuie sa fie transportate cu regularitate de la un capat la altul
al globului.
Ne indreptam rapid catre o economie unificata, afacerile si oamenii de pe club
cauta din ce in ce mai mult noi piete si noi oportunitati economice. Oamenii emigreaza,
societatea se schimba, asigurand legaturi culturale intre locurile de nastere si tarile

adoptive. Putem vorbi deja de anumite limbi predominante la nivel mondial si, implicit, si
despre globalizarea la nivel lingvistic.
Tehnologia a evoluat si ea. Sunt din ce in ce mai putine tari in care nu putem
regasi un radio, televiziune, circulatie aeriana sau un computer. Acest lucru era imposibil
acum o generatie, oamenii traind in triburi, izolati de restul lumii. Astazi folosim
instrumente, haine, dispozitive fabricate in toata lumea.
Fortele globalizarii culturale cuprind:
1. Televiziunea, care aduce cultura si noutati din alte tari, in special cea americana
prin programe precum MTV, CNN sau Friends in locuintele din lumea intreaga.
Anumite concepte de emisiuni fiind adaptate si imprumatate si la nivel
international ( Big Brother, Americas got Talent, Dancing with the Stars,
Masterchef etc)
2. Aparitia unei economii globale unificate, cu activitati comerciale ale caror
unitati de productie, management si piete de desfacere adesea depasesc granitele
tarilor si continentelor.
3. Cetatenii globali: managerii marilor coporatii cu sediu la nivel mondial, care
uneori petrec mai mult timp traversand globul in interes de servici decat petrec
acasa, identificandu-se cu o cultura globala chiar mai mult decat cu cultura
propriei natiuni.
4. O serie de organizatii internationale, incluzand agentiile ONU, asociatiile de
comert regional si aparare mutuala (NATO), bancile multinationale si alte
institutii financiare globale, toate acestea creand o politica globala, un cadru
militar si juridic corespunzator.
5. Comunicatiile electronice (telefon, fax, posta electronica, internet si World Wide
Web) ce ocupa un loc fruntas in viata cotidiana, facilitand comunicarea la nivel
global.
Promoveaza internetul o cultura globala?
Parerea generala este ca Internetul ajuta la raspandirea culturii globale, unificand
culturi de pe toate continentele. Internetul promoveaza valori precum comunicarea
globala, aparent nelimitata (si necenzurata) precum si satisfactia instantanee, toate
caracteristici ale noii tehnologii.
Internetul nu elimina culturile traditionale, ba mai mult, le intareste. Avem
exemplul Kuweit-ului, o tara bogata in petrol, care a experimentat recent puternice
influente europene si americane. Televiziunea, de exemplu, prezinta emisiuni americane,
desi acestea qsunt regulat intrerupte pentru chemarea mulsumanilor la rugaciune. Desi o
tara religioasa, tinerii pot folosi internetul pentru noi idei, informatii si produse de
consum.
Deborah Wheeler (1998) a studiat impactul internetului asupra culturii
kuweitiene, Internetul devenind din ce in ce mai popular in Kuweit, ziarele kuweitiene
preluand stiri de pe internet si Web, iar Universitatea din Kuweit a fost prima universitate
din lumea araba care a pus interntul la dispozitia studentilor. Conform studiului, tinerii
kuweitieni se ingramadesc la Internet-cafe-uri, unde isi petrec majoritatea timpului in
chat-uri sau urmarind site-uri pornografice doua activitati puternic condamnate de
cultura islamica.

Kuweit-ul este un exemplu bun de imbinare a culturii cu tehnologia. Desi este o

tara moderna, religia este foarte importanta in Kuweit, femeile fiind obligate sa poarte
vesminte traditionale, care lasa doar fata si mainile la vedere si li se interzice sa isi
paraseasca casa noaptea sau sa fie vazute in public cu un barbat care nu le este ruda sau
sot.
Concluzie: nevoia de guvernare globala
Odata cu evolutia globalizarii, structurile politice existente devin redundante si nu
mai pot face fata unei lumi complexe, dincolo de granitele nationale. Probleme curente
precum controlul raspandirii SIDA, contrabalansarea efectelor incalzirii globale sau
reglementarea pietelor financiare nesigure nu mai intra in atributiile guvernelor
individuale. Acest deficit a pus problema unor noi forme de autoritate, care prin esenta lor
globala sa rezolve problemele intr-o modalitate specifica.
Desi pare nerealist sa se vorbeasca despre o guvernare dincolo de nivelul statuluinatiune, au fost puse bazele unor noi structuri democrative globale, cum sunt Natiunile
Unite si Uniunea Europeana. UE poate fi considerata ca un raspuns inovator la fenomenul
de globalizare si, dupa modelul ei, e posibila si construirea altor organizatii similare si in
alte parti ale lumii, unde legaturile regionale sunt mai puternice. Aceste noi forme de
guvernare globala pot contribui la promovarea unei ordini cosmopolite a lumii, in care sa
se stabileasca si sa se respecte reguli transparente si standardele unui comportament
international, cum este apararea drepturilor omului.
Pesimistii au vazut globalizarea ca un accelerator al conflictelor interne violente,
insa altii au perceput-o ca o oportunitate vitala in realizarea egalitatii, democratiei si
prosperitatii dar consider ca noua insine ne revine sarcina de a reaseza lumea sociala.
Aceasta sarcina este obligatorie si constituie cea mai mare provbocare cu care se
confrunta societatile umane la inceputul secolului XXI.