esfasurarea nuntii - obiceiuri si traditii de respectat

Acestea sunt obiceiurile din ziua nuntii care ar trebui respectate, cu mentiunea ca
acestea pot diferi de la o zona la alta (in Ardeal si Maramures, de exemplu, cuplurile au
doua perechi de nasi, spre deosebire de restul tarii unde se apeleaza la o singura pereche
de nasi).
Totul incepe cu cererea in casatorie, pentru care mirele ar trebui sa mearga in petit la
viitorii sai socri, inainte de a-i cere mana iubitei sale. Daca are consimtamantul acestora,
alege cu multa atentie inelul de logodna si apoi o cere in casatorie pe aleasa inimii.
Odata acceptata cererea in casatorie, tinerii miri trebuie sa decida pe cine vor alege nasi,
adica parinti spirituali. Rolul nasilor cu timpul a inceput sa fie minimalizat, dar conform
traditiei, nasul (sau `nasul mare` cum i se mai spune) este de fapt personajul central al
nuntii, si nu tinerii miri. Nasul este urmat ca importanta in nunta de mireasa, deci in mod
paradoxal mireasa este a doua figura din nunta. Apoi de abia urmeaza mirele, nasa,
domnisoarele si cavalerii de onoare, parintii si ceilalti nuntasi. Alegerea nasilor, deci, are
o importanta covarsitoare, atat pentru desfasurarea nuntii cat si pentru viitorul tinerilor
miri.
Conform traditiei si obiceiurilor, obligatiile materiale ale nasilor sunt suportarea
cheltuielilor cu voalul si parura miresei, a lumanarilor si a slujbei religioase. Acestia au
datoria de a-i calauzi pe tinerii miri pe drumul lor impreuna in viata. Tinerii miri, cum
spune preotul, trebuie sa-i respecte intru totul pe nasi, exact asa cum isi respecta proprii
parinti.
Dupa ce s-au hotarat pe cine isi doresc ca nasi, tinerii miri trebuie sa le faca acestora o
vizita cu ploconul in brate. Ploconul poate fi primit sau refuzat de catre nasi, primirea
acestuia echivaland cu acceptarea propunerii de a-i nasi pe tinerii miri. Dupa primirea
ploconului, nasii trebuie sa cinsteasca onoarea care li s-a facut si sa desfaca o sticla din
cel mai bun vin (sau sampanie, mai degraba, in zilele noastre).
In ziua nuntii, daca ar fi sa respectati traditiile romanesti (si nu cele imprumutate de pe
alte meleaguri unde mirele si restul nuntasilor isi asteapta mireasa direct in biserica, iar
aceasta vine doar insotita de tatal sau), ar trebui ca alaiul de nunta sa fie pornit de catre
cavalerii de onoare ai mirelui.
Acestia iau cu ei lautarii si se duc la mire acasa unde se vor ocupa de barbieritul
mirelui, semn al transformarii flacaului in barbat. Dupa ce a fost barbierit, mirele si
parintii acestuia, impreuna cu cavalerii de onoare si urmati de lautari pornesc cu alaiul
spre casa nasilor.
Aici, mirele (care este responsabil de cumpararea buchetelor pentru nasa si pentru
mireasa sa) ii daruieste nasei buchetul si ii prinde nasului papionul la gat. Mai exista
obiceiul ca mirele sa le aduca nasilor cateva cadouri `de imbracat`, conform traditiei (pe
vremuri se faceau cadou camasi si fuste populare brodate manual). Nasul mare ii cinsteste
pe cei din alai cu `vin si bucate alese` (piscoturi si sampanie), apoi impreuna cu nasa iau

lumanarile de nunta, parura si voalul miresei (pe care au datoria sa le cumpere) si

pornesc in fruntea alaiului spre casa miresei.
Aici are loc gatitul miresei de catre nasa si domnisoarele de onoare, si prinsul parurii
si al voalului de catre nasa. Gatita fiind, mireasa iese din casa si se intalneste cu mirele
care ii daruieste buchetul de mireasa. In semn de apreciere, mireasa le prinde cocardele
nasului, nasei si mirelui (exact in aceasta ordine). Apoi domnisoarele de onoare continua
cu impartitul cocardelor catre socrii mari si mici, catre rude si catre ceilalti nuntasi.
Nuntasii prezenti in alai incing apoi hora miresei in batatura casei acesteia, in timp ce
nasa are datoria sa rupa turta miresei si sa o imparta celor prezenti. Tot alaiul, urmat de
lautari, porneste in cele din urma catre biserica.
Mersul in alai, ca si intrarea in biserica trebuie sa respecte urmatoarele reguli: in
deschiderea alaiului trebuie sa fie o domnisoara de onoare si un cavaler de onoare care sa
duca lumanarile celor doi miri. In spatele lor se afla nasul si mireasa, apoi mirele si
nasa. Imediat in urma lor vin socrii mari, apoi cei mici. Atat in coloana, cat si in biserica,
mireasa sta intotdeauna la stanga mirelui sau a nasului, iar toate femeile din alai stau de
asemenea in stanga barbatilor pe care ii insotesc.
Mare atentie trebuie avuta ca lumanarile sa nu stea in aceeasi masina, daca drumul pana
la biserica se face cu masinile. Pana dupa realizarea cununiei, mireasa sta cu nasul si cu
lumanarea sa, iar mirele cu nasa si cu cea de-a doua lumanare. La plecarea din
biserica, insa, mirii vor fi impreuna si la fel vor fi si lumanarile acestora.
In timpul cununiei religioase, preotii slujesc intai `logodna` celor doi miri, intrucat de
cele mai multe ori mirii nu fac slujba de logodire inaintea celei de cununie. In timpul
acestei slujbe, ei `logodesc` pe cei doi miri, si de regula aseaza verighetele pe degetele
inelare ale mainii drepte. De abia dupa logodna are loc slujba de cununare a celor doi
miri, in timpul careia preotii inverseaza verighetele intre miri, si apoi le aseaza pe
degetele inelare de la mana stanga, unde vor ramane pentru tot restul vietii.
In timpul slujbei de cununie, preotii ii iau pe miri si nasi (cateodata si pe purtatorii
lumanarilor) la dansul lui Isaia in jurul mesei, unde mirele si mireasa incearca sa se calce
pe picior reciproc. La sfarsitul slujbei mirii se saruta, sunt felicitati de catre rude si
nuntasi, se impart bomboane sau marturii. La iesirea din biserica, nuntasii fac un pod de
flori si arunca cu grau si orez.
Daca pana in momentul iesirii din biserica, mireasa trebuia pazita pentru a nu zari alte
mirese (superstitia spune ca ar aduce ghinion privirea altor mirese), odata cununata si
intrata in randul femeilor, aceasta poate vedea orice alta mireasa, cununata sau nu. Este
randul altor mirese necununate sa-si fereasca privirea!
Apoi, tot alaiul se indreapta spre locatia unde va avea loc petrecerea. Desi traditia spune
ca la nunta se petrece 3 zile si 3 nopti, poate doar in anumite zone rurale se mai respecta
acest obicei. La oras, petrecerea tine insa aproape toata noaptea, si are si aceasta anumite
obiceiuri de respectat. In locul unde va avea loc petrecerea, intrarea se face exact in

ordinea iesirii din biserica, adica: domnisoara si cavalerul de onoare care poarta
lumanarile intra primii, cu lumanarile aprinse. Urmeaza mirii, apoi nasii, socrii mari,
socrii mici.
Odata intrati in local, dupa servirea antreurilor pe muzica de `caf-concert`, mirii fac
deschiderea serii cu valsul miresei. Imediat dupa aceea, nasii urmati de restul nuntasilor
pot dansa si ei.
Unul dintre obiceiurile de nunta cele mai cunoscute este furtul miresei. Furtul miresei
este un moment plin de umor, finalizandu-se cu rascumpararea miresei de catre nas sau
mire si cu regasirea romantica a proaspetilor insuratei. In zilele noastre, nuntasii au
inceput sa improvizeze si alte furturi (al mirelui, al nasei, al socrilor, etc) pentru a avea
ocazia sa ceara ca rascumparare executarea de diverse sarcini umoristice (striptease,
interpretarea unei melodii, rostitul unei declaratii, etc).
Dupa ce au servit pestele, sarmalelele si fripturile nuntasii continua dansul si petrecerea
pana spre dimineata, cand este taiat si servit tortul de nunta si cand mirii sunt din nou
felicitati de catre toti nuntasii. Imediat dupa servirea tortului, nasa se ocupa de scosul
voalului miresei. Scoaterea voalului si inlocuirea acestuia cu o esarfa rosie (de regula
pe ritmul cantecului popular `ia-ti mireasa ziua buna`) semnaleaza tranformarea tinerei
fete in femeie maritata. Mireasa va prinde voalul scos din parul ei in parul altei tinere
nemaritate.
Apoi femeile toate se prind in hora alaturi de mireasa, pentru a celebra pe aceasta.
Urmeaza un moment mult asteptat de catre cei necasatoriti, anume aruncarea
buchetului de catre mireasa si aruncarea jartelei de catre mire. Mireasa arunca
buchetul spre multimea de fete nemaritate, iar conform traditiei cea care va prinde
buchetul va fi urmatoarea la maritis. La fel se intampla si in cazul aruncarii jartelei de
catre mire. Multe cupluri moderne si fara prejudecati au transformat aceste momente in
scene pline de amuzament pentru toti cei prezenti: mirele poate scoate cu dintii jarteaua
de pe piciorul miresei, iar tanarul neinsurat care a prins jarteaua poate fi rugat sa o urce in
acelasi fel pe piciorul domnisoarei care a prins buchetul de mireasa. Daca aceasta cerinta
e insotita de incurajarea la microfon `cu cat ajunge jarteaua mai sus, cu atat vor fi mirii
mai fericiti!`, imaginati-va ce o sa iasa!
Pe rand nuntasii se retrag, dar nu inainte a le inmana tinerilor casatoriti cadouri de casa
noua. Ajunsi acasa (sau la camera de la hotel), mirele trebuie sa treaca pragul cu sotia
lui purtata pe brate, pasind astfel impreuna pentru prima oara in caminul conjugal.
Desi petrecerea pare a se fi incheiat, dupa o scurta odihna, nuntasii continua sa petreaca
la casa mirilor cu ciorba de potroace. Dupa cateva zile proaspetii casatoriti pleaca in
luna de miere pentru a celebra primele zile ale casniciei. Astfel se incheie acest
eveniment unic in viata oricarui cuplu.
In ultimii ani, romanii au demonstrat o tendinta pronuntata de a importa obiceiuri
americane sau vest-europene. Astfel, din ce in ce mai raspandita este traditia conform

careia mireasa trebuie sa poarte asupra ei "something old, something new, something
borrowed, something blue", adica "ceva vechi, ceva nou, ceva de imprumut si ceva
albastru". Alt obicei importat este cel conform caruia cavalerii de onoare sa fie
imbracati identic (de multe ori chiar la fel ca mirele), iar domnisoarele de onoare, de
asemenea, sa poarte rochii identice.
Toate aceste traditii `importate` de pe alte meleaguri, la fel ca si toate celelalte obiceiuri
legate de desfasurarea nuntii pot fi sau nu respectate, dupa dorinta mirilor. Multe cupluri
aleg din multitudinea de obiceiuri doar pe acelea care le fac placere. Este bine totusi, sa
stiti in mare care sunt randuielile traditionale, chiar daca decideti sa nu le respectati.