Glosarul de obiceiuri si traditii

Petitul
Petitul este vizita efectuata de catre mire (eventual impreuna cu prietenii sai cei mai
apropiati) la parintii miresei, pentru a le cere consimtamantul in vederea casatoriei. In
zilele noastre, de cele mai multe ori petitul este o formalitate, si de regula parintii sunt
instiintati dupa ce mirii au luat deja hotararea sa se casatoreasca. Indiferent ca vizita la
parinti are loc inainte sau dupa ce mirii au decis casatoria, petitul se incheie cu ciocnirea
unui pahar de sampanie, eventual chiar cu o mica petrecere.
Inelul de logodna
Inelul de logodna reprezenta in trecut insemnul unei femei prin care aceasta lasa de
inteles eventualilor curtezani ca este deja promisa unui anumit barbat. Piatra inelului de
logodna sugera statutul social pe care acel barbat il avea. Cu cat era mai instarit, cu atat
piatra era mai rara si mai scumpa. Tocmai de aceea, se considera ca dragostea adevarata
este reflectata de diamante, cele mai rare si mai scumpe pietre pretioase. Alegerea
inelului de logodna este o adevarata arta, cu atat mai mult cu cat viitoarea sotie il va purta
la mana pentru totdeauna
Ploconul
Acesta reprezinta primul cadou pregatit de viitorii miri celor pe care acestia si-i doresc ca
nasi. Ploconul cuprinde o gaina (sau alt tip de pasare - pui, curcan, rata, etc), o sticla de
vin sau sampanie, grau, ulei, zahar. Conform traditiei, mirii se duc la nasi neanuntati,
ciocanesc la usa si spun "nasule, am venit cu ploconul....uite-l! Ne cununi ori ba?". Nasul
trebuie sa inspecteze cu atentie ploconul, si daca este multumit de ceea ce se afla in cos
primeste darul: "Da, finule! Da ploconul incoace si sa fie cu noroc!". Daca nu este
satisfacut, poate inapoia darul: "Cam saracut ploconul...luati-l cu voi si mai veniti cand
mai creste!", iar acest lucru inseamna ca nu este de acord sa-i naseasca.
Cavalerii de onoare
In vremurile stravechi, mireasa era furata de catre mire, fara acceptul parintilor sau chiar
al ei. Acesta o suia pe cal si fugea cu ea cat mai departe de familie. Cavalerii de onoare
erau prieteniii mirelui, care il ajutau pe acesta sa-si apere pe aleasa inimii sale de
incercarile familei de a o recupera.
Barbieritul mirelui
Acest obicei reprezinta tranformarea flacaului in barbat. Unul dintre cavalerii de onoare
incepe sa il barbiereasca pe mire (se preface, dand cu spuma de ras, pe care apoi o curata
cu latura neascutita a unui cutit). In tot acest timp, mirele tine cu multa grija sub talpa
piciorului banii cu care trebuie sa-l plateasca pe cel care il barbiereste. In tot timpul
barbieritului, ceilalti cavaleri de onoare si lautarii vor incerca sa fure banii de sub piciorul
mirelui, iar acesta sa ii pazesca cu strasnicie, caci daca ar ramane fara bani, ar ramane
nebarbierit deci nu ar mai deveni barbat.

Voalul miresei
Voalul este este cel care protejeaza privirea miresei de imaginea altor mirese din jurul
sau. Tot voalul aduce si o nota de mister si eleganta atitudinii miresei. Cati dintre noi si-ar
putea imagina o mireasa fara voal? Dar radacinile acestui obicei de a purta voal nu sunt
deloc placute. Voalul isi are originea in perioada in care casatoriile erau aranjate. Se pare
ca menirea sa era sa acopere fata viitoarei sotii, pana cand cununia era incheiata, si deci
era prea tarziu pentru mire sa se mai razgandeasca si sa refuze casatoria.
Gatitul miresei
Nasa, mama, surorile si domnisoarele de onoare o ajuta pe mireasa sa imbrace rochia alba
si accesoriile pregatite. La final, nasa prinde in parul miresei voalul si parura (de cele mai
multe ori, mireasa are deja parul prins si aranjat, inclusiv voalul si parura, asa incat nasa
doar se preface, miscand un pic de voal).
Hora miresei
Aceasta hora se mai numeste si `nuneasca` si are menirea de a celebra bucuria tuturor la
vederea cuplului de miri alaturati pentru prima oara. Toti nuntasii, alaturi de miri, nasi si
socri, incing o hora mare in fata casei miresei.
Turta miresei
La sfarsitul horei miresei, nasa rupe deasupra capului miresei turta miresei in patru
bucati, care se impart apoi tuturor celor prezenti. Traditia spune ca toti ce vor gusta din
turta miresei vor fi fericiti si vor avea mult noroc in anul urmator.
Asezarea miresei la stanga mirelui
Pozitionarea miresei la stanga mirelui provine de pe vremea cand mirele isi rapea iubita si
apoi se lupta pentru a o pazi de cei care doreau sa o recupereze. De aceea mana dreapta
trebuie sa fie libera, pentru putea manui sabia.
Verighetele
Utilizarea verighetelor ca simbol al iubirii isi are originea in Egiptul Antic. Egiptenii
credeau ca prin inelarul mainii stangi trece o vena care duce direct la inima. Astfel, prin
schimbul de verighete intre soti, se considera ca se realizeaza o legatura directa intre
inimile lor. Verighetele sunt realizate din aur (un metal pur) pentru a simboliza atat
durabilitatea casniciei, cat si puritatea sa.
Calcatul pe picior
Se spune ca primul dintre miri care va reusi sa-si calce partenerul pe picior in timpul
dansului in jurul mesei (in biserica) va conduce in casnicie si va avea intotdeauna ultimul
cuvant de spus.
Marturii
Marturiile (bomboniere sau saculeti cu bomboane) sunt cadouri ale mirilor catre invitati.
Nuntasii vor lua acasa aceste marturii. De regula marturiile contin 5 bombonele invelite
in martipan sau zahar caramelizat, simbolizand sanatatea, fericirea, fertilitatea, viata
lunga si belsugul. Aceste marturii se pot face cadou invitatilor in biserica (imediat dupa

slujba) sau la local, prin asezarea lor pe masa, la fiecare loc in parte. Marturiile pot avea
adaugat un cartonas cu numele persoanei care trebuie sa se aseze, sau cu numele
(eventual poza) mirilor.
Aruncarea cu grau si orez
Graul si orezul se arunca in calea tinerilor insuratei ca simbol al belsugului si fertilitatii
acestora. Se pot arunca si la cununia civila, nu doar la cea religioasa.
Valsul miresei
Dansul cu care mirii deschid seara poate fi un vals sau orice alta melodie pe care acestia o
doresc sau o considera sugestiva. Aceasta traditie provine de pe vremea balurilor de la
palatele regale, unde primii care deschideau seara (si dansul) erau gazdele. Dansul lor
este urmat de cel al nasilor, al socrilor si de abia apoi de catre ceilalti nuntasi. Daca mirii
doresc, pot dedica melodii sugestive si pot prezenta la microfon intr-un mod mai deosebit
si dansul mirelui cu mama sa, si al miresei cu tatal acesteia.
Furatul miresei
Furtul miresei este probabil cel mai raspandit obicei traditional romanesc. Mai multi
nuntasi, pe ascuns, si feriti de privirile mirelui si ale nasilor, rapesc mireasa si o duc intrun loc stiut numai de ei. Apoi aduc pantoful acesteia sau alta dovada pentru a demonstra
mirelui ca intr-adevar mireasa este la ei. Pentru a o aduce inapoi, se cere o rascumparare.
Aceasta poate fi platita in sticle de bautura, mici atentii, sau chiar indeplinirea unor
sarcini haioase. Mireasa este considerata a fi in grija nasului pana la miezul noptii, si a
mirelui dupa aceasta ora. De aceea, daca furtul are loc pana in ora 12, nasul este cel care
plateste raspcumpararea, iar dupa aceasta ora mirele este cel responsabil.
Tortul de nunta
Acesta este un simbol foarte important al nuntii, fiind primul lucru pe care mirii il impart
atat intre ei. cat si cu restul nuntasilor. Taierea tortului este primul lucru pe care mirii il
fac impreuna, dupa cununie. Daca are o compozitie speciala ce ii permite pastrarea la
congelator, etajul superior al tortului este pastrat astfel incat mirii sa guste din acesta la
aniversarea unui an de la casatorie.
Scoaterea voalului
Nasa o aseaza pe tanara mireasa pe un scaun in mijlocul nuntasilor, unde in vazul lumii ii
scoate voalul din par. Scosul voalului semnifica trecerea tinerei fete la statutul de femeie
maritata, la casa ei. Tocmai de aceea, odata cu scosul voalului, nasa il si inlocuieste cu o
esarfa rosie, pentru ca toata lumea sa ia aminte ca fata s-a transformat in femeie. Voalul
scos este prins de mireasa in parul altei domnisoare nemaritate, eventual chiar de catre
cea care va fi prins buchetul aruncat.
Aruncarea buchetului
Fetele nemaritate se grupeaza in spatele miresei, iar aceasta, fara a se uita, arunca peste
umeri buchetul de mireasa. Se spune ca cea care il va prinde, sau care este cea mai
apropiata de locul in care a cazut buchetul, va fi urmatoarea care se va marita in curand.

Aruncarea jartelei
Mirele ii va scoate miresei jarteaua de pe picior, de cele mai multe prin gesturi menite sa
aduca zambetul pe chipul invitatilor (eventual se poate renunta la maini, iar scoaterea
jartelei sa se faca exclusiv cu dintii). Baietii neinsurati se grupeaza apoi in spatele
mirelui, iar acesta, fara a se uita, arunca jarteaua peste umeri. Se spune ca cel care il va
prinde, sau care este cel mai apropiat de locul in care a cazut jarteaua, va fi urmatoarul
care se va insura.
Trecerea pragului
Motivul pentru care se obisnuia ca mirele sa isi treaca sotia in brate peste prag atunci
cand paseau pentru prima oara in caminul comun, era acela de a o feri de spiritele rele
ascunse sub pragul casei.
Ciorba de potroace
Dupa o noapte intreaga de baut si dantuit, nuntasii au nevoie de o ciorbita fierbinte pentru
a se drege. Astfel, se aduna la miri acasa (sau la unii dintre socrii), unde continua
petrecerea de a doua zi, denumita si `ciorba de potroace`. La aceasta petrecere sunt
invitati numai rudele sau prietenii extrem de apropiati, fiind de regula un prilej de a
schimba impresii despre nunta si a ii felicita inca o data pe miri.
Luna de miere
Desi in zilele noastre notiunea de `luna de miere` are o conotatie pozitiva, aceasta traditie
are la baza un obicei nu tocmai fericit pentru tanara mireasa. Pe vremuri, cand mirii
obisnuiau sa isi rapeasca cu forta iubitele, aveau nevoie de un timp in care sa le tina
departe de casa in speranta ca si ele se vor indragosti de ei. Astfel a inceput sa se formeze
notiunea de `luna` petrecuta de cei doi singuri si izolati de restul lumii. Mierea se pare ca
esti inclusa in aceasta expresie, intrucat bautura cu care mirele isi ametea iubita pentru a
nu mai incerca sa fuga era pe baza de miere. Si de aici notiunea de `luna de miere`.
Ceva vechi, ceva nou, ceva de imprumut, ceva albastru
Exista cate o semnificatie pentru categoriile de obiecte de mai sus. Ceva vechi (o bijuterie
de-a bunicii, un evantai, un pieptane sau o oglinjoara) simbolizeaza continuitatea familiei
si a generatiilor care vor urma. Ceva nou (rochia de mireasa sau accesoriile acesteia)
sugereaza viitorul fericit pe care tinerii miri il au in fata lor. Ceva de imprumut (poseta,
un pieptene, o oglinjoara, un ruj) va trebui luat de la o persoana cu noroc in viata pentru a
`imprumuta` norocul si proaspetilor casatoriti. Ceva albastru (de cele mai multe ori
jarteaua sau o batistuta) semnifica fertilitatea cuplului.
Imbracamintea identica a cavalerilor de onoare si a domnisoarelor de onoare
Se pare ca pe vremurile cand mirele isi rapea mireasa cu forta si impreuna cu camarazii
sai fugea cat mai departe de familia acesteia, cavalerii si domnisoarele de onoare se
imbracau identic cu mirele si mireasa pentru a-i deruta pe urmaritori. In felul acesta
rudele fetei rapite nu stiau pe cine sa urmareasca si de cele mai multe ori pierdeau urma
tinerilor insuratei.