Desi exista o diversitate substantial in sistemele nationale si traditionale de pregatire si
dezvoltare,globalizarea pietelor si internationalizare productiei reprezinta un obiectiv comun care a dus la formarea organizatiilor international ca ILO si OECD pentru a accentua pregatirea si dezvoltarea. Studiul OECD despre locuri de munca (1994a , 1994b) a fost in special influent,argumentand ca cea mai importanta cauza a cresterii somajului si a numarului ridicat de locuri de munca cu salarii mici a fost diferenta dintre nevoile economiilor OECD de a se adapta si capacitatea guvernului de a implementa schimbarile necesare. In masurile recomandate de Studiul locurilor de munca pentru a combate somajul sunt incluse politicile macroeconomice care promoveaza cresterea si crearea de locuri de munca ; dezvoltarea tehnologica si antreprenoriatul ; cresterea flexibilitatii pietei muncii ; consolidarea politicilor active pietei muncii si imbunatatirea pregatirii fortei de munca. Rapoartele ulterioare OECD au cerut creterea bazei de cunotine i capacitatea de inovare prin perfecionarea calificrilor forei de munc,mentionand ca in medie in tarile OECD intre 15 si 20 % din persoanele care abandoneaza scoala nu au nicio calificare si 20 % din populatia activa este fuctional analfabeta,in timp ce cerintele competentelor si diferenta intre castiguri (in legatura cu nivelul de studii) continua sa creasca. Puternic influentate de Strategia locurilor de munca OECD,organizatiile suprastatale au desfasurat si coordonat strategii de pregatire regionale.O comparatie intre strategiile de pregatire ale Uniunii Europene si APEC arata politici sunt structural diferite adoptate in cele 2 organizatii si abordari contrastante ale coordonarii pregatirii supranationale(Hamworth si Winterton 2004).Cele doua regiuni se confrunta cu provocari commune rezultate din cauza globalizarii,iar atat Uniunea Europeana cat si APEC identifica pregatirea ca fiind o componenta esentiala pentru cresterea competitivitatii.Fiecare regiune are diversitate considerabila in ceea ce priveste economiile tarilor membre
Diversitate in abordarea pregatirii si dezvoltarii,dar si diferente substantiale in echilibrul
competentelor care nu sunt explicate de diferentele in compozitia sectoriala a economiilor.Diverse studii facute pe sectoare de Institutul National pt Cercetare Economica si Sociala au comparat Regatul Unit [Marea Britanie sau cum vrei sa zici] si Germania (Steedman si Wagner 1987),confirmand ca economia Regatului Unit are echilibrul competentelor scazut(Finegold si Soskice 1988).In timp ce nivelul competentelor ridicat al fortei de munca germane este vazut in general ca o sursa de avantaj competitive, pemitand firmelor nemtesti sa se concentreze pe nise cu valoare adaugata mai mare, specializarile precise ale muncitorilor nemti de inalta calificare au reprezentat un impediment in dezvoltarea adaptabilitatii multi-functionale ale unei fabricatii slabe si a unei replici rapide associate cu SUA si Regatul Unit
Abordarea anglo-americana pentru formarea competentelor impartasesc o parte mare
de muncitori slab calificati si o parte mai mare de muncitori de inalta calificare decat cei de calificare intermediara [ mediocre ] (in cazul SUA,o parte foarte mare de absolventi). Aceasta abordare este opusul abordarii europene [UE] , unde sunt foarte putini muncitori slab calificati si datorita unui sistem foarte bine dezvoltat de ucenicie exista un numar mare de muncitori de calificare mediocra. Astfel modelul American presupune un numar mic de someri dar un standard de angajare multe mai neglijent si precar, in timp ce modelul European presupune un numar mare de someri dar angajari mult mai sigure si bine reglementate. OECD este preocupat cu incurajarea modelului Anglo-american a flexibilitatii pietei muncii dar in acelasi timp si cu imbunatatirea per total a nivelului de calificare. Americanizarea fortei de munca este legata de convingerea ca pregatirea pentru imbunatatirea calificarii este panaceul[medicament care vindeca orice boala] care permite dezvoltarea economica si scaderea somajului si in acelasi timp (cel putin in Europa) coeziunea sociala. Desi aceaste politici par a fi un consens printre expertii in domeniu,exista critici academic