Agresivitatea si Anxietatea

Agresivitatea sau comportamentul agresiv poate fi definit ca acea forma de comportament

orientata in sens distructiv, in vederea producerii unor daune, care pot fi materiale, psihologice, morale.
O definitie mai completa a agresivitatii ar fi aceea ca agresivitatea este orice forma de conduita
orientata catre obiecte, persoane sau catre sine, in vederea producerii unor prejudicii, a unor raniri,
distrugeri sau daune.
Din perspectiva scopului urmarit, unele comportamente agresive sunt orientate si au ca scop
producerea unui rau unei alte persoane, in timp ce alte comportamente agresive au in principal ca scop
demonstrarea puterii sau masculinitatii agresorului. Formele cele mai cunoscute ale comportamentului
agresiv sunt delincventa si infractionalitetea.
Agresivitatea nu inseamna violenta, desi de cele mai multe ori, comportamente agresive sunt
confundate cu comportamente violente, acestea prezinta diferente fundamentale. De exemplu,
otravirea unei persoane este intr-adevar un act agresiv, dar nu implica violenta.
Agresivitatea nu este intotdeauna indreptata in afara subiectului, exista situtatii in care
comportamentul agresiv este indreptat asupra subiectului insusi, in acest caz vorbim despre
comportament auto-agresiv, dar si aici se face distinctie intre actele auto-agresive grave precum
sinuciderea sau auto-mutilarea si alte comportamente auto agresive usoare, care pot periclita
sanatatea, insa nu intr-o maniera asa evidenta (fumat, alcool, droguri etc.)
Motivele pentru care un individ ar reactiona agresiv difera enorm in functie de personalitate si
situatie, exista un numar mare de factori care pot determina un comportament agresiv unui individ:
un comportament agresiv in sitiuatii similare din trecut a rezultat in reusite si recompense
frustratrarea, rezultata din inabilitatea de a comunica eficient
individul se simte amenintat
individul se simte lipsit de putere
individul are senzatie de durere
individul se asteapta sa fie tratat cu ostilitate
alti indivizi au un comportament agresiv fata de un individ
Agresivitatea se poate masura de la geneza acesteia, care poate fi considerata momentul in care
organismul nu mai poate face fata anxietatii din cauza excesului de adrenalina iar din aceasta rezulta
comportamentul non-verbal si reactiile neurovegetative pana la punctul maxim al agresivitatii care
poate fi considerat actul violent.
Individul poate fi observat intr-o situatie ce poate genera un comportament agresiv si se poate
masura gradul de agresivitate in functie de: presiunea arteriala, ritmul cardiac, dilatare pupilelor,
intensitatea respiratiei, strangerea pumnilor, perspiratie in zona fruntii si a mainilor, gesturile si limbajul
non-verbal, tonul ridicat al vocii. Violenta devine greu de masurat in momentul in care trebuie sa se tine
cont si de factorii ontogenetici de dezvoltare si tipul personalitatii.

Poate ca abordarea cea mai raspandita de a masura un comportament agresiv este de a oferi
participantilor posibilitatea de a declansa stimuli negativi sau pedepse unei alte persoane. In mod
traditional, participantilor li s-a oferit posibilitatea de a declansa socuri electrice, de a aplica lovituri cu
sabii din spuma sau de a obliga la consumarea de sos picant.
In studiul realizat de McGregor, Liberman, Greenberg, Solomon, Arndt si Simon in anul 1998,
participantii au avut de citit un eseu scris de un alt participant. Ulterior acestuia i-a fost acordata
oportunitatea de a-i aloca persoanei ce a scris eseul o portie de sos picant pentru a fi consumat,
participantii fiind in prealabil informati ca persoanei respective nu ii place sosul picant. Acestora li s-a zis
ca participa la un studiu conceput pentru a evalua asocierea dintre preferintele de personalitate si de
produse alimentare, apoi ca ei trebuie sa evalueze alimentele uscate in timp ce alimentele picate
trebuiesc alocate altcuiva, cantitatea de sos se stabilea, de asemenea, in functie de preferintele celui ce
trebuia sa citeasca eseul. Participantii au alocat de fiecare data mai mult sos picant in cazul in care
autorul se abatea de la perspectiva politica a evaluatorului.
Denzer, Forster si Liberman au realizat un stiudiu prin care au cerut participantilor,prima data in
anul 2009, sa ajute la realizarea unui experiment prin alegerea a unui numar de 10 poze din 30 care vor
fi utilizate intr-un studiu viitor. Tendintele agresive erau evaluate prin alegerea pozelor ce avea un ton
negativ in raport cu alegerea pozelor ce aveau un ton pozitiv.
Plan de cercetare pentru masurarea gradului de agresivitate:
Realizarea unui text narativ cu un numar de zece persoaneje, fiecare personaj reprezentand un
nivel pe o scala a agresivitatii, 1 fiind cel mai putin agresiv. Fiecare participant la test fiind rugat sa
aleaga un personaj cu care simt ca au cele mai multe lucruri in comun.

Anxietatea face parte din viata, este o reactie normala, traita atunci cand subiectul este pus in
fata unei situatii interpretata ca fiind amenintatoare sau periculoasa. Prin termenul de anxietate se
intelege o serie de modificari ce au loc in organism, in model de gandire si in comportament. Aceste
modificari au rolul de a aduce organismul intr-o stare menita sa usureze modul in care se poate face fata
unei amenintari sau unor sitatuatii care necesita reactii rapide sau de aparare.
In cazul in care creierul percepe si interpreteaza o situatie ce are potential distructiv asupra
individului, acesta declanseaza, pe cale neurovegetativa si neuroendocrina, o cascada de modificari in
intreg organismul: ritmul cardiac se accelereaza si tensiunea arteriala creste, se intensifica procesul de
coagulare al sangelui pregatind organismul pentru posibile leziuni, transpiratie creste pentru a mentine
o temperatura scazuta, sangele este trimis spre muschi, care se tensioneaza, digestia se reduce iar
salivatia descreste, ritmul respiratiei creste si caile respiratorii se dilata ca urmare, ficatul elibereaza
glucoza pentru a furniza rapid energie, activitatea sistemului imunitar scade, favorizand canalizarea
energiei pentru un raspuns imediat al corpului.
Toate aceste modificari in organism, cunoscute ca raspunsul de lupta sau fuga, sunt
responsabile pentru numeroase sentimente si ganduri care sunt percepute in timpul starii de anxietate.

La nivel cognitiv se dezvolta stari de ingrijorare si preocupari intense, la nivel emotional: teama,
neliniste, iritabilitate; la nivel fiziologic: tremuraturi, agitatie, tensiune musculara, transpiratie, respiratie
scurta si rapida, palpitatii, maini reci si umede, gura uscata, senzatie de gol in stomac, insomnie; la nivel
comportamental: evaziune, evitare, fuga, procrastinare.
In trecutul indepartat omul se confrunta mai des cu pericole fizice, pentru care reactia de lupta
sau fuga era utila in majoritatea senzatiilor. In prezent, datorita progresului societatii si al stiintei, omul
se confrunta cu situatii complexe, de rezolvare de probleme intelectuale, pentru care reactie de lupta
sau fuga este mai putin eficienta, fiind necesara invatarea unor strategii alternative de adaptare la
nivelul gandurilor, emotiilor si comportamentelor.
Situatii generale ce pot cauza stari de anxietate sunt:

parasirea casei parintesti si adaptarea la viata universitare

un nou loc de munca
modul in care avem de-a face cu relatii interumane si lipsa relatiilor interumane
probleme legate de sexualitate

Situatii specifice pot fi:

temeri legate de sanatate

temeri legate de acceptare sociala, esecuri sau critica
interactiunea cu persoane ce detin autoritate

O metoda prin care anxietatea poate fi masurata este observarea comportamentului unui
individ, aflat intr-un mediu non-familiar, in raport cu relatiile sociale pe care acesta le poate avea.
Indicizii ce sufera de diverse forma de anxietate sociala si agorofobie, de cele mai multe ori dezvolta o
atitudine retrasa si au tendinta de a se distanta de relatii interumane. Drept urmare, o schimbare in
viata sociala poate fi o modalitate de masurare a nivelului de anxietate al unui individ.
Plan de cercetare pentru masurarea gradului de anxietate
Supunerea participantilor la o serie de interactiuni cu persoane straine. Realizarea unei liste cu
moduri in care participantii pot interactiona cu persoane straine, fiecare actiune reflectand un grad
scazut sau crescut de anxietate.