Professional Documents
Culture Documents
Avand in vedere scopul special urmarit prin luarea masurilor procesuale, acestea pot fi
masuri de constrangere (arestarea, sechestrul) si masuri de ocrotire (infiintarea tutelei).
Legea imparte aceste masuri in : masuri preventive si alte masuri procesuale.
Masurile preventive reprezinta masurile procesuale cele mai drastice, datorita faptului
ca se refera la restrangerea - in conditiile legii - a libertatii persoanei.
Din categoria masurilor de preventie fac parte: retinerea, obligarea de a nu parasi
localitatea, arestarea preventiva a invinuitului si inculpatului, liberarea provizorie sub control
judiciar si liberarea provizorie pe cautiune.
In cea de-a doua categorie intra celelalte masuri care au ca obiect asigurarea unei
ocrotiri procesuale: masurile de ocrotire si siguranta, masurile asiguratorii, restituirea lucrurilor
si restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii.
Subliniind natura masurilor preventive ce reiese din caracterul relatiilor procesuale
penale dintre subiectele de drept, apreciem caracterul de constrangere al acestora. Astfel, masurile
preventive vizeaza starea de libertate a persoanei chemate sa raspunda penal si pot fi privative si
restrictive de libertate.
Cu toate ca masurile preventive au un caracter de constrangere, ele nu sunt sanctiuni
penale sau sanctiuni procesuale. Scopul lor este bine determinat, si anume preintampinarea unor
consecinte nedorite in procesul penal.
In cazul cand unele masuri preventive (de ex. arestul preventiv) sunt de aceiasi origine
cu privatiunea de libertate (ca sanctiune penala) scopul este diferit si anume corectarea si
reeducarea condamnatului, cat si prevenirea savarsirii de noi infractiuni.
Masurile de preventie in sistemul masurilor procesual-penale
In conceptia juridica din ultimele decenii a devenit o opinie de necontestat ca libertatea
persoanei trebuie garantata de legislatia oricarui stat. Dispozitiile care permit privarea de libertate
ca sanctiune de natura penala sau ca masura judiciara urmeaza sa corespunda unor standarde de
larga aplicabilitate inscrise in diverse documente internationale.
In materia masurilor preventive, documentul international care sta la baza
reglementarilor din legislatiile procesual penale europene este "Conventia europeana a drepturilor
omului". In art. 5 al acestei Conventii se stipuleaza principiul general ca " nimeni nu poate fi privat
de libertate", fiind inscrise si exceptiile de la aceasta regula, printre care si arestarea preventiva.
In stransa legatura cu articolul mai sus-mentionat, trebuie avute in vedere dispozitiile
art. 6 paragraf 2 din Conventie si art. 14 pct.2 din "Pactul international referitor la drepturile civile
si politice", dedicate prezumtiei de nevinovatie.
In virtutea acestui principiu fundamental prevazut in marea majoritate a constitutiilor si
legislatiilor procesual penale europene, libertatea individuala a inculpatului trebuie respectata in
lipsa unei acuzatii sau a unei prezumtii solide. Acuzarea nu poate fi infaptuita decat prin probe
decisive, concrete, care sa creeze magistratului convingerea ca este absolut necesara impunerea unei
stari de detinere in aceea ce-l priveste pe inculpat.
In lipsa unei asemenea conditii, sau intr-o situatie asupra careia planeaza ambiguitati,
orice dubiu este in beneficiul persoanei a carei acuzare se cere, astfel incat, principiul "in dubio pro
reo" isi mentine deplina sa motivatie .
Prezumtia de nevinovatie este din punct de vedere tehnic o regula probatorie care
transfera povara dovedirii vinovatiei statului si care serveste ca fundatie a cerintei procedurale de
acuzare sub un dubiu rezonabil care trebuie avut in vedere.
Prezumtia de nevinovatie predomina fata de absenta unor constatari formale si de fond
ale acuzarii unei persoane pentru savarsirea unei fapte penale si a fortiori fata de luarea unei
masuri privative de libertate.
In acest context, masurile preventive au cunoscut o perfectionare continua in evolutia
procesului penal si a legislatiilor procesual penale, in sensul alegerii celor mai eficiente mijloace de
constrangere cu caracter preventiv, in conditiile instituirii unor garantii puternice care sa asigure
luarea si mentinerea lor numai in cazurile si conditiile prevazute de lege.
Avand in vedere faptul ca masurile preventive reprezinta masurile procesuale cele mai
drastice datorita faptului ca se refera la restrangerea, in conditiile legii, a libertatii persoanei, intre
modificarile legislative ce au survenit dupa evenimentele din 22 Decembrie 1989.
In ceea ce priveste sistemul masurilor de preventie, notam faptul ca a sporit numarul
masurilor de preventie neprivative de libertate.
Introducerea in Codul de procedura penala a acestei masuri a pus la dispozitia organelor
judiciare instrumente pentru o corecta individualizare a masurii arestarii preventive si, in acelasi
timp, s-a creat un echilibru intre masurile de preventie privative de libertate si masurile de preventie
neprivative de libertate.
Apreciem ca era necesara o anumita consonanta intre masurile de preventie si sistemul
sanctiunilor penale, intrucat, asa cum s-a mentionat in literatura de specialitate regimul starii de
libertate in cursul procesului penal trebuie sa corespunda, intr-o anumita masura, celui existent dupa
aplicarea sanctiunii penale.
In acest sens, consideram ca ar fi nepotrivita o sanctiune penala neprivativa de libertate
ca finalizare a unui proces penal in care inculpatul s-a aflat in stare de arest. O asemenea situatie ar
fi de natura sa puna in lumina o oarecare neconcordanta intre duritatea sau asprimea ritmului
procesual penal si sanctiunea aplicata ca urmare a desfasurarii acestuia.
In ce priveste regimul masurilor de preventie, putem spune ca prin modificarile din
legea mentionata, au sporit garantiile privind libertatea persoanei, dar, in acelasi timp, cum era si
firesc, procedura de rezolvare a problemelor incidente, luarii, inlocuirii sau revocarii masurilor de
preventie a capatat un plus de complexitate.
Codul de procedura penala a adoptat sistemul reglementarii unor masuri preventive cu
grad diferentiat de constrangere a libertatii persoanei sau a altor drepturi ori libertati, in asa fel incat
organele judiciare sa aiba posibilitatea - in functie de situatia data - de a alege masura preventiva
corespunzatoare scopului pentru care este luata.
In acelasi timp, prin lege s-au prevazut garantii pentru persoanele fata de care se ia o
masura preventiva, in sensul ca aceasta nu poate fi luata decat cu respectarea conditiilor prevazute
expres de lege, de anumite organe judiciare, dupa o procedura speciala si pentru anumite termene.
Legislatia procesual-penala a Romaniei stabileste functionalitatea masurilor preventive
constand in asigurarea bunei desfasurari a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea
invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei .
Dupa cum s-a mentionat in literatura de specialitate prin aceste institutii se urmareste
buna defasurare a procesului penal pentru atingerea scopului activitatii judiciare.
1 De exemplu, Codul de procedura penala francez fixeaza termenul initial de retinere la 24 de ore, cu admiterea
prelungirii ei simpla cu inca 24 de ore si cu existenta, pentru cazuri speciale, a unor prelungiri mai extinse, cum ar fi
domeniul infractiunilor contra statului - unde prelungirea poate merge pana la 6 zile in conditii normale si la 12 zile
daca s-a decretat starea de urgenta .
Arestarea preventiva
2 JEAN LARGUIER, op.cit., Imprimerie des Presess Universitaires de France, decembre, 1996, pag. 99 - In Franta,
consecintele detentiei provizorii sunt cele ale unei incarcerari, fara a avea insa caracterul unei pedepse. Persoanele
incarcerate sunt plasate intr-un cartier special, cu un regim mai bland decat pentru detinutii condamnati definitiv. Se
acorda posibilitatea de comunicare si facilitati in vederea exercitarii apararii. Acest regim poate fi insa agravat prin
luarea masurii de interzicere a comunicarii ( rar pronuntata), prin care persoana detinuta este impiedicata sa primeasca
vizite sau corespondenta din exterior, in afara avocatului sau.Aceasta izolare poate dura 10 zile si poate fi reinnoita o
singura data.
catre legislatiile nationale, pot promova actiuni in justitie prin care reclama incalcarea acestor
drepturi in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului3.
Cadrul legal este prevazut in art.5 din Conventie, care consacra principalele drepturi si
garantii ale persoanelor private de libertate, astfel:
1. Orice persoana are dreptul la libertate si siguranta.
Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia cazurilor distinct reglementate 4 si
in conformitate cu caile legale.
2. Orice persoana arestata trebuie sa fie informata, in termenul cel mai scurt si intr-o
limba pe care o intelege, asupra motivelor arestarii sale si asupra oricarei acuzatii aduse
impotriva sa5.
3. Orice persoana arestata sau detinuta, in conditiile prevazute de 1 lit. c ) din
prezentul articol, trebuie adusa de indata inaintea unui judecator sau a altui magistrat
imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare 6 si are dreptul de a fi judecata intr-un
3 Curtea Europeana a Drepturilor Omului a fost infiintata in 1959 in virtutea "Conventiei pentru apararea drepturilor
omului si libertatilor fundamentale" ( Roma 1950) in scopul asigurarii respectarii obligatiilor acesteia fata de statele
contractante.
4 a) daca este detinut legal pe baza condamnarii pronuntate de catre un tribunal competent ;b)daca a facut obiectul unei
arestari sau al unei detineri legale pentru nesupunerea la o hotarare pronuntata, conform legii, de catre un tribunal ori in
vederea garantarii executarii unei obligatii prevazute de lege ; c) daca a fost arestat sau retinut in vederea aducerii sale
in fata autoritatii judiciare competente, atunci cand exista motive verosimile de a banui ca a savarsit o infractiune sau
cand exista motive temeinice de a crede in necesitatea de a impiedica sa savarseasca o infractiune sau sa fuga dupa
savarsirea acesteia ; d) daca este vorba despre detentia legala a unui minor, hotarata pentru educatia sa sub supraveghere
sau despre detentia sa legala, in scopul aducerii sale in fata autoritatii competente; e)daca este vorba despre detentia
legala a unei persoane susceptibile sa transmita o boala contagioasa, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman
sau a unui vagabond ; f) daca este vorba despre arestarea sau detentia legala a unei persoane pentru a o impiedica sa
patrunda in mod ilegal pe teritoriu sau impotriva careia se afla in curs o procedura de expulzare ori de extradare.
5 In Cazul LAMMY contra BELGIEI, in cererea adresata Comisiei, petentul se plange ca nici el, nici avocatul sau, nu
au avut acces la dosar cu prilejul primei confirmari a mandatului de catre camera de consiliu si a dezbaterilor in fata
camerei de punere sub acuzare. El a sustinut ca in acest caz a avut loc o violare a art. 52 din Conventie. In decizia de
speta (Hotararea din 30 martie 1989 -Camera, Seria A nr. 151), Curtea a apreciat ca este neintemeiata teza lui Jose
Lammy, care pretindea ca nu a putut sa-si pregateasca efectiv si util apararea si prezentarea in fata camerei de consiliu,
atata timp cat in chiar ziua arestarii, petitionarului i s-a eliberat o copie a mandatului de arestare. Or, acest document
enunta atat motivele privarii sale de libertate, cat si detaliile acuzatiilor pentru care era inculpat. In consecinta, in
unanimitate de voturi, Curtea a decis ca dispozitiile art. 5 2 nu au fost incalcate. - VICENT BERGER, op. cit., pag
117.
6 Cazul BRINCAT contra ITALIEI - Intr-o hotarare pronuntata la Strasbourg pe 29 nov.1992 in cazul Brincat contra
Italiei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis unanim ca s-a incalcat art.5 3 din Conventia Europeana a
Drepturilor Omului, prin aceea ca petentul nu a fost adus prompt, dupa arestarea sa, in fata unui judecator sau alt
magistrat autorizat de lege sa exercite puterea sa judiciara. Totodata, i s-a acordat o despagubire echitabila in temeiul
art.50 din Conventie. - in A pune regulile in actiune - Manual international privind o buna practica in
penitenciare - ONU - Penal Reform International, Haga, martie 1995, pag.28 - L.A.D.O. - DIN PRACTICA
JUDICIARA A CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI, 1995
termen rezonabil7 sau eliberata in cursul procedurii. Punerea in libertate poate fi subordonata
unei garantii care sa asigure prezentarea persoanei in cauza la audiere8.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a avut ocazia, in mai multe cauze, sa statueze
asupra sensului notiunii9 de "magistrat imputernicit de lege sa exercite functiuni judiciare", utilizata
de art. 5 paragraf 3 din "Conventia Europeana a drepturilor omului"10.
Curtea, printr-o jurisprudenta evolutiva, a statuat ca "magistratul imputernicit de lege
sa exercite functiuni judiciare" la care se refera art. 5 paragraf 3 din Conventia europeana a
drepturilor omului si in fata caruia trebuie adusa de indata o persoana arestata preventiv in materie
penala, trebuie sa prezinte garantii de independenta si impartialitate11.
Independenta se judeca in raport cu executivul, fara a exclude o subordonare fata de alti
judecatori sau magistrati, daca acestia insisi se bucura de independenta fata de executiv.
Impartialitatea se determina in mod obiectiv fata de partile procesului penal, in
particular fata de inculpatul arestat preventiv, presupunand ca magistratul care se pronunta asupra
privarii de libertate, fara a-i fi interzis sa exercite alte functiuni, nu trebuie sa exercite sau sa aiba
vocatia de a exercita functiuni care ar naste banuieli legitime ca impartialitatea sa obiectiva ar fi
pusa in discutie.
Instanta europeana a apreciat ca termenul de magistrat nu se confunda cu acela de
judecator, deoarece acesta trebuie sa posede anumite calitati, adica sa indeplineasca conditiile
speciale, constituind tot atatea garantii pentru persoana arestata12:
Garantii de procedura, ceea ce implica obligatia de a audia personal pe cel care ii
este deferit;
Garantii de fond, ceea ce comporta obligatia de a examina circumstantele
constituind argumente pro sau contra detentiei, de a se pronunta potrivit criteriilor judiciare asupra
existentei ratiunilor care o justifica si, in absenta lor, de a dispune punerea in libertate13
4. Orice persoana lipsita de libertatea sa prin arestare sau detinere are dreptul sa
introduca un recurs in fata unui tribunal, pentru ca acesta sa statueze intr-un termen scurt 14
asupra legalitatii detinerii sale si sa dispuna eliberarea sa daca detinerea este ilegala.
8 Cazuri ce privesc in principal dreptul la libertate si la siguranta unei persoane in practica Curtii: sanctiuni
disciplinare si penale aplicate militarilor - Olanda ( Engel si altii) ; detentia administrativa impusa pentru atentatele la
siguranta statului - Irlanda ( Lawless) ; arestarea si incarcerarea persoanelor suspectate de a fi teroristi - Irlanda de
Nord ( Fox, Campbell si Hartley) ; incarcerarea unui recidivist - Belgia ( Van Droogenbroeck) ; aplicarea pedepsei cu
inchisoarea pentru refuzul de a depune marturie - Austria si a nu plati impozitul local (poll tax) - Marea Britanie
(Benham); plasarea minorilor intr-o casa de corectie ca masura provizorie de custodie - Belgia ( Bonamar) ; ordinul
Curtii la rezidenta fortata - Italia ( Guzzardi) ; arestarea si incarcerarea unei persoane ce pretinde ca a fost luata cu forta
de pe teritoriul Germaniei (Stoke) ; refuzul de a tine cont de timpul petrecut in arest in Marea Britanie de persoanele
condamnate pentru crima , in incercarea lor de a introduce apel(Monnell si Morris) ; incarcerarea persoanelor alienate Portugalia ( Silva Rocha); incarcerarea vagabonzilor - Belgia ( De Wilde ); incarcerarea toxicomanilor - Grecia
( Bizzotto) ; incarcerarea in scopul extradarii - Franta(Quinn) si in scopul expulzarii - Franta ( Bozano) ; retinerea
administrativa a azilantilor in zona internationala a unui aeroport - Paris Franta ( Amuur) ; dreptul unei persoane
arestate sau detinute de a fi adusa in fata unui judecator sau altui magistrat abilitat prin lege sa exercite functii judiciare
- Elvetia (Huber), Suedia( Skoogstrom), Italia ( Brincot), Turcia ( Aksoy); detentiile provizorii de lunga durata Germania (Wemhoff), Austria(Neumeister), Spania( Scott) ; imposibilitatea, din partea unui condamnat de a executa o
pedeapsa continua - Marea Britanie(Weeks) sau obligatorie (Wynne) ori pe o durata aflata la discretia Majestatii Sale
(Hussain ; Singh) ; imposibilitatea pentru o persoana condamnata in Andora de a contesta inchiderea sa intr-o inchisoare
franceza in fata instantelor din aceasta tara (Drozd si Javonsek); imposibilitatea unui detinut de a introduce recurs
impotriva unei ordonante cu titlu executoriu in Belgia cu privire la mandatele de arestare emise de autoritatile britanice
(Farma Kopoulos); caracterul necontradictoriu al procedurii de recurs intentat impotriva respingerii cererilor de punere
in libertate provizorie in Austria ( Toth); interzicerea accesului unui inculpat la dosarul instantelor din Belgia chemate sa
se pronunte asupra detentiei sale provizorii ( Lamy) ; durata procedurii de examinare a unei cereri de eliberare a unei
persoane aflate in detentie provizorie - Italia(Bezicheri) , Franta (Navarra) . Primul drept garantat : aducerea
imediata in fata unui judecator sau a unui alt magistrat abilitat de lege sa exercite functii judiciare a persoanei in
cauza(cazul Schiesser - Elvetia). Al doilea drept protejat : de a fi judecat intr-un rastimp rezonabil sau eliberat in
decursul procedurii, folosind garantiile de reprezentare ( cazul Wemhoff - Germania) in Jurisprudenta relativa la art.5
din Conventie - MARC - ANDRE ESSEN Garantiile acordate persoanelor private de libertate , Strasboorg
1984 9 Jurisprudenta Curtii europene este evolutiva si a dus la precizarea termenilor cu care opereaza Conventia. De altfel,
intregul mecanism de protectie a drepturilor omului in sistemul Curtii Europene a Drepturilor Omului este un sistem
mixt, care imbina sistemul continental, bazat pe cod, pe legea scrisa, cu sistemul anglo-saxon, care atribuie o valoare
deosebita precedentului judiciar. De aceea, dreptul european al drepturilor omului este in egala masura un drept
conventional si un drept jurisprudential. - CORNELIU - LIVIU POPESCU "Conformitatea cu legea fundamentala si
Conventia europeana a drepturilor omului a competentei procurorului de a lua masura arestarii preventive in lumina
jurisprudentei Curtii Constitutionale", in Revista "Dreptul" Nr. 6/1999, pag. 67.
10 CORNELIU - LIVIU POPESCU "Magistratul competent sa se pronunte asupra starii de arest preventiv in materie
penala - raportarea legislatiei romane la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului", in Revista Romana de
Drepturile Omului nr. 9/1995, pag. 8 - 15.
11 CORNELIU - LIVIU POPESCU , op. cit., Revista "Dreptul" Nr. 6/1999, pag. 73-74.
12 V. BERGER, op. cit., pag. 65. In acelasi sens, a se vedea ALEXANDRU TUCULEANU, "Despre calitatea de
magistrat a procurorului si dreptul acestuia de a dispune arestarea preventiva in lumina Conventiei Europene a
Drepturilor Omului", in Revista "Dreptul" nr. 2/1999, pag. 88 - 93.
afla intr-o continua perfectionare ca urmare a necesitatii garantarii optime a drepturilor si libertatilor
omului in mod permanent18.
In acest sens, Raportul Comitetului Director pentru drepturile omului de la Strasbourg
contine Proiectul de Protocol nr.12 din Conventie in care se recunosc o serie de drepturi aditionale
persoanelor private de libertate19.
Unele drepturi pot fi limitate datorita arestarii sau inchiderii. Acestea includ : dreptul la
unele libertati personale ; dreptul la intimitate; libertatea de miscare ; libertatea exprimarii ;
libertatea de a se intruni si libertatea de a vota 20. Problema importanta este daca si in ce masura
13 In CAZUL SCHIESSER contra ELVETIEI, Curtea, recunoscand calitatea de magistrat unui procuror de district al
cantonului Zurich, a concluzionat ca activitatea acestuia ce a constat in instructia cazului, implicand obligatoriu
interogarea invinuitului si plasarea in detentie provizorie a persoanei respective, nu violeaza prevederile art. 5
paragrafele 1-3 din Conventie.In motivarea solutiei, Curtea retine ca procurorul de district, desi supus controlului
procurorului general, nu a suportat nici o ingerinta exterioara in deciziile sale; in cursul instructiei, procurorul l-a
interogat pe invinuit, i-a pus in vedere pentru ce este acuzat, a cercetat atat faptele in favoarea acuzarii, cat si pe cele
impotriva acesteia; cu privire la garantiile de fond, Curtea noteaza ca motivele de arestare retinute de procuror in
temeiul Codului de procedura penala ale cantonului Zurich, se regasesc intre cele mentionate de art.5, paragraful 1 litera
c din Conventie. - V. BERGER , op. cit., pag 64-66.
14 Solutionarea intr-un timp cat mai redus a acestei cai de atac decurge din necesitatea eliminarii riscului presiunii
asupra martorilor, riscului sustragerii petitionarilor, a insuficientei unui control judiciar si prezervarii ordinii publice. - A
se vedea in acest sens CAZUL LETELLIER contra FRANTEI, in DECAUX E., TAVERNIER P., "Chronique de
jurisprudence de la Cour europeenne des droits de l'homme", J.D.I. 1992, pag. 788-790 ;RENUCCI J.F., "Droit
europeen des droits del'homme", D.1992, rezumate comentate, pag. 328-329.
15 Referitor la protectia impotriva arbitrariului, Curtea s-a pronuntat asupra intinderii
respectarii regulii "termen scurs". In mai multe hotarari (CAZUL NAVARRA contra FRANTEI Hotararea din 23 noiembrie 1993 - Camera, Seria A nr. 273-B, etc., in UDRE F., "Chronique
de la jurisprudence de la Cour europeenne des droits de l'homme - 1991", R.U.D.H., 1992, nr. 12, pag 1 si urm.), Curtea a luat in considerare "durata globala" a unei proceduri, incluzand
diferite faze in fata tuturor organelor chemate sa statueze. Un stat care se doteaza cu un dublu
grad de jurisdictie trebuie sa acorde aceleasi garantii persoanelor private de libertate atat in
apel cat si in prima instanta. Exigenta respectarii "termenului scurt" constituie, fara indoiala,
una dintre aceste garantii, insa pentru a controla respectarea tuturor garantiilor trebuie sa se
procedeze la o apreciere globala a procedurii (CAZUL TOTH contra AUSTRIEI - Hotararea
din 12 decembrie 1991 - Camera, Seria A nr. 224), in MARCUS-HELMONS (S.), " La duree
de la detention provisoire et la necessite d'une procedure contradictoire lors des demandes d'
elargissement", R.T.D.H, 1993, p. 544-548.
16 In Cazul DE JONG, BALJET si VAN DEN BRINK contra OLANDEI, Cazul VAN
DER SLUIJS, ZUIDERVELD SI KLAPPE contra OLANDEI si Cazul DUINHOF SI DUIJF
contra OLANDEI, petitionarii, privati de un control judiciar rapid al detentiei lor, au
suferit daune morale care nu sunt compensate de constatarea incalcarii prevederilor
mentionate din Conventie si chiar, pentru unii dintre acestia, de deducerea detentiei
provizorii din durata cu inchisoarea. In consecinta, Curtea a atribuit fiecarui
petitionar o suma forfetara de 300 de florini cu titlu de satisfactie echitabila in
virtutea art. 50 din Conventie - COUSSIRAT - COUSTERE (V.), "La jurisprudence de la
Cour europeenne des droits de l'homme relative a l'article 50 de la C.E.D.H.( 4 e
partie)", R.U.D.H, 1990, pag. 336-337In cazul SKOOGSTROM contra SUEDIEI, dupa ce
s-a pronuntat asupra incalcarii dispozitiilor art. 5 3 din Conventie, Curtea a luat act de
solutionarea amiabila incheiata intre parti, obligand totusi statul suedez la rambursarea catre
petitionar a cheltuielilor sale determinate de procedura judiciara - SUNDBERG (J.), "Human
rights in Sweden. The annual reports 1985", Littleton, Rothman, 1987, pag. 70-83.
10
unele limitari suplimentare ale drepturilor omului reprezinta o consecinta necesara si justificabila
pentru privarea libertatii.
Prin Legea Nr.30/1994, Parlamentul Romaniei a ratificat "Conventia europeana pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale" si protocoalele aditionale la aceasta
conventie.
De precizat ca potrivit art.11 din Constitutie, tratatele ratificate de Parlament fac parte
din dreptul intern.
Dispozitiile constitutionale mai subliniaza ca, in cazul unei neconcordante intre pactele
si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte si legile
interne, au prioritate reglementarile interne (art.20).
Reflectand grija deosebita a legiuitorului pentru protectia libertatii persoanei pe durata
desfasurarii procesului penal, majoritatea acestor reguli au fost cuprinse in Codul de procedura
penala21 chiar inainte de adoptarea Constitutiei
17 Dintre drepturile omului aplicabile detinutilor amintim : dreptul la viata si integritatea persoanei ; dreptul la
libertatea religioasa ; dreptul de a fi protejat fata de orice tortura sau alta maltratare ; dreptul la sanatate ; dreptul la
respectul demnitatii umane ; dreptul la procese legale ; dreptul la libertate fara nici un fel de discriminare; dreptul la
libertate, fara sclavie ; dreptul libertatii de constiinta si gndire; dreptul de a respecta viata de familie ; dreptul la
autodezvoltare. - in A pune regulile in actiune - Manual international privind o buna practica in penitenciare, ONU,
Haga, 1995, pag.12.
18 Pe plan mondial, principiile libertatii individuale se bucura de o deosebita atentie, legislatiile diverselor tari tinand sa
sublinieze caracterul de exceptie al ingradirii libertatii persoanei. Astfel, art. 146 din Codul de procedura penala
argentinian prevede ca privarea de libertate este o masura exceptionala care se ia pentru savarsirea unor infractiuni
grave, respectiv a unor fapte penale savarsite in circumstante agravante. - MARIO I. CHICHIZOLA, "Codigo penal de
la nacion Argentina" , Ed. "ABELEDO - PERROT", Buenos Aires, pag. 146. In acelasi sens, institutia arestarii
preventive este reglementata de art. 22 si urm. C.proc.pen. al Frantei si in alte legi complementare (Legea 70 643/1970 si Legea 84 - 576/1984) - JEAN SACE , op. cit., pag 60.
19 Dreptul la informare ( detalii, limba pe care o intelege, drepturile pe care le are aferent starii privative de libertate) ;
dreptul de a fi informat un membru al familiei, sau o alta persoana, un asociat in legatura cu starea sa de arest ; dreptul
de a fi asistat de un avocat la alegerea sa si de a comunica confidential cu acesta ; dreptul la asistenta religioasa si
morala ; dreptul la o traducere sau o interpretare gratuita ; dreptul de a nu fi supus la experimente medicale sau
stiintifice pe timpul privarii de libertate ; dreptul de a depune in fata autoritatii competente unele memorii fata de
cum este tratat in penitenciar, urmand a primi un raspuns cererilor sale intr-un timp rezonabil ; dreptul de a nu fi
supus unor pedepse disciplinare mai aspre decat cele ce i se pot aplica conform regulamentelor, pentru genul de cazuri
de indisciplina pentru care este responsabil.
20
11
12
13
In planul dreptului procesual - penal sunt semnificative adoptarea unor reglementari noi,
cum ar fi liberarea provizorie sub control judiciar si liberarea provizorie pe cautiune, introducerea
unor dispozitii de principiu referitoare la garantarea libertatii persoanei, respectarea demnitatii
umane, garantarea dreptului la aparare, precum si cele ce privesc modificari la institutia arestarii
preventive a inculpatului, prelungirea duratei acestei masuri.
Garantiile privind libertatea persoanei consacrate in legislatia procesual penala si
Constitutie, constituie premise reale pentru respectarea legalitatii in domeniul masurilor preventive
si vadesc preocuparea pentru alinierea legislatiei noastre la reglementarile internationale privind
protectia drepturilor omului.
Constitutia Romaniei, consacrand libertatea individuala in cadrul drepturilor si libertatilor
fundamentale ale omului, a consfiintit in art. 23 numeroase reguli cu valoare de garantii ale
inviolabilitatii persoanei si anume :
- arestarea unei persoane este permisa numai in cazurile si cu procedura prevazuta de lege ;
- arestarea se face in temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durata de cel mult 30
de zile ;
- asupra legalitatii mandatului, arestatul se poate plange judecatorului;
- prelungirea arestarii se aproba numai de catre instanta de judecata;
- celui arestat i se aduc la cunostinta de indata motivele arestarii , iar invinuirea in cel mai
scurt timp, in prezenta unui avocat ;
- daca motivele arestarii au disparut, eliberarea persoanei arestate preventiv este
obligatorie ;
- persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa in libertate provizorie sub
control judiciar sau pe cautiune ;
- pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este
considerata nevinovata.
Limitele aduse de lege in exercitarea dreptului la libertate prevazute in art. 23 din
Constitutie si legislatia procesual-penala nu constituie incalcari ale acestui drept, ci o circumscriere
a acestuia pentru apararea societatii de infractori care comit fapte penale ce prezinta pericol pentru
ordinea publica.
Arestarea preventiva nu trebuie inteleasa ca o masura prin care se exercita presiuni
asupra inculpatului in scopul obtinerii unei marturisiri si nici ca o sanctiune antecondamnatorie,
avantajele sau dezavantajele acesteia trebuind raportate la gravitatea concreta a faptei si la
periculozitatea infractorului.
Masura arestarii preventive apare astfel ca o necesitate obiectiva a desfasurarii normale
si eficiente a urmaririi penale si judecatii, respectand limitele fixate prin lege
Dispozitiile constitutionale au fost intarite prin ratificarea de catre Parlamentul
Romaniei a "Conventiei europene a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale", adoptata la
Roma la 4 noiembrie 1950, ce se refera la libertatea si siguranta persoanei. Unul din scopurile
Conventiei, se afirma in Preambul, este de a asigura prin masurile luate de guvernele statelor
semnatare, garantarea drepturilor si libertatilor enuntate in "Declaratia Universala a Drepturilor
Omului", ce constituie temelia insasi a acestei institutii.
14
26 In Franta, consecintele detentiei provizorii sunt cele ale unei incarcerari, fara a avea insa caracterul unei pedepse.
Persoanele incarcerate sunt plasate intr-un cartier special, cu un regim mai bland decat pentru detinutii condamnati
definitiv. Se acorda posibilitatea de comunicare si facilitati in vederea exercitarii apararii. Acest regim poate fi insa
agravat prin luarea masurii de interzicere a comunicarii ( rar pronuntata), prin care persoana detinuta este impiedicata sa
primeasca vizite sau corespondenta din exterior, in afara avocatului sau.Aceasta izolare poate dura 10 zile si poate fi
reinnoita o singura data. JEAN LARGUIER, op.cit., Imprimerie des Presess Universitaires de France, decembre, 1996,
pag. 99
27 Curtea Europeana a Drepturilor Omului a fost infiintata in 1959 in virtutea "Conventiei pentru apararea drepturilor
omului si libertatilor fundamentale" ( Roma 1950) in scopul asigurarii respectarii obligatiilor acesteia fata de statele
contractante.
15