Metabolismul trigliceridelor

Trigliceridele sunt compusi lipidici ce contin glicerol de care se leaga prin legaturi
esterice acizi grasi. De obicei cei 3 acizi grasi esterificati la o molecula de glicerol nu
sunt de acelasi tip, acidul gras atasat la C1 este de regula saturat, cel atasat la nivelul
C2 este nesaturat iar cel atasat la C3 poate fi de orice tip.

TG- Forma de depozitare a excesului caloric cu energia cuprinsa in catenele bogate in

hidrogen ale resturilor acil.

In organism exista doua mari fluxuri plasmatice de TG:

A. Transportul trigliceridelor alimentare (exogene) de la intestin in restul organismului
B. Circulatia TG de origine endogena de la ficat la tesuturi extrahepatice.

Sinteza trigliceridelor
Sinteza trigliceridelor are loc in celule prin doua cai:
a. Calea monoacilglicerolului
b. Calea glicerol-fosfatului
Calea monoacilglicerolului
-

In enterocite sinteza trigliceridelor are loc pe calea monoacilglicerolului, cale rapida

si economica de resinteza a trigliceridelor din compusii de digestie absorbiti din
intestin.
Trigliceridele din sursa exogena (alimentara) ajung in intestin de unde trebuie sa fie
absorbite. Moleculele de trigliceride sunt prea voluminoase pentru a fi captate de
enterocite (celule intestinale) insa lipaza pancreatica actioneaza la nivel intestinal
indepartand preferential acizii grasi de la atomii de carbon 1 si 3. Astfel TG vor fi
absorbite in enterocit sub forma de acizi grasi si monoacil-glicerol.
Amestecul de lipide absorbite la nivelul enterocitelor migreaza la nivelul reticulului
endoplasmatic unde are loc resinteza acestora. In cazul resintezei de trigliceride
aceasta are loc pe calea monoacilglicerolului din monoacil-glicerol si acizi grasi
activati de catre acil gras-CoA sitetaza la acil CoA. Sinteza are loc prin interventia a
doua enzime (acil-CoA-monoacilglicerol aciltransferaza si acil-CoA diacilglicerol
aciltransferaza).

Trigliceridele resintetizate impreuna cu alte lipide si apoproteina B-48 sunt secretate

sub forma de chilomicroni si ajung in circulatia sanguin prin cea limfatica.

Calea glicerol-fosfatului
Sinteza trigliceridelor endogene are loc in ficat si tesutul adipos printr-o cale ce contine ca
intermediar acidul fosfatidic rezultat din glycerol-3-P si doi acizi grasi activati la acil-CoA.

Ficat (sediul primar al sintezei TG) - In calea de sinteza a trigliceridelor, glycerol 3-P
provine fie prin 1. fosforilarea glicerolului cu glicerol-kinaza fie prin 2. reducerea
dihidroxiaceton fosfatului rezultat din glicoliza.
Tesut adipos in acest tesut lipseste glicerol-kinaza asadar, glycerol-3-P provine doar din
dihidroxi acetonfosfat rezultat din glicoliza (tesutul adipos depoziteaza acizi grasi in
conditiile activarii glicolizei cum este cazul dupa un pranz glucidic).
Atat in ficat cat si in tesutul adipos glycerol-3-P obtinut reactioneaza cu acil-CoA pentru a
forma acid fosfatidic ce prin defosforilare va forma diacil glicerol.
Sinteza trigliceridului are loc prin atasarea unui alt acid gras activat la acil-CoA la nivelul
diacilglicerolului cu ajutorul unei acil-transferaze.

Reglarea metabolismului trigliceridelor

-

In perioada postprandiala, cresterea insulinei duce pe de-o parte la intrarea glucozei in

celula adipoasa cu formare de glicerol-3-fosfat din dihidroxi aceton fosfat rezultat din
glicoliza iar pe de alta parte insulina stimuleaza lipoprotein lipaza (lipaza atasata la
suprafata celulelor endoteliale din capilare) cu formare de acizi grasi si respectiv acilCoA care impreuna cu glycerol-3-fosfat sintetizeaza trigliceride.

In tesutul adipos trigliceridele sunt stocate la nivelul citosolului si functioneaza ca grasime

de rezerva. In ficat este stocata o cantitate mica de TG, marea majoritate este exportata sub
forma unor particule lipoproteice cu densitate foarte joasa (VLDL) la tesuturile periferice.
-

In cursul perioadelor interprandiale are loc scaderea insulinei si cresterea

glucagonului si epinefrinei. Legarea la receptori ai acestor hormoni determina
activarea adenilat ciclazei si formare de AMP ciclic (AMPc) avand drept rezultat
stimularea lipolizei. AMPc activeaza prin fosforilare lipaza hormon-sensibila,
determinand desprinderea acizilor grasi de pe trigliceride eliminandu-se in circulatie
glicerol si acizi grasi.

La nivelul adipocitului glicerolul nu poate fi activat (lipsa glicerol kinazei) si ajunge la ficat
unde poate fi angajat in sinteza de TG sau, prin transformare in dihidroxiaceton fosfat, in
glicoliza, gluconeogeneza. Acizii grasi liberi sunt eliberati si ajung la tesuturile extrahepatice
pentru a furniza energie prin beta oxidare (exceptii: hematia-nu are mitocondrie si creierulbariera hematoencefalica impermeabila pentru acizi grasi).

Corpi cetonici
Calea principal de catabolizare a acizilor grasi este numita beta-oxidare si are loc in
mitocondria celulelor avand drept rezultat producerea de acetil-CoA, FADH si NADH.
Mitocondriile hepatice au capacitatea de a transforma acetil-CoA rezultata prin beta-oxidare
in corpi cetonici. Sunt sintetizati cand se produce un exces de acetil-CoA din beta oxidare si
nu exista suficient oxalacetat care sa dirijeze toate moleculele de acetil-CoA in ciclul Krebs.
Compusii care intra in categoria corpilor cetonici sunt: acetoacetatul, betahidroxibutiratul si acetona.

Daca acetona este un compus nemetabolizabil si volatil, acetoacetatul si

betahidroxibutiratul sunt transportati pe cale sanguina la tesuturile periferice unde pot fi
reconvertiti la acetil-CoA ce poate fi oxidat in cadrul ciclului Krebs. Asadar corpii cetonici
reprezinta surse de energie pentru tesuturile periferice (muschi scheletic, cardiac, cortex
renal, creier) aspect care este important in perioadele de post si inanitie cand exista un

consum crescut al acizilor grasi prin beta oxidare pentru producerea energiei, cantitatea de
acetil-CoA fiind in exces fata de cantitatea de oxalacetat (sintetizat prin carboxilarea
piruvatului) disponibila.

Sinteza corpilor cetonici

Principalul loc de sinteza a corpilor cetonici este mitocondria hepatocitului.
Procesul de sinteza porneste de la condensarea a doua molecule de acetil-CoA cu producerea
unei molecule de acetoacetil-CoA cu ajutorul enzimei tiolaza. Atasarea unei alte molecule de
acetil-CoA la acetoacetil-CoA duce la formarea beta-hidroxi beta-metilglutaril CoA cu
ajutorul enzimei hidroxi-metil-glutaril-sintetazei (HMG-sintetaza) mitocondriale (exista
HMG-sintetaza citoplasmatica necesara in sinteza colesterolului).
Ulterior, HMG-CoA liaza determina eliberarea unei molecule de acetil-CoA cu
formarea acetoacetatului. Printr-o reactie de reducere cu ajutorul enzimei hidroxibutirat
dehidrogenaza acetoacetatul formeaza beta-hidroxibutirat iar prin decarboxilarea
acetoacetatului se obtine acetona (figura de mai jos).

In sinteza corpilor cetonici reactia catalizata de HMG-CoA sintetaza este limitanta de

viteza, iar aceasta enzima se gaseste preponderent in ficat explica sinteza corpilor cetonici
in ficat.
Acetoacetatul si beta-hidroxibutiratul formati n ficat trec n snge, apoi sunt captati
de diverse esuturi si reconvertiti la acetil-CoA ce poate fi oxidat in cadrul ciclului Krebs.

La tesuturile periferice beta-hidroxibutiratul se transforma in acetoacetat. Pentru

transformarea acetoacetatului in molecule de acetil-CoA, acesta trebuie activat la acetoacetilCoA. Activarea are loc printr-o reactie de schimb cu succinil-CoA (intermediar al ciclului
acizilor tricarboxilici) cu ajutorul enzimei numita TIOFORAZA. Acetoacetil-CoA n prezena
unei tiolaze formeaz acetil CoA care se angajeaza n Ciclul Krebs.
Acetoacetatul nu poate fi activat la acetoacetil-CoA in ficat deoarece lipseste
TIOFORAZA ( echipament enzimatic necesar activarii acetoacetatulul), dar este utilizat cu
scop energetic de ctre tesuturi extrahepatice (creier, miocard, muchiul scheletic etc); prin
cetogenez creierul devine apt s utilizeze energogen rezervele lipidice ale organismului.
O situatie patologica in care se sintetizeaza corpi cetonici in cantitati mari este
diabetul zaharat tip I (insulin-dependent); cauza imbalantei consta in inabilitatea
metabolizarii glucozei cu formare de oxalacetat, concomitent cu degradarea acizilor grasi prin
beta oxidare si producere de acetil-CoA. In diabetul zaharat tip I netratat (cu insulina) cu
cetogeneza exacerbata este depasita capacitatea tesuturilor extrahepatice de a arde corpii
cetonici si apare cetonuria la o cetonemie de aproximativ 70mg/dl.
Pe de alta parte acetoacetatul si beta-hidroxibutiratul sunt substante cu grupari
carboxil ( pK de cca. 4) ceea ce face ca la pH sangelui de 7,3-7,4 sa cedeze protonii si sa
acidifieze mediul ducand la o stare de acidoza (cetoacidoza). Acetona este o substanta
volatila a carui miros ar putea fi detectat in respiratia pacientilor diabetici neechilibrati
medicamentos.

Reglarea cetogenezei
In conditii cetogenice (insulina scazuta) are loc degradarea trigliceridelor cu eliberare
de acizi grasi (vezi figura de mai sus de la reglarea metabolismului TG) (1)

Citratul este activator al acetil-CoA carboxilazei, enzima ce favorizeaza formarea

malonil CoA, inhibitor al enzimei carnitil acil transferazei I (CATI) (vezi cursul cu sinteza
acizilor grasi si beta oxidarea). In conditii cetogenice, cand cantitatea de oxalacetat este
scazuta datorita scaderii cantitatii de piruvat provenit din glicoliza, formarea citratului este
deficitara. Scaderea cantitatii de citrat activator al acetil-CoA carboxilazei duce la scaderea
cantitatii de malonil-CoA, conditii in care CAT I este activa favorizand astfel beta oxidarea
acizilor grasi cu formare de acetil-CoA si respectiv scaderea sintezei de TG (2).
La al 3-lea nivel de reglare (3) in conditiile cetogenice, oxalacetatul format este
dirijat spre gluconeogeneza iar pe de alta parte NADH obtinut din beta-oxidare inhiba cele
patru enzime cheie din ciclul Krebs scazandu-i intensitatea si favorizand astfel dirijarea
acetil-CoA spre cetogeneza.

Metabolismul fosfolipidelor
Acizii grasi sintetizati in celule sau proveniti din alimentatie sunt utilizati in tesuturi:
1. pentru sinteza de trigliceride (forma de stocare a energiei)- ficat, tesut adipos
2. pentru sinteza de glicerofosfolipide si sfingolipide (componente esentiale a membranelor
celulare)- in toate celulele cu exceptia hematiei
Structura
-

Glicerofosfolipide = diacilglicerol+ un alcool

Sfingolipide = sfingozina + un alcool

Glicerofosfolipidele i sfingolipidele sunt principalele lipide polare din membrana

celular si 70% din componenta lipidic membranar este reprezentat de fosfolipide .
-

Principalele glicerofosfolipide din esuturile animale sunt :

-

fosfatidil - etanol - amin(cefalin)

fosfatidil - colin (lecitin)

fosfatidil - serin

fosfatidil inozitol

Principalul sfingolipid este sfingomielina.

Structura glicerofosfolipidelor

Etapele sintezei glicerofosfolipidelor:

-

Sinteza digliceridelor (aceeasi ca la sinteza TG)

Precursor acid fosfatidic

Sinteza fosfatil-colinei (lecitina) si fosfatidil-etanolaminei are loc prin activarea la

CDP-colina si CDP-etanolmina cu participarea citidin difosfatului (CDP)

In final, colin-fosfatul si etanolamin-fosfatul sunt transferate pe o molecula de diacil

glicerol cu formarea fosfatidil-colinei si fosfatidil-etanolaminei.

Pentru sinteza fosfatidil-inozitolului se activeaza cu CDP diacilglicerolul; astfel ca molecule

de CDP-diacilglicerol i se ataseaza inozitolul cu formare de fosfatidil-inozitol.

Scindarea unui glicerofosfolipid sub actiunea fosfolipazelor A1, A2, C si D.

Degradarea glicerofosfolipidelor se realizeaza prin activarea fosfolipazelor membranare prin
actiunea unor stimuli externi. Importante sunt PLA2 cu eliberare de acid arahidonic
(precursor ai eicosanoizilor) si fosfolipaza C cu scindarea fosfatidil inozitolilor la DAG si
inozitol fosfat- mesageri secunzi ai semnalelor extracelulare.

Sfingolipide
Structura sfingomielinei

Sfingolipidele sunt componente fosfo-lipidice ce predomina in membranele si teaca

de mielina de la nivelul sistemului nervos central. Sinteza sfingozinei are loc prin
condensarea serinei si palmitoil-CoA. Reducerea acestui compus si atasarea unui al
doilea acid gras duce la formarea ceramidei.
Atasarea unei grupari glucidice la ceramida determina formarea glicolipidelor de tipul
cerebrozidelor si gangliozidelor, iar atasarea fosfocolinei duce la formarea
sfingomielinei.
Deficiente enzimatice in calea de degradare a sfingolipidelor pot provoca boli grave
(boala Niemann-Pick, Tay-Sachs, Gucher).