Pronumele personal :

are forme doar pentru persoanele I i a II a,

pentru persoana a III-a se folosesc demonstrativele,
nu are categoria genului.

Te Deum laudmus. (Pe tine, Doamne, te ludm)

Titlul unui imn religios cntat la slujbe, se poate utiliza pentru a exprima o mare
mulumire)
Deus, dei m. - zeu.
Laudo, laudre - a luda
Ater ego. (Un alt eu)
Denumire dat unui prieten de mare incredere. Avei ncredere in el, este un alter
ego al meu.(Ephestion, aghiotantul lui Alexandru cel Mare)
Alter, altera, alterum pronume nehotart un al doilea, unul din doi, cellat
Pronumele reflexiv :
-

persoana care face aciunea i se implic intens n ea sau i suport

consecinele,
are forme doar pentru persoana a III-a, fr distincii pentru numr sau gen,
are forme pentru cazurile G,D,Ac, Abl (n limba romn exist cazurile D i
Ac).

Sibi imperare maximum imperium est. (A-i porunci siei nseamna cea mai
mare putere)
Impero, imperre- a porunci.
Imperium, imperii n. porunc, putere.
Maximus, maxima, maximum foarte, cel mai mare.
Pronumele i adjectival posesiv :
-

nlocuiete numele posesorului, ct i al obiectului posedat.

n limba romn s-au conservat formele acestora, modificrile constnd de
obicei n cderea consoanelor finale,
adjectivele posesive se acord cu substantivele determinate n gen, numr i
caz i se declin dupa modelul adjectivelor cu trei terminaii de tipul bonus,
bona, bonum sau niger, nigra, nigrum(negru, ntunecat)

Mea culpa. (E vina mea)

- (n tribunalele romane acuzaii ntrebai dac-i recunosc vina rspundeau
altfel n caz afirmativ, li se acordau circumstante atenuante, iar unii erau
absolvii de pedeaps. Astzi cnd zicem fac mea culpa nseamn ca am
greit, sunt vinovat i imi cer scuzele de rigoare.)
- Culpa, culpae f. greeala.

 Te Deum laudmus.
Deus, dei m. - zeu.
Laudo, laudre - a luda.
Ater ego.
Alter, altera, alterum pronume nehotart un al doilea.
Sibi imperare maximum imperium est.
Impero, imperre- a porunci.
Imperium, imperii n. putere.
Maximus, maxima, maximum foarte, cel mai mare.
Mea culpa.
Culpa, culpae f. greeala.

Pronumele posesiv

Pronumele posesive sunt acelea care inlocuiesc numele posesorului: "in conspectu exercitus
nostri" (= in prezenta armatei noastre). Aici nostri tine locul substantivului Romanorum, care
erau posesorii armatei despre care este vorba in text.
Dar pronumele posesiv poate inlocui in acelasi timp si numele posesorului si pe al obiectului
posedat: "Helvetii prelio nostros lacessere coeperunt" (= Helvetii au inceput sa hartuiasca pe ai
nostri prin lupta). Aici nostros tine locul substantivelor milites Romanorum, dintre care
Romanorum reprezinta pe posesor, iar milites reprezinta obiectul posedat.
Pronumele posesive sunt:
Un singur posesor:

meus, mea, meum = al meu, a mea (obiectul posedat apartine persoanei I)

tuus, tua, tuum = al tau, a ta (obiectul posedat apartine persoanei a II-a)

suus, sua, suum = al sau, a sa (obiectul posedat apartine persoanei a III-a)

Mai multi posesori:

noster, nostra, nostrum = al nostru (obiectul posedat apartine persoanei I)

vester, vestra, vestrum = al vostru (obiectul posedat apartine persoanei a II-a)

Primele trei se declina in felul adjectivelor de clasa I terminate in -us, -a, -um; celelalte doua
se declina in felul adjectivelor de clasa I terminate in -er, -ra, -rum, cu urmatoarele deosebiri:
a) Vocativul singular al lui meus este mi. Cand meus insoteste un substantiv care are vocativul
la fel cu nominativul, face vocativul meus: "sanguis meus!" (= sangele meu!).
b) vester nu are vocativ.
Declinarea lui meus, mea, meum
Caz/Nr.

Singular

Plural

Nominativ

meus, mea, meum

mei, meae, mea

Genitiv

mei, meae, mei

meorum, mearum, meorum

Dativ

meo, meae, meo

meis, meis, meis

Acuzativ

meum, meam, meum

meos, meas, mea

Vocativ

mi, mea, meum

mei, meae, mea

Ablativ

meo, mea, meo

meis, meis, meis

Declinarea lui noster, nostra, nostrum

Caz/Nr.

Singular

Plural

Nominativ

noster

nostri

Genitiv

nostri

nostrorum

Dativ

nostro

nostris

Acuzativ

nostrum

nostros

Vocativ

noster

nostri

Ablativ

nostro

nostris

La cel de-al doilea tabel am dat doar formele de masculin, pentru ca femininul si neutrul se
deduc prin analogie.
OBSERVATII:
1. Ablativul singular de la meus, tuus, suus se pot intari prin particula -pte cu sensul de
propriu: "suopte ingenio" (= prin talentul sau propriu), "suapte manu" (= cu mana sa proprie); tot
cu intelesul de propriu suus se mai poate intari si cu particula -met: "suamet facta" (= prin faptele
sale proprii).
2. In limba latina numele posesiv nu se mai intrebuinteaza atunci cand este usor de inteles:
"Veni cum patre" (= Am venit cu tata) -- aici s-a omis folosirea lui meo; "Manus lava!" (= Spalate pe maini) -- aici s-a omis folosirea lui tuas.
3. In loc de meorum, tuorum, suorum, nostrorum, vestrorum, gasim la scriitorii din perioada
arhaica genitivul plural in -um: meum, tuum, suum, nostrum, vestrum.
4. In loc de vester, gasim forma arhaica voster.