1

nuvelA Apus de soare BARBU STEFANESCU

DELAVRANCEA
Rezumat
In "Apus de soare", aciunea surprinde ultimele momente din viaa lui Stefan cel
Mare, anii de la nceputul secolului al XVI-lea. Legendarul personaj, ajuns la
captul puterilor, se pregtete sa moara, prima grija fiind pregatirea unei
succesiuni benefice la tronul Moldovei.
Actul I prezinta epoca de la inceputul secolului al XVI-lea, actul al II-lea boala
lui Stefan si desemnarea ca succesor a lui Bogdan, fiul sau, actul al III-lea
infatiseaza pedepsirea boierilor tradatori, fapt ce ii agraveaza boala, iar actul al
IV-lea cuprinde deznodamantul, trecerea in eternitate a omului-voievod.
In piesa exista mai multe conflicte: unul politic, generat de noile cercuri de
putere, care incearca sa se opuna vointei domnitorului, altul psihologic, intern,
declansat de opozitia intre puterile fizice slabe ale domnului si marea sa tarie
sufleteasca.
Tranziia puterii nu este simpla, ci urmeaza o intriga complicata: la curte apar
primii clevetitori, Ulea, Dragan si Stavar, care planuiesc sa-i lase puterea lui
Stefanita. Sunt trei boieri tradatori, care incercasera si in alte imprejurari sa-1
inlature pe domnitor de la putere, pretextand ca batalia ultima nu mai trebuie
tinuta, pentru ca voievodul e prea batran.
Alta grija a lui Stefan este ca Oana, fiica lui, sa fie mpiedicat sa se mrite cu
Petru Rares, un tainuit frate al ei, fiu dobandit dintr-o legatura de tinerete a
voievodului cu Raresoaia, evitandu-se astfel o legatura incestuoasa. Aceasta
opozitie semnificativa, intre statura spirituala a lui Stefan, permanenta in istorie,
si epuizarea fizica a unei fiinte aflate la capatul puterilor, genereaza intregul
conflict. Puterea spirituala a domnului duce la uciderea lui Ulea, doar prin simpla
prezenta voievodala, la fel cum altadata Cidul, mort, pus pe calul sau, facea
posibila retragerea unei intregi armii straine. Boierii complotisti spala cu sangele
palosul legendar al voievodului. Perenitatea legendei se asigura prin existenta
acestor arme vrajite, pastrate de urmasi cu sfintenie. Din acest punct de vedere,
otelul este un metal de o valoare mult mai insemnata decat a aurului, fiind
innobilat de folosirea in lupta.

Omul Stefan este deosebit de figura legendara a domnitorului si a conducatorului

de osti. Cu un portret impus de Grigore Ureche in "Letopisetul Tarii Moldovei", el
apare si in "Dumbrava rosie", de Vasile alecsandri, si in "Fratii Jderi", de Mihail
Sadoveanu. in "apus de soare" , el este infatisat in clipe de supferinta, fiind tratat
de " doftori" straini, Smil, Klingensporn, Cesena. Se ilustreaza acum o diferenta
intre omul mitic, reprezentat de Stefan cel Mare, si omul biologic, care isi da
ultima suflare ca oricare altul.
Conflictul psihologic este generat tocmai de trupul slab ce refuza sa-1 asculte:
piciorul este bolnav, "incheieturile lui sunt prinse", numai sufletul a ramas tanar.
actiunea de opozitie a boierilor la vointa domnului, declanseaza conflictul politic:
ei nu-1 pot ierta pentru sprijinul dat razesimii si in special pentru oamenii simpli,
dar cu mari merite, pe care ii ridicase in ranguri. Chiar Stefan face o deosebire
intre fiinta pamanteana si omul-legenda, ce reprezinta intreaga Moldova. Ca intro incercare de revigorare a trecutului, el cere sa nu fie legat cand este ars cu
fierul inrosit, dar reactiile nu se lasa asteptate: Caine, ce-ai facut pe fratele tau...
Si cand isi dete sufletul striga... a! a! o! o!" (actul IV, scena 8).
Diferenta dintre cele doua ipostaze ale lui Stefan, de om si de domnitor al
Moldovei, de luptator impotriva turcimii, este evidenta: "- Ce te doare, pacatele
mele? il intreaba ingrijorata doamna Maria. - Nimic, pe domnul Moldovei...
raspunde Stefan. Ce e durerea?... Si toate pe Stefan Musatin, fiul lui Bogdan si
nepotul lui Alexandru cel Bun.". De iscusinta lui Stefan de a se descurca in situatii
complicate nu s-a plans nimeni: "Nimeni nu s-a plans de judecatile lui in vreme
de pace - spune clucerul Moghila cu adanca evlavie - ori ca-n razboaie n-a sarit
unde a fost mai greu".
El este numit "slavitul", "preaslavitul nostru stapan", reprezentand Moldova
nebiruita, intr-o unitate deplina, caci "vointa ei si a mea a fost una". Stefan
rosteste, in momentul apoteotic al testamentului sau, celebra fraza, cu valoare
de adevar general-istoric, certitudinea deplina ca viitorul tarii este mult mai
important decat prezentul: "Moldova n-a fost a stramosilor mei, n-a fost a mea si
nu e a voastra, ci a urmasilor vostri s-a urmasilor urmasilor vostri in veacul
vecilor..." (actul III, scena 8).
Remarcabila este, in testamentul lui Stefan, invocatia retorica extinsa, ce
concentreaza in cateva pasaje intreaga viata a personajului si toposul eroic al
Moldovei, generatiile care s-au jertfit pentru libertate. Urmasii sunt figurati
metaforic, ca o padure tanara, in timp ce stramosii au ingrosat pamantul patriei,

presarati peste tot, "la Orbie, la Chilia, la Baia, la Lipnic, la Soci, pe Teleajen, la
Racova, la Razboieni...". Aceasta legatura de sange a oamenilor cu pamantul ii
predestineaza sa piara pe campurile de lupta, dar si sa se inscrie in marele
mausoleu al eroilor patriei.
Vitejii ce l-au insotit pe Stefan in batalii sunt morti; intr-o patetica reiterare a
motivului ubi sunt (unde sunt?), Stefan evoca galeria imensa a eroilor. Numele lor
au o veche rezonanta dacica sau sunt preluate dintr-un fond lexical al vremii,
toate subliniind indarjirea si spiritul de sacrificiu al ostenilor. in sonoritatea lor
dura este continuta vitalitatea incrancenata a poporului roman, ce nu se lasa
coplesit de straini. Pe masura discursului, gradarea sporeste in intensitate, in
concordanta perfect orchestrata cu tunetele ce se dezlantuie tot mai puternic,
parca intr-un reflex exteriorizat la scara cosmica a starii sufletesti a eroului:
"Fulgera, ploua repede... Fulgere si tunete.".
Tonul evocarii lui Stefan ia aspect de litanie liturgica, de maretie trecuta si de
resemnare a fiintei trecatoare, care edifica insa, prin disolutia sa in lutul originar,
reprezentand o entitate mai mare, un popor. Tema fortuna labilis (soart
schimbtoare), a destinului efemer este evidenta: "Unde sunt... batranul Manuil si

Goian, si Stibor, si Cande, si Dobrul, si Juga, si Gangur, si Gotca, si Mihai Spatarul,

si Ilea Huru comisul, si Dajbog parcalabul, si Oana, si Gherman, si fiara
palosului... Boldur? Pamant! Si pe oasele lor s-a asezat si sta tot pamantul
Moldovei, ca pe umerii unor uriasi." Oamenii sunt trecatori, dar prin existenta lor
efemera se statorniceste perenitatea unui popor. Dusmanii, Iesi, tatari sau turci,
sunt vazuti de la inaltimea spirituala conferita de istorie voievodului: Vladislav e
un molau, alexandru, un fudul, un "iagelon", o sluga a papei de la Roma; Ivan, un
nauc, cazut in mintea copiilor. Ideea aceasta, a trecerii ireversibile a timpului,
indica un adevar esential: nu prezentul, nu clipa conteaza in istoria unui popor, ci
numai viitorul, deoarece reprezentantii acestuia vin si il iau in stapanire apriori:
"Tineti minte cuvintele lui Stefan, care v-a fost baci pana la adanci batranete... ca
Moldova n-a fost a stramosilor mei, n-a fost a mea si nu e a voastra, ci a
urmasilor vostri s-a urmasilor urmasilor vostri in veacul vecilor...". O data ce
tirada este incheiata, omul, tinut inca in miscare de forte vitale nebanuite, se
prabuseste in bratele Mariei si ale doftorului Cesena.
Ultimul mare efort este pedepsire a boierilor tradatori. Moartea survine printr-o
serie lunga de gesturi, grija pentru detaliu fiind desavarsita, naturalista, fara doar
si poate. Eroul trece in nefiinta aproape misterios, lasand dupa moarte, drept
mostenire, numai marea lui energie spirituala. Si, cu disparitia sa, se asterne

cortina: eroul iese din scena dupa ce-si indeplineste rolul providential. Ca la
aceasta reprezentatie participa si fortele divine o arata si letopisetele, care
precizeaza ca la moartea lui Stefan a inceput sa ploua.
Limbajul scriitorului nu este unul dialectizant, moldovenesc; in convorbirile cu
Oana, Stefan vorbeste ca un om in varsta, intr-o maniera ce nu exclude expresiile
populare sau arhaismele, in buna traditie a letopisetelor moldovenesti. Umorul,
care completeaza trasaturile de caracter ale eroului, provine si din folosirea
eficienta a resurselor paremiologice ale folclorului.
"Apus de soare" este piesa cea mai reusita a lui Delavrancea, personalitatea
eroului fiind coplesitoare. Teatrul lui Delavrancea menine, la inceputul secolului
al XX-lea, caracteristicile dramei romantice, ramanand diferit de cel al lui
Alecsandri, vag ironizant, cu atat mai mult de jocul de masti, de rotirea in cerc a
personajelor lui Caragiale. Daca, pentru ultimul, disparitia unui provincial Mitica
nu afecteaza prea mult imensul spatiu scenic al istoriei, rolul fiind preluat prin
rotatie de alt personaj de aceeasi insignifian, cu aceeasi biografie si acelasi
comportament, pierderea unui erou de talia lui Stefan cel Mare creeaz o
puternica impresie estetica, iar in plan istoric rmne ireparabila.

ACTUL I
Scena I
Decorul reprezint o arip a castelului din Suceava, cu ferestre cu gratii de fer,
sfrindu-se cu o teras pus pe tlpi de peatr. Se vede ograda domneasc,
cu arbori i copaci btrni, nconjurat de ziduri vechi, n spate, cu aspect de
toamn.Fiice de boieri mori n rzboaiele conduse de tefan cel Mare (Irina,
Reveca, Blaa, Ilinca, Ileana, Oana), fete crescute la curtea domneasc, es i
spun basme, se amuz pe seama lui ugulea, biatul culcerului Moghil: mndru

de sabia primit, copilul sta ca un ap logodit, afirm una dintre fete. Apoi
estoarele cer Dochiei, o btrn servitoare, bostanul fiert i fagurii de miere i
ulciorul cu ap rece.
Scena II
Fr ugulea i Dochia, plecai dup cele solicitate, fetele i dau sfaturi cu privire
la esut. Privete firea spune Reveca n legtur cu folosirea culorilor aci,
coala i nvtura. Primvara toate sunt proaspete, dar nu depline, vara toate
coapte i vii, toamna toate plesc, prind un fel de rugin, se nvechesc... i nimic
murdar....
Oana, care fcea bandaje pentru piciorul bolnav al domnitorului, i exprim
ngrijorarea cu privire la posibilitatea unui nou rzboi. Irina i Ilinca evoc
moartea eroic a unor boieri moldoveni, inclusiv a tailor lor, n rzboaie. Iar
Reveca rezum: n patruzeci i ase de ani, treizeci i trei de btlii, dou fr
izbnd i treizeci i una de biruini! El s triasc [se refer la tefan] i
Moldovei i-e bine!.
Scena III
Dochia i ugulea aduc cele cerute, iar copilul se laud cu ce ofer el fetelor
(struguri moscai... parc ar fi lacrimi... i faguri cu miros de sulcin... i pere
ca...).
Scena IV
Intr tefan, nsoit de doamna Maria, care constat, n legtur cu Oana, c fata
i tefan seamn ca dou picturi de ap.
Scena V
tefan discut cu Maria, singuri fiind. Doamna l roag pe voievod s nu plece la
rzboi (Vremea o s se strice... Ploi subiri cari ptrund... frig... viscol. Rmi,
sfntul meu stpn). Iar tefan i justific dorina de a lupta pentru recucerirea
Pocuiei de la polonezi: aceast bucat de pmnt e mai mult moldoveneasc ca
leeasc, -o inem zlog pe bani buni din punga strmoilor, -o avem cu armele
noastre, i tefan n-a murit nc.
Scena VI
Sosesc boieri spre a da seam n privina situaiei interne, tefan, constatnd din
cuvintele lor c e pace de jur mprejurul rii, ca i nluntrul ei..

Scena VII
Dup intrarea i a altor boieri, tefan i exprim dorina de a-l face domnitor pe
Bogdan, fiul su, cel sfios ca o fecioar spune vod, dar care nu este sfios
cnd sabia sa vjie i lumineaz ca fulgerul..., apoi i prezint intenia n
legtur cu Pocuia: cu 5000 de oaste aleas. Toi clri s fac o plimbare
prin toat Pocuia -o rait pn la Haliciu, i poate mai sus. -apoi se va ti cine
e prclab acolo i cine nu e, cui se cuvine adunarea vmilor i cui nu.
Paharnicul Ulea, stolnicul Drgan i jitnicerul Stavr discut ntre ei, constatnd
declinul fizic al domnitorului, din care a rmas doar umbra marelui tefan, zice
Ulea.
tefan vorbete btrnului Hrman despre sosirea otenilor: s-auz i-i vz, i vz
i-i auz... O! cum se vars apele n Siret, aa vin uvoaiele n Suceava la
chemarea voievodului lor!....

ACTUL II
Acelai decor, doar c e var i arborii ncrcai cu fructe, unele coapte, altele
prguite, altele verzi.
Scena I
Doamna Maria se afl alturi de cteva dintre fetele de boieri crescute la curtea
domneasc, alturi de ugulea Moghil i de Dochia. Doamna este ngrijorat de
faptul c nu a primit nici o veste de la tefan, aflat pe drumul de ntoarcere, dup
ce anterior aflase c este bine... sntos... zdravn... aeaz ara... ntocmete
Pocuia... va sosi... biruitor ca totdeauna, afirm ea. i i manifest o dorin:
S-l vz pe viteazul meu... s-i fac patul... s-l culc.
Copilul ugulea, indignat, le prte doamnei pe fete, care au rs de el atunci
cnd le-a spus c a dat n genunchi la mria-sa Bogdan i la ttuca pentru a fi
luat i el n expediia din Pocuia, n ciuda vrstei sale fragede, i c a fost
refuzat.
Scena II
Doamna Maria l justific pe tefan n legtur cu infidelitile lui conjugale,
innd cont de particularitile vieii de rzboinic i domnitor (Ce vrei, Irino... om
de rzboi... Trei luni acas i nou pretutindeni, numai acas, nu.).

Scena III
Mama Dochia aduce fetelor grul fiert cerut de ele, despre care spune c l-a
splat n zece ape, uscat, frecat, dezghiocat, adugnd la preparare puin
miere i scorioar.
Scena IV
Sosete clucerul Moghil i prezint desfurarea btliei de lng Halici, pentru
Pocuia: venind polonezii, cnd s se ciocneasc cu Luca Arbore, moldovenii se
desfac n dou i apucar unii ntr-o parte i alii ntr-alta. Dumanii se reped.
El ... [tefan] face faa dos i dosul fa, i-o ia la fug stpnit, ceva mai iute ca
leii... n apropierea zvoiului se desfac n dou, unii ntr-o parte i alii ntr-alta...
Pn s se opreasc leii, nfierbntai de biruin, s-aruncar valurile lui Bogdan
chiuind i-i izbir. Luca Arbore i ia pe la spate, iar din coaste i fulger ai
domnului.... Prins n capcan, armata polonez este nfrnt, i curse snge
pn la urloaiele cailor. Dar pe drumul de ntoarcere, adaug Moghil, a czut
Voiti, calul domnitorului, prinznd i piciorul bolnav al stpnului su sub el.
Scena V
tefan revine i e ntmpinat de doamna Maria, creia i relateaz, n legtur cu
Bogdan: Io, tefan voievod, m-am pus la porunca lui, ca i portarul Sucevei
[Luca Arbore] -a biruit tocmai cum a fi biruit i eu....
ntrebat de doamn ce l doare, voievodul afirm c nimic pe domnul Moldovei...
Ce e durerea?... i toate pe tefan Muatin, fiul lui Bogdan i nepotul lui
Alexandru cel Bun....
Scena VI
Paharnicul Ulea, vorbind cu stolnicul Drgan i jitnicerul Stavr, n timp ce Oana
asculta ascuns, afirm c n curnd, scaunul Moldovei e vduv. Dup care
adaug: Bietul domn! Mare a fost... c de mrimea lui nu mai sufla nici un
boier.... Iar Stolnicul Drgan pretinde ca domnitor nou s fie tefni, nepot al
lui tefan.
Scena VII
Rmas sigur, Oana se declar uimit de cele auzite, apoi Petru Rare, care i se
altur, i arat iubirea (ntr-una te-am visat, Oan... i te-am vzut ntr-una la
rzboi...) i i cere s se cstoreasc cu el, dar Oana rspunde: tu-mi eti ca un
frate.

Scena VIII
Dup plecarea Oanei i a lui Petru Rare intr tefan, nsoit de doamna Maria i
de medicul veneian Ieronimo da Cesena. Btrnul domnitor nu accept s i
diminueze activitatea, conform sfaturilor medicului.
Scena IX
Clucerul Moghil prezint domnitorului procesele judecate de Bogdan, iar tefan
constat, n legtur cu felul n care a judecat fiul su, faptul c acesta a artat
dreptate fa de oricine, indiferent de starea sa social.
Scena X
Ieind clucerul Moghil, intr doamna Maria i Oana; tefan se mrturisete
doamnei, n legtur cu Oana: Partea mea a fost s srut ce este al meu ca i
cum n-ar fi al meu, s fur mngierile i mngiere s nu am....
Scena XI
Rmnnd numai cu Oana, tefan afl de la aceasta despre intenia lui Ulea,
Drgan i Stavr de a-l sprijini n alegerea noului domn pe tefni, mpotriva lui
Bogdan.
Scena XII
Oana pleac i sosete Moghil, cruia tefan i arat durerea de a muri cu
sufletul ntreg, cu dragoste pentru toat ara, cu tot cuprinsul ei....
ACTUL III
Decorul nfieaz Sala tronului. De jur mprejur, cte dou rnduri de jeuri n
stil bisericesc. n dreapta, lng tron, un je mai nalt cu stema Moldovei. Pe
perei se vd portretele strbunilor..
Scena I
Doctorul italian Ieronimo da Cesena, doctorul german Johan Klingensporn i
doctorul evreu mil se sftuiesc n legtur cu tratamentul pe care l vor aplica
domnitorului i hotrsc s i ard rana de la picior cu un fier nroit n foc.
Scena II
La cererea soului ei, Maria, care se alturase domnitorului i medicilor, iese spre
a-i schimba hainele cernite cu altele care i amintesc acestuia de vremurile de
demult.

Scena III
ntrebat de doctorul mil dac accept tratamentul propus, tefan primete:
Ardei stricciunea dup acest strv care a fost odinioar nebiruitul tefan! [...]
Ardei degrab i fr mil! [...] S vedem dac btrneile mele s-or mai aprinde
de focul vostru..
Scena IV
Dup plecarea doctorilor, Rare mrturisete lui tefan iubirea pentru Oana, dar
drept rspuns este trimis la Hrlu, ca s i comunice vestea i mamei lui,
Rreoaia. i domnitorul se ciete n faa doamnei, care sosise ntre timp i care
afl despre dragostea lui Rare de la soul ei: Ru am fcut... I-am crescut n
netiin... Va afla tot... Sracul Petru.... Constatnd apoi c sngele Muatinilor
n-are astmpr, fierbe, nvlete ca haiturile de la munte!....
Scena V
Stolnicul Drgan i jitnicerul Stavr vorbesc despre domnia lui tefan, acuzndu-l
pe domnitor pentru c a preferat s se sprijine pe rzei ori rani simpli, nu pe
boieri. Totodat i comunic unul altuia veti despre semne ngrijortoare (Luna
s-a artat c-un cearcn rou; cinii au urlat; o femeie a nscut un copil cu picioare
de ied, zice Stavr).
Scena VI
Sosesc civa boieri, chemai de domnitor, care i laud buntatea, vitejia,
generozitatea, simul dreptii, energia i capacitatea de a ndura suferina fizic.
Scena VII
Clucerul Moghil, cel trimis ca s i cheme pe boieri, venind obosit anun c
Ulea, solicitat de Domn, refuzase s participe la ntlnirea cu boierii, sub motivul
mbolnvirii.
Scena VIII
Dup intrarea n sala tronului, tefan poruncete s fie adus Ulea, pe care l
amenin apoi cu uciderea, dac i se va mpotrivi. Le vorbete boierilor despre
felul cum a neles s conduc ara: cum vru Moldova aa vrusei i eu. C vru ea
un domn drept, i n-am dspuiat pe unii ca s mbogesc pe alii... c vru ea un
domn treaz, i-am vegheat ca s-i odihneasc sufletul ei ostenit... c vru ea ca
numele ei s-l tie i s-l aminteasc cu toii, i numele ei trecu grania, de la

Caffa pn la Roma, ca o minune a Domnului nostru Isus Cristos.... Evoc pe cei

care au luptat alturi de el (Oh! pdure tnr!... Unde sunt moii votri?
Presrai... la Orbic, la Chilia, la Baia, la Lipnic, la Soci, pe Teleajen, la Racova, la
Rzboieni... Unde sunt prinii votri? La Cetatea-Alb, la Ctlbugi, la Scheia, la
Cosmin, la Leneti...) i d sfat celor de fa: inei minte cuvintele lui tefan,
care v-a fost baci pn la adnci btrnee... c Moldova n-a fost a strmoilor
mei, n-a fost a mea i nu e a voastr, ci a urmailor votri -a urmailor urmailor
votri n veacul vecilor.... ncheindu-i discursul, domnitorul i aeaz fiul, pe
Bogdan, pe tron i i pune coroana pe cap.

ACTUL IV
Evenimentele se petrec ntr-O camer a castelului. n fund, un pat de stejar cu
perdele de in. Perdelele acoper patul. Lng pat, o piele de urs i dou de lup..
Scena I
Doamna Maria i Oana vorbesc despre tefan, adormit, care, spune soia sa, n
somn vorbete despre Ulea. tefan consider c Ulea intenioneaz s l
propulseze pe tefni spre tron pentru a conduce n numele lui tefni, care
era minor i nu putea s aibe conducerea efectiv, Ulea urmnd s devin
epitrop al copilului-domn.
Scena II
Oana rmne singur cu domnitorul i, dup ce acesta se preface c adoarme,
vorbete despre sentimentele pe care le are fa de el: l iubesc aa de mult...
A vrea s fiu pielea de urs pe care calc, vemintele cu care se mbrac, sabia
de care nu se desparte.... Iar tefan, n somnul su prefcut, istorisete
mprejurrile dragostei dintre el i Rreoaia, mama Oanei, dragoste din care s-a
nscut Oana; apoi, zice domnitorul, La doi ani o iau -o aduc la curte...
Mrturisesc doamnei... Cum ea e bun... o crete -o ngrijete ca pe copilul ei....
Auzind adevrul despre originea sa, Oana se arat tatlui ei, care i-a dat pe fa
pretextul vorbirii n somn, fericit i nefericit... Fericit de vis, nefericit c
suferi aa de mult....
Scena III
Intr Rare i i cere Oanei s l iubeasc doar Ca p-un frate bun cci aflase ntre
timp adevrul de la mama lui, Rreoaia i el i Oana sunt copiii Rreoaiei i ai

lui tefan. tefan i nmneaz lui Rare o scrisoare pentru a o duce n arigrad.
Acolo s-o dai n mna marelui vizir. i s vesteti tuturora s nu uii pe tefnel
al rposatului Alexandru c ieri am pus pe Bogdan n scaunul Moldovei i azi, 2
iulie, se strng glasurile rii s-l aleag i mitropolitul Gheorghe s-l ung. Dup
care constat: Mi-a venit vleatul... O trie mai am: s nu-mi ascunz sfritul....
Scena IV
Sosete pietrarul, cu desenul pentru piatra de mormnt a voievodului, care cere
s fie redus dimensiunea literelor: N-am vrut un lucru uimitor, ci cumpnit.
Nu-i dau pe mn sufletul, ci trupul..
Scena V
Venind soia sa, tefan i mrturisete c se simte Ca doi oameni care ar iei din
acelai om. Unul rnit, cellalt mndru. Mi-e mil de cel rnit, m duc dup cel
mndru....
Scena VI
Hatmanului Arbore i postelnicului Toader, care se adaug celor de fa, tefan le
adreseaz un avertisment (Luai seam la Ulea, la Drgan i la Stavr...) nsoit
de o porunc referitoare la alegerea noului domn: Vri-v printre cei ce se
adun i spunei c voina mea e s nu curg sngele.
Scena VII
Intr doctorii, cu fae pentru fixarea capului celui ce urmeaz s i se ard rana cu
fierul nroit n foc.
Scena VIII
Domnitorul refuz s fie legat n timpul operaiei, privind spre icoana ce l
nfieaz pe Isus Cristos Vedei?... Nici o legtur... A rbdat piroanele... A
ridicat ochii-n sus i-a zis Iart-i pe ei, Doamne, c nu tiu ce fac! i el a rbdat
pentru alii, i eu s nu rabd pentru mine?. n timpul operaiei spune Tatl nostru
apoi pretexteaz o istorisire, pentru a-i putea striga durerea: Petru Aron... la
Rueni... ntinse curs fratelui su, tatl meu Bogdan... i cnd l strpunse,
Bogdan i zise: Cine, ce-ai fcut pe fratele tu... i cnd i dete sufletul strig ...
O! O! O! O!.
Scena IX

n trecere prin camer, paharnicul Ulea constat c btrnul domnitor e ca i

mort i se ndeamn la lucru. Doctorul mil avertizeaz asupra morii
domnitorului n cazul n care acesta s-ar mica. ns tefan aude cum cei strni
afar pentru alegerea noului domn l aclam pe tefni, dup care i ia sabia i
iese pe cmpul din afara cetii, unde are loc alegerea, pentru a face s se
mplineasc legea. Doamna Maria remarc: A!... se duce ca un vifor... Ca un
taur ndrjit n mijlocul mieilor!....
Scena X
Revenit, tefan relateaz pedepsirea celui vinovat (Pe Ulea l-am msurat cu
privirea... Murise nainte de a-l izbi!... Picturile astea sunt calde... n fiecare osta
e o fiar!) i i comenteaz gestul: Se cutremura Moldova i-o prpastie se
deschise... i cu acest sfnt oel oprii cutremurul i umplui prpastia!. Dup care
moare, ultimele cuvinte fiind Frig... frig... [...] Mai bine... [...] M... voi... odihni...
[...] O... o... o... Moldova....