Cap.

I Structura celulei; tesuturile

Celula
Celula este unitatea fundamentala morfo-functionala si genetica a
organismelor vii. Ea este capabila de metabolism, excitabilitate, crestere,
diferentiere, autoreproducere si autoreglare.
Toate celulele organismului provin din celula-ou (zigot). In urma
diferentierii, care se desfasoara pe parcursul dezvoltarii ontogenetice, forma
celulelor se diversifica in concordanta cu functiile indeplinite.
Constituentii celulari sunt:
1. membrana; 2. hialoplasma; 3. reticul endoplasmatic neted; 4. aparat Golgi; 5.
nucleu; 6. nucleoli; 7. membrana nucleara; 8. carioplasma; 9. reticul
endoplasmatic rugos; 10. mitocondrie; 11. ribozom; 12. centrozom; 13. centrioli;
14. microvili; 15. microtubuli; 16. vacuola; 17. microfilamente; 18. lizozomi; 19.
cule de pinocitoza.
Ultrastructura membranei este formata din:
1. dublu strat fosfolipidic; 2. proteine globulare; 3. colesterol; 4. polizaharide.
Celulele pot avea forma sferica, ovoidala, discoidala, turtita, cubica,
cilindrica, fusiforma, stelata, amiboidala etc.
Majoritatea celulelor organismului au dimensiuni intre 2030. Exista si
exceptii: celule de 27 (hematiile), de 200 (ovulul) sau lungi de 1,5 m (unii
neuroni cu prelungirile lor).
Componentele fundamentale ale celulei sunt citoplasma, nucleul si
membrana celulara.
1. Citoplasma este mediul in care se desfisoara principalele procese
metabolice celulare. Citoplasma este formata din hialoplasma si organite celulare
intracitoplasmatice. Hialoplasma constituie mediul intern al celulei in care se
desfasoara principalele procese metabolice celulare. Ea se prezinta ca un sistem
coloidal eterogen, in care faza de dispersie este apa cu substante dizolvate, iar
faza dispersata o constituie macromoleculele proteice fibrilare.
Mitocondriile contin enzimele oxido-reducatoare necesare respiratiei
celulare. Respiratia produce energia necesara organismelor. Mitocondriile au
material genetic propriu ADN mitocondrial care contine informatia genetica
pentru sunteza enzimelor respiratorii.
Reticulul endoplasmatic (RE) este o retea de tubuli si cule. Poate fi neted
sau rugos (cand are atasati ribozomi). In neuroni, RE rugos dens formeaza
corpusculii Nissl (corpii tigroizi).
Ribozomii (granulele lui Palade) sunt constituiti din ARN. Ei se gasesc
liberi in citoplasma sau atasati RE. Ribozomii sunt sediul biosuntezei proteinelor
specifice.
Aparatul Golgi este situat in apropierea nucleului si are functii legate de
procesele de secretie celulara, de transport al secretiilor si in producerea de
membrane. Este mai dezvoltat in celulele secretoare.
Lizozomii, organite de forma sferica sau ovoidala, contin enzime hidrolitice
cu rol in digestia intracelulara (fagocitoza). Lizozomii sunt mai numerosi in celule
secretoare si in leucocite.

Centrozomul (centrul celular) formeaza fusul de diviziune. Nu se gaseste

in celula nervoasa.
Neurofibrilele si miofibrilele sunt organite specifice celulei nervoase si
respectiv, fibrei musculare.
Incluziunile celulare sunt reprezentate de substante aflate temporar in
citoplasma: picaturi lipidice, glicogen, granule de melanina, vitamine etc.
2. Nucleul este component celular fundamental, invelit intr-o membrana
dubla, derivata din RE si prevazuta cu pori, prin care se desfasoara schimburile
dintre nucleu si citoplasma. In carioplasma se evidentiaza cromatina, constituita
din ADN, ARN si proteine. In ADN este stocata informatia genetica. Aceasta
poate fi transmisa celulelor rezultate prin diviziune sau poate fi utilizata in
coordonarea activitatii celulare, prin tipurile de proteine (enzime) suntetizate
intracelular. De regula, celula are un singur nucleu. Exista si celule anucleate
(hematiile adulte), binucleate (hepatocitele) si polinucleate (fibra musculara
striata si osteoclastele). Nucleul contine unul sau mai multi nucleoli bogati in
ARN.
3. Membrana celulara, plasmalema, are structura trilaminata, simetrica
sau asimetrica. Grosimea medie a membranei celulare si a sistemului de
endomembrane (unitatea de membrana) este 75 . La unele celule din
plasmalema se diferentiaza microvili sau cili. Membrana celulara are
permeabilitate selectiva, asigura schimburile dintre celule si mediul extern, este
polarizata electric si este excitabila.
Tesuturile
Tesuturile sunt grupari de celule diferentiate, cu morfologie, structura si
functie asemanatoare. Intr-un tesut, pe langa celule se gaseste si o substanta
intercelulara.
Dupa forma si structura celulelor si dupa cantitatea de substanta
intercelulara, tesuturile au fost grupate in: epitelial, conjunctiv, muscular, nervos
si sanguin.
1. Tesutul epitelial - este alcatuit din celule cu forma paralelipipedica sau
prismatica si contine foarte putina substanta intercelulara. Se gaseste in
organism fie la suprafata. intrand in alcatuirea pielii, fie captusind unele cavitati
interioare. Dupa modul de grupare al celulelor, epiteliile se impart in:
- epitelii unistratificate, in care celulele sunt dispuse intr-un singur strat (ex.:
epiteliul bronhiilor);
- epitelii pluristratificate, in care celulele sunt dispuse in mai multe straturi (ex.:
epiderma).
Dupa rolul pe care-l indeplinesc in organism, se deosebesc patru categorii de
epitelii: epiteliul de acoperire, epiteliul glandular, epiteliul de absorbtie si epiteliul
senzorial.
a) Tesutul epitelial de acoperire - epiteliile de acoperire acopera suprafata
corpului sau captusesc cavitatile unor organe. Pot fi simple sau stratificate.
Epiteliul de acoperire simplu (unistratificat) - epiteliul simplu pavimentos este
alcatuit din celule plate asezate pe o membrana bazala. El intra in constitutia

endoteliilor (vase sanguine sau limfatice) si a mezoteliilor (peritoneu, pericard,

foitele pleurale).
Epiteliul simplu cubic este alcatuit din celule cu forma cuboida, intra in structura
mucoasei bronhiilor mici si constituie invelisul canalelor excretoare mici ale
glandelor salivare.
Epiteliul simplu prismatic sau cilindric intra in constitutia mucoasei tu- bului
digestiv, incepand de la nivelul cardiei pana la rect.
Epiteliul simplu pseudostratificat este alcatuit din celule cu forme si dimensiuni
diferite, cu stratificat. Intra in constitutia muicoasei bronhiilor mari.
Epiteliul de acoperire stratificat - epiteliul startificat pavimentos se caracterizeaza
prin aceea ca are stratul superficial format din celule pavimentoase, restul
straturilor fiind alcatuite din celule de forma diferita. Intra in structura pielii si
mucoaselor bucala, esofagiana, uretrala si a altor structuri.
Epiteliul stratificat prismatic se gaseste la nivelul mucoaselor faringiene si
laringiene.
b) Tesutul epitelial glandular - este alcatuit din celule epiteliale care au
proprietatea de a elabora diferite substante specifice pe care le elimina in mediul
uxtern sau intern. Celulele epitaliale se grupeaza formand organe speciale
numite glande. Din punctul de vedere al legaturii lor cu exteriorul, glandele se pot
imparti in doua mari categorii:
- glande cu secretie externa sau exocrine;
- glande cu secretie interna sau endocrine.
Glandele exocrine se caracterizeaza prin faptul ca produsul eloiminat de celulele
glandulare se elimina printr-un canal, fie afara din corp, fie intr-o cavitate a
corpului. Glanda exocrina are doua parti:
- o parte formata din celule glandulare si se numeste adenomer
- o parte formata dintr-un conduct canalul excretor.
Dupa forma adenomerului, glandele se impart in 3 categorii:
- Glande tubuloase glandele sudoripare, glandele pilorice din mucoasa
stomacala;
- Glande acinoase (alveolare) glandele seboree, glandele sebacee mici, glanda
parotida si pancreasul exocrin.
- Glande tubulo-acinoase glandele salivare.
Tesutul glandular joaca un rol important datorita substantelor de secretie care
ajuta la indeplinirea functiilor organismului, cat si prin substantele de excretie
care sunt toxice organismului si trebuie eliminate. Exista insa si glande mixte,
cum sunt pancreasul si testiculul, care isi varsa secretia atat in mediul intern, cat
si in mediul extern. Pancreasul exocrin secreta sucul pancreatic care se varsa in
duoden, iar pancreasul endocrin, secreta insulina, produs ce se varsa direct in
sange. Componenta exocrina a testiculului elaboreaza spermatozoizii, eli- minati
in medoiul extern odata cu sperma, iar componenta endocrina, secreta
testosteronul (hormon sexual masculin), care se varsa direct in sange.
c) Tesutul epitelial de resorbtie - acest tesut captuseste in general cavitaptile
interne ale organismului. Cel mai reprezentativ este epiteliul mucoasei intestinale
care are rolul de a absorbi suibstantele nutritive din lumenul intestinal si de a le
transfera lichidului interstitial, limfei si sangelui.

Tesutul epitelial senzorial - Tesutul epitelial senzorial este alcatuit din doua tipuri
principale de celule: senzoriale si de sustinere. Celulele senzoriale sunt celule
epiteliale diferentiate pentru receptionarea actiunii diferitilor stimuli din mediul
extern, pe care ii transmit sistemului nervos central.
Principalele tipuri de celule epiteliale senzoriale sunt:
- celulele senzoriale tactile din stratul mucos al epidermului;
- celulele senzoriale gustative din mugurii gustativi ai epiteliului mucoasei
linguale;
- celulele senzoriale auditive din epiteliul organului Corti din urechea interna;
- celulele senzoriale olfactive din epiteliul mucoasei olfactive;
- celulele senzoriale cu conuri si bastonate din structura retinei.
Celulele de sustinere sunt celule epiteliale care se gasesc intre celulele
senzoriale si au rol de protectie.
2. Tesutul conjunctiv - tesutul conjunctiv este alcatuit din trei componente
principale: celulele conjunctive, fibrele conjunctive si substanta fundamentala.
Rolul tesutului conjunctiv este multiplu:
- asigura rezistenta organismului
- leaga diferite parti ale organelor
- are rol trofic depozitand grasimi
- intervine in apararea organismului prin fagocitoza si eliberarea de anticorpi
- asigura regenerarea elementelor figurate ale sangelui
Dupa rolul pe care il au in organism, tesuturile conjunctive se impart in patru
categorii:
- tesuturi conjunctive cu rol trofic (lax, adipos, sanguin)
- tesuturi conjunctive cu rol mecanic (fibros, cartilaginos, osos)
- tesuturi conjunctive cu rol de depozit (adipos si osos)
- tesuturi conjunctive cu rol de aparare (reticular, lax si sangui)
a) Tesutul reticular - este format din celule reticulare si din fibre de reticulina
asezate sub forma de retea.In ochiurile retelei se gasesc, pe langa celulele
reticulare, si alte tipuri de celule, printre care limfocite. Acest tesut intra in
structura ganglionilor limfatici, a splinei, maduvei osoase, precum si a unor
organe ca, de exemplu, ficatul. Celulele reticulare din ganglionii limfatici si din
splina dau nastere limfocitelor din singe, iar celulele reticulare din maduva
osoasa, celorlalte celule din singe.
b) Tesutul conjunctiv lax - este cel mai raspandit tip de tesut conjunctiv din
organism. Are rol trofic si de sustinere. Acest tip de tesut umple toate spatiile
libere dintre organe, se intinde de-a lungul vaselor si nervilor, formeaza
hipodermul si leaga intre ele fibrele musculare, ca si grupele de muschi.
c) Tesutul adipos - se gaseste din abundenta in stratul hipodermic al pielii, in jurul
unor organe (rinichi, suprarenala, ochi, tiroida etc.), in mezenter, in mediastin si
in regiunile inghinala si axilara, precum si in alte regiuni. Rolurile tesutului
conjunctiv:
- rezervor de grasimi care se reinnoiesc continuu;
- izolator termic pentru unele organe mai importante, in jurul carora se gaseste;
- amortizor al socurilor mecanice pentru unele tesuturi si organe din regiunile
unde se exercita presiuni puternice (regiunea plantara, fesiera etc.);

- formeaza un perete cu caracter elastic intre unele organe.

d) Tesutul fibros - este constituit cu precadere din fibre colagene si elastice, ale
caror cantitate, dimensiuni si orientare sunt determinate de gradul de extensie,
presiune si alunecare care se exercita asupra acestuia. Tesutul conjunctiv fibros
formeaza organe de sine statatoare, cu functie bine determinata ca, de exemplu,
tendoanele, aponevrozele, ligamentele. O caracteristica a tesuturilor conjunctive
fibroase o constituie aceea ca ele au o vascularizatie foarte redusa, hranindu-se
in special prin imbibitie. O alta caracteristica este lipsa de plasticitate. Sub raport
functional, tesuturile fibroase din organism au un rol prin excelenta mecanic, fiind
situate in locurile de frecare, tractiune si presiune maxima.
e) Tesutul cartilaginos - este o varietate de tesut conjunctiv caracterizata prin
proprietati deosebite, adaptate functiei mecanice: rezistenta elastica la presiune
si mare rezistenta mecanica la frecare. Tesutul cartilaginos este de trei feluri:
hialin, elastic si fibros.
Tesutul cartilaginos hialin. La embrion, el constituie scheletul pentru cea mai
mare parte a vietii intrauterine. Cartilajul hialin formeaza la adulti cartilajele
costale, traheobronhice, unele cartilaje ale laringelui si septul nazal cartilaginos.
Tesutul cartilaginos elastic este prezent in pavilionul urechii, in conductul auditiv
extern, in epiglota, in unele cartilaje ale laringelui, intr-o portiune din trompa lui
Eustachio.
Tesutul cartilaginos fibros se gaseste in discurile intervertebrale, in simfiza
pubiana si in locul de unire a anumitor tendoane cu osul.
f) Tesutul osos - este o varietate a tesutului conjunctiv adaptata la maximum
functiei de sustinere si de rezistenta a organismului. El reprezinta componenta
majora a oaselor.
In functie de structura, tesutul osos este de doua feluri: compact si spongios.
Tesutul osos compact se gaseste in peretele diafizei oaselor lungi si lama
externa a oaselor scurte si late.
Tesutul osos spongios se gaseste in epifizele oaselor lungi, in oasele scurte si
late, caracterizandu-se prin prezenta a numeroase cavitati de aspect si marimi
diferite, numite areole, care-i dau osului aspectul unui burete. Cavitatile sunt
pline cu maduva rosie hematoforma- toare si pot comunica intre ele.
Cap. II Anatomia ochiului
Globul ocular este situat in orbita si are o forma aproximativ sferica.
Intre orbita si globul ocular se afla o capsula adipoasa, in care se gasesc muschii
care asigura motilitatea globului ocular. Analizatorul vizual, care asigura este
90% din informatiile primite din mediul exterior este format din:
retina - care contine receptori pentru radiatiile luminoase
caile de transmitere - nervul optic
zonele de proiectie corticala - unde are loc analiza si sunteza informatiilor
Globul ocular este format din 3 tunici concentrice (tunica externa, tunica medie si
tunica interna) si din mediile refringente.

1 - sclerotica
2 - coroida
3 - canalul lui Schlemm
5 - cornee
6 - iris
7- pupila
8, 9 - camera anterioara a ochiului cu umoarea apoasa
10 - corpii ciliari
11 - cristalin
12 - corpul vitros
13 - retina
14 - nervul optic
A. Tunica externa - este formata din sclerotica si cornee. Sclerotica se afla
posterior iar corneea anterior. Intre sclerotica si cornee se afla un sant, in care se
afla canalul lui Schlemm, prin care trece umoarea apoasa spre venele sclerei.
Corneea se afla in partea anterioara, nu are vase de sange, este transparenta si
este mai putin intinsa fata de sclerotica (1/6 din tunica fibroasa). Contine
numeroase fibre nervoase. Sclerotica este opaca, situata posterior, reprezinta
5/6 din tunica fibroasa. Posterior prezinta un orificiu pentru fibrele nervului optic
(lama ciuruita a sclerei), cat si orificiul pentru vasele de sange si limfatice. Este

alcatuita din tesut conjunctiv dens. Pe suprafata ei se insereaza muschii

extrinseci ai globului ocular.
B. Tunica medie - este alcatuita din:
coroida
corpul ciliar
irisul
Coroida se afla posterior si prezinta un orificiu prin care iese nervul optic si
care corespunde orificiului sclerei. Corpul ciliar continua coroida anterior si este
format din procesele ciliare si muschiul ciliar. Procesele ciliare secreta umoarea
apoasa si sunt in numar de 60 - 80. Muschiul ciliar intervine in procesele de
acomodare prin actiunea asupra cristalinului, prin intermediul ligamentului
suspensor, care se insera pe fata externa a capsulei cristalinului. Muschiul ciliar
prezinta fibre circulare (inervate de parasimpatic) si fibre radiare (inervate de
simpatic). Irisul este situat in fata anterioara a cristalinului, are rolul de diafragma
la nivelul ochiului. Irisul regleaza cantitatea de lumina care ajunge la retina. La
mijloc prezinta un orificiu numit pupila. Culoare irisului este variabila de la un
individ la altul.
C. Tunica interna - este reprezentata de retina. In retina se gasesc celule
fotosensibile, care recepteaza undele luminoase si le transforma in influx nervos.
Exista doua tipuri de celule cu rol de receptie la nivelul retinei:
celule cu bastonase - sunt celule nervoase modificate, in numar de aproximativ
125 milioane, sunt mai numeroase la periferia retinei optice si sunt absente
foveea centrala. Celulele cu bastonase sunt adaptate pentru vederea nocturna,
in lumina slaba.
celule cu conuri - sunt celule nervoase modificate, in numar de 6 - 7 milioane,
sunt mai numeroase in macula luteea, sunt adaptate pentru vederea diurna, in
lumina intensa, colorata
Din punct de vedere functional, retina este formata din:
Retina vizuala - este retina care prezinta celule receptoare pentru lumina si
prezinta doua zone importante: macula luteea (pata galbena), in care se afla mai
multe celule cu conuri. In centrul macula luteea se afla foveea centralis, cu o
suprafata de 1, 5 milimetri patrati, unde se afla doar celule cu conuri.
Pata oarba - nu prezinta celule fotosensibile si este locul de iesire a nervului
optic
Mediile refringente au rolul de a refracta razele de lumina. Ele sunt:
corneea transparenta
umoarea apoasa
cristalinul
corpul vitros
Cristalinul este localizat intre iris si corpul vitros. Este invelit de o capsula
elastica numita cristaloida si este mentinut prin fibre care alcatuiesc ligamentul
suspensor. Cristalinul are forma unei lentile biconvexe, nu contine vase de
sange, limfatice sau nervi.
Umoarea apoasa este secretata de procesele ciliare. Este un lichid
incolor. Se gaseste in camera anterioara a ochiului, situata intre cornee si
cristalin. Umoarea apoasa este resorbita de venele sclerei prin canalul lui

Schlemm. Intre productia de umoare apoasa de catre procesele ciliare si

resorbtie exista un echilibru, astfel incat presiunea intraoculara normala este de
23 mmHg. Atunci cand exista o obstructie la nivelul canalului Schlemm presiunea
intraoculara creste, cu aparitia glaucomului.
Corpul vitros are o consistenta gelatinoasa, forma sferica si este
transparent. Se afla in camera posterioara, intre cristalin si retina.
La exterior prezinta o membrana numita hialoida.
Cap. III Sclerotica si corneea
Membrana fibroas alctuieste invelisul extern al globului ocular. Ea are
dou portiuni: una posterioar, opaca, numit sclerotica, si una anterioara,
transparent numita cornee.
Sclerotica - fiecare dintre membranele globului ocular considerata separat
seamn cu o sfer goal. In consecint, i se poate descrie o suprafat
exterioar si una interioar. Sfera goal reprezentat prin sclerotic mai prezint
inc dou orificii, unul anterior mare, la nivelul cruia se continu cu corneea, si
unul mai mic posterior, determinat de trecerea nervului optic, care o perforeaz.
Sclerotica este o membran fibroas rezistent, format dintr-o ptur groas,
numit stratul propriu al scleroticii, cptusit la suprafat de o lam conjunctiv,
lax. Pe fata profund dinspre coroid se asterne o alt lam conjunctiv (lamina
fusca sclerae), care o leag de formatiunea subjacent, adic de coroid. Stratul
propriu este alctuit din fibre conjunctive, grupate in fascicule si lame. Printre ele
se afl si fibre elastice. Formatiunile conjunctive se intretaie in mai multe directii,
realizind un fel de plas.
Ochiurile acestei plase sunt in general alungite in sens anteroposterior.
Reteaua plasei este intrit de o serie de fibre circulare, paralele cu ecuatorul.
Ele sunt abundente indeosebi in apropierea limbului sclerocorneean si devin din
ce in ce mai rare inspre ecuator. Elementele conjunctive prezint o foarte usoar
ondulatie, care permite o destindere redus a scleroticei. Revenirea la dispozitia
initial este asigurat de fibrele elastice ins, in general, elasticitatea si
distensibilitatea scleroticei sunt foarte reduse si descresc rapid cu virsta.
Sclerotic are o culoare alb, o grosime de 1 mm in partea posterioar si
se subtiaz progresiv inspre cornee (0,60,7 mm). Ea este ceva mai groas la
nivelul insertiilor musculare. Sclerotica copilului este mai subtire decit cea a
adultului si din aceast cauz are o coloratie mai albstruie, intrucit prin
transluciditate apare pigmentarea coroidei, situat dedesubt. Suprafata
exterioar a scleroticei vine in raport cu elementele orbitei. Ea este in contact
directcu foita visceral a capsulei lui Tenon, numit si lama episcleral si cu
spatiul suprascleral. Prin intermediul acestora si al foitei parietale a capsulei,
sclerotic are raporturi cu grsimea orbitei care formeaz un pat pentru globul
ocular, cu muschii care trec pe ling ea si pe urm se insereaza cu vasele si
nervii regiunii. in partea anterioar, sclerotica este superficial si apare in
despictura palpebral. in aceast zon, ea este acoperit de conjunctiva
bulbar si se numeste albul ochiului. Este portiunea accesibil examenului clinic
direct. Suprafata interioar a scleroticei vine in raport cu membrana vascular.

Legtura dintre acestea dou este lax si este realizat prin ptura cea mai
superficial a coroidei, numit lamina supra-coroidea.
Cele dou membrane pot aluneca una pe alta gratie unui sistem despatii
conjunctive. Cind se separ sclerotica de coroid, artificial, prin tractiune, o parte
din tesutul lax rrnine aderent de scler. Aceast parte a fost denumit lamina
fusca sclerae. Orificiul anterior al scleroticei nu are o existent real. La acest
nivel sclerotica se continu cu corneea. Limita dintre sclerotica opac si corneea
transparent este evident si se numeste limbul sclero-corneean. El este identic
cu circumferinta corneei. La suprafat, limita dintre sclerotica si cornee este
marcat de un sant circular putin profund, numit sulcus sclerae. Orificiul posterior
este asezat pe segmentul posterior al ochiului, medial si putin dedesubtul polului
posterior. El reprezint locul pe unde prsesc globul ocular firisoarele nervoase
din a cror alturare ia nastere nervul optic. Orificiul posterior este o foset
crateriform, care intereseaz toat grosimea scleroticei si care este astupat de
o membran perforat de o multimede orificii lama ciuruit. Lama ciuruit este
format din lamele cele mai profunde ale scleroticei, la care se adaug si
elemente din coroid. Prin gurile ei, fibrele nervului optic prsesc globul ocular.
Dup traversarea scleroticei, acestea se inconjur cu o teac de mielin si
in consecint nervul optic pare c se ingroas prsind ochiul. Dura mater si
arahnoida tecii nervului optic se continu cu lamele superficiale ale scleroticei, iar
pia mater cu lamele profunde, putind intra in contact chiar cu coroid. Cele dou
spatii meningeale din teac - spatiul subdural si spatiul subarahnoidian, se
termin sub forma unor funduri de sac, in contact cu globul ocular. In apropierea
limbului sclerocornean, in straturile profunde ale scleroticei se afl un canal
circular, concentric cu limbul. Se numeste canalul venos al lui Schlemm. El este
turtit antero-posterior si i se descrie un perete anterior sau extern si unul
posterior sau intern. Lumenul canalului nu este uniform, ci in multe locuri apare
septat sau chiar desfcut in canalicule multiple. Peretele anterior al canalului
venos este alctuit de lamele scleroticei. Peretele posterior este reprezentat de o
formatiune conjunctiv, plin de spatii lacunare: ligamentul pectinat care, pe de
alt parte, dup cum il arat si numele, inchide unghiul irido-cornean.
Canalul venos al lui Schlemm reprezint una din cile de scurgere a
umorii apoase. El este in legtur cu camera anterioar prin spatiile ligamentului
pectinat. Continutul canalului venos inainte de toate umoarea apoas trece
din lumenul lui in venele intrasclerale si in cele episclerale. Canalul lui Schlemm
nu contine singe decit rareori, in caz de staz venoas accentuat. Sclerotica
este traversat nu numai de nervul optic, ci si de o serie de elemente vasculonervoase. Astfel, cu putin inapoia ecuatorului se gsesc patru orificii (dou
superioare si dou inferioare), situate la distante aproximativ egale, pe unde
prsesc globul ocular venele vorticoase. In jurul nervului optic se afl 1520 de
orificii mici, pe unde trec: arterele ciliare scurte posterioare, arterele ciliare lungi
posterioare si nervii ciliari in partea anterioar. In vecintatea insertiilor
musculaturii globului se afl o alt serie de orificii, pe unde trec vasele ciliare
anterioare.

Corneea - alctuieste portiunea anterioar a tunicii fibroase. Ea este

perfect transparent si reprezint in acelasi timp o membran de invelis si un
mediu refringent al sistemului optic al ochiului. Considerat in totalitate, corneea
se prezint ca o lentil subtire, care are o fat anterioar convex, o fat
posterioar concav si o circumferint, reprezentat prin limbul sclero-corneean,
la nivelul cruia se continu cu sclerotica. Portiunea cea mai proeminent a fetei
anterioare se numeste vertex corneae si, la nivelul ei, se gseste polul anterior al
globului ocular. Corneea are o grosime de 0,8 mm in partea central si de 1 mm
la periferie. Ea este spre deosebire de sclerotica complet ne-extensibil si
deci isi pstreaz forma in toate imprejurrile fiziologice.
Suprafetele corneei, mai ales cea anterioar, nu reprezint segmente de
sfer perfecte. Fata anterioar este mai puternic bombat in sens vertical decit in
sens orizontal. Acest defectde sfericitate este corectat in mod normal de o
variatie de sfericitate invers conformat a cristalinului. Diametrul corneei
msurat la nivelul fetei sale anterioare este de 11 mm in sens vertical si de 12
mm in sens transversal. Circumferinta corneei este tiat oblic, in dauna
suprafetei sale superficiale. Cu alte cuvinte, sclerotica (cu care se continu)
acoper putin, circular, periferia corneei.
In ceea ce priveste constitutia sa anatomic, corneea este alctuit din
cinci straturi suprapuse: epiteliul anterior, lama elastic anterioar, tesutul propriu
al corneei, lama elastic posterioar si endoteliul posterior. Epiteliul anterior este
un epiteliu pavimentos stratificat, foarte asemntor cu epiderma. Celulele
profunde sunt cilindrice, iar cele superficiale turtite, ltite, ins necornificate.
Epiteliul anterior se continu peste circumferinta corneei cu epiteliul conjunctival.
Inapropierea periferiei corneei, aderenta conjunctivei de scler devine mai intins
si ia nastere o ingrosare circular a conjunctivei, concentric cu limbul
sclerocorneean, numit inelul conjunctival.
Lama elastic anterioar a mai fost numit si membrana lui Bowmann.
Este o formatiune conjunctiv, pe care se afl epiteliul anterior si care se
continu cumembrana bazal a conjunctivei. Tesutul propriu al corneei este
alctuit din fibre conjunctive reunite in lamele. Alctuieste ptura cea mai groas
a corneei. Lamelele au o lungime destul de redus si sunt unite unele de altele
prin marginile lor. Intre lamele gsim celule fixe, mobile si un sistem lacunar.
Celulele fixe sunt fibrocite, cu prelungiri numeroase, care apar turtite pe
sectiunile transversale. Celulele mobile sunt leucocite. Sistemul lacunar este
reprezentat printr-o serie de spatii, asezate intre lamelele conjunctive, care
comunic intre ele. Prin spatiile lacunare circul limfa. Totusi, aceste spatii nu
sunt ci limfatice propriu-zise si nu sunt delimitate de un endoteliu. Sistemul
lacunar al corneei comunic cu camera anterioar si cu reteaua limfatic a
conjunctivei.
Corneea este perfect transparent, permitind razelor luminoase s-o
traverseze cu usurint. Transparenta ei este in legtur atit cu structura cit si cu
propriettile sale fizico-chimice. Fibrilele si deci lamelele pe care le alctuiesc
acestea sunt paralele cu suprafata. Fibrilele au o grosime uniform. Fibrilele si
ptura lichid inconjurtoare formeaz o unitate. Membrana elastic posterioar
sau membrana lui Descemet este un produs cuticular al pturii endoteliale

posterioare. Ea este foarte elastic si totodat destul de rezistent. Periferia ei

prezint o ingrosare circular inelul lui Dollinger, care are conexiuni importante
cu tunica vascular. Endoteliul posterior al corneei (endothelium camerae
anterioris), dup cum arat numele, limiteaz corneea fat de camera anterioar.
El este reprezentat de o ptur unic de celule endoteliale cubice, care la nivelul
circumferintei corneei se continu cu epiteliul anterior al irisului.
La adult, corneea este complet avascular. Vasele din jur se opresc la
nivelul limbului sclerocorneean, unde formeaz o retea marginal. Nutritia
corneei se face prin circulatia lichidelor tisulare prin sistemul lacunar. Nervii
corneei sunt fibre subtiri si lipsite de teaca de mielin (fibrele nervoase mielinice
nu sunt transparente). Ei sunt nervi senzitivi si provin din trigemen. Iau nastere
imediat din plexul format din nervii ciliari la nivelul corpului ciliar. Corneea este
extrem de bogat inervat si are o sensibilitate accentuat. De-a lungul
circumferintei ptrund, de jur imprejur, aproximativ 60 de firisoare, care se dispun
radiar, inspre centrul corneei. Formeaz plexuri diferite, din care pornesc
numeroase ramuscule spre elementele componente ale corneei. Deosebit de
bine inervat este epiteliul anterior, care vine in contact cu mediul inconjurtor
sideci este expus excitatiilor externe. Se pare c aproape fiecare celul epitelial
este in legtur cu firisoare nervoase. Acestea se urc pin aproape de
suprafata epiteliului, fr totusi a o atinge. Epiteliul corneean este punctul de
plecare a unui reflex, care, provocat de o atingere a suprafetei sale, determin
inchiderea pleoapelor, prin contractia muschiului orbicular al pleoapelor. Reflexul
corneean are o mare important in clinic.
Cap. IV Irisul si cristalinul
Irisul
Irisul joac rolul unei diafragme, care regleaz cantitatea de lumin care
ptrunde in globul ocular. El are forma unui disc perforat la mijloc, prezentind o
fat anterioar, o circumferint mare si alta mic. Circumferinta mic delimiteaz
pupila. Pe sectiune se observ c cea mai mare grosime a irisului se afl in
vecintatea orificiului pupilar: 0,8-1 mm. Inspre periferie, el este mult mai subtire
(0,3 mm). Circumferinta mare se continu cu corpul ciliar. De cele mai multe ori,
ea este mascat de portiunea anterioar a scleroticei. Circumferinta mic este
aproape perfect circular la om si este acoperit de epiteliul posterior al irisului,
care se rsfringe si asupra ei. Dup cum ii arat si numele, delimiteaz orificiul
pupilar. Trebuie s precizm c irisul nu se afl intins intr-un plan frontal strict.
Circumferinta sa mic pare c ar fi impins de cristalin in directie anterioar,
aflindu-se inaintea planului in care se gseste circumferinta mare.
Irisul ar fi comparabil cu o farfurie putin adinc, perforat la mijloc si
orientat cu fundul inainte. Fata anterioar (facies anterior) are o suprafat
neregulat si este diferit colorat, dup indivizi. Fata anterioar a insului are un
diametru de 1213 mm si prezint dou zone de un aspect diferit, numite inele
colorate. Inelul colorat intern are o ltime de 1-2 mm si prezint o serie de striatii
fine, dispuse radiar. Inelul colorat extern (anulus iridis major) este mailat, de 3-4
mm si are de asemenea striatii radiare. Acestea nu sunt ins vizibile peste tot,
fiind mascate pe alocuri de pete neregulate, rezultind din condensarea

elementelor stromei iridiene. Cele dou inele colorate sunt separate de un fel de
linie festonat, de aceeasi natur ca si formatiunile precedente.
La nivelul ei, irisul prezint maximul de grosime. Pe fata anterioar a
irisului se mai constat, la nivelul zonei colorate externe, citeva placi concentrice,
cu orificiul pupilar. Se numesc placile irisului (plicae iridis). Ele s-ar observa
numai in conditiile unei pupile larg dilatate. Dup altii, sunt doar artefacte, care se
observ numai dup moarte. Fata posterioar a irisului (facies posterior) este
usor concav si priveste cristalinul. Ea este cptusit pe toat intinderea ei de un
epiteliu pigmentar (portiunea iridian a retinei) si are in consecint o coloratie
inchis.
Irisul este format dintr-o strom conjunctiv special, alctuit mai ales din
celule asemntoare cu cele mezenchimatoase. Ele prezint o serie
de prelungiri care, anastomozindu-se intre ele, formeaz o retea, in ochiurile
creia se afl o substant fundamental semi-lichida. Fibrilele colagene sunt
foarte rare si subtiri. Stroma este asezat intre dou pturi limitante, una
anterioar, iar alta posterioar. Celulele stromei de la nivelul fetei anterioare a
irisului, alturindu-se, alctuiesc in unele locuri un fel de strat endoteliform
discontinuu, reprezentat prin asa-zisa membran anterioar. Nu exist ins un
acopermint endotelial continuu. Intre striatiile irisului se afl depresiuni, care
niciodat nu sunt acoperite de un strat celular. La nivelul lor, umoarea apoas
poate ptrunde direct in strom. Celulele stromei sunt incrcate cu o cantitate
variabil de pigment si abundenta acestuia are o mare influent asupra coloratiei
irisului. Pe ling elementele descrise anterior, in constitutia irisului intr si o serie
de vase, care ii dau consistenta si rigiditatea necesar, din punct de vedere
functional. Arterele si venele sunt dispuse in sens radiar si se continu unele cu
altele, fr interpozitia unor capilare propriu-zise.
Ele au un traiect abia ondulat si sunt turgescente sub actiunea presiunii
sanguine. Datorit ondulatiilor pe care le prezint, ele permit in acelasi timp
variatii in intinderea suprafetei iridiene, adic dilatarea sau constrictia orificiului
pupilar. Dilatarea pupilei poart denumirea de midriaz, iar strimtarea ei, de
mioz. Aceste modificri se produc sub actiunea musculaturii iridiene. Aceast
musculatur este alctuit din fibre netede, care provin, din punct de vedere
embriologic, din epiteliul retinei iridiene. Muschiul sfincter al irisului se dispune
circular, in jurul orificiului pupilar, ocupind zona corespunztoare inelului colorat
intern. El are legturi strinse cu elementele constitutive ale irisului si ca actiune
micsoreaz dimensiunile pupilei. Muschiul dilatator al pupilei este format dintr-o
ptur subtire de fibre musculare netede, dispuse radiar, aplicate pe fata
anterioar a retinei iridiene. Celulele crora le apartin se aseamn foarte mult
cu celulele mioepiteliale ale nevertebratelor. Corpul celular se gseste intre
celulele pigmentare ale retinei, iar partea contractil este alipit de fata ei
superficial. Dilatatorul, dup cum arat si numele, contractindu-se, lrgeste
pupila. Sfincterul pupilei este inervat de sistemul parasimpatic al nervului motor
ocular. Dilatatorul st sub actiunea simpaticului - centrul ciliospinal din mduva
cervico-toracic. Contractia lor se dezlntuie pe cale reflex, sub actiunea
excitatiilor luminoase.

Arterele provin din artera oftalmic si se numesc artere ciliare. Venele

tunicii vasculare sunt canalizate in cea mai mare parte de cele patru vene
vorticoase. Acestea, dup ce traverseaz sclerotica, se vars in venele oftalmice
O parte din singele venos prseste ochiul pe calea venelor ciliare anterioare,
care au un traiect identic cu arterele omonime. Ele dreneaz o parte din muschiul
ciliar si se vars in venele musculare. Cercul vascular marginal al corneei este
drenat prin venele conjunctivale, afluentele venei.
Atit diversele artere, cit si venele tunicii vasculare sunt legate intre ele si
comunica prin ramuri anastomotice. In schimb, sistemul vascular al membranei
vasculare - exceptind legaturile foarte inconstante realizate prin arterele
cilioretiniene este complet izolat de cel al retinei. Nervii membranei vasculare
sunt reprezentati prin nervii ciliari. Nervii ciliari lungi provin din nervul oftalmic, iar
nervii ciliari scurti, din ganglionul ciliar. Nervii strabat sclerotica printr-o serie de
orificii situate in jurul nervului optic si patrund in lamina fusca, impreuna cu
arterele ciliare. Au o directie postero-anterioara meridiana si alcatuiesc intre
coroida si sclerotica plexul coroidian, care contine o serie de celule ganglionare
si inerveaza ambele membrane. In partea anterioara ia nastere un plex
ciliar circular, situat la nivelul muschiului ciliar. Si acest plex contine celule
nervoase. Din el pleaca fibre pentru zona ciliara si iris. Nervii ciliari au in
compozitia lor fibre ale sensibilitatii generale si fibre vegetative senzitive si
motorii.
Cristalinul
Cristalinul este o lentil biconvex, care este asezat inapoia irisului si a
orificiului pupilar. I se descrie o fat anterioar, o fat posterioar (facies
posterior lentis) si o circumferint sau ecuator. Fata anterioar este mai plan in
comparatie cu cea posterioar, si destul de puternic bombat. Punctul cel mai
proeminent al fetei anterioare se numeste polul anterior al cristalinului, iar punctul
identic de pe fata posterioar - polul posterior. Linia teoretic antero-posterioar
care uneste cei doi poli poart denumirea de axul cristalinului . El msoar 4-4,5
mm si coincide aproape in intregime cu axul optic al ochiului (axis opticus).
Diametrul cristalinului este de circa 10 mm. Ca structur, cristalinul este alctuit
dintr-o substant proprie (substantia lentis), cupnnzind un epiteliu, fibre si
substant-ciment interfibrilar, totul fiind inconjurat de o capsul periferic.
Capsula cristalinului, care se mai numeste si cristaloid, este o membran
subtire,amorf, rezistent si care prezint un oarecare grad de elasticitate. in
orice caz, o dat sectionat, marginile sectiunii se rsfring in afar. Se
deosebeste, in mod artificial, o cristaloid anterioar siuna posterioar. Cea
anterioar este mai groas. Capsula cristalinului inconjoar doar elementele
continute in interiorul ei, fr s adere de acestea: cristalinul se poate decortica
destul de usor. Epiteliul cristalinului este un epiteliu cubic, unistratificat, care se
afl inapoia cristaloidei anterioare si care are aproape intinderea acesteia.
Epiteliul este formatiunea care genereaz fibrele cristalinului. Spre periferia
stratului epitelial, celulele se alungesc din ce in ce mai mult si treptat, treptat se
transform in fibre, la inceput inc nucleate, iar pe urm fr nucleu.

Fibrele cristalinului (fibrae lentis) sunt niste benzi prismatice, turtite,

neregulat hexagonale pe sectiune. Ele au circa 7-10 mm lungime (in straturile
superficiale), 7-12 microni ltime si 2,5-5,5 microni grosime. Fibrele iau nastere
din epiteliu in tot timpul vietii. Apar din periferia stratului epitelial, la nivelul
ecuatorului, si se deplaseaz din ce in ce mai mult, fiind impinse defibrele noi, pe
cale de formare. La un copil de trei luni au fost numrate 1 474 de fibre, iar la
adulti numrul lor variaz intre 2100 si 2 300. Pe msur ce iau nastere, fibrele
se dispun in straturi concentrice. Cele centrale, primele aprute, au o directie
antero-posterioar. Celelalte descriu traiecte arcuite, din ce in ce mai complexe,
pe msur ce ne apropiem de capsul. Extremittile lor se intilnesc si, fiind unite
de substanta cimentar, interfibrilar, dau nastere unor formatiuni liniare, care
reprezint zonele de insertie a fibrilelor. Ele se numesc razele cristalinului (radii
lentis) si din unirea lor rezult formatiuni stelate, cu mijlocul pe axul cristalinului.
Fibrilele portiunii centrale a cristalinului, care s-a format in cursul vietii
intrauterine si in prima copilrie, se desprind de pe dou stele cu cite trei raze, in
form de Y. Steaua anterioar reprezint un Y in picioare, iar cea posterioar un
Y rsturnat, deci ele sunt rotite cu 180 una fat de alta, iar razele stelelor
formeaz intre ele unghiuri de 60. Cu virsta, stelele din straturile mai superficiale
sunt mai complexe, prezentind raze mai numeroase, 6-10. Fibrele pleac de pe
bratul uneia din stele, anterioar sau posterioar, din stratul respectiv, descriu un
traiect arcuit, trecind peste ecuator, si se insereaza pe un brat apropiat al stelei
opuse. Gratie acestei dispozitii, fibrele au lungimi aproximativ identice. La nounscut, cristalinul are o consistent aproape uniform. Cu timpul ins, se
observ c masa fibrelor cristaliniene si substanta interfibrilar au un grad diferit
de hidratare, si concomitent si un grad diferit de consistent, dup pozitia pe care
o ocup. Portiunea central a cristalinului este mai srac in ap si mai rigid, pe
cind portiunea periferic contine mai mult ap si este mai moale, mai
deformabil, mai elastic. Acest fapt are o mare important in acomodare.
Cristalinul isi variaz curburile sub actiunea unor forte care actioneaz la
nivelul ecuatorului su si care il pun in tensiune si ii mresc curburile. Cind
inceteaz actiunea acestora, cristalinul se turteste din nou, revenind la forma sa
initial, datorit elasticittii sale. Se intelege c portiunea central, rigid, nu ia
parte decit intr-o foarte mic msur la aceste variatii. Ca pozitie, cristalinul se
gseste inapoia irisului si a orificiului pupilar. Circumferinta mic a irisului vine in
contact cu cristaloida anterioar. Suprafata posterioar, mai bombat, a
cristalinului este culcat pe o depresiune a extremittii anterioare a corpului
vitros (corpus vitreum). Ecuatorul se afl la distant de procesele ciliare.
Cristalinul este mentinut si fixat puternic in aceast pozitiede ctre zonula lui
Zinn.
Zonula lui Zinn este o formatiune circular, care se intinde din zona
ecuatorului cristalinian pin la zona ciliar si suspend cristalinul de aceasta din
urm. Zonula este alctuit din nenumrate fibre, care se fixeaz cu o
extremitate a lor pe retina ciliar, iar cu alta pe capsula cristalinului . La acest
nivel, ele dau nastere unei membrane circulare fine, suprapus capsulei regiunii
ecuatoriale, asa-numita lamel zonular. Fibrele sunt dispuse radiar fat de
cristalin. Se disting fibre zonulare anterioare si posterioare. Cele anterioare sunt

scurte si, desprinzindu-se de pe procesele ciliare, se indreapt inapoi si se

insereaz pe fata posterioar a cristalinului, in apropierea ecuatorului. Fibrele
posterioare se desprind de la nivelul orei serrata si al orbiculului ciliar, au o
directie anterioar si dup ce se incruciseaz cu precedentele se prind pe fata
anterioar a cristalinului, tot in apropierea ecuatorului. Un numr mai redus de
fibre, atit din cele anterioare cit si din cele posterioare, se fixeaz chiar la nivelul
ecuatorului. Intre fibrele anterioare si cele posterioare se delimiteaz, in
grosimea zonulei, un spatiu concentric cu ecuatorul cristalinului, numit canalul lui
Petit (spatia zonularia). El este triunghiular pe sectiune si este in comunicare cu
camera anterioar, continind deci umoare apoas.
Cap. V Retina (functionalitate si structura)
Retina este membrana intern a ochiului si cuprinde elementele
fotosensibile, care sunt impresionate de undele luminoase. Reprezint deci
formatiunea cea mai important din punct devedere functional, fiindc la nivelul
ei excitatia luminoas este receptionat si transformat in influx nervos, care
este condus pe urm in centrii nervosi, unde el devine senzatie optic. Din punct
de vedere macroscopic, retina, ca si celelalte dou membrane, are forma unei
sfere goale, prezentind in consecint o suprafat exterioar si una interioar.
Cea exterioar vine in raport cu membrana vascular (tunica vasculosa bulbi), iar
cea interioar cu corpul vitros. Retina nu are un orificiu posterior ca sclera si
coroida, fiindc nervul optic care perforeaz acestea din urm provine chiar din
retin. In schimb, are un orificiu anterior, care se afl la nivelul orificiului pupilar.
La nivelul lui se continu, in cursul primelor faze ale dezvoltrii ochiului,
membrana pigmentar cu cea retiniana.
Retina, ca si membrana vascular pe care se muleaz, se imparte in trei
portiuni. Cea mai mare parte a ei, care se intinde inapoia orei serrata, constituie
retina propriu-zis sau partea optic a retinei. Fragmentul care acoper zona
ciliar se numeste retina ciliar, iar cel de pe fata posterioar a irisului, retina
iridian. Portiunea optic a retinei are un strat extern de celule pigmentare,
puternic colorate in brun-inchis. In rest, pe viu, membrana este perfect
transparent si incolor. Doar vasele se vd cu claritate in grosimea ei. La ochii
tinuti in intuneric, retina are o coloratie rosietic, datorit unui pigment continut in
grosimea ei - purpura retiniana sau rodopsina. Retina este perfect intins,
prezentindu-se ca un segment de sfer neted pe ambele fete. Acest lucru
reprezint o conditie esential pentru o vedere normal. Neregularittile, placile
retinei survenite in diferite stri patologice, tulbur mult vzul, dind nastere la
imagini cu contururi deformate.
La nivelul extremittii posterioare a globului ocular, suprafata interioar a
retinei prezint dou formatiuni importante, al cror aspect difer de restul
retinei. Aceste dou formatiuni sunt: pata galben si papila nervului optic. Papila
nervului optic reprezint zona unde fibrele nervului optic iau nastere din retin,
prsesc globul ocular, pentru ca imbrcate cu o teac de mielin, s formeze
nervul optic. Papila ne apare ca o formatiune rotund sau usor eliptic, cu marele
ax vertical, avind un diametru in medie de 1,7 mm. Are o coloratie alb-glbuie,
datorit tecilor de mielin ale nervului optic, care incep de la acest nivel. Peste

culoarea fundamental se adaug o nuant rosiatic, datorit retelei capilare a

nervului. In mijloc, papila este deprimat, prezentind o foset.
Foseta rezulta din faptul c fibrele nervoase, care in retin au un traiect
orizontal, la intrarea in nervul optic descriu o serie de anse, iar ansele periferice
sunt mai puternic curbate decit cele centrale. Papila se gseste intr-un punct
situat la aproximativ 4 mm medial si 1 mm deasupra polului posterior al globului
ocular. In regiunea acestui pol, corespunzind aproape axului optic al ochiului, se
afl o alt formatiune important a retinei: pata galben sau macula. Macula are
o coloratie galben, datorit unui pigment de aceeasi culoare, si este de form
oval, cu diametrul cel mare transversal. Dimensiunile ei sunt de 2-3 mm pe 1
-1,5 mm. Pata galben este deprimat in centru, unde exist o foset mic,
punctiform, numit foseta central, locul celei mai perfecte vederi clare. In acest
loc se concentreaz razele luminoase venite din zona mediului exterior, asupra
creia ne fixm privirea la un moment dat. La examenul oftalmologie macula
apare ca o pat intunecat pigmentat, cu un centru punctiform, strlucitor.
Din punct de vedere functional, retina este alctuit din inlntuirea a trei
tipuri celulare. Celulele care primesc excitatia luminoas sunt celule epiteliale
modificate, specializate, senzoriale, care se numesc neuro-epiteliale, fiindc
provin din ecto-dermul neural al diencefalului. Influxul care ia nastere este preluat
de dou feluri de celule nervoase propriu-zise, asezate cap la cap. Primul
reprezint protoneuronul cii optice, iar cel de-al doilea, deutoneuronul acestei
ci. Prelungirile axonice ale deutoneuronilor formeaz, prin alturarea lor, ceea
ce se numeste macroscopic nervul optic.
In conformitate cu aceast sistematizare functional, stratificarea retinei
prezint trei pturi de celule suprapuse. Acestea sunt, mergind dinafar spre
inuntru: stratul neuroepitelial; stratul ganglionar al retinei, stratul ganglionar al
nervului optic. Cele trei pturi alctuiesc impreun stratul cerebral. Celulele
senzoriale din stratul neuroepitelial sunt de dou feluri: celule cu conuri si celule
cu bastonase. Corpul si nucleul acestor celule se gsesc in stratul granular
extern. Prelungirile lor specializate in captarea impresiilor luminoase sunt
conurile si bastonasele, care alctuiesc prin juxtapunerea lor stratul omonim al
retinei. Conurile au un fragment intern in form de butelie, de circa 7 microni
grosime si o pies extern mai ingust, asemntoare unui mic con ascutit.
Piesa extern este striat transversal, continind un pigment numit iodopsin.
Bastonasele sunt formatiuni cilindrice mai subtiri decit conurile, de 1,5-2 microni,
si au o grosime uniform. Ele sunt compuse din dou segmente: unul extern si
altul intern. Cel extern este, de asemenea, striat, ca si cel al conurilor, si contine
un pigment rosiatic, numit purpur retiniana sau rodopsina. Purpura retiniana
joac un rol in receptia vizual, fiindc ea dispare la lumin si se reface in ochiul
tinut la intuneric. Atit la conuri cit si la bastonase, segmentul lor intern este dotat
cu proprietti contractile, gratie crora aceste formatiuni prezint unele miscri,
numite retinomotoare, si anume la lumin conurile se scurteaz, iar bastonasele
se lungesc. La intuneric, ele se comport invers. La vertebratele superioare,
asemenea miscri nu au fost dovedite.
Celulele cu conuri si celulele cu bastonase prezint prelungiri interne, care
se pun in contact cu arborizatiuniie protoneuronului. Prelungirea conurilor se

termin printr-o formatiune ltit si ramificat, pe cind aceea a bastonaselor

printr-o latur mic rotunjit. Numrul total al bastonaselor este mult mai mare ca
cel al conurilor. in retin exist aproximativ 125 milioane de bastonase, pe ling 4
milioane de conuri. La nivelul maculei, bastonasele incep s se rreasc, iar in
aria fosetei centrale nu se afl decit conuri. Conurile fosetei sunt mai subtiri si
mai strins alturate ca in restul retinei. O alt particularitate a structurii foveei
centralis const in faptul c la nivelul ei aproape toat grosimea retinei este
redus la stratulc elulelor senzoriale vizuale. Acest fapt se datoreaza celulelor
dispuse foarte oblic. In restul retinei, celulele vizuale, protoneuron si deutoneuron
sunt dispuse dup linii drepte, perpendiculare pe suprafata membranei. In foseta
central numai virfurile conurilor sunt asezate perpendicular. Prelungirea lor
intern, precum si lanturile neuronale care urmeaz iau o directie foarte oblic, in
sens centrifug fat de axul central al fosetei. Dispozitivul este foarte asemntor
cu un lan de griu culcat de vint, unde toate rdcinile au pstrat o directie
vertical. Se intelege c aceste particularitti structurale usureaz foarte mult
excitarea celulelor vizuale si formarea unor imagini clare, prin reducerea la
maximum a pturilor pe care trebuie s traverseze razele luminoase.
Din punct de vedere functional, conurile receptioneaz excitatiile optice in
legtur cu culorile si forma obiectelor. Bastonasele receptioneaz luminozitatea
in general, diferentele in intensitatea razelor luminoase si sunt adaptate pentru
vederea la lumina slab. Exist deci o dualitate functional a retinei. Animalele
care duc mai mult o viat nocturn (liliacul, psrile de prad nocturne, pestii de
profunzime etc.) au in retina lor doar bastonase, si la unele specii foarte rare
conuri de dimensiuni mici. La animalele cu o viat tipic diurn (ginile, unele
reptile, serpi, broastetestoase), retina contine aproape exclusiv numai conuri.
Stratul pigmentar al retinei formeaz ptura ei cea mai extern. El este alctuit
din celule cilindrice destul de joase, hexagonale, dispuse pe un singur rind.
Acestea posed numeroase prelungiri interne, care ptrund in stratul urmtor si
se dispun in jurul conurilor si al bastonaselor mai ales cind ptrunde lumin mult
in glob. Celulele pigmentare contin din abundent un pigment brun-inchis, numit
fuscin. In intuneric, intreaga cantitate de pigment este cantonat la nivelul
corpului celular. In schimb, la lumin, granulatiile de pigment ptrund in prelungiri
si delimiteaz astfel cite o cmrut obscur in jurul fiecrui con sau bastonas.
Acest dispozitiv izoleaz elementele fotosensibile intre ele, ceea ce favorizeaz
localizarea spatial a obiectelor, opunindu-se difuziunii razelor luminoase.
Pe de alt parte, izolarea conurilor si bastonaselor joac rol in claritatea si
finetea perceptiei luminoase, gradul de umplere a prelungirilor cu pigment
depinzand de intensitatea luminii proiectate asupra retinei. Protoneuronul cii
optice este reprezentat de o celul nervoas bipolar, care poart chiar aceast
denumire. Prin analogie cu nervii spinali, celula bipolar a fost comparat
cu protoneuronul pseudounipolar din ganglionii spinali. Totalitatea protoneuronilor
constituie stratul ganglionar al retinei. Acest strat reprezint de fapt un ganglion
intins pe toat suprafata retinei. Celula bipolar prezint o prelungire extern si
una intern. Prelungirea extern face sinaps cu prelungirea intern a celulelor
cu conuri si cu bastonase, la nivelul stratului plexiform extern. Corpul celulelor
bipolare ocup stratul granular intern, iar prelungirea lor intern se pune in

contactcu dendritele celulelor ganglionare in stratul plexiform intern. Tot prin

analogie cu nervul spinal, prelungirea periferic ar reprezenta componenta unui
nerv periferic, iar prelungirea central ar echivala cu fibrele care intr in
alctuirea rdcinilor posterioare. Deutoneuronul cii optice este format de niste
celule voluminoase, multipolare, cu arborizatii dendritice numeroase si cu un
axon lung. Ele se numesc celule ganglionare si totalitatealor constituie stratul
ganglionar al nervului.
Corpul celular se gseste in stratul celulelor ganglionare. Axonul se
desprinde din polul intern al celulei, isi schimb directia si se dispune paralel cu
suprafata retinei, formind stratul fibrelor optice. Fibrele optice se adun, radiar,
din toate directiile la nivelul papilei nervului optic. Fasciculele de fibre, in drumul
lor spre papil, ocolesc macula. Aceasta este legat de papil printr-o serie de
fibre directe maculo-papilare. Acestea constituie originea fibrelor maculare
alecilor optice. In concluzie, retina cuprinde in grosimea ei atit celulele
senzoriale cit si elementele de conducere ale influxului nervos, ganglionul
periferic anexat de obicei nervilor, un prim centru alsistemului nervos central si
inceputul fasciculului central al cilor optice. In ceea ce priveste inlntuirea
diferitelor elemente in interiorul retinei, fiecare celul bipolar se articuleaz cu
mai multe bastonase, iar o celul ganglionar cu mai multe celule bipolare. Astfel
are loc o concentrarea excitatiilor luminoase. In schimb, la nivelul foveei centrale,
fiecrui con ii corespunde o singur celul bipolar si una singur ganglionar. In
restul retinei, mai multe conuri se pun in legtur cu o celul bipolar, ins nu in
asa mare numr ca bastonasele. Se observ ins destul de frecvent lantul format
de un singur con, o singur celul bipolar si una ganglionar si in afara regiunii
maculare.
Retina deviind dintr-o evaginatie a sistemului nervoscentral, elementele de
sustinere sunt de origine nevroglic. Pe ling celulele gliale asemntoare cu
astrocitele, care se gsesc in zona celulelor ganglionare si a fibrelor optice, ele
sunt reprezentate inainte de toate de fibrele lui Miiller. Acestea sunt niste celule
alungite, care strbat aproape toat grosimea retinei. Nucleul lor se gseste la
nivelul stratului granular intern. Din contopirea extremittilor iau nastere
membrana limitant intern si cea extern. Fibra propriu-zis se intinde intre
aceste dou membrane. Ea are o grosime inegal si trimite o serie de prelungiri
laterale. Acestea se insinueaz intre elementele nervoase ale retinei, alctuind
dispozitive de sustinere pentru corpurile celulare si pentru prelungirile lor.
Probabil c fibrele lui Muller, anastomozate intre ele, alctuiesc in totalitate un
vast sincitiu de sustinere.
Vascularizatia retinei este aproape complet independent de
vascularizatia restului globului ocular . Ea este asigurat de vase care sosesc la
bulb o dat cu nervul optic si intr, respectiv prsesc retina prin papila optic.
Se numesc vasele centrale ale retinei. Artera central a retinei este o ramur a
arterei oftalmice. Ptrunde in grosimea nervului optic la nivelul fetei sale
inferioare, cam la 1-2 cm distant de globul ocular. Se plaseaz in centrul
nervului si ptrunde astfel in papil. La locul de intrare in globul ocular, artera
central sau ramurile ei se pot pune in legtur cu un cerc arterial situat in jurul

orificiului nervului optic provenit din anastomozarea unor ramuscule din arterele
ciliare scurte posterioare.
La nivelul papilei, artera central se bifurc intr-o ramur superioar si una
inferioar. Fiecare, la rindul ei, se divide intr-o ramur lateral sau temporal si
una medial sau nazal. Deosebim astfel: o arteriol superioar temporal, o
arteriol superioar nazal, una inferioar temporal si una inferioar nazal.
Ramurile nazale pstreaz in general directia initial a bifurcrii, pin cind cele
temporale se inflecteaz lateral, trecind deasupra, respectiv dedesubtul petei
galbene. Din concavitatea lor pornesc mai multe ramuscule pentru regiunea
macular, dintre care primele, care iau nastere aproape de bifurcare, se numesc
chiar arteriola macular superioar si arteriola macular inferioar. Din papil se
desprinde in directie mediala - de pe una din ramurile de bifurcatie ale arterei
centrale un ramuscul numit arteriola medial. Diferitele ramificatii ale arterei
centrale se divid mai departe, realizind o arborizatie vascular fin, care ocup
straturile interne ale retinei. Ele se intind numai pin in stratul granular intern.
Periferia maculei pare regiunea cea mai bogat vascularizat, in schimb chiar in
aria maculei nu exist arteriole vizibile, iar foseta central este avascular.
Pturile externe ale retinei sunt hranite de ctre vasele coroidei. Arterele
retinei sunt terminale, ramurile de diviziune ale arterei centrale nu se
anastomozeaz intre ele. Acelasi lucru se constat si in domeniul venelor.
Exceptind reteaua capilar, nu exist nici o legtur intre ramusculele vaselor
retiniene. Din aceast cauz, obliterarea lor patologic cauzeaz grave tulburri
ale portiunii de retin vascularizat de ele. Venele mai mari urmeaz in sens
invers traiectul arterelor si sunt dispuse dup aceeasi sistematizare, purtind
acelasi nume. Deosebim astfel: venula temporalis retinae superior, venula
nasalis retinae superior, venula temporalis retinae inferior si venula nasalis
retinae inferior. Din confluenta primelor dou ia nastere ramura superioar, iar
din confluenta ultimelor dou ramura inferioar de origine a venei centrale a
retinei. In aceasta direct sau prin intermediul precedentelor se mai vars
venulele maculare: venula macularis superior et inferior si venula medial a
retinei. Vena central ptrunde in trunchiul nervului optic, pe care-l prseste
putin inaintea arterei. Se vars in vena oftalmic superioar sau direct in sinusul
cavernos. La nivelul retinei, arterele si venele nu se altur spre a forma
mnunchiuri vasculare, ci sunt dispuse distantate intre ele. Dac ins separarea
ramusculelor este precoce si are loc in grosimea nervului optic, din papil emerg
in loc de dou, patru sau chiar mai multe arteriole si venule. Dincolo de ora
serrata, retina se subtiaz brusc;ea este alctuit dintr-o parte optic si dintr-un
strat pigmentar,care se continu cu stratul analog al prtii optice a retinei. Medial
de ora serrata, membrana optic este redus la un simplu strat epitelial de celule
cilindrice clare, corespunzind stratului cerebral al retinei. Incepind de la ora
serrata inainte, nu mai exist ins in structura retinei nici un element nervos si
nici o celul vizual si, in consecint, ea nu mai are functiune vizual. Retina
ciliar imbrac toate anfractuozittile zonei ciliare. Ea se muleaz pe orbiculus
ciliaris, pe procesele ciliare si coboar in vile ciliare, continuindu-se in directie
anterioar cu retina iridian. Portiunea iridian a retinei cptuseste fata
posterioar a irisului, formindu stratul epitelial posterior. in realitate, acest epiteliu

este format dintr-un strat dublu, din stratul pigmentar si dintr-un al doilea strat
epitelial, reprezentind stratul cerebral. El nu contine nici un element vizual si nu
are nici o functie optic. Retina ciliar si retina iridian alctuiesc impreun
portiunea oarb a retinei.
Camera posterioar a globului ocular si corpul vitros
Corpul vitros umple spatiul delimitat de portiunea optic a retinei, cristalin
si zonula lui Zinn numit camera posterior bulbi. El este alctuit dintr-o substant
gelatinoas, care contine 98- 99% ap. Este un gel hidratat la maximum, care nu
se poate umfla mai mult nici in conditii patologice. Corpul vitros are o consistent
semi-fluid si din ea se izoleaz o ptur superficial subtire, de o consistent
ceva mai accentuat, denumit impropriu membrana hialoidian (membrana
vitrea). In partea anterioar, unii autori descriu o adevrat capsul, foarte
subtire, care se intinde pin in regiunea orei serrata. Intre corpul vitros si
portiunea optic a retinei exist o adeziune datorit doar capilarittii. La nivelul
zonulei si al cristalinului, aderenta este ceva mai mare. In partea anterioar,
corpul vitros este deprimat, alctuind un pat pentru fata posterioar a
cristalinului. Procesele ciliare, de asemenea, determin mici depresiuni pe
suprafata lui. In ceea ce priveste structura corpului vitros se descrie un fel de
strom de natur fibrilar, care contine in ochiurile ei umoarea vitroas.
Elementele stromei sunt foarte rare si greu de evidentiat. Par s fie de
origine glial. Masa corpului vitros, omogen in aparent, este divizat in
numeroase segmente, separate printr-un sistem de interstitii. Acestea si deci si
segmentele sunt dispuse concentric la suprafat si radiar in profunzime. De-a
lungul axului antero-posterior, intre papila nervului optic si polul posterior al
cristalinului, substanta vitrosului este aproape lichid si alctuieste un traiect care
a fost denumit impropriu canalul hialoidian. Prin acest traiect a trecut in timpul
dezvoltrii embrionare o ramur a arterei centrale a retinei, artera hialoidian.
Aceasta se termin intr-o capsul vascular peri-cristalinian si asigur intr-o
anumit perioad nutritia cristalinului. Inc inainte de nastere dispar atit capsula
vascular, cit si artera hialoidian.
Cap. VI Sistemul nervos si interactiunea cu sistemul vizual
Senzatiile optice sunt obtinute prin activitatea unui aparat complex, care
reprezint in esent o anex a elementelor care receptioneaz in ultima analiz
excitatiile vizuale. Aceste elemente sunt celulele vizuale, conurile si bastonasele
din retin. Dup unii, ele suntc elule nervoase profund transformate. Calea de
transmisie a excitatiilor vizuale este alctuit, dup modelul general al
cilor ascendente, din inlntuirea a trei neuroni. Protoneuronul este reprezentat
de celulele bipolare din retin. Prelungirea lor dentritic se pune in contact cu
celulele vizuale de la care preiau excitatia. Prelungirea axonic, indreptat in
sens opus se articuleaz cu dendritele celui de-al doilea neuron. Deutoneuronul
este format de celulele ganglionare sau multipolare ale retinei (nervi optici). Ele
au numeroase ramificatii dendritice in legtur cu protoneuronul si un lung axon.
Acesti axoni se altur in stratul fibrelor nervoase, prsesc globul ocular prin
papil si intr in constitutia nervului sau fasciculului optic (nervus opticus), a

chiasmei si a tracturilor optice pe calea crora ajunge pin la al treilea neuron,

talamo-cortical situat in corpii geniculati laterali. Din cele artate mai sus putem
deduce c stratul celulelor bipolare reprezint de fapt un ganglion senzitiv,
desfsurat in grosimea retinei.
Nervul optic are 4 segmente, dupa cum urmeaza:
- Segment intraocular (1mm);
- Segment intraorbital (25 mm);
- Segment intracanalicular (5 mm);
- Segment intracranian (10 mm).
Nervul optic propriu-zis este reprezentat de axonii celulelor bipolare, care
au valoarea unor rdcini posterioare sau a fragmentului retro-ganglionar al unui
nerv. Incepind de la acest nivel, cile optice se pot considera ca formatiuni
desprinse din sistemul nervos central. Stratul celulelor ganglionare echivaleaz
cu un nucleu senzitiv din nevrax, iar nervul, chiasma si tractul optic ca un fascicul
ascendent exteriorizat. O celul bipolar se pune in contact cu mai multe celule
vizuale (exceptind regiunea petei galbene - macula). Mai multe celule bipolare
sunt in legtur cu o singur celul ganglionar. Astfel are loc o concentrare a
excitatiilor receptionate. Pe de alt parte, prin intermediul celulelor orizontale si
amacrine se produce o asociere in suprafat a diferitelor circuite nervoase
invecinate.
Axonii celulelor ganglionare, care se mai pot numi si neuroni retinodiencefalici, traversind nervul, chiasma si tractul optic au un comportament
special si foarte important din punct de vedere functional. La vertebratele
inferioare fibrele provenite de la un glob ocular se incruciseaz in totalitatea lor
prin chiasm si trec in tractul optic de partea opus. La aceste animale vederea
este monocular, adic cimpul vizual al celor doi ochi nu se intersecteaz. In
schimb la vertebratele superioare cu vedere binocular, care pot cuprinde zone
mai mult sau mai putin intinse din cimpul vizual cu ambii ochi deodat,
incrucisarea este numai partial. La om, care are vederea binocular cea mai
perfect, aproximativ doar jumtate din fibre se incruciseaz, celelalte trec direct
in tractul de aceeasi parte. Din cauza dispozitivului dioptrie, jumtatea inferioar
a retinei receptioneaz impresiile venite de la jumtatea superioar a cimpului
vizual, iar jumtatea superioar pe cele sosite de la zonele inferioare ale
acestuia. Tot astfel, jumtatea temporal a retinei priveste segmentul nazal al
cimpului vizual, iar jumtatea sa nazal partea temporal a cimpului.
Axonii deutoneuronilor din segmentul temporal al retinei trec prin nervul
optic si chiasma optic direct in tractul optic de aceeasi parte si se termin in
corpii geniculati homo-laterali, deci nu se incruciseaz. In schimb, axonii proveniti
din portiunea nazal a retinei se incruciseaz complet la nivelul chiasmei si trec
in tractul optic de partea opus, care-i conduce pin la corpul geniculat respectiv.
Deci fiecare nerv optic contine totalitatea fibrelor plecate de la un glob ocular, iar
fiecare tract optic, fibrele provenite de la jumtatea temporal a ochiului de
aceeasi parte si de la jumtatea nazal a ochiului de partea opus. Fibrele
provenite de la nivelul maculei zona vederii clare au aceeasi soart: o parte
din ele sunt directe, iar o parte incrucisate. Axonii deutoneuronilor se termin in

corpii geniculati laterali. Acest centru nervos este alctuit din straturi concentrice,
ondulate de substant cenusie, separate intre ele de lame de substant alb.
Corpii geniculati laterali reprezint sediul ultimului neuron, alneuronului
talamocortical. Dendritele acestuia se articuleaz cu axonul deutoneuronului.
Prelungirea sa central intr in constitutia cii optice centrale sau a radiatiilor
optice. Radiatiile inconjur prelungirea occipital a ventriculilor laterali cornus
posterius si ajunge la fata medial a lobului occipital. Axonul neuronului talamocortical se termin in aceast regiune, in contact cu celulele ariei striate de la
nivelul buzelor scizurii calcarine. Aceast zon reprezint captul cortical al
analizatorului optic. O particularitate a cilor si centrilor optici o constituie o
topografie precis si constant a fibrelor de origine retiniana, topografie care se
pstreaz pin la scoart, chiar prin cuplajul efectua tla nivelul meta-talamusului.
Prin acest mecanism, diferitele zone ale retinei se proiecteaz fidel asupra
straturilor corpilor geniculati si asupra zonei vizuale a scoartei cerebrale. In mod
arbitrar, suprafata receptoare a retinei se divizeaz in patru sectoare printr-o linie
vertical si una orizontal care se intretaie la nivelul maculei. Aceste sectoare
sunt: supero-temporal, infero-temporal, supero-nazal si infero-nazal.
Aceast diviziune se refer atit la zona viziunii clare amaculei cit si la
restul suprafetei retiniene. La nivelul nervului optic, fibrele provenite din cele 4
zone ale retinei ocup in cele din urm o pozitie spatial identic. La inceput,
dup iesirea din globul ocular, fibrele jumttii superioare a segmentului temporal
al retinei ocup portiunea supero-lateral a nervului optic, iar cele ale jumttii
inferioare a segmentului temporal portiunea infero-medial a nervului. Cele dou
grupe de fibre temporale sunt separate de o zon oblic, in diagonal, ocupat
de fibrele de provenient nazal. Si aici jumtatea supero-medial a zonei este
format de fibrele portiunii superioare a segmentului nazal al retinei, iar
jumtatea infero-lateral defibrele portiunii infero-nazale.
La extremitatea inferioar a zonei fibrelor nazale se grupeaz fibrele de
provenient macular. Pe msur ce ne apropiem de chiasm, situatia diferitelor
fascicule de fibre se schimb. Fibrele maculare ptrund din ce in ce mai mult in
profunzimea nervului si se plaseaz pin la urm in centrul lui. Peste fibrele
maculare se afl fibrele nazale provenite din jumttile superioare ale ambelor
retine, iar dedesubtul lor fibrele din jumttile infero-nazale. La nivelul tracturilor
optice topografia fibrelor este urmtoarea: la centru merg fibrele maculare, iar
periferic, restul de fibre retiniene. Toate acestea in jumtatea lateral a
tractului provin din partea temporal a retinei de aceeasi parte si in jumtatea
medial a tractului, din partea nazal a retinei de partea opus. In rest,
topografia fibrelor se mentine si in sens superior. Ceea ce provine din jumttile
superioare ale retinelor se afl deasupra unui plan transversal, iar ceea ce
provine din cele inferioare se afl dedesubt. Topografia aceasta a fibrelor este
important de cunoscut, pentru a putea interpreta anumite simptome clinice ale
proceselor patologice care afecteaz cile optice. Distrugerea unui nerv optic d
cecitate unilateral. In procesele lente progresive, cimpul vizual se restringe
gradat, pe msura interesrii diferitelor mnunchiuri de fibre provenite din
anumite zone ale retinei.

O afectiune care distruge prtile laterale ale chiasmei va cauza

distrugerea fibrelor temporale si deci, disparitia bilateral a zonelor nazale ale
cimpului vizual - hemianopsie binazal. Interesarea de ctre un proces patologic
a prtii mediane a chiasmei va da nastere la intreruperea fibrelor nazale,
incrucisate si deci a disparitiei jumttilor temporale ale cimpului vizual hemianopsie temporal, asociat cu tulburri maculare. Lezarea unui tract optic
d nastere la o hemianopsie homonim, constind in disparitia jumttii drepte
sau stangi a cimpului vizual, dup cum a fost intrerupt tractul sting sau drept.
Somato-topia fibrelor retiniene din tract se mentine si in proiectia lor pe corpii
genunchiati laterali.
Cap. VII - Orbita. Sistemul osos aferent sistemului vizual
Orbita osoasa este cavitatea craniana care adaposteste ochiul si anexele
globului ocular. Are forma unei piramide patrulatere cu axul orientat oblic
dinainte-inapoi si din afara spre inauntru, si un volum de aproximativ 30 ml. La
om, orbita osoasa este alcatuita din sapte oase:
-Osul frontal (Faa orbitala)
- Osul zigomatic (Procesul orbital al osului zigomatic)
- Osul maxilar (Suprafata orbitala a corpului maxilar)
- Osul sfenoid (Suprafata orbitala a aripii mari a osului sfenoid)
- Osul etmoid (Lamina papiracee)
- Osul palatin (Procesul orbital al osului palatin)
- Osul lacrimal
Orificii si fisuri:
- Orificiul optic
- Fisura orbitala superioara
- Fisura orbitala inferioara
- Orificiul etmoidal anterior
- Orificiul etmoidal posterior
- Orificiul infraorbital
- Orificiul supraorbital
- Orificiul orbital al canalului nazo-lacrimal
- Orificiul zigomatic orbital
Continutul orbitei:
- Globul ocular
- Fasciile orbitala si bulbara
- Muschii orbitei
Nervi cranieni: nervul optic (perechea al II-a), nervul oculomotor (perechea
a III-a), nervul trohlear (perechea a IV-a), nervul trigemen (perechea a V-a) i
nervul abducens (perechea a VI-a).
- Vase sanguine
- Tesut adipos
- Glanda lacrimala
a) Frontalul este un os median nepereche, situat in partea anterioara a
craniului. Ia parte, de asemenea, la formarea cavitatilor nazale si a orbitelor. Este
un os pneumatic, neregulat si latit. Frontalul este format dintr-o portiune verticala

sau solzoasa si dintr-o portiune orizontala, formata la randul ei dintr-o scobitura

adanca numita scobitura etmoidala; inaintea scobiturii etmoidale se afla o
suprafata neregulata cunoscuta sub numele de portiunea nazala a osului frontal.
De o parte si de cealalta a scobiturii etmoidale se afla doua lame osoase care
formeza portiunile orbitare ale osului frontal. Deci, portiunea orizontala este
subimpartita in: scobitura etmoidala, portiunea nazala si doua portiuni orbitare.
Intre portiunea verticala si portiunea orizontala a frontalului se afla o creasta
transversala. Ea delimiteaza net cele doua portiuni, numindu-se creasta frontoorbito-nazala. Creasta transversala are 3 curburi: una mediana si doua laterale.
Curbura mediana este reprezentata de portiunea nazala, in timp ce curburile
laterale sunt reprezentate de cele doua margini supraorbitare.
Frontalul se articuleaza posterior, prin sutura coronara, cu cele doua oase
parietale (constituind punctul antropometric bregma si cu sfenoidul, iar inferior cu
etmoidul, cu nazalele, cu zigomaticele, cu lacrimalele si cu maxila. De o parte si
de alta, inaintea suturii coronare, frontalul prezinta cate o proeminenta, denumita
tuber frontal (bosa), care este mai puternic dezvoltata la nou-nascut si de multe
ori si la femei. Deasupra celor doua tubere se afla locul de implantare al parului,
punctul antropometric, numit trichion.
b) Osul zigomatic (Os zygomaticum) numit inca si osul malar sau jugal,
este un os pereche, de forma patrulatera, situat pe partea laterala si superioara a
craniului facial, ca o punte intre fata si craniu. Formeaza proeminenta pometului
obrazului, peretele lateral si planseul orbitei si ia parte la formarea peretilor fosei
temporale si infratemporale, si arcadei zigomatice. Are 3 fete (laterala faciala,
temporala, orbitara), 5 margini (antero-inferioara maxilara, antero-superioara
orbitara, postero-superioara temporala, postero-inferioara, postero-mediala), 2
procese sau apofize (frontal, temporal). Se articuleaza cu osul frontal, sfenoid,
temporal si maxila
c) Maxila (Maxilla), sau maxilarul (superior) este un os pereche si
neregulat, situat in centrul fetei, facand parte din viscero-craniu. Are un corp (cu
4 fete: anterioara, infratemporala, orbitara, nazala) si 4 procese (zigomatic,
frontal, alveolar, palatin); contine sinusul maxilar si canale ce strabat maxila
(canalul suborbitar, canale alveolare). Fiecare maxila este formata din doua oase
care s-au sudat in timpul dezvoltarii embrionare: maxila propriu-zisa si osul
incisiv (Os incisivum). Uneori, cele doua parti pot fi separate prin sutura incisiva
(Sutura incisiva) sau pot fi complet izolate (cheiloschizis sau buza de iepure).
d) Osul sfenoid (Os sphenoidale) sau sfenoidul este un os median
nepereche ce ia parte la formarea bazei craniului (cea mai mare parte a fosei
craniene mijlocii), plafonului foselor nazale, plafonului si peretelui lateral ai
orbitei, fisurilor orbitare superioara si inferioara, partial fosele temporala si
pterigopalatina. Are forma unui fluture cu aripile intinse sau unei viespi in zbor.
Prezinta un corp si sase prelungiri - apofize: doua din ele sunt aripile mari, alte
doua aripile mici, toate intinse lateral, iar doua apofize sunt orientate in jos,
procesele pterigoide, conine sinusul sfenoidal. Se articuleaza cu osul frontal,
occipital, etmoid, temporal, parietal, vomer, palatin, zigomatic.
e) Etmoidul este un os median nepereche situat e linia mediana a bazei
craniului, in incizura etmoidala a frontalului. Are o forma complicata, care a fost

comparata cu o balanta. Este format dintr-o lama verticala foarte subtire, dispusa
mediosagital, o lama orizontala strabatuta de numeroase gauri, doua mase
laterale cu o forma cubica situate lateral si inferior de lama orizontala (aceste
mase laterale contin o serie de cavitati, pline cu aer, numite celule etmoidale).
Etmoidul este un os pneumatizat datorita celulelor prezente in masele laterale. El
ia parte la formarea portiunii antero-mediane a bazei craniului, a cavitatilor
orbitale si nazale. Lama orizontala umple scobitura etmoidala a frontalului si
participa astfel la formarea bazei craniului si a boltii cavitatilor nazale. Lama
vericala are o portiune mica, situata deasupra lamei orizontale si alta, mai mare,
care patrunde in cavitatea nazala si ia parte la formarea septului nazal. Masele
laterale sau labirintele etmoidale contribuie la alcatuirea peretelui etmoidal al
cavitailor nazale, respectiv la cea a pereilor mediali ai orbitei.
f) Osul palatin (Os palatinum) sau palatinul este un os pereche a
viscerocraniului, situat in portiunea posterioara a cavitatii nazale intre maxila si
procesul pterigoid al osului sfenoid. Are o forma in L, fiind alcatuit dintr-o lama
orizontala (Lamina horisontalis) si o lama verticala sau perpendiculara (Lamina
perpendicularis), unite intre ele in unghi drept. De asemenea, acesta are si trei
mici procese: orbitar (Processus orbitalis), sfenoidal (Processus sphenoidalis),
piramidal (Processus pyramidalis) si o scobitura sfenopalatina (Incisura
sphenopalatina) aflata intre procesul orbitar si procesul sfenoidal. Acesta
participa la formarea peretelui lateral si a planseului cavitatii nazale, a planseului
orbitei, 1/3 posterioare a palatului dur, fosei pterigopalatine si fosei pterigoide si a
fisurei orbitare inferioare. Se articuleaza cu osul etmoid, sfenoid, vomer, maxila,
cornetul inferior, palatinul de partea opusa.
g) Osul lacrimal are forma patrulatera si intra in alcatuirea peretilor mediali
ai orbitei si a celor laterali ai foselor nazale. Fata laterala mai poarta denumirea
de fata orbitala si prezinta mai multe portiuni:
- Una anterioara - la acest nivel se gaseste santul lacrimal; prezinta un segment
orbital ce formeaza foseta lacrimala si unul nazal ce se articuleaza cu santul
lacrimal al maxilei alcatuind canalul lacrimonazal (contine ductul lacrimonazal
membranos).
- Una intermediara ce prezinta creasta lacrimala posterioara la nivelul careia se
insera ligamentul palpebral medial si fibrele mediale ale orbicularului ochiului; in
partea inferioara a crestei lacrimale se poate identifica hamulusul lacrimal ce se
articuleaza cu tuberculul lacrimal al maxilei;
- Una posterioara cu o zona etmoidala ce se continua cu lama orbitala a osului
etmoid si una maxilara ce se articuleaza cu fata mediala a maxilei.
Fata mediala sau nazala prezinta la randul ei mai multe portiuni:
- Una anterioara;
- Una intermediara;
- Una posterioara ce se articuleaza cu labirintul etmoidal, iar in portiunea
inferioara participa la alcatuirea peretelui intern al meatului mijlociu.
Marginea superioara se articuleaza cu frontalul. Marginea inferioara se
articuleaza in portiunea anterioara cu procesul lacrimal al concai nazale
inferioare si in portiunea posterioara cu fata mediala a maxilei.
Marginea anterioara se articuleaza in portiunea superioara cu procesul frontal al

maxilei si in portiunea inferioara cu santul lacrimal al maxilei.

Marginea posterioara se articuleaza in portiunea superioara cu marginea
anterioara a lamei orbitale a osului etmoid, iar in portiunea inferioara cu incizura
lacrimala a maxilei.
Cap. VIII - Sistemul circulator
Aparatul lacrimal
Aparatul lacrimal are rolul de a produce si de a conduce lacrimile. Acestea
indeplinesc un rol mecanic, permitind alunecarea, fr frecare, a pleoapelor
peste globul ocular. In afar de aceasta, lacrimile umecteaz si spal hemisfera
anterioar a bulbului, mentinand corneea umed si transparent; de asemenea,
indeprteaz micii corpi strini din sacul conjunctival. Organul secretor al
larimilor este glanda lacrimal, care isi vars produsul in partea lateral a
fornixului conjunctival superior; de aici, lacrimile ajung in unghiul medial al
ochiului, se scurg prin cile lacrimale si se vars, in fine, in meatrul nazal inferior.
Glanda lacrimal este de tip tubuloacinos compus, ca si glandele salivare.
Ea are o culoare roz-glbuie, care se deosebeste de culoarea galben ca ceara
a grsimii orbitare. Datorit asezrii sale profunde, precum si constitutiei sale
moi, glanda lacrimal nu se poate palpa in conditii normale. Situat in partea
superioar, anterioar si lateral a tavanului orbitei, glanda lacrimal este
imprtit, de ctre tendonul lacrimal al muschiului ridictor al pleoapei superioare
si de expansiunea sa lateral, in dou portiuni: orbitar si palpebral.
a) Portiunea orbitar sau principal (pars orbitalis) este asezat in foseta
lacrimal a frontalului. Ea are forma si volumul unei migdale (simbure de prun),
oblic culcat inafar si in jos, intre globul ocular si tavanul orbitei. Raporturi:
1) fata supero-lateral, convex, rspunde periostului fosetei lacrimale, de care
ader prin fine tracturi conjunctive;
2) fata inferome-dial, concav, este culcat pe tendonul ridictorului, continuat
lateral de expansiunea sa fibroas, cit si pe dreptul lateral;
3) marginea anterioar, subtire, vine in raport cu septul orbitar; ea se proiecteaz
la nivelul santului orbito-palpebral superior;
4) marginea posterioar, mai groas, ajunge pan la planul frontal care trece prin
polul posterior al globului; ea vine in raport cu corpul adipos al orbitei si primeste
vasele si nervii glandei;
5) extremitatea medial este culcat pe ridictorul pleoapei superioare;
6) extremitatea lateral pe dreptul lateral; glanda ader foarte putin la peretii
lojii sale, astfel incit enuclearea ei este destul de usoar.
b) Portiunea palpebral sau accesorie (pars palpebralis) este situat sub
portiunea orbitar si ocup partea lateral a pleoapei superioare. Volumul su
reprezint aproximativ otreime din totalitatea glandei lacrimale. Raporturi:
1) fata supero-lateral este acoperit de tendonul ridictorului (raportul principal);
2) fata infero-medial rspunde in cea mai mare parte conjunctivei palpebrale;
3) marginea anterioar, paralel cu marginea aderent a tarsului superior, vine in
contact cu fundul de sac conjunctival superior, de care este unit prin canalele
excretorii;

4) marginea posterioar se uneste cu marginea corespunztoare a portiunii

orbitare;
5) extremitatea medial se intinde pin la acelasi nivel cu cea similar a portiunii
orbitare;
6) extremitatea lateral ajunge pin la comisura lateral a pleoapelor, iar uneori
poate trece chiar si in pleoapa inferioar.
c) Canalele excretorii ale glandei lacrimale (ductuli excretorii glandulae
lacrimalis) sunt foarte variabile in dispozitia lor. Ele sunt in numr de 81012
si se deschid in jumtatea lateral a fundului de sac conjunctival superior, printr-o
serie de orificii orinduite in semicerc cu concavitatea in jos. In general, cele dou
portiuni ale glandei sunt deservite de canale separate. Canalele principale, in
numr de 35, sunt mai voluminoase si conduc lacrimile portiunii orbitare. Ele
se desprind de pe fata inferomedial a acestei portiuni, strbat printre lobulii
portiunii palpebrale si ajung la fundul de sac conjunctival. Canalele accesorii, mai
subtiri, dar mai numeroase (78), deservesc portiunea palpebral. Dintre aceste
canale, unele se vars direct infundul de sac conjunctival, altele se deschid in
canalele principale.
Pe ling glanda lacrimal principal se mai descriu si o serie de glande
lacrimale accesorii (glandulae lacrimales accessoriae) - glandele lui Krause. Ele
sunt asezate in grmjoare la nivelul fundurilor de sac ale conjunctivei si au
aceeasi structur cu glanda lacrimal. Vascularizatia si inervatia glandei
lacrimale:
1) Arterele provin din a. lacrimal si din a. palpebrale.
2) Venele sunt tributare ale venei oftalmice.
3) Limfaticele ocolesc marginea orbitar si se vars in ganglionii parotidieni.
Inervatia complex este asigurat de sistemul organo-vegetativ. Fibrele
simpatice pornesc din ganglionul cervical superior si ajung la gland pe traiectul
arterelor carotid intern, oftalmic si apoi lacrimal. Fibrele parasimpatice isi au
originea in nucleul lacrimo-muco-nazal merg impreun cu nervul facial, apoi cu
nervul marele pietros pin la ganglionul pterigopalatin; aici se face sinapsa, iar
fibrele postganglionare trec in nervul maxilar, nervul zigomatic, ramura
comunicant cu lacrimalul si in fine prin ramurile acestuia ajung la
glandalacrimal.
Caile lacrimale
Dup ce au fost excretate in fundul de sac conjunctival superior, lacrimile
datorit miscrilor pleoapelor sunt amestecate cu secretia glandelor
conjunctivale, rspindite pe intreaga suprafat a conjunctivei, si apoi adunate in
ungliiul medial al ochiului, in regiunea numit sacul lacrimal. De aici, trec prin
dou orificii punctiforme, numite puncte lacrimale, in canalele lacrimale si din
acestea in sacul lacrimal si in sfirsit, in canalul nazolacrimal, care le vars in
meatul inferior al foselor nazale. Toate aceste formatiuni anatomice, servind la
conducerea lacrimilor, constituie impreun cile lacrimale. Drumul pe care il iau
lacrimile spre a ajunge din partea lateral a fornixului superior la sacul lacrimal
constituie riul lacrimal descris la marginea liber a pleoapelor. Acesta devine
canal doar in starea de ocluziune a pleoapelor. Mai mult decit prin acest riu",

lacrimile sunt impinse progresiv in timpul clipitului spre unghiul medial al ochiului
prin fundurile de sac conjunctivale, superior si inferior.
1) Sacul lacrimal este un mic spatiu de form triunghiular, delimitat de portiunile
lacrimale, lipsite de cili, ale marginilor libere ale celor dou pleoape. In afar este
mrginit de linia conventional care uneste punctele lacrimale. Aria acestui spatiu
este ocupat de cele dou formatiuni descrise o dat cu conjunctiva: caruncula
lacrimalis si plica semilunaris.
2) Punctele lacrimale sunt dou mici orificii circulare situate in virful celor dou
proeminente ale marginilor libere palpebrale pe care le-am numit papilele sau
tuberculii lacrimali (papilla lacrimalis, superior si inferior). Diametrul punctelor
lacrimale este foarte redus: aproximativ 1/4 mm pentru punctul superior si 1/3
mm pentru cel inferior. Distanta care separ punctele lacrimale de comisura
palpebral medial este de 6 mm pentru cel superior si 6,5 mm pentru cel
inferior. De aici rezult ca in starea de ocluziune a pleoapelor, in somn sau clipit,
cele dou puncte lacrimale nu se suprapun, ci se altur. In afar de aceasta,
datorit faptului c varfurile celor dou papile lacrimale privesc inapoi, si punctele
lacrimale situate la nivelul lor sunt orientate in acelasi sens, sunt cufundate adinc
in lacul lacrimal. Prin modificarea acestei orientri, ca, de pild, in ectropion,
lacrimile vor curge pe obraz, dand lcrimarea.
La mentinerea unei orientri a punctelor lacrimale contribuie si portiunea
lacrimal a muschiului orbicular al pleoapelor Horner. Punctele lacrimale sunt
inconjurate de un tesut conjunctiv dens, care le mentine in permanent deschise.
3) Canaliculele lacrimale - unul superior, altul inferior (canaliculus lacrimalis,
superior siinferior), se gsesc in continuarea punctelor lacrimale, situate in
grosimea portiunii lacrimale, lipsit de cili, a marginii libere a pleoapelor. Fiecare
canalicul prezint o portiune vertical si alta orizontal. Portiunea vertical
ascendent pentru canaliculul superior, descendent pentru cel inferior are o
lungime de circa 2,5 mm si continu direct punctele lacrimale. Ea incepe printr-o
portiune foarte strimt, numit angustia (0,1 mm), ce constituie punctul cel mai
ingust al tuturor cailor lacrimale, apoi se lrgeste succesiv si se curbeaz
usor spre a se continua cu portiunea orizontal. La locul de trecere dintre
portiunea vertical si cea orizontal se gseste o dilatare, ampula canaliculului
lacrimal.
Portiunea orizontal are form cilindric, cu un diametru de 0,5 mm si cu
lungimea de 5 7 mm. In majoritatea cazurilor, cele dou canalicule lacrimale se
unesc cu 13 mm inainte de a se varsa in sacul lacrimal si dau nastere unui
canal comun. Acesta merge inapoia ligamentului palpebral medial si se deschide
pe partea posterioar a peretelui lateral al sacului lacrimal. Mai rar, cele dou
canalicule rman separate si se deschid prin dou orificii distincte in sacul
lacrimal, la nivelul unui diverticul, numit sinusul lui Maier. Lungimea total a
fiecrui canalicul ar fi deci de aproximativ 10 mm. Pe fata posterioar a
canaliculelor lacrimale sunt dispunse fibrele terminale ale muschiului lui Horner.
Paralele cu canaliculul la nivelul portiunii lui orizontale, ele iau la baza papilei
lacrimale si in jurul portiunii verticale a canaliculului un aspect sfincterian. Unghiul
dintre cele dou portiuni ale canaliculelor lacrimale poate fi redus prin tractiunea
lateral asupra pleoapelor; in felul acesta, portiunea vertical este situat

aproape in continuare cu cea orizontal si cateterizarea lor la omul viu se face cu

mare usurint.
4) Sacul lacrimal (saccus lacrimalis) este un mic canal membranos, de form
cilindric, usor turtit transversal. in sus se termin in fund de sac, iar in jos se
continu, fr o limit de demarcatie precis, cu canalul nazolacrimal. El este
culcat in fosa sacului lacrimal de pe peretele medial al orbitei si este acoperit de
o lam periostal care se intinde de la creasta lacrimal anterioar la cea
posterioar. Amintim faptul c septul orbitar se insereaz pe creasta lacrimal
posterioar si prin aceasta sacul lacrimal este cuprins in pleoap, si nu in orbit.
Din aceast cauz, in inflamatiile sacului lacrimal (dacriocistite supurate), edemul
va invada pleoapele si obrazul, in timp ce va respecta orbita (dacryocystis, in
greceste, inseamn sac lacrimal). Directia pe care o urmeaz nu este riguros
vertical, ci usor oblic in jos, inapoi si in afar. Dimensiunile sacului sunt:
inltimea de 12 15 mm, iar diametrul de 56 mm. Sacului lacrimal i se descriu
dou extremitti si patru pereti.
- extremitatea superioar, inchis in fund de sac, este portiunea sacului
situat deasupra tendonului direct al orbicularului si msoar 23 mm inltime.
Ea se mai numeste si fund sau fornix (fornix sacci lacrimalis). Deasupra
fornixului, in tesutul lax grsos care-l inconjoar, trec artera dorsal a nasului,
vena unghiular si nervul infratrohlear. Pe fund se insereaz un fascicul provenit
din orbicularul pleoapelor, numit muschiul tensor al fornixului lacrimal.
- extremitatea inferioar a sacului lacrimal se continu, fr o
limit precis, cu canalul nazolacrimal. Demarcatia este fcut de planul
conventional care trece prin orificiul superior al canalului osos nazolacrimal.
- fata anterioar este incrucisat de tendonul direct al orbicularului
(ligamentul palpebral medial) si de fibrele palpebrale a acestui muschi.
Dedesubtul tendonului orbicularului, sacul lacrimal nu este acoperit de nici un
plan rezistent, astfel c in cazul unor colectii purulente el bombeaz sub piele si
poate fi punctionat sau descoperit cu usurint.
- fata posterioar vine in raport cu tendonul reflectat al orbicularului, dublat
de muschiullui Horner; inapoia acestora se afl septul orbitar.
- fata lateral este cuprins in unghiul diedru format de tendonul direct si
cel reflectat al orbicularului, in partea inferioar cu muschiul oblic inferior. Am
vzut c pe aceast fat se deschide si portiunea comun a canaliculelor
lacrimale.
- fata medial este culcat in fosa sacului lacrimal. In partea superioar,
aceast fat rspunde celulelor etmoidale anterioare (de aici unele dificultti de
diagnostic intre o etmoidit anterioar si o dacriocistit), iar in partea inferioar
rspunde meatului mijlociu al foselor nazale (de aici concluzia operatorie de a ne
adresa acestei portiuni, dac dorim s realizm o comunicare intre sacul lacrimal
si fosele nazale).
5) Canalul nazolacrimal (ductus nasolacrimalis) continu in jos sacul lacrimal si
se deschide in meatul inferior al foselor nazale. El este adpostit in canalul osos
cu acelasi nume. Forma lui este cilindric, usor turtit transversal; are lungimea de
1216 mm si diametrul de 2,53 mm. Canalul nazolacrimal continu la inceput
directia sacului lacrimal, apoi se indreapt usor in jos, inapoi si inafar. In felul

acesta, el descrie impreun cu sacul lacrimal o curb putin arcuit, cu

concavitatea deschis inuntru si putin inapoi. Pe viu, traiectul canalului
nazolacrimal este reprezentat de dreapta care uneste mijlocul comisurii mediale
a pleoapelor cu partea anterioar a primului molar superior (acesta din urm
corespunde santului care separ aripa nasului de obraz).
Canalul nazolacrimal membranos este fixat solid la peretele canalului
osos, printr-un tesut conjunctiv dens, care contine un bogat plex venos ce
continu tesutul cavernos al pituitarei. Prin intermediul peretilor ososi, canalul
membranos vine in raport medial cu meatul mijlociu si lateral cu sinusul maxilar.
Dup ce prseste adpostul osos, canalul nazolacrimal membranos merge, pe
o distant variabil, pe sub mucoasa meatului mijlociu; este portiunea sa
meatic. Prin faptul c lungimea acestei portiuni difer de la individ la individ
(intre 2 si 6 mm), forma si mai ales situatia orificiului inferior al canalului sunt
supuse unor mari variatii. Forma acestui orificiu este mai adesea circular, putind
fi ins si ovalar, in form de despictur etc. Ca situatie, se admite c el se
gseste la unirea ptrimii anterioare cu cele trei ptrimi posterioare ale meatului
inferior, deci cam la 10 mm inapoia extremittii anterioare a lui (sau la 30 mm de
aripa nasului). Adeseori, orificiul inferior este mrginit de o cut a mucoasei,
numit plic lacrimal (plica lacrimalis) sau valvula lui Hasner.
Aspectul interior al cilor lacrimale ne arat o mucoas colorat in roz
palid, brzdat de o serie de cute transversale, care ii ingusteaz lumenul.
Aceste plici ale mucoasei, inconstante si foarte variabile ca numr, asezare,
forma si dezvoltare, au fost numite, poate prea pretentios, valvule. Dac rolul lor
in mecanismul circulatiei lacrimilor este minim, cunoasterea sediului lor este
necesar deoarece stricturile sau obliterrile cilor lacrimale se gsesc
cu predilectie tocmai in aceste locuri. Vascularizatia cilor lacrimale cuprinde:
- arterele care provin din artera palpebral inferioar si din artera dorsal
a nasului ambele ramuri ale arterei oftalmice.
- venele dezvoltate indeosebi in jurul canalului nazolacrimal, ce comunic
in sus cu reteaua palpebral, iar in jos cu cea pituitar.
- limfaticele sacului apartin grupului facial si se vars in ganglionii
submandibulari, iar cele ale canalului se unesc cu ale cornetului inferior pentru a
se deschide in ganglionii latero si retrofaringieni. Nervii cilor lacrimale provin in
marea lor majoritate din nervul infratrochlear {nazal extern). De notat c intre
inervatia glandei lacrimale si cea a cilor lacrimale exist o interdependent
functional, dovedit de faptul clinic, c dup extirparea sacului lacrimal
inceteaz lcrimarea.
Pleoapele (palpebrae)
Pleoapele, in numr de dou pentru fiecare ochi, sunt cute ale
tegumentelor, care acoper si apara globul ocular. Ele sunt dispuse in plan
frontal si inchid ca niste perdele baza orbitei. Distingem o pleoapa superioara si
una inferioara (palpebra superior et palpebra inferior). Pleoapa superioara este
mai mobila decit cea inferioara si are o suprafata mai intinsa. Acest decalaj al
suprafetei se exagereaza la inchiderea lor. Fiecare pleoapa prezinta urmatoarele

elemente descriptive: doua fete (una anterioara, alta posterioara), doua margini
(una libera, alta aderenta) si doua extremitati (mediala si laterala).
1) Fata anterioara sau cutanata difera de cele doua pleoape. In general,
aceasta fata se subdivide in doua portiuni: una centrala convexa, mai rigida,
boltita dupa forma globului ocular, este portiunea oculara sau tarsala a
pleoapelor; cealalta periferica, moale, se deprima intr-un sant ce raspunde
grosimii orbitare si se numeste portiunea orbitara. Aceste doua portiuni
ale pleoapelor sunt separate printr-un sant curb, cu deschiderea indreptata spre
marginea libera a pleoapei corespunzatoare, numit santul orbito-palpebral
(superior, respectiv inferior). Santul orbitopalpebral superior este mult mai
profund decit cel inferior. Cind pleoapa superioara coboara, santul sau se sterge,
se deschide; el se adinceste tot mai mult pina la a-si alatura cele doua versante
cutanate, atunci cind ochiul este deschis si privirea indreptata in sus. Santul
orbitopalpebral inferior este mult mai sters decit cel superior. Aspectul santurilor
palpebrale variaza si in raport cu virsta sau cu starea de nutritie a indivizilor, fiind
mai pronuntata la cei slabi sau mai batrini. De asemenea, aceste santuri se pot
sterge in unele cazuri patologice (edeme, ptoza, infectii) sau se pot accentua in
altele(casexie, infectii generale grave).
2) Fata posterioara sau conjunctivala a pleoapelor este concava si se
muleaza pe globul ocular. Ea este constituita de conjunctiva si are ca limite
fundurile de sac conjunctivale superior si inferior.
3) Extremitatile omonime ale pleoapelor se unesc si formeaza comisurile
palpebrale. Comisura palpebrala mediala (commissura palpebrarum medialis)
este ridicata de ligamentul palpebral medial; cea laterala (commisura
palpebrarum lateralis) este mai deprimata sub forma unui sant transversal. De la
aceasta comisura pleaca o serie de plici radiate, al caror numar si profunzime
cresc cu virsta. Ele constituie ridurile labei de gisca".
4) Marginea aderenta a fiecarei pleoape raspunde bazei orbitei.
5) Marginea libera a pleoapelor prezinta numeroase detalii importante. Ea
este formata in realitate dintr-o suprafata ingusta, lunga de aproximativ 3 cm si
lata de 2 mm. Marginea libera este impartita printr-o mica proeminenta a buzei
sale posterioare, numita papila lacrimala (tuberculul lacrimal), in doua portiuni
foarte inegale:
a) Portiunea mediala, numita si portiunea lacrimala, situata medial
de papila lacrimala, este rotunjita, lipsita de cili si contine canaliculul
lacrimal. Reprezinta 1/7 din lungimea marginii libere a pleoapei.
b) Portiunea ciliara reprezinta restul marginii libere, adica cele 6/7
ale ei, situate lateral de papila lacrimala. Ea este plana si prezinta doua
buze si un interstitiu. Buza anterioara se mai numeste si ciliara, caci la
nivelul ei se implanteaza cilii. Acestia sunt niste fire de par, cu o oarecare
rigiditate, curbi, cu concavitatea in sus Ia pleoapa superioara si in jos la
cea inferioara. In general, cilii prezinta structura histologica a parului. Cilii
pleoapei superioare, puternici si mari, sunt mai numerosi (100150) decit
cei ai pleoapei inferioare (5075). In teaca lor se deschid canalele
excretoare
ale
glandelor
sebacee
(Zeiss)
si
acelea
ale
glandelor sudoripare (Moli). Buza posterioara este cu ceva mai scurta

decit cea anterioara, astfel incit interstitiul marginii libere apare usor tesit,
inclinat inapoi si in sus pentru pleoapa superioara, inapoi si in jos pentru
cea inferioara; in felul acesta, cind pleoapele sunt apropiate, intre
marginile lor libere si fata anterioara a globului ocular se delimiteaza un
spatiu triunghiular, cu baza inapoi, prin care lacrimile se scurg spre lacul
lacrimal. Este riul lacrimal. Inaintea acestei margini posterioare se afla un
sir de orificii punctiforme, in numar de 2530, care reprezinta deschiderile
glandelor lui Meibomius (glandulae tarsales). Interstitiul sau spatiul
intermarginal este o regiune ingusta, situata intre siragul cililor si orificiile
glandelor tarsale. La acest nivel se afla zona de trecere dintre piele si
conjunctiva.
Marginile libere ale pleoapelor de aceeasi parte, unindu-se la comisuri,
circumscriu deschizatura palpebrala (rima palpebrarum). Cind aceste margini
sunt indepartate, atunci cind ochiul este deschis, ele circumscriu un orificiu oval,
cu marele ax transversal, numit deschizatura palpebrala. Acesta are in medie 30
mm latime, pe 15 mm inaltime. Forma si dimensiunile sale sunt extrem de
variabile la diversi indivizi. Inchizind ochiul, marginile libere ale pleoapelor vin in
contact, iar orificiul palpebral devine despicatura palpebrala.
7) Unghiurile ochiului sau canturile se formeaz prin unirea marginilor
libere ale pleoapelor de aceeasi parte. Atragem atentia c unghiurile ochiului si
comisurile pleoapelor sunt notiuni diferite si deci nu trebuie confundate. Unghiul
lateral sau cantul lateral este mai mic si ascutit. Unghiul medial sau cantul medial
este mai deschis, rotunjit, mai mare si mai adinc. El mrgineste lacul lacrimal, in
care se disting caruncula lacrimal si plica semilunar a conjunctivei. Epicantul
const intr-o plic cutanat semilunar, care coboar de pe pleoapa superioar
acoperind unghiul medial al ochiului, uneori chiar partea medial a corneei. Este
caracteristic rasei galbene. Pleoapele sunt constituite din sapte planuri care se
suprapun in mod regulat, asemenea foilor unei crti. Pornind de la suprafat spre
profunzime aceste planuri sunt urmtoarele: pielea; ptura lax subcutanat;
ptura muscular striat; ptura lax submuscular; ptura fibroas; ptura
muscular neted; mucoasa conjunctival.
Conjunctiva (tunica conjunctiva bulbi)
Conjunctiva este o membran mucoas subtire, neted si transparent,
care uneste pleoapele cu bulbul ocular. Ea este o dependint a tegumentului
extern si se continu cu pielea pleoapelor, la nivelul marginii lor libere. Dup ce
cptuseste fata posterioar a acestora, ea se rsfringe apoi si trece pe globul
ocular, cruia ii acopere cea mai mare parte a hemisferei anterioare, din
vecintatea ecuatorului, pin la marginea corneei. Considerat astfel, in
ansamblul su, conjunctiva alctueste un sac mucos, deschis in partea
anterioar, la nivelul despicturii palpebrale, care a fost numit sacul conjunctival.
El delimiteaz cavitatea conjunctival, care in mod normal este capilar, intrucit
un contine decit o ptur extrem de subtire de lacrimi. Din punct de vedere
anatomo-clinic, conjunctiva este imprtit in trei portiuni: palpebral, a fundului
de sac si bulbar.

1) Conjunctiva palpebral sau tarsal incepe la marginea liber a

pleoapelor si cptuseste fata posterioar a tarsurilor, apoi muschii tarsali. Ea este
subtire, fin, de culoare roz, intim aderent de tarsuri si las s se vad prin
transparenta sa siragurile paralele ale glandelor tarsale Meibomius. La nivelul
tarsurilor, suprafata sa este neted, prezentind o serie de cute transversale
in portiunea extratarsal.
2) Conjunctiva fundului de sac este portiunea de trecere dintre conjunctiva
palpebral si cea bulbar. Se formeaz astfel un sant adinc, aproape circular,
numit fundul de sac oculo-conjunctival, oculo-palpebral sau fornix.
Corespunztor fiecrei pleoape, acesta se imparte in fundul de sac conjunctival
superior si fundul de sac conjunctival inferior (fornix conjunctivaesuperior si fornix
conjunctivae inferior). El corespunde la suprafat santurilor orbito-palpebrale si
regiunilor comisurale. Reflexiunea mucoasei se face la o distant variabil de
periferia corneei, in raport cu meridianul considerat. Aceast distant este de: 11
mm in sus, 14 mm in afar, 8 mm in jos si 7 mm inuntru. Conjunctiva fornixului
este separat de tendonul ridictorului si de expansiunile capsulei lui Tenon,
printr-o ptur de tesut conjunctiv lax, care ii permite o mare mobilitate. Ea este
brzdat de cute transversale profunde, care constituie o rezerv care ingduie
ochiului s se miste cu usurint.
3) Conjunctiva bulbar sau ocular este subtire, fin si rspunde succesiv
sclerei, apoi corneei. In regiunea unghiului medial al ochiului ea mai prezint
dou formatiuni: caruncula lacrimal si plica semilunar.
a) Portiunea scleral subtire las se vad prin transparent sclera
subjacent Ea acoper tendoanele muschilor drepti si expansiunile lor
aponevrotice si este separat de scler printr-o ptur de tesut conjunctiv
lax, usor infiltrabil, ale crui areole comunic cu spatiul episcleral al lui
Tenon (este sediul posibil al edemului conjunctival sau al chemozisului).
Ptura de tesut lax subconjunctival dispare la aproximativ 3 mm de
periferia corneei, astfel incit cele dou membrane - conjunctiva si capsula
lui Tenon - fuzioneaz. Linia lor de unire apare uneori sub forma unui relief
circular, numit inelul conjunctival, foarte aparent in anumite
oftalmiicatarale.
b) Portiunea unghiului medial prezint dou formatiuni speciale.
Caruncula lacrimala este o mic proeminent mamelonat, roz sau usor
roscat, asezat in spatiul cuprins intre portiunile lacrimale ale pleoapelor. Baza
se sprijin pe conjunctiv, iar portiunea sa liber e acoperit in parte de pleoapa
inferioar. Caruncula este format din citiva foliculi pilosi, fire de pr fine,
rudimentare si citeva glande sebacee totul fiind acoperit de mucoas.
Epiteliul difer dup regiunea studiat. La nivelul portiunii palpebrale,
epiteliul este mai intai pavimentos, stratificat, nekeratinizat, se continu cu unul
cubic si apoi devine cilindric, iar la nivelul portiunii bulbare este pavimentos
stratificat. Corionul sau dermul cuprinde o ptur superficial de tesut conjunctiv,
in ochiurile creia se afl grmjoare de tesut limfoid; acest strat prezint la
suprafat un aspect papilar, mai pronuntat la nivelul fundurilor de sac. Stratul
profund al corionului este format din tesut conjunctiv fibros, dens, in care se
gsesc vasele, nervii si glandele conjunctivei. Glandele conjunctivei se

diferentiaz intre ele dup form, structur si localizare. In afar de celulele

caliciforme productoare de mucus, gsim trei categorii de glande:
a) Glandele acinotubuloase sau acinotarsale cuprind o serie de
acini glandulari, care se deschid intr-un canal excretor lung. Dintre ele,
glandele lui Krause ocup fundul de sac conjunctival superior si jumtatea
lateral a celui inferior, fiind dispuse astfel sub forma unei potcoave
deschise medial. Alte cateva glande din aceast categorie (glandele lui
Wolfring - Ciaccio) sunt asezate in grosimea marginilor aderente ale
tarsurilor, mai ales ale celor superioare.
b) Glandele tubuloase (Henle) au aspectul de tubi drepti ca un
deget de mnus, rareori ramificati. Sunt localizate in portiunea extratarsal a conjunctivei palpebrale.
c) Glandele utriculare (Mauz) sunt formatiuni ovoide subepiteliale,
continind mucus. Situate para-cornean, existenta lor nu este unanim
recunoscut la om.
Secretia glandelor conjunctivale este suficient spre a umecta suprafata
conjunctivei si a corneei, mentinindu-le o stare de functionare normal, chiar in
lipsa secretiei glandelor lacrimale.
Irigatia conjunctivei este asigurat prin:
1) Arterele, foarte numeroase, grupate in dou teritorii: palpebral si ciliar.
- Teritoriul palpebral cuprinde conjunctiva palpebral, cea a fornixului
si cea bulbar, cu exceptia unei zone inelare de 3-4 mm lrgime, situat in jurul
limbului sclero-cornean. Din arterele pleoapelor se desprind ramuri care irig
conjunctiva palpebral si cea a fundului de sac; de la nivelul fornixului pleac o
serie de vase care se indreapt radiar spre periferia corneei. Acestea din urm
sunt arterele conjunctivale posterioare. Ele formeaz o retea cu ochiuri largi si
sunt mobilizabile impreun cu conjunctiva.
- Teritoriul ciiiar cuprinde regiunea inelar perio-cornean rmas
nevascularizat de arterele precedente. Arteriolele acestui teritoriu provin din
arterele ciliare anterioare. Acestea dau nastere unor vase subtiri, arterele
episclerale, care formeaz o retea in ptura superficial a sclerei. Din arterele
episclerale se desprind ramuri mai fine, care ptrund in conjunctiva bulbar,
urmeaz un traiect radiar si se numesc arterele conjunctivale anterioare. Ele
formeaz la limbul sclerocornean o serie de arcade cu convexitatea spre cornee.
Din cauza conexiunilor cu reteaua episcleral, planul arterelor conjunctivale
anterioare nu poate fi mobilizat o dat cu conjunctiva. intre cele dou teritorii
exist anastomoze, totusi ele isi pstreaz o mare independent, mai ales in
procesele patologice.
2) Venele urmeaz, in general, aceeasi dispozitie ca si arterele:
- venele teritoriului palpebral sunt tributare venelor palpebrale, iar
acestea, la rindul lor, se vars in venele facial si temporal superficial;
- venele teritoriului perikeratic se deschid in venele ciliare, care prin
venele musculare, se vars in vena oftalmic.
3) Limfaticele conjunctivei formeaz dou retele, una superficial, alta
profund, legate intre ele prin anastomoze verticale. Vasele limfatice ale jumttii
laterale a conjunctivei merg spre unghiul lateral al ochiului si se unesc cu

limfaticele palpebrale corespunztoare si impreun se vars in ganglionii preauriculari parotidieni; cele ale jumttii mediale se indreapt spre unghiul medial
al ochiului, si de aici merg impreun cu limfaticele palpebrale la ganglionii
submandibulari.
Inervatia conjunctivei provine in intregime din nervul trigemen, prin diferite
ramuri ale sale; partea lateral inervat de nervul lacrimal, partea medial de
ctre nervul infratrochlear (nazalextern), iar regiunea perikeratic de ctre nervii
ciliari. in conjunctiv se gsesc numerosi receptori, care ii asigur o deosebit
sensibilitate.
Artera oftalmica (a. ophthalmica)
Artera oftalmic (a. ophthalmica) irig bulbul ocular cu anexele lui si
particip la vascularizatia regiunii frontale si nazale. Ea se naste din ultima
portiune a carotidei interne, la nivelul proceselor clinoide anterioare, imediat dup
ce aceasta a perforat dura mater. De aici se indreapt inainte, se asaz pe
partea infero-lateral a nervului optic, traverseaz impreun canalul optic si
ajung in orbit. Aici, oftalmica descrie un traiect helicoidal in jurul nervului optic.
Situat la inceput, ling peretele lateral al orbitei, intre nervul optic si muschiul
lateral, artera se indreapt medial, incruciseaz nervul optic, trecind pe deasupra
lui, intre nerv si muschiul drept superior, si ajunge astfel ling peretele medial al
orbitei. De aici se indreapt inainte, urmind marginea inferioar a oblicului
superior si, ajuns la nivelul unghiului medial al ochiului, se imparte in dou
ramuri terminale: artera supra-trohlear si artera dorsal a nasului.
Ramurile colaterale ale oftalmicei sunt numeroase si supuse multor
variatii. In general, aproape toate ramurile iau nastere de pe fata lateral a
arterei, doar cele dou etmoidale pleac de pe fata ei medial. In ce priveste
nivelul de la care se desprind succesiv din oftalmic, dispozitia cea mai frecvent
este urmtoarea:
1) din portiunea situat lateral de nervul optic: artera central a retinei si
artera lacrimal;
2) din portiunea de deasupra nervului optic: arterele ciliare posterioare
scurte, arterele ciliare posterioare lungi, arterele musculare, artera supraorbitar;
3) din portiunea situat medial de nervul optic: arterele etmoidale si
arterele palpebrale.
Artera central a retinei (a. centralis retinae) pleac din oftalmic imediat
dup intrarea in orbit, ptrunde in nervul optic prin fata lui inferioar la
aproximativ 1 cm inapoia bulbullui ocular si, situandu-se in axul nervului, ajunge
cu acesta la retin. Cu tot calibrul su redus, acest vas are o valoare functional
si clinic deosebit.
Artera lacrimal (a. lacrimalis) merge de-a lungul marginii superioare a
muschiului drept lateral, insotit de nervul lacrimal, spre glanda lacrimal, o
strbate si se termin prin arterele palpebrale laterale superioar si inferioar
(aa. palpebrales laterales superior et inferior). Artera lacrimal d, la rindul ei,
citeva rmurele: ramurile zigomatice: dou arteriole care strbat canalul
zigomatic si se rspindesc una in fosa temporal, alta la obraz; ramurile
meningee se indreapt recurent prin fisura orbitar superioar la dura mater;

ramurile musculare, pentru muschii laterali ai ochiului; ramurile lacrimale, pentru

glanda lacrimal; arterele palpebrale laterale (aa. palpebrales laterales) sunt mai
importante decit celelalte ramuri ale lacrimalei. Ele se indreapt lateral, inaintea
tarsilor, acoperite de orbicularul pleoapelor, aproape de marginea liber
a pleoapelor, si se anastomozeaz cu arterele palpebrale mediale. Se formeaz
astfel dou arcuri palpebrale superior si inferior (arcus palpebralis superior et
inferior), din care pleac arterele conjunctivale posterioare, pentru vascularizarea
conjunctivei.
Un grup important de artere, destinate tunicii vasculare a bulbului, sunt
arterele ciliare. Ele se impart in trei categorii: arterele ciliare posterioare scurte si
arterele ciliare posterioare lungi, care ptrund in hemisfera posterioar a bulbului
ochiului, arterele ciliare anterioare, care ptrund in hemisfera anterioar a
ochiului. Linia de insertie a muschilor drepti ai ochiului separ zonele de acces
ale arterelor ciliare anterioare si posterioare. Arterele ciliare posterioare scurte
sunt citeva artere (4-6), care in apropierea bulbului ocular se divid in 18-20 de
rmurele; acestea strbat sclerotica in jurul nervului optic si ajung in coroid.
Arterele ciliare posterioare lungi sunt dou artere care strbat sclerotica, una
medial, cealalt lateral fat de nervul optic, si ajung in tunica vascular. Tot ele
iau parte principal la formarea marelui cerc arterial al irisului. Arterele ciliare
anterioare se nasc la distant de ciliarele posterioare, din ramurile musculare ale
oftalmicei. Ele strbat sclerotica prin orificiile situate inaintea insertiilor acestor
muschi si intr in tunica vascular.
Din arterele ciliare anterioare se desprind ramuscule fine, care se
rspindesc in ptura superficial a scleroticei: sunt arterele episclerale. Din
acestea din urm pornesc rmurele mai fine, care se ramific in conjunctiva
bulbar sunt arterele conjunctivale anterioare, care se anastomozeaz cu
arterele conjunctivale posterioare.
Ramurile musculare sunt variabile ca d i s p o z i t i e , i n c o n s t a n t e .
Adesea se gseste o arter muscular superioar, care irig muschii superiori si
mediali ai ochiului, si o alt arter inferioar pentru muschii inferiori si laterali. Din
ramurile musculare pleac arterele ciliare anterioare.
Artera supraorbitar ocoleste marginea medial a muschiului
ridictor al pleoapei superioare si se asaz pe fata superioar a lui, imediat sub
periostul peretelui superior al orbitei. Se indreapt apoi inainte, insotit de nervul
supraorbitar, iese din orbit prin incisura supraorbitar si se rspindeste la
pleoapa superioar si la frunte.
Artera etmoidal posterioar trece, impreun cu nervul omonim, prin
gaura etmoidal posterioar si se rspindeste la celulele etmoidale posterioare,
la sinusul sfenoidal, la meninge si la septul nazal.
Artera etmoidal anterioar strbate, insotit de nervul omonim, prin
gaura etmoidal anterioar si ajunge pe lama ciuruit a etmoidului; aici d
nastere arterei meningee anterioare pentru dura mater, apoi intr printr-un orificiu
al lamei ciuruite in fosa nazal, rspindindu-se in portiunea ei superioar.
Arterele palpebrale mediale superioar si inferioar se indreapt de la
unghiul medial al ochiului, in grosimea pleoapelor, in intimpinarea arterelor

palpebrale laterale (din lacrimal), impreun cu care formeaz arcurile arteriale

palpebrale superior si inferior.
Ramurile terminale ale oftalmicei sunt:
artera supra-trohlear sau artera frontal - urmeaz un traiect
ascendent, trece prin incizura frontal si se rspindeste la frunte;
ea stabileste anastomoze cu arterele invecinate.
artera dorsal a nasului sau artera nazal coboar inaintea
ligamentului palpebral medial, strbate printre fasciculele
muschiului orbicular al pleoapelor si in santul naso-genian se
anastomozeaz cu artera unghiular (terminala facialei); ea irig
regiunea dorsal anasului.
Cap. IX - Muschii oculari
Capsula lui Tenon.
Capsula lui Tenon este o formatiune fibroelastic, care imbrac toat
portiunea scleral a globului ocular, de la nivelul orificiului nervului optic pan la
limbul sclero-cornean. Ca si sclerotica pe care o inveleste, capsula lui Tenon are
forma unui segment de sfer goal, cu deschiderea indreptat inainte. Ea se
compune din dou foite, la fel cu membranele seroase, fapt pentru care se mai
numesc si tecile globului ocular. Foita interioar sau bulbar, foarte subtire,
inveleste sclerotica si ader in mod intim de ea. Foita exterioar, orbitar, este
relativ groas, fibroas si imbrac concentric, asemenea foitelor de ceap, foita
interioar. Cele dou foite se apropie tot mai mult in partea anterioar si
fuzioneaz in apropierea limbului sclero-cornean. Ele delimiteaz prin
suprafetele lor adiacente un spatiu inchis, numit spatiul suprascleral sau
episcleral, spatiul lui Tenon. Acest spatiu este ocupat de numeroase travee
conjunctive, extrem de fine, laxe, al cror ansamblu constituie tesutul episcleral.
Datorit laxittii lor, bridele permit cu usurint globului ocular s se miste in
goacea format de foita exterioar, fibroas, a capsulei lui Tenon. Ele sunt mai
dense in segmentul pre-ecuatorial al spatiului lui Tenon si ader la tecile
muschilor extrinseci ai globului. In felul acesta, spatiul suprascleral apare
compartimentat, areolat, asemenea unui burete, areolele sale comunicind ins
larg intre ele.
Ambele foite ale capsulei, care delimiteaz spatiul suprascleral, cit si
traveele tesutului episcleral din acest spatiu, sunt acoperite de o ptur de celule
endoteliale. Intreg acest sistem lacunar este umplut cu lichid interstitial. Se
admite c spatiul suprascleral comunic pede o parte cu spatiul supracoroidian
prin intermediul tecilor limfatice care imbrac venele vorticoase, iar pe de alt
parte, cu spatiul supravaginal al nervului optic. Suprafata exterioar, orbitar, a
capsulei lui Tenon este convex si este divizat intr-un segment retro-ecuatorial
si unul pre-ecuatorial. In segmentul pre-ecuatorial, ea vine in raport cu
conjunctiva bulbar, de care este separat prin spatiul subconjunctival, spatiu
ocupat de o ptur subtire de tesut conjunctiv lax in care merg vasele subconjunctivale. La o deprtare de 3-4 mm de limbul sclerocornean, ptura
conjunctiv dispare, iar capsula lui Tenon si conjunctiva fuzioneaz. In segmentul
retro-ecuatorial, suprafata exterioar a capsulei lui Tenon vine in raport cu corpul

grsos al orbitei. De pe aceast fat a capsulei se desprind numeroase travee

conjunctive, care intr in reteaua fibroelastic a corpului adipos. Dup cum s-a
descris anterior, aceast retea fuzioneaz la periferie cu periorbita, iar in axul
orbitei cu teaca nervului optic. Ea se uneste si cu tecile muschilor orbitei si ale
elementelor vasculo-nervoase, delimitind areolele in care se afl grsimea
orbital. Circumferinta capsulei lui Tenon are forma unui orificiu circular, situat la
3-4 mm de limbul sclerocornean. La acest nivel, capsula, devenit foarte subtire,
fuzioneaz cu conjunctiva si se continu cu chorionul acesteia. Linia inelar dup
care cele dou formatiuni se unesc poart numele de inelul conjunctival.
Capsula lui Tenon este strbtut de nervul optic si ader atit la teaca lui,
cit si la sclerotic in punctul unde nervul o perforeaz. Ea se sudeaz de
sclerotic si la nivelul unde vasele sin ervii ciliari posteriori ptrund in aceast
membran. Pe ling elementele amintite, capsula luiTenon mai este strbtut
de muschii drepti si oblici ai ochiului, cu care contract raporturi deosebite.
Insertia scleral a celor sase muschi se face inapoia inelului conjunctival, la
distante diferite pentru fiecare dintre ei. Pentru a ajunge la sclerotic, muschii
trebuie s strbat capsula lui Tenon, care la acest nivel are consistenta maxim.
Ea va trimite fiecrui muschi, la punctul unde acesta o perforeaz, cite o
invelitoare conjunctiv, care ii va imbrca atit corpul muscular, cit si tendonul
terminal. Vom descrie pentru acest motiv dou categorii de prelungiri sau teci.
Cele musculare cuprind muschiul respectiv, de la locul unde tendonul su scleral
perforeaz capsula si il imbrac in sens retrograd pin spre originea lui pe
peretele orbitar. Teaca muscular ader prin fata sa profund la muschiul
respectiv, printr-o serie de tracturi conjunctive. De la aceast descriere general
face exceptie muschiul oblic superior, a crui teac ajunge numai pin la trohlea
muschiului, cu care fuzioneaz; portiunea direct a lui este lipsit de teac.
Prelungirile sau tecile tendinoase insotesc tendoanele sclerale ale muschilor in
directie anterioar, de la locul unde ele perforeaz capsula pin la terminatia lor
pe tunica fibroas aochiului.
Muschii extrinseci ai globului ocular
Pe ling elementele prezentate, mai sunt o serie de expansiuni fibroase
ale tecilor musculare, care le leag pe acestea de baza orbitei. Ele poart
numele de prelungiri orbitare ale tecilor musculare sau tendoane de oprire. Unind
capsula lui Tenon de baza orbitei, ele au ca rol principal asigurarea stabilittii
globului ocular. In ansamblu, au forma unei diafragme concave situate inapoia
septului orbitar. Cele mai puternice, mai distincte, sunt prelungirile
dreptilor medial si lateral. Ele sunt situate in plan transversal, la nivelul
unghiurilor ochiului. Prelungirea dreptului medial se desprinde de pe teaca
acestuia, se indreapt inapoi si inuntru, spre a se insera pe creasta lacrimal
posterioar. Cea lateral, puternic, dens, rezistent, se comport in mod
analog cu precedenta, terminandu-se pe marginea lateral a bazei orbitei,
inapoia ligamentului palpebral lateral. Rolul lui este de prim important, cci
contrabalanseaz tensiunea medial pe care o exercit muschii oblici. Ambele
prelungiri au o structur fibroas la originea lor pe teaca muscular, ins pe

msur ce se apropie de insertia orbitar inglobeaz tot mai multe fibre

musculare netede.
Destul de bine reprezentat este si prelungirea orbitar a oblicului inferior.
Ea porneste de pe marginea anterioar a tecii acestuia si se termin in
vecintatea unghiului inferolateral al planseului orbitei. Prelungirile dreptului
superior si ale celui inferior se comport la fel una cu cealalt: plecat fiecare de
pe teaca muschiului respectiv, se indreapt oblic inainte, trimite citeva fascicule
spre marginea orbitei, apoi alte citeva fascicule spre fundul de sac conjunctival
omonim si se termin pe marginea orbitar a tarsului respectiv. Muschiul oblic
superior nu are o prelungire orbitar. Trohlea sa ar putea fi ins asemnat cu
prelungirile celorlalti muschi ai globului ocular.
Motilitatea ocular este un fenomen foarte complex. Ea este realizat de
muschii extrinseci ai globului ocular, controlati de un aparat nervos care regleaz
si coordoneaz functiunea lor. Acesti muschi sunt numiti extrinseci, spre a-i
deosebi de muschii intrinseci, muschiul ciliar si cel pupilar, care sunt situati in
interiorul globului ocular.
Muschii extrinseci ai globului ocular sau muschii orbitei sunt in numr de
sapte. Toti sunt constituiti din fibre musculare striate si sunt deci supusi vointei
noastre. Ei sunt muschi lungi, ca niste panglici, cu fibrele paralele, foarte subtiri,
separate printr-un bogat tesut conjunctivo-elastic. Prin aceasta, finetea, precizia
miscrilor cresc, acesti muschi avind totodat o inervatie foarte bogat. Spre
exemplu, in timp ce o fibr nervoas se distribuie la 5-6 fibre musculare din
muschii ochiului, tot o singur fibr asigur inervatia a 40-800 fibre musculare din
extremitti. Pe ling aceasta, ei contin numerosi receptori inalt specializati (fusuri
neuromusculare).
Dintre acesti sapte muschi, sase actioneaz asupra globului ocular, iar al
saptelea asupra pleoapei superioare. Dintre cei sase muschi ai globului ocular,
patru au o directie anteroposterioar si de aceea se numesc muschii drepti.
Ceilalti doi au odirectie oblic fat de axul sagital al globului, fapt pentru care au
fost numiti muschi oblici. Ridictorul pleoapei superioare are tot o directie anteroposterioar, la fel ca dreptii. Toti cei patru muschi drepti, impreun cu oblicul
superior si ridictorul pleoapei superioare se insereaza la virful orbitei prin
mijlocirea unei formatiuni tendinoase inelare: inelul tendinos comun. Oblicul mic
porneste de pe podeaua orbitei.
Pentru o mai bun intelegere, descriem pe rand: inelul tendinos comun,
muschii drepti, muschii oblici si muschiul ridictor al ploapei superioare.
1) Inelul tendinos comun se mai numeste tendonul lui Zinn. Acesta este o
formatiune tendinoas situat in dreptul canalului optic si al portiunii invecinate
mai largi a fisurii orbitare superioare. Avind aspectul de palnie, coroliform, inelul
tendinos comun inconjur marginea supero-medial a canalului optic si ajunge
pin la partea posterioar a fetei orbitare a aripii mari a sfenoidului. Inelul este
sudat cu teaca dura a nervului optic si cu membrana fibroas care inchide fisura
orbitar superioar, membran rezultat prin fuziunea periorbitei cu dura mater
cranian. El circumscrie in interiorul su un orificiu ovalar, care are dou
compartimente: compartimentul superior optic si artera oftalmic, compartimentul
inferior corespunde fisurii orbitare superioare si d trecere nervilor oculomotor,

nazociliar si abducens.Tot prin fisura orbitar superioar mai trec: lateral de inelul
tendinos comun vena oftalmic superioar si nervii trohlear, lacrimal si frontal;
dedesubt vena oftalmic inferioar. Cei patru muschi drepti se nasc fiecare de
pe partea corespunztoare a acestei palnii tendinoase. Oblicul superior si
ridictorul pleoapei superioare, pe ling insertia pe tendonul comun, iau nastere
si de pe portiunile osoase invecinate.
2) Muschii drepti sunt in numr de patru si sunt numiti in raport cu pozitia
lor: drept superior, drept inferior, drept medial si drept lateral. Ei sunt lungi, turtiti,
cu aspectul unei panglici si au captul posterior mai ingust, in timp ce captul
anterior se lrgeste. De la virful orbitei, unde se insereaz pe inelul tendinos
comun, muschii drepti se indreapt inainte, indeprtindu-se unul de altul, spre a
se fixa pe hemisfera anterioar a globului ocular, pe sclerotic. Ei descriu astfel
un con muscular gol, a crui form se apropie de cea a piramidei orbitare. Axul
conului muscular este oblic inainte si inafar, formind cu axul globului ocular un
unghi de aproximativ 25. Acest amnunt are importanta lui pentru intelegerea
actiunii muschilor drepti superior si inferior.
Pe lang insertia principal pe inelul tendinos comun, muschiul drept
lateral mai are o insertie accesorie, inconstant. Aceasta se face prin
lacertusmusculi recti lateralis, o lam tendinoas, pe partea posterioara a fetei
orbitare a aripii mari a sfenoidului, in apropierea fisurii sfeno-maxilare .De la locul
de origine, pe inelul tendinos comun, fiecare muschi drept alunec de-a
lungul peretelui corespunztor al orbitei, pin aproximativ la nivelul ecuatorului
globului ocular. Aici se inflecteaz, urmind curbura globului, se apropie de el,
traversind capsula lui Tenon si atingand sclera sub un unghi foarte ascutit, isi
amestec intim fibrele cu tesutul propriu al ei.
Raporturile muschilor drept superior si inferior sunt putin mai complicate.
Intr-adevr, dreptul superior este acoperit in mare parte de ridictorul pleoapei
superioare, iar tendonul terminal al oblicului superior alunec pe sub muschiul
drept superior, intre acesta si globul ocular. Un fapt asemntor se petrece si cu
oblicul inferior, care trece intre dreptul inferior si planseul orbitei intre nervul optic
si dreptul lateral se afl ganglionul ciliar. Cel mai puternic dintre muschii drepti
este cel medial, urmat in ordine de cel lateral si inferior, iar cel mai slab este
dreptul superior. Insertia scleral sau distal a muschilor drepti se face prin niste
lame tendinoase, ltite, avind intre 4 si 8 mm lungime si aproximativ 10 mm
ltime la nivelul unde ptrund in tunica fibroas. Distanta este - in medie - de 5
mm pentru dreptul medial, 6 mm pentru inferior, 7 mm pentru lateral si 8 mm
pentru superior. Unind liniile lor de insertie, nu obtinem o linie circular, paralel
cu periferia corneei, ci una in spiral, care are captul mai apropiat de centru la
nivelul insertiei dreptului medial, trece apoi prin insertiile dreptului inferior si
lateral si se terminin punctul mai indeprtat la insertia dreptului superior. Trei
dintre muschii drepti, si anume cel superior, cel medial si cel inferior, sunt inervati
de nervul oculomotor. Dreptul lateral este inervat de nervul abducens.
3) Muschii oblici in numr de doi sunt numiti tot in raport cu
asezarea lor fat de globul ocular: oblicul superior si oblicul inferior. Amandoi
muschii alctuiesc o ching oblic, al crei plan formeaz cu axul globului ocular
un unghi de aproximativ 50, cu deschiderea orientat inainte.

a) Muschiul oblic superior sau oblic mare este cel mai lung si cel
mai subtire dintre muschii ochiului. El ia nastere printr-un tendon scurt pe
inelul tendinos comun si pe portiunea invecinat a corpului sfenoidului
dinaintea deschiderii canalului optic. De aici, muschiul se indreapt
inainte, de-a lungul marginii supero-mediale a orbitei, in vecintatea
imediat a osului, pin la nivelul fosetei trohleare a frontalului. In
aceast portiune, muschiul este fusiform, alungit si se continu cu un
tendon cilindric, care se angajeaz intr-un inel fibro-cartilaginos, fixat la
nivelul fosetei amintite mai sus. Inelul poart numele de trohlee sau
scripete de reflexiune si posed o mic teac sinovial.
Dup ce a iesit din trohlee, tendonul oblicului mare isi schimb directia si
se indreapt de jos inapoi si inafar; trece apoi pe sub dreptul superior, se
bolteste dup convexitatea globului si, lrgindu-se ca un evantai, se fixeaz pe
cadranul supero-lateral al hemisferei posterioare. Dup cum vedem, muschiul
oblic superior este imprtit de ctre trohlee in dou portiuni: una posterioar,
crnoas, mai lung, direct, alta anterioar, tendinoas, mai scurt, reflectat
sau oblic. Datorit acestei schimbri de directie se schimb si directia de
actiune a muschiului, care se mut in lungul axului celei de-a doua portiuni. Este
inervat de ctre nervul trohlear.
b) Muschiul oblic inferior sau oblic mic este cel mai scurt dintre toti
muschii orbitei. El ia nastere prin scurte fibre tendinoase pe planseul
orbitei, imediat inafara orificiului superior al canalului nazolacrimal. De aici,
muschiul se indreapt inapoi si inafar, trece pe sub dreptul inferior, se
bolteste dup curbura globului ocular si se insereaz pe scler, in
cadranul infero-lateral al hemisferei posterioare.
Inervatia este asigurat de ctre nervul oculomotor. Globul ocular este
suspendat in orbit printr-un aparat complex, care ii permite s-si miste axul optic
in toate directiile, fr a-si schimba pozitia si raporturile generale fat de peretii
orbitei. O serie de elemente anatomice colaboreaz in vederea mentinerii pozitiei
ochiului. Astfel, conul muscular al dreptilor trage globul inapoi si inuntru,
iar grupul oblicilor il trage inainte si inuntru. Rezultanta actiunii acestor dou
grupuri musculare ar fi tendinta spre o deplasare a globului spre peretele medial
al orbitei. Ea este ins contrabalansat prin rezistenta prelungirii tendinoase a
oblicului lateral si a fibrelor musculare netede ale capsulei luiTenon. Acestor
elemente antagoniste principale, li se mai adaug corpul adipos al orbitei, care
sustine globul ocular asemenea unei pernute elastice. Aceasta nu-i permite
deplasarea inapoi, iar elementele vasculo-nervoase, in special nervul optic, nu-i
ingduie o deplasare inainte. Mentinut in pozitia sa, globul ocular se poate misca
in toate directiile, in raport cu obiectele pe care dorim s le privim.
Toate miscrile globilor rezult din combinarea miscrilor care se
executin jurul a trei axe conventionale, orientate in cele trei planuri principale
ale spatiului. Cele trei axe se intretaie in unghi drept intr-un punct, numit centru
de rotatie sau de miscare. Acesta este situat pe axul vizual al ochiului, la 1,3 mm
inapoia centrului geometric al globului ocular. In jurul axului vertical se petrec
miscri de lateralitate, prin care crestetul corneei (vertex corneae) este dus nazal
(medial) sau temporal (lateral); miscrile se numesc adductie, respectiv abductie.

In jurul axului transversal se petrec miscri prin care crestetul corneei este purtat
in sus - ridicare - sau in jos - coborare. Ambele genuri de miscri sunt unghiulare.
In jurul axului sagital (anteroposterior) se petrec miscri giratorii, de rotatie, prin
care crestetul corneei rmine fix, in timp ce punctul cel mai inaltal ei este inclinat
inuntru - rotatie intern - sau inafar - rotatie extern. Cei sase muschi ai
globului ocular se dispun in trei perechi sau chingi musculare, avind actiuni
reciproc antagoniste.
Prima ching, format de dreptul medial si dreptul lateral, este situat in
plan orizontal, plan care corespunde cu planul de miscare al globului in jurul
axului su vertical. Pentru acest motiv, dreptul lateral este exclusiv abductor, iar
dreptul medial exclusiv adductor. Actiunea lor antagonist asupra unui singur
ochi devine sinergic raportat la cei doi ochi. Astfel, cind privim spre dreapta, de
exemplu, se contract sinergie dreptul medial sting si dreptul lateral drept;
lucrurile se petrec invers in cazul cind privim spre stinga. Toti ceilalti patru muschi
misc ochiul in mai mult decit o singur directie.
A doua ching muscular este dispus in plan vertical si este format din
dreptul superior si dreptul inferior. Stim c planul acestei perechi musculare nu
se suprapune cu planul sagital al globului ocular, ci formeaz cu el un unghi de
25. Pentru acest motiv, actiunea lor va fi combinat. Astfel, muschiul drept
superior este in mod principal ridictor si accesoriu adductor si rotator inuntru,
iar muschiul drept inferior are actiunea principal de coboritor si accesorie de
adductor si rotator inafar.
A treia ching muscular, constituit de cei doi muschi oblici, este dispus
tot in plan vertical. Ea formeaz cu planul sagital a globului un unghi de 50,
care, spre deosebire de precedentul, este deschis inainte.
Acest dublu caracter explic actiunea lor, ei fiind in primul rind rotatori.
Punctul fix al lor se gseste la baza orbitei nu numai pentru oblicul inferior, care
se insereaz ling orificiul canalului nazolacrimal, ci si pentru oblicul superior, a
crui trochlee joac rolul unui hipomochlion. Oblicul superior este principal
rotator inuntru si accesoriu abductor si coboritor; oblicul inferior este principal
rotator inafar si accesoriu abductor si ridictor. Felul atit de complex al actiunii
muschilor globului ocular permite, in plus, ca ei s conlucreze in modul cel mai
variat ca antagonisti sau sinergisti. Prin aceasta este posibil ca ochiul s fie
indreptat cu usurint spre oricare punct al spatiului, nu numai din pozitia de
repaus, ci din oricare alt pozitie a sa. Directia de actiune a muschilor oblici si
mai ales componenta lor giratorie are un rol deosebit in acest fenomen.
Miscrile celor doi bulbi oculari nu se efectueaz independent unul de
cellalt. In cazul vederii binoculare normale, miscrile lor se fac intr-o strins
interdependent, ca si cind ar fi vorba de un ochi dublu". Aceast coordonare se
pstreaz chiar dac unul dintre ochi a pierdut vederea. Reglarea si coordonarea
tuturor miscrilor bulbilor oculari se realizeaz de ctre un complex aparat
nervos.
4) Muschiul ridictor al pleoapei superioare este asezat deasupra conului
muschilor globului ocular, imediat sub tavanul orbitei. El este subtire si are o
form alungit, triunghiular, cu varful spre varful orbitei si cu baza la nivelul
pleoapei superioare. El ia nastere prin scurte fascicule tendinoase de pe

periostul circumferintei superioare a deschiderii canalului optic, de pe teaca

dural a nervului optic si de pe portiunea invecinat a inelului tendinos comun.
Devenit muscular, el se lrgeste progresiv, alunecind sub plafonul orbitei, de care
este separat prin nervul frontal; dedesubtul lui se gseste muschiul drept
superior, cu a crui teac isi uneste propria sa teac.
Acest raport are mare important in sinergia functional a celor doi
muschi. Inspre marginea superioar a orbitei, el redevine tendinos, se intinde in
suprafat sub forma unui evantai, ptrunde in grosimea pleoapei superioare si se
imprstie in numeroase expansiuni tendinoase subtiri. Tendonul terminal al
ridictorului, mai ales prin lama sa superficial, trimite dou prelungiri lamelare,
una medial, alta lateral, care se prind pe peretii orbitei in dreptul ligamentului
palpebral corespunztor. Mai important dintre ele este expansiunea orbitar
lateral, care desparte cele dou portiuni ale glandei lacrimale, palpebral si
orbitar. Dup cum indic si numele, muschiul ridic pleoapa superioar,
descoperind astfel corneea. iI aceast actiune, el este antagonist al orbicularului
pleoapelor. Inervatia sa este dat de nervul oculo-motor. Paralizia sa atrage
cderea pleoapei superioare, care poate determina tulburri ale vederii.

http://ro.scribd.com/doc/38641805/4/Corpul-ciliar