www.referat.

ro

AMBALAREA, MARCAREA SI ETICHETAREA MARFURILOR

1.Ambalarea
Din punct de vedere etimologic ambalare provine din prefixul "en" si cuvantul "balla" (fr:
emballage) cu sensul de a strange in balot.
Definitiile date conceptului de ambalare sunt, ca si in cazul calitatii, numeroase.
1.1. Ambalaje
In Romania ambalajul este definit conform STAS 5845/1-86 si Ordonanta Guvernului
39/1995, dupa cum urmeaza: " un sistem fizico chimic cu functii complexe, destinat sa asigure
protectia temporara a produselor din punct de vedere fizic, chimic si biologic in scopul
mentinerii calitatii si integritatii acestuia in deul manipularii, transportului, depozitarii si
desfacerii pana la consumator sau pana la expirarea termenului de garantie"
Conform literaturii de specialitate [101, 102] clasificarea ambalajelor se face dupa mai multe
criterii, din care prezentam cateva in continuare:
dupa materialele constituente ambalaje hartie si carton, sticla, metal, materiale plastice,
ambalaje din lemn, inlocuitori din lemn si impletituri, materiale textile, materiale
complexe, in componente ale produsului (membrane naturale, vafe, amidon gelatinizat);
dupa sistemul de confectionare ambalaje fixe, demontabile, pliabile;
dupa tip plicuri, sacose, tavi, stelaje, borcane, butelii, bidoane, damigene, canistre;
dupa destinatie ambalaje de transport, de desfacere, de prezentare;
dupa specificul produsului ambalat ambalaje pentru produse alimentare, pentru produse
nealimentare, ambalaje pentru produse periculoase, ambalaje individuale sau colective;
dupa gradul de rigiditate ambalaje rigide, semirigide, suple;
dupa durata de utilizare si tipul circulatiei - ambalaje recuperabile (reciclabile,
refolosibile), ambalaje nerecuperabile.
Pe intregul circuit strabatut de produs - de la producator, distribuitor, retea comerciala, pana
la consumator - importanta ambalajului este evidentiata de functiile acestuia:
conservarea si protectia proprietatilor produselor impotriva factorilor fizici, chimici,
biologici:
facilitarea operatiilor de manipulare, depozitare si transport a produselor;
promovarea produselor prin crearea unei atitudini pozitive fata de produs, informarea sau
chiar schimbarea mentalitatii consumatorului.
Se observa faptul ca trebuie studiat, in stransa corelatie, produsul si ambalajul ca un
sistem, ca un tot. In acelasi timp ambalajul trebuie tratat ca o parte distincta care de multe ori este

determinant in adoptarea deciziei de achizitionare a produsului.Examinarea sistemului produsom, produs-echipament si produs-ambient este deosebit de utila, mai ales, in cazul produselor
noi. Analiza functiilor produsului (functii obiective, subiective si auxiliare) este utila in realizarea
ambalajului potrivit. Ambalajul asigura conservarea calitatii initiale a produsului in toate etapele
circuitului tehnic
Functia de conservare si de protectie a marfurilor consta in protejarea de influenta
mediului extern. Aceasta presupune corelarea temperaturii mediului cu cea prescrisa in standarde,
protectia la actiunea luminii, a factorilor mecanici si chimici. Protectia impotriva factorilor
biologici consta in mentinerea calitatii igienice si microbiologice. ........
Functia de transport, manipulare, depozitare presupune adaptarea ambalajului la
normele de transport si la conditiile de incarcare-descarcare, optimizarea raportului
volum/greutate. Activitatile de acest tip trebuie optimizate. Trebuie realizata dimensionarea
corespunzatoare a produselor si ambalajelor, sa se asigure ambalajul optim de pastrare, manipulare
si transport pe intreg circuitul tehnico-economic. Dimensionarea ambalajelor trebuie subordonata
folosirii judicioase a spatiilor de depozitare si a capacitatii mijloacelor de transport. In alegerea
ambalajului optim trebuie sa se urmareasca faptul ca prin reunirea ambalajelor sa se formeze o
stiva compacta, stabila prin care sa se ocupe cat mai rational volumul. Cerinta a fost impusa de
extinderea paletizarii si containerizarii care presupun dimensionarea rationala a produselor si
ambalajelor. Asigurarea conditiilor de pastrare a produselor urmareste, de asemenea, mentinerea
integritatii calitative a produselor in functie de conditiile de mediu. Pentru cresterea productivitatii
muncii si reducerea costurilor este important de realizat rationalizarea operatiunilor de
manipulare, mecanizarea acestora, amenajarea depozitelor a rampelor de incarcare-descarcare si a
mijloacelor de transport. Alegerea variantei optime de manipulare presupune luarea in considerare
a cerintelor de ordin constructiv (care trebuie sa asigure protectia produselor pe intregul circuit),
de ordin dimensional (dimensiunile trebuie sa corespunda prescriptiilor internationale si
conditiilor de transport si manipulare), privind fixarea sau ancorarea produselor in mijlocul de
transport si cerinte privind returnarea ambalajelor (se prefera ambalaje se se pot micsora prin
pliere).
Functia de promovare a vanzarilor este data de modul in care se prezinta produsul folosind
in acest scop eticheta, marca de fabrica sau de comert, alaturi de elementele estetice precum si
volumul si precizia informatiilor prin care comunica cu clientii. Textul, culoarea, imaginea trebuie
armonizate cu forma ambalajului si cu materialul de ambalare.
1.2. Metode de ambalare
Exista numeroase tehnici si metode de ambalare si aceasta se realizeaza tinand cont de
anumite cerinte de calitate:
masa, volum propriu reduse;
fara toxicitate;
fara miros, gust;
rezistenta mecanica ridicata;
impermeabilitate fata de gaze, praf, grasimi;
compatibilitate fata de produsul ambalat.
Ambalajele sunt specifice fiecarui produs, consumatorul fiind avertizat in ceea ce priveste
modul de utilizare, manevrare si transport al ambalajului, prin simboluri grafice specifice si prin

simboluri ce se refera la protectia mediului inconjurator. Consumatorul este in acest fel, in masura
sa stie ca se afla in prezenta unor produse toxice, radioactive sau corozive, ca produsul este fragil,
ca acesta nu trebuie amplasat langa surse de caldura sau expus radiatiilor ultraviolete deoarece
exista pericol de degradare. Alegerea unui anumit tip de ambalare depinde de caracteristicile
produselor ce urmeaza a fi ambalate, de functiile ambalajului, de proprietatile materialului din
care se face ambalajul. Aceasta poate fi:
colectiva si portionata;
tip aerosol;
in folii contractibile (tip blister si alveolara);
aseptica;
in vid;
in atmosfera modificata (controlata).
Alegerea unui tip de ambalare si a materialului din care va fi confectionat ambalajul trebuie
facuta in asa fel incat interactiunea cu produsul sa fie minima si sa nu duca la degradarea lui. In
cadrul Uniunii Europene se utilizeaza pentru ambalaje materiale celulozice (45%), sticla (30%),
materiale plastice (13%), materiale metalice (12%) [103]. Pentru realizarea ambalajelor care sa
permita ambalarea in vid, in gaz inert etc se utilizeaza materialele complexe (pe baza de
aluminiu, hartie si carton si pe baza de materiale plastice) sau a celor de tip "bariera" dar acestea
prezinta inconvenientul unei reciclari dificile.
1.3.Relatia ambalaj - mediu inconjurator
Marcajele existente pentru protectia consumatorilor dar si a mediului indica faptul ca
ambalajul este reciclabil, reutilizabil, recuperabil. Realizarea ambalajelor nu mai trebuie sa fie o
problema pentru mediul inconjurator si pentru consumator. La nivelul UE se prevede:
promovarea ambalajelor standard care pot fi reutilizate;
limitarea volumului si masei ambalajelor;
eliminarea discriminarilor dintre ambalajele noi si ambalaje reciclabile.
Impactul serios asupra mediului si necesitatea diminuarii poluarii a condus la utilizarea unor
materiale de ambalaj de tipul:
"lasting ware" ambalaje cu durata de utilizare prelungita;
earthedibile" ambalaje biodegradabile, nepoluante;
extremely easy to recicle" usurinta in reciclare [4].
Simbolul grafic folosit in mod frecvent, este bucla lui Mbius.

Fig 20 - Simboluri pentru protectia mediului inconjurator si a consumatorului

Sistemul de codificare aplicat pentru materialele plastice este de un real folos pentru
cunoasterea materiei prime din care este constituit ambalajul in vederea realizarii cu usurinta a
reciclarii acestuia.
Codificarea consta intr-o sageata inchisa ce prezinta in centru un numar si abrevierea pentru
tipul de material considerat (1 PETE polietilentereftalat, 2 HDPE poletilena de inalta
densitate, 3 V vinil, 4 LDPE polietilena de joasa densitate, 5 PP polipropilena, 6PS
polistiren, 7 OTHER alte materiale plastice, inclusiv materiale stratificate).

Fig. 21 - Codificarea specifica materialelor plastice

In alegerea materialului de ambalare trebuie avut in vedere efectul acestuia asupra mediului
inconjurator ceea ce presupune introducerea in circuit a unor ambalaje cat mai putin poluante si
reducerea ponderii celor nerecuperabile.

Ambalarea marfurilor trebuie tratata cu seriozitate atat de catre expeditor cat si de catre
caraus pentru a se asigua o protectie eficienta. De aceea la constatarea deficientei se examineaza
cu atentie starea ambalajului deorece este posibil ca acesta sa fi cauzat pierderile sau degradarile.
Ambalaje realizate din materiale neadecvate pentru un anume tip de marfuri poate provoca
aparitia unui exces de umiditate si pot duce la mucegairea si putrezirea produselor. Starea
ambalajului da informatii privind conditiile de transport. Daca conditiile de transport au fost
insalubre, ambalajul poate fi murdar sau chiar deteriorat ceea ce poate contribui la pierderi
cantitative de produs.

2. Marcarea si etichetarea
2.1.Marca produsului
Prima lege romaneasca referitoare la marci a fost adoptata in 1879. La acea data
Romania avea o economie cu un pronuntat caracter agrar, iar scopul legii era, mai ales, de
protejare a comerciantilor. Legea din 1879 cuprindea, insa, si o dispozitie de aparare a
consumatorilor prin sanctionarea inselaciunii savarsite in dauna acestora, in cazul folosirii
unei marci contrafacute sau imitate.
In prezent, marca are multiple roluri: diferentiaza produsul de cel al concurentului,
adauga valoare produsului satisfacand si nevoile psihologice ale consumatorilor, determina
increderea acestora cu privire la nivelul calitativ al produsului.
Marca face parte din categoria de marfuri noi" si exprima prin numele de marca un
stimul auditiv si prin emblema (logo, sigla) un stimul vizual. Inca din antichitate [104]
s-au folosit un numar mare de semne, asa numitele sigillum pentru identificarea
produselor alimentare sau nealimentare (chiar daca dupa parerea lui Paul Roubier semnele
aplicate nu aveau ca scop sa garanteze reputatia unui producator fata de public ci sa afirme
proprietatea unui obiect corporal produs de catre un artizan .). Alti autori printre care si
Remo Franceschelli sustin ideea existentei marcilor, cu aceeasi functie ca si in prezent. In
evul mediu se foloseau doua categorii de marci signum collegi (marca corporativa) si
signum privati (marca individuala). Nu lipseau nici falsurile, dar nici masurile de
preintampinare. Astfel, in anul 81 i.e.n. in timpul dictaturii lui Cornelius Sulla s-a instituit
o reglementare de baza in materie de fals.
Camera Internationala de Comert defineste marca ca pe un semn folosit sau pe care
cineva doreste sa-l foloseasca pe un produs, cu un produs sau in legatura cu un produs,
in scopul de a-l identifica sau de a distinge produsele unei intreprinderi de cele ale altei
intreprinderi. In Legea 84/15.04.1998 privind marcile si indicatiile geografice marca este
un semn susceptibil de reprezentare grafica servind la deosebirea produselor sau a
serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele apartinand altei persoane" si sunt
prezentate semne posibile care pot constitui marci.
In afirmarea pe piata, marca trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte, ca de
exemplu:

calitati fonetice;
memorare usoara;
sugerarea categoriei produsului;
posibilitati de internationalizare.
Efectul utilizarii marcilor trebuie sa se resimta in comportamentul cumparatorilor
(formarea rutinei, satisfactia acestora).
Din punct de vedere al destinatiei lor marcile sunt de fabrica, de comert si de
servicii. In literatura de specialitate sunt intalnite si alte tipuri de marci: marca de
certificare, marca de conformitate (cu standardele specifice), complexa (versiuni in
diferite limbi), notorie (care se bucura de un mare renume), defensiva (prezinta modificari
de detaliu fata de marca principala pentru a nu permite tertilor falsificarea), marca telle
quelle (inregistrata in tara de origine, marca este protejata in toate tarile Uniunii

principiul de epuizare comunitara"). Marca de calitate (atribuita prin certificatul de

marca) se aplica pe produsele cu cele mai bune performante pe plan national sau
international pentru o perioada de 2 3 ani si poate fi retrasa in cazul in care nu se
respecta conditiile din contract. Multi angrosisti si detailisti si-au creat marci proprii pentru
a-si mari volumul desfacerilor si fidelitatea clientilor. De multe ori acestea concureaza
marcile producatorilor. Marca de fabrica constituie cel mai important element din
patrimoniul unei firme si ramane elementul esential in strategia firmei. In economia
moderna, eficacitatea marcii, rolul ei in dezvoltarea intreprinderii si impunerea ei pe piata
sunt in stransa legatura cu functiile pe care acestea le indeplinesc (de diferentiere a
produselor, de concurenta, de garantie a calitatii, de organizare a pietei, de monopol, de
reclama, sau de protectie a consumatorilor) [105].
2.2. Sistemul de marcare ecologica
Sistemul de marcare ecologica a produselor a aparut pentru prima data in Germania
in 1978 si a fost denumit "Blue Angel". Evaluarea produselor pentru acest tip de marcare
se face prin prisma indeplinirii criteriilor de performanta ecologica. Sistemul german a fost
preluat si de Marea Britanie, Franta dar si de Canada unde exista marca "Enviromental
Choise" sau de Japonia cu Eco-Mark. Din 1990 s-a introdus in Germania sistemul de
marcare pentru ambalaje "Der Grne Punkt" (prezentat in fig. 11) ce indica faptul ca
producatorul participa financiar la sistemul de colectare selectiv si de valorificare a
deseurilor de ambalaje menajere.
In tari ca Germania si Belgia se utilizeaza obligatoriu pentru ambalaje ecoetichete ce
se refera la obligatia persoanelor care raspund de ambalare de a participa la colectarea
acestora dupa folosire conform Directivei UE.

Fig. 22 - Marci ecologice

La cererea CE si conform HG 349 / 23. 04. 2002 pentru promovarea marfurilor cu
impact redus asupra mediului (masini de spalat vase, aparate frigorifice, textile,
incaltaminte, detergenti pentru spalat vase) trebuie utilizate si in Romania etichetele
ecologice. Din categoria marfurilor cu impact redus asupra mediului fac parte, de
asemenea, lacurile si vopselele de interior. Produsele care determina un grad mare de
poluare sunt supuse analizelor, incepand de la proiectare si pana la valorificare sau la
reintegrarea in natura. In cadrul Uniunii stabilirea criteriilor ecologice este facuta de catre
comitetele nationale de atribuire a marcii, forumul consultativ fiind la Bruxelles.
Marcarea ecologica este de trei tipuri:

tipul I criteriile de evaluare sunt stabilite de catre o terta parte (un organism
guvernamental sau neguvernamental) care realizeaza marcarea;
- tipul II marcarea se realizeaza in baza declaratiei pe propria raspundere a celor
interesati (producatori, importatori, distribuitori etc);
- tipul III marcarea se face pe baza informatiilor cuantificabile despre produs.
Datele existente demonstreaza ca marca ecologica stimuleaza constiinta ecologica a
consumatorului care la randul sau influenteaza producatorul sa realizeze produse
nepoluante.
2.3. Eticheta produsului
Ca urmare a faptului ca eticheta inglobeaza materiale de prezentare si de publicitate,
definirea etichetei se face intr-un sens larg. Ea reprezinta orice material scris, imprimat,
litografiat, gravat sau ilustrat sau este aderent pe ambalajul acestuia, care contine
elemente de identificare a produsului cand acesta este prezentat pentru vanzare.
Etichetele nu trebuie sa descrie produsul in mod inselator si sa creeze o imagine falsa
referitoare la caracteristicile produsului. Corespunzator functiilor pe care le indeplinesc,
etichetele se clasifica in:

etichete de identificare;
etichete de clasificare;
etichete de prezentare;
etichete de promovare.
Aplicarea etichetei sau inscrierea elementelor de identificare se poate face direct pe
produs sau pe ambalajul de vanzare.
Etichetele dau informatii utile atat pentru agentii economici cat si pentru
consumatori. Tipurile de grafica utilizate pentru etichetarea marfurilor sunt grafica
umoristica, grafica comerciala si grafica intelectuala.
Elementele mesajului obligatoriu care trebuie sa apara pe eticheta sunt:

denumirea produsului si numele producatorului, tara de origine;

grupa din care face parte produsul, eventual clasa de calitate;
principalele caracteristici de calitate si masa pe unitatea de ambalaj;
data fabricatiei;
lotul de fabricatie;
restrictii de consum, domeniul de utilizare;
documentul tehnico-normativ (standard sau alt act normativ)
mentiunea specifica pentru acele produse care au suferit un anume tratament de
modificare a calitatii;
conditiile de pastrare, depozitare;
termen de valabilitate sau garantie.
Elementele mesajului promotional sunt:
marcile sub care se comercializeaza (marca de fabrica, marca de comert, emblema
sau sigla fabricii, marca produsului, marca literala, figurala, combinata, marca
umbrela;

 eticheta ecologica;
codul cu bare, codul Calra, codul Data Matrix;
argumentuil de vanzare: text publicitar, scurt istoric al produsului sau al firmei,
trofee, informatii privind certificarea sistemului calitatii, avantajele oferite de
produs si ambalaj, promovarea unor conuri, jocuri in vederea obtinerii unor
castiguri etc.
Consumatorii au dreptul de a fi informati, in mod complet, corect si precis, asupra
caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor oferite de catre agentii economici,
astfel incat sa aiba posibilitatea de a face o alegere rationala, in conformitate cu interesele
lor, intre produsele si serviciile oferite si sa fie in masura sa le utilizeze, potrivit destinatiei
acestora, in deplina securitate.
Informarea consumatorilor in legatura cu produsele oferite se realizeaza, in mod
obligatoriu, prin elemente de identificare si caracterizare ale acestora, care se inscriu la
vedere, dupa caz, pe produs, eticheta, ambalaj de vanzare sau in cartea tehnica,
instructiunile de folosire etc. Produsele de folosinta indelungata trebuie insotite de
"declaratia de conformitate", "certificat de garantie" si, dupa caz, de "cartea tehnica" ori de
"instructiuni de folosire", redactate in limba romana, care cuprind principalele
caracteristici ale produsului, conditiile de instalare, exploatare, intretinere, data fabricatiei,
termenul de garantie si eventualele riscuri ce pot aparea in urma nerespectarii
instructiunilor. Informatiile referitoare la serviciile prestate trebuie sa cuprinda categoria
calitativa a serviciului, timpul de realizare, termenul de garantie, tariful, riscurile
previzibile si, dupa caz, declaratia de conformitate.
In prezent, ca urmare a gradului crescut de falsificare a produselor, exista o intreaga
campanie de protejare care are ca scop recunoasterea de catre consumatori a marfurilor
autentice. Aceasta se realizeaza prin utilizarea unor sisteme de protectie, care au ajuns la
un nivel deosebit de perfectiune si anume, holograma, sistemul ISOTAG si ISOCODE sau
eticheta inteligenta (de radiofrecventa) sau firele textile de siguranta.
Holograma vizibila in lumina naturala reprezinta un sistem de securitate deosebit,
deoarece nu poate fi dezlipita fara distrugerea elementelor grafice. Oriunde in lume ar fi
conceputa, holograma se realizeaza in Marea Britanie la firma "Applied Holographies Plc"
Sistemul ISOTAG se bazeaza pe identificarea moleculelor prin marcare cu isotopi
(1992)
Sistemul de marcare a fost conceput pentru fiecare produs ce trebuie identificat.
Codul este indestructibil si se utilizeaza in cazul vopselelor, pesticidelor, adezivilor,
substantelor explozive dar si a parfumurilor si are avantajul ca se utilizeaza cantitati mici
de izotopi, de ordinul ppm.
Sistemul ISOCODE presupune utilizarea unui amestec de substante chimice cu
proprietati speciale ce se identifica cu un cititor specializat. Marcarea se face prin

impregnare pe suprafata ambalajelor, a etichetelor, sau realizarea unui cod de bare

invizibile pe documentele insotitoare de transport.
Etichetele de radiofrecventa RF incorporeaza un circuit integrat si o antena. Au
avantajul verificarii cu usurinta a termenului de garantie al produsului, dar aplicarea este
limitata de preturile ridicate. Se preconizeaza utilizarea acestora in cazul marfurilor de lux
cu preturi foarte mari.
3.Ambalarea, marcarea si etichetarea
marfurilor metalice si chimice
Ambalarea se realizeaza conform STAS sau NT. Semifabricatele, produsele laminate
nu se ambaleaza. In cazul barelor, foilor sau impletiturilor din sarma se realizeaza legaturi,
colaci sau rulouri. Sculele, tacamurile se ambaleaza in hartie (in pachete) si se introduc in
lazi de lemn sau cutii de carton. Pe ambalaje este obligatorie scrierea denumirii
intreprinderii, denumirea produsului, semnul CTC, STAS sau NT sau alte mentiuni
specifice (fragil).
Marcarea marfurilor metalice se face functie de procesul tehnologic sau functie de
destinatie:
profilurile se marcheaza prin vopsire, in 13 culori, sau prin poansonare;
tablele prin vopsire, stampilare, poansonare sau etichetare;
produsele de uz casnic obtinute prin turnare sunt marcate in relief pe suprafata
exterioara (tacamurile se marcheaza cu emblema fabricii producatoare);
In cazul produselor din materiale plastice standardul roman SR ISO 11469/1998
prezinta urmatoarele reguli privind marcarea, dupa cum urmeaza:
produse monocomponente: acrilonitril (AN), stiren (S), poli(clorura de vinil) (PVC) se utilizeaza abrevierile corespunzatoare;
amestecuri de polimeri sau aliaje: acrilonitril/butadiena/stiren si policarbonat:
>ABS + PC <
compozitii sarjate sau armate: polipropilena cu 30 % pulbere minerala;
> PP MD30 <
poliamida 6,6 cu amestec 15 % pulbere minerala si 25 % fibre de sticla;
> PA 66 (GF25 + MD15) <
produse multicomponente: strat de poli(clorura de vinil) pe o spuma de poliuretan
care contine o insertie de acrilonitril/butadiena/stiren:
> PVC, PUR, ABS <
Ambalarea produselor peliculogene finite se face in cutii metalice de anumite
capacitati, bidoane sau butoaie confectionate din metal sau materiale plastice, in containere
sau autocisterne metalice, functie de destinatie. Din anul 2001, conform H.G. nr.
530/7.06.2001 (M. Of. nr.327/18.06.2001), trebuie aplicata preambalarea produselor in
functie de masa sau volum in recipienti de capacitate prestabilita. Astfel, dupa cum se
poate observa si din standarde, ambalarea se face in recipienti metalici de 750 ml, 4 l, 20 l
sau in ambalajul clientului.

Ambalajele trebuie inchise etans pentru a fi asigurata calitatea si integritatea

materialelor peliculogene in timpul transportului si depozitarii.
In general, vopselele, lacurile, gudroanele, colorantii, cernelurile, rasinile,
plastifiantii, cleiurile conduc la deseuri periculoase. Acestea sunt cuprinse in Anexa Nr 1C
din Ordonanta de Urgenta nr 78/16.06.2000 privind regimul deseurilor.
In Romania clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si a preparatelor
chimice periculoase este aprobata prin Legea nr. 45/18.07.2001 [106].
Ambalajele sunt marcate cu semne pentru produse inflamabile si nocive.

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate