KENNETH

N. W A L T Z

Criticiie pe care le-am adus iiberalilor se aplica tuturor teoritlor care se bazeaza pe generalizarea unui tip de stat i de
societate, pentru a aduce pacea in lume.
Statele rele due la rSzboi. Dupa cum am mai spus, acest
lucru e adevarat, intr-un sens destui de larg $1 important.
Ceea ce implica rasturnarea acestei afirmatii, i anume ca
statele bune aduc pacea in lume, este un lucru extrem de
indoielnic. Dificultatea. endemica in cazul celei de-a doua
imagini a rela^iiior interna|ionale, este de aceea$l natura ca
i cca intilnita in cazul primei imagini. Aa se face ca tcoria
conform careia oamenii fac societa^ile in care traiesc, inclusiv societatea internajionala, a fost considerata nu numai
greita. dar i incompleta. Trebuie adaugat ca tocmai societa^ile in care traiesc i i transforma pe oameni. La fel stau
lucrurile i in relattiie interna^ionale. Actiunile statelor sau,
mai precis, ale oamenilor care acjioneaza pentru aceste state
alcatuiesc substanja rela^iilor internationale. Dar cadru! politic international are mult de-a face cu modui in care se comporta statele. Influenza pe care o exercita structura interna a
statelor in incercarea de a rezolva ecua^ia razboi pace nu
poate f i detenninata pina nu se reconsidera semnificatia
cadrului international. Aceasta reconsiderare va f i efectuata
in capitolele V I $i V I I . Pina atunci, ne vom indrepta atentia
asupra unei incercari serioase de a transpune i n practica un
program de pace bazat pe cea de-a doua imagine.

Citeva implicafii ale celei de-a doua imagini

S O C I A L I S M U L INTERNATIONAL $1
DECLANAREA PRIMULUI RAZBOI MONDIAL
De indata ce indvstriUe noastre nu mai izbutesc sa-^i gaseasca o piafa de desfi^ere penini produsele lor, apare necesitatea unui rd^oi pentru a deschide noi porfi... In A Treia Zeelandd, am ucis doua
Ireimi din locuitori pentru a-i determina pe restul ne
cumpere umbrelele ^i scoabele".
Anatole France, Insula Pinguinilor
De-a lungul istoriei, specula^iile cu privire la problemele
politice au produs doua concepfii partial contradictorii
despre relatia dintre structura statelor i tipurile de razboi in
care se implica acestea. Das Primal der Aussenpolitik,
o
concepjie celebr^ in Germania secolului al X l X - l e a prin
numSrui adepjilor i vehementa convingerii, este eel pu^in la
fel de veche ca i civilizafia greacS. Aristotel, de exemplu,
susjinea ca structura politica a statului poate f i in mare
masura afectata de organizarea militarS a acestuia i ca tipul
de organizare military necesar poate f i determinat, la rindul
: l u i , de factorii extrapolitici, precum situarea geografica.'
p p i n i a contrara, ca structura politica interna determina organizarea i utilizarea forjei militare, este la fel de veche ?i a
fost considerata tot atit de importanta. N u este nevoie sa
imenponam decit exemplul lui Platon i al armatelor Revolutiei Franceze."' A doua imagine este o reflec^ie mai gene' Aristotel. Politics, trad, .lowclt. 1321 a; cf. 1274 a. I.'i04a.
;" Cf. Platon. I.egile: ..Nu poate H un adevflrat om de stat ..- eel care caul5
numai. sau intii de toate. razboiul Jn afarS: nu va 11 un legiuJtor intelept eel

128

129

KliNNl'TH

N, W A L T Z

O m u l , slatui

rala a celer de-a doua opinii, 51 anume ca structura interna a

statului determina nu numai forma i utilizarea fortei
militare, ci i comportamentul extern, in general. Mulfi au
crezut acest luciu, dupa cum am aratat in ultimul capitol. i
multi inca mai cred. In vrenie ce Woodrow Wilson ^ i Sir
Edward Grey s-au orientat dupa aceasta imagine cind au
explicat motivul pentru care Puterile Centrale declan^asera
Primul Razboi Mondial, istoricii revizioniti din perioada
postbelica s-au folosit de ea pentru a denunja vinovatia ia fel
de maie a Frantei, Rusiei, M a i i i Britanii ^ i Statelor Unite. I>i
prin anii 1940 i 1950, revizionitii celui de-al Doilea
Razboi Mondial continua sa scrie i sa vorbeasca Tn stilul lui
Bentham i Bright. Ca sa folosim limbajul mai familiar al lui
Bright in locul celui mai tehnic al lui Washington, politica
Statelor Unite era aceea de a se tine ,,departe de complicatiile europene" dar s-a aruncat in razboi dei nu exista nici
un pericol la adresa tarii i nici un beneficiu imaginabil
pentru popor, ci doar putere i bogatie pentru interesele din
guvern i din afara lui. Astfel, in opinia lui John Flynn.
Franklin D. Roosevelt a incercat sa foloseasca participarea
Statelor Unite in eel de-al Doilea Razboi Mondial ca pe un
pretext pentru a adinci legislatia New Deal, pe plan intern;
dupa parerea lui Charles Beard, Roosevelt ne-a implicat mai
mult ca niciodata in treburile Internationale din cu totul a!te
motive: pentru a scapa de spinoasele probleme politice pe
care !e presupunea aplicarea reformelor economice de care
mai era inca nevoie in tara."'

razboiul; o analizS teorelicS

trugerea capitalismultii i instaurarea sociah'smului. [n plus,

s-ar parea cS modul in care s-au comportat diversele paitide
socialiste in timpul Primului Razboi Mondial - nu neputinta
lor de a prevent razboiul, ci aceea de a se opune razboiului poate incrimina, intr-un fel sau altui, partidele socialiste ^ i
teoriile pe care par sa se bazeze acestea. Din acest sumar
simplu lipsesc punctele cele mai interesante. O analiza mai
detaliata a modului in care s-au comportat partidele socialiste i
a idelogiei socialiste in raport cu razboiul
pacea va ilustra
intr-un mod extrem de pertinent semnificatia, dificultafile practice i aplicatiile generale ale celei de-a doua imagini.
Partile componente ale analizei marxiste sint atit de bine
cunoscute incit este de ajuns sa le enumeram doar pe scurt.
(1) Modui capitalist de producjie a determinat aparitia a
doua clase antagonice, burghezia $i proletariatul. (2) StatuI
capitalist reprezinta controlul mainariei guvern amenta I e in
interesul uneia dintre aceste clase. burghezia. (3) StatuI
.capitalist aduce lupta de clasa sub un oarecare control, fara
a-i pune, de fapt, capat. (4) Razboiul este manifestarea
externa a luptei interne de clasa. ceea ce face ca probtema
razboiului sa fie legata de existenta statelor capitaliste."* (5)
Socialismul, pe de alta parte, va aboli pentru totdeauna
Tazboiul. A l cincilea punct rezulta, printr-o logica infailibila,
din cele precedente. Daca statuI reprezinta dominatia unei
clase asupra alteia, socialismul, distrugind toate clasele,
;ajunge sa aboleasca 1 statul. $i daca razboiul este un con-

Marx i marxi$tii reprezinta cea mai complexa dezvoltare a celei de-a doua imagini. La prima vedere, conceptia
socialista despre razboi i pace ar parea sa se rcduca la
urmatoarele: statele capitaliste sint cauza razboiului i pacea
va f i instaurata prin schimbarea revotu^ionara a statelor, dis-

..Isioria tuturor societ5Jilor de pina azi esle istoria lupleloc de clase".

Marx i Engels. Manifestid comunisi. trad, loan Sion, Bucureti. Rd.
Panidului Social Democrat, 1944. p. 28y. Razboaiele 5! pacea dintre state
reflecta diferite faze ale acestor lupte de clasa. Acest lucru este scos in

ce hot5rate pacea de dragul rSzboiului. iar nu lazboiul de diagul pacii"".

Tiaducerea pasajului s-a f5cut dupa ed. engl. Laws. trad. Jowett, p. 628,

ai putin. urmaii lui Marx. Cf. Lenin. The Collapse of the Second
iternaiional: Laski, ..The Economic Foundations of Peace", in The
'ntelligent Man's H''ay to Prevent War, ed. Woolf. pp. 500-,'iO.'>; Strachey.
' Faith to Fight For. p. 44.

Vezi Fiynn. The Roosevelt Myth, passim; Beard, Giddy Minds

Foreign Quarrels, passim,
A Foreign i'olicyfor America, cap. V .
130

and

videnia de catre Marx i Engels in diverse comentarii despre istoric.

'ezi. de ex., Capiialul lui Marx. vol. I. cap. X X X I ; Engels. Onginea
ami/iei. a proprielafii private ?i a statului: Marx t Engels. Manifeslul
'omiinist. Aceea^i conceplie 0 imparta^esc i cei care sint. mai mult sau

131

KENNETH

flict armat intre state, atunci abolirea statelor trebuie sa

insemne sfiritul razboiului. Problema razboiului i a pacii
ar trebui
dispara.^
Dei sint intemeiate din punct de vedere logic, aceste
afirmatii sint ambigue intr-o privin^a de maxima i m p o r t a n t
pentru mul^i dintre socialitii de mai tirziu. Ambiguitatea
apare din neputinja teoriei socialiste - in masura in care este
in spiritul invajaturii lui Marx, de a se pronun^a cu privire la
intrebarea: pentru a objine pacea trebuie distrus capitalismul
sau statele ori ambele, deopotriva? Ce-i drept, pentru cei ce
il. urmeaza pe Marx pina acolo unde acesta intrevede noua
epoca sociaista, nu exista nici o ambiguitate in acesta p r i vin^a. Dat flind ca in aceasta era nu exista nici state, nici
capitalism, prea pufin conteaza daca vina fusese de o parte,
de cealalta sau de ambele. $i in privinja perioadei premergatoare acestei epoci, marxitii sus|in ca dei am putea analiza separat elementele, de fapt capitalismul nu se regSse^te
niciodata separat de lupta de clasa, de state sau de rSzboi.
Pentru un marxist fidel, ambiguitatea lui Marx in privinta
pacii i a razboiului este nesemnificativa. Importan^a lui
Marx i Engels in acesta privinta nu rezidS In ideea ca
sfiritul statelor inseamna i sfiritul razboiului, ci in faptui
ca tcoria marxista subordoneaza problema razboiului i a
pacii victoriei proletariatului revolutionar, dupa care
oamenii nu mai traiesc in state, ci sint uniti printr-o asociere
libera, nonpolitica.'' Inainte ca revolujia proletara sa se fi
bucurat de un succes universal, in ceea ce privete politica
Internationa la, marxitii nu s-au preocupat de eradicarea
razboiului, ci de alte doua probleme: men^inerea pacii atit
timp cit pacea servete interesele socialismului international
i, acolo unde este necesar, folosirea tactica a razboiului
pentru a facilita declanarea cit mai grabnica a revolu|iei.
Statele capitaliste sint cauza razboiului, iar socialismul
inseamna pace. M a r x este foarte clar in acesta privinja. Dar
in teoiia mai-xisti problema pacii intre statele socialiste nu poate apai-ea decii
in perioada dintre revolulie i disparitia statului. iai- pentru acei inta-val. pacea
nu a constituit o chesliune de cai-e s i se fi ocupat Mai-\i Engels.
Marx i Engels. Manifeslul commist. trad. Moore, pp. 43-44.

132

O m u l , s l a l u l i r a z b o i u l : o a n a l i z a t e o r e t i c a

N. W A L T Z

o lume
operele
aceasta
dispare

a statelor socialiste ar insemna i o lume a pacii? In

lui Marx 1 Engels nu putem gasi raspunsul la
intrebare; in structura lor teoretica, intrebarea
fara urma, impreuna cu statuI, in socialism.

Partidele socialiste in perioada

Primului Razboi Mondial
Ce are a face teoria marxista cu modul in care s-au
comportat socialitii in Primul Razboi Mondial? Doar atit;
,cea de-a doua Inteniajionala a incercat sa transpuna teoria
lui M a r x cu privire la interesul unanim al proletariatului
intr-un program complex de acpune pentru mentinerea pacii
Europei. Acest proces de transpunere a fost intr-adevar
d i f i c i l , lucru ce devenea din ce in ce mai clar pe masura ce
se apropia fatidicul an 1914. La fiecare din numeroasele
conferinte ale celei de a doua Internationale s-a adoptat cite
o hotarire de pace i fiecare din ele parea sa demonstreze ca
ocialitii sint uniji in opozitia lor fata de razboi. Ei erau,
intr-adevar, uni^i in convingerea ca rSzboiul este nefast, insa
iaveau opinii divergente in privinta modului in care trebuiau
a reacjioneze socialitii in caz de razboi. Beneficiind de
prijinul mullor sociali^ti francezi i britanici, Jean Jaures i
' e i r Hardie au solicitat insistent un program pozitiv, care sa
le impiementat de urgenja. SociaIitii, spimeau ei, pot forta
ina 5i statele capitaliste sa traiasca in pace. Aceasta se
ate face prin mai multe moduri, culminind cu ameninjarea
nei insurec^ii generale impotriva oricaiui guvern care delaneaza razboiul. Aceasta concepjie era pe deplin reflecta de rezolutiile celei de-a doua Internationale.' Aceleai

Stuttgait. 1907 i Copenhaga. 1910: in cazul unui razboi imineni.

lasele niuncitoare 1 reprezentanlii lor parlamentari din tarile inleresate au
bligatia de a face tot posibilul pentru a preveni declanaiea acesluia. cu
prijinul Comltetului Internalional. folosind mijioacele care li se par cele
ai ellcace, dar care trebuie s i varieze. fire^le, in funcjie de aniploarea
uptei de clasa i de conditiile politice generale". Citat din Walling. The
ocialists and the War, pp, 99-100.
133

KENNETH

N.

Omul.

WAL'J/.

rezolutii oglindjeau, insa, i o alta convingere la fel de puternica. U n i i sociali^ti francezi 51 mai cu seama germani sustineau ca statele capitaliste sint, prin natura lor, logodite cu
razboiul; in consecinja, sperantele in pacea lumii depind de
prabuirea cit mai grabnica a acestora.
Cu toate ca reconcilierea divergeiUelor de opinie a fost
superficiala, sociali^tii au incepul sa manifeste convingerea
ca social-democra^ia ar f i o arma eficace impotriva razboiului. Nu a fost a^a. Partidul german^ eel mai mare dintre
toate partidele socialiste, nu numai ca nu s-a opus razboiului
care a inceput in august 1914, dar pe data de 4 a aceleiai
luni a sustinut in unanimitate acordarea unor credite de razboi guvemului burghez din Germania, in ciuda disensiunilor
care existasera la intrunirile comitetulul. Partidele socialiste
din celelalte state care s-au implicat in razboi i-au sprijinit
i ele guvernele. A r putea sa ne suiprinda, in funcpe de conceptiile pe care le avem, fie eecul laboriosului program de
pace al Internaponalei, fie durabilitatea unei sinteze ce pare
instabila. S-a explicat de multe ori cum a reu^it acesta
sinteza sa supraviejuiasca atitor controverse in perioada
antebelica. Unii aii scos in evidenta maiestria cu care Jaures
a conciliat diferitele puncte de vedere prezente in fiecare
conclav international, pentru a da impresia de unitate acoio
unde existau deosebiri mai semnificative; altii au reliefat
apelul umanitar al unui program de pace care era in stare sa
depa?easca o sumedenie de deosebiri. La modul mai general
se poate arata ca cei aflaji in opozitie pot da cu uurinta
impresia de unitate pina i acolo unde exista 0 serie de convingeri confllctuale. A?a cum SPD parea a fi unit atita timp
cit nu s-a pus problema sa actioneze. tot aa ?! cea de-a doua

^ StuUgail: ..Razboaiele, ajadar, fac parte integrants din natuia capilaliNimiilui: ele voilnceta numai aiunei cind sislcmul capitalist se va fi pi'Sbuijii
sau cind sacrificiile umane ?i Unanciare vor ti devenil atTt de mari
uimaic a iniensrficarii inarmarii. incii oamenii se razvraiesc impotriva
acestora 1 mSiura capitalismul". fbic/p.
^8.
'
Paiiidul
Social-Democrat
German
(Sozialdemokralische
Deutschlands). Ia care ne referim prin sigia S P D .
134

Parte!

StatuI

rflzbuiul:

o analiza

icorelica

Internationala a ramas unitara sau aproape unitara cita vreme nu a fost chemata sa dea dovada pozitiei sale antirazboinice. i pentiu a ilustra acest principiu in lermeni casnici.
sotul $i sotia vor f i fiind ei de acoid ca dormitorul este tapetat intr-o culoare neplaciita, dar ar trebui sa-i puna intrebarea daca nu cumva. dincolo de acest coasens apaient, el
crede ca e o culoare prea inchisa, iar ea. ca e prea deschisa.
Odata cu izbucnirea razboiului, armoniei superficiale
realizate prin rezolutiile de pace ale celei de-a doua Inteina; tionale i-au luat locul conflictele de interese $i de intentie
care existau dincolo de suprafata. Conflictul intre actiunile
diversclor pailide socialiste ar fi putut fi explicat prin
referirea la divizarea taberei socialiste, in functie de anuniite
chcstiuni teoretice, a^a cum reiese din dezbaterile din cadrul
conferinlelor Internationalei. Explicatia a luat. insa. o alia
turnura. hitrucit se stabilise ca socialitii i^i pot sprijini tara.
tara mustiaii de con^tiinta. intr-un razboi de apaiare. a aparut intrebarea obsesiva: pentru care tari poate fi considerat
defensiv acest razboi? I n Angiia, Franta 51 Gemiania, 0 laiga
majoritate din fiecare paitid s-a grabit sa afimie rSspicat".
pentru tara noastra este un razboi de aparare. De pilda, in
Franta, convingerea ca razboiul era defensiv ^ i ca, in ciuda
guvernului sau capitalist, tara nu ar putea intra in nici u n alt
fel de razboi. reiese din declaratia i^cuta de Jaures exact
inainte de declanarea acestuia: Datoria noastia ca socialiti francezi este simpla; nu trebuie sa-i impunem guvernului nostra 0 politica de pace, caci aceasta este deja politica sa. N u m-am ferit niciodata sa atrag asupra-mi ura ovinitilor no^tri ... A m dreptui sa spun ca acum guveinul
francez dore?te pacea i ia masuri pentru a o menline".'"
Conform acestei conceptii oarecum subiective asupra politicii franceze, e limpede ca Franca nu putea intra in razboi decIt
daca i-ar fi fost imptis prin forta. Dar nu era tot un razboi de
Raspunsul catre Haasc la ijcdiula CcmiitcUilui Socialist Inieiiiulionnt lie
pe 28 iulie
Socia/ixle

1914. de la Bruxelles. Cital din La Chesnais. Ac

<iii Rvuh'^uig

ci la Dedaralion

di' (iiieyre.

Oroii/K'

p. 30.
135

KENNETH

N. W A L T Z

aparare
pentru Germania, aa cum era pentru Franfa?
SociaIitii germani credeau ca da, 3 5 3 cum reiese din declara(ia
prin care SPD ii explica pozijia cu privire la rSzboi:
Smtem amenintali de teroarea unei invazii strSine. Problema
cu care ne confruntam acuni nu este relativa oportunitate a razboiului sau a pacii, ci necesitatea de a ne gindi ce m5suri ar trebui sa
luSm pentru a ne apSra lara ... In ceea ce prive^te poporul nostru i
independenta lui, un triumf al despotismului rusesc, care ravae5te
deja singeie celor mai nobili dintre propriii sSi fii, ar pune multe
lucruri fn pericol. daca nu totul. Depinde de noi, a$adar, sa inlaturam acest pericol, s i ocrotim civilizatia ^i independenta ^arii
noastre natale. Deci trebuie sa dovedim acum ceea ce am spus
dintotdeauna. In aceste vremuri de restrijte. Germania se poale
bizui pe noi. LuSm atitudine in sprijinul doctrinei ce sta ia baza
mi^carii muncitore^ti internationale, care a recunoscut intotdeauna
dreptul fiecarui popor la independenta nationala $i apSrarea
nationala 51 condamnam, totodata, orice razboaie de cucerire"."
i aceasta, in ciuda faptului ca, eel pu|in pe 31 iulie,
Vorwcirts, organul semloficial al SPD, continuase sS condamne toate razboaiele, i mai ales pe eel care era pe
punctui de a se declanja, ca fiind de inspirajie capitalista,
atragind atenjia ca socialitii de buna-credin{a de pretutindeni trebuie sa i se opunS. Conform declara^iilor tranante
pubiicate zilnic Tn presa socialista a Germaniei, muncitorii
germani nu aveau sa lupte pentru capitalijtii aceleia^i |an,
chiar daca Rusia avea sa intre in razboi.
Socialitii tuturor Jarilor beligeranle s-au trezit prin^i
intr-o re^ea a politicii Internationale, aa cum s-a intimplat in
toate paitidele. Sociali^tii francezi se temeau ca, in caz de
razboi, socialitii germani aveau sa constituie 0 ingradire
ineficienta pentru militarismul german.''DacS sociali^tii din
Germania nu puteau impiedica guvernul sa intre in razboi.
sociali$tii francezi aveau sa puna umarul la apararea Franfei.
Cei germani, pe de alta parte, se temeau ca Tn cazul In care

" Reeditatin Walling, The Socialists and the iVar. pp. 143-144.
Vezi mai ales cuvintaiea lui Jaur^s de la Amsterdam, din 1904. citata in
Lair, Javres et I'Atlemagne, pp. 91-93.

136

O m u l , s l a t u l %\; o a n a l i z a t e o r c t i c a

ei ar constitui o ingradire eflcienta pentru militarismul german, sa nu se ajunga la cucerirea Germaniei de catre
Rusia!'"^ Pentru a impiedica acest lucru, socialitii germani
trebuiau sa coopereze pentru apararea Germaniei. Pentru
majoritatea englezilor, fie ei socialiti sau nu, calitatea defensiva a razboiului era stabilila de invazia Germaniei
asupra Belgiei; pentru majoritatea gcrmanilor, sociali^ti sau
nu, invadarea Belgiei era o tactica ofensiva, dictata de o
strategic defensiva.
Rezolufiile de pace de dinaintea razboiului permisesera
participarea socialitilor la rSzboaiele de apSrare. i acum se
ovedea ca era un razboi defensiv pentru toata lumea!
ceasta diftcultate fusese anticipata. L a insistenja lui
ugust Bebel asupra faptului ca 0 excepfie in cazul unui
azboi de aparare nu ar duce la nici 0 ambiguitate, Karl
.autsky a raspuns in 1907 ca pina i cei mai sofistica^i din
unct de vedere politic ar putea avea opinii diferite, mai ales
upa izbucnirea unui razboi, cu privire la (ara care l-a
^'eclanat. Kautsky a propus un alt test, poate mai pujin
ubiectiv. Fie ca proletariatul participa sau nu Tntr-un razboi,
1 trebuie sa fie hotarit sa ac^ioneze conform intereselor
le.'^ Reanalizind controversa din perspectiva verii anului
914, Kautsky nu putea ajunge decit la o singura concluzie:
ici unui dintre criterii nu ofera 0 perspectiva obiectiva.
artidele din Franfa i Germania au luat in considerare
bele probleme - cine poarta vina decianarii razboiului i

^ Cf. deciaratiei (Scute de Guesde. un membru al minorita(ii franccze, la

ongresul Socialist Francez. care a avut ioc cu clleva sSptamini inainte de
cclararea rSzboiului. ..Greva generala". arata el. ..ar constitui un real
ricol pentm socialismul tarilor mai progresiste. i cum ar putea Biroul
temationai sS asigure aceasta grevS simultana? i chiar daca ar putea. nu
i-amlne diferenlele de puterc intre diferite organizatii muncitorejti? Tara
a mai bine organizata ar fi zdrobita. 1 aceasta inscamna tnalta tradare
polriva socialismului". Citat din Walling, The Socialists and the War.
. 60. O declaratie similara fScuse $i Bebel inca din 1891. Vezi .loll. The
cond International, p. 73.
TestuI lui Kaulsky este mai I'idel lalS de linia marxista. Cf. celor de mai
s, pp. 146-147.

137

KENNETH

N. W A L T Z

ce curs de actiune ar servi eel mai bine interesele proletariatului - i au ajuns la concluzii opuse. Acest lucru pare sa
arate ca unitatea internationala a intereselor proletariatului
este 0 flctiune, eel putin pe timp de razboi. i aceasta este
concluzia pe care o accepta Kautsky, atunci cind propune un
al treilea criteriu.'^ Ar putea exista divergence m privinta
raspunsului la intrebarea cine este agresorul?" sau daca
proletariatul este amenintat mai mult de o victorie a Germaniei impotriva Frantei sau de o victorie a Rusiei impotriva
Germaniei, Tnsa un lucru este cert: Orice popor i proletariatul sau are Tn primul rTnd interesul de a nu lasa du^manul
sa-i Tncalce frontierele i sa aduca cu sine oroarea unui
razboi devastator". Dat fiind ca nimeni nu poale spune sigur
cine este agresorul i care este, pe plan international, interesul proletariatului, fiecare Jara trebuie sa-5i salveze pielea
cTt mai bine cu putinta". Aadar eel de-al treilea criteriu cere
ca razboiul sa fie condus ca unui de aparare. Stipulatia ca
proletariatul nu poate sprijlni decTt un efort defensiv presupune participarea acestuia Tntr-un razboi numai Tn cazul Tn
care este vorba despre apararea efectiva a {arii.'^Nu este
nevoie sa comentam daca acest punct de vedere ofera sau lut
un criteriu mai util. Eforturile pentru cautarea minutioasa a
unui criteriu vorbesc de la sine.
Dupa cum am aratat, prin hotaririle celei de-a doua
Internationale nu se interzice participarea proletariatului la
razboaiele defensive. Ele reflecta, Tnsa. convingerea ca un
razboi european ar constitui pentru toate partidele socialiste
o chemare la o mi^care internationala Tmpotriva razboluluii nu un indemn ca fiecare din ele sa se repeada sa-ji apere
propria tara. L a urma urmelor, ce interes puteau avea socialitii sa contribuie la apararea propriilor state burgheze? In

Cf. Kautsky. ..Die Internationalitat und dcr Krieg", Die Neue Zett. anu
3."^. 1 (27 noiembrie 1914), 248: Internationala ..nu este o aima eflcienta ii
caz de r5zboi; este. in csenia. un instrument pe timp de pace".
Kautsky. ..Die So7ialdemokralie im Kriege". Die Neue Zeil, anul 3.^(2 oclombrie. 1914). 4,7-8.
138

Omul, slalul

r a z b o i u l : o a n a l i z S teoreticrt

ciuda divergentelor care surveneau mereu tn cursul dezbaterilor desfaurate cu ocazia Tntrunirilor politice, muiti socialist! parusera sa fi Tnteles ca raspunsul la aceasta Tnlvebare
trebuie sa fie nici unuT'.'^ Deci nu este de ajuns sa spui ca
odata ce a izbucnit razboiul. socialitii s-au implicat Tntr-o
continua Tncercare de a distinge razboaiele de agresiune de
cele defensive. Pentru a expUca de ce era important pentru
ei sa-i apere tara, trebuie sa tinem cont atit de politica
interna cTt i de cea externa ^i de speran^ele sociali^tilor, dar
1 de dragostea de patrie.'" O victorie germano-austriaca Tn
Est ar fi periclitat, poate ireparabil, securitatea Frantei.
Pentru ca o astfel de victorie sa nu devina posibila, Franta
trebuie sa intervina. 5' TntrucTt sociali^tii francezi eraii,
totodata, i patrioti, erau nevoiti. asemeni burghezilor, sa
accepte aceasta concluzie. Dat fiind ca erau adeptii lui
Jaures, socialitii francezi erau i patrioti francezi, caci
acesta lansase teza conform careia socialismul ^i suveranitatea nationals nu numai ca nu sTnt incompatibile, ci sTnt
componente necesare ale unui viitor socialist fericit. Daca
socialismul trebuie faurit Tntr-o tara, atunci tara respective
trebuie aparata. Problema era mai dificila pentru sociali$tii
germani, caci teoria lor ramasese, eel putin la nivel declarativ, mai fidela doctrinei marxiste. Pe de alia parte, partidul
german ajunsese pTna intr-acolo incTt la alegerile de
dinaintea razboiului, obtinuse peste patru milioane de voturi
$i aproape o treime din membrii Reichstagului. Daca Germania avea sa repurteze o victorie militara fulgeratoare,
eventualitate care Tn vara anului 1914 nu parea deloc iluzorie, S P D nu ar fi suferit o pierdere ireparabila in politica

C T Kautsky: ..Dat Hind ca am coiidamnal cu tolii razboiul i am ^tiut ca

asiazi. el ]i gasejte sursa de baza in lendinjele imperialiste, ne-a fosi u^or
sa concluzionam ca am ajuns. prin Internaiionala. la o unitate deplina in
privinta tuturor problemelor legale dc rSzboi". ..Die Internationalitat und
der Krieg". Die Neue 7.eit. anul 33. I (27 noiembrie. 1914), 240.
Refcritor la aceste chesliuni. vezi mai ales Cole, A History of
Thought.
I I I . 60. 84. 91-96. 947-948: Schorske. German
Democracy, cap. X I .

Socialist
Social

139

KENNETH

N. W A L T Z

interna, prin neparticipare, avind in vedere ca meritui victoriei !e-ar fi revenit, integral, partidelor burgheze? i daca
Germania avea sa piarda, SPD nu ar fi fost acuzat ca a facut
infringerea inevitabi la, destramTnd sol idaritatea statu lui
exact Tntr-un moment de criza? In ambele cazuri, opozipa
impotriva razboiului ar fi putut Tnsemna o sinucidere politica
i atunci ce anse ar mai fi avut instaurarea socialismului Tn
Germania, gigantul industrial din inima Europei, al carui
viitor fusese considerat atit de important pentru toji socialitii, fie ei germani sau de alta nationalitate. In timp ce
socialitii germani, confruntaji cu realitatea razboiului, s-au
gindit mai bine i au ajuns la concluzia ca o victorie a Rusiei
asupra Germaniei nu ar insemna numai o infringere a aparatului capitalist al statului german, ci i a aspira^iilor socialiste din toata Europa Centrala, tot aa i socialitii englezi
au decis ca fara o interven^ie engleza in favoarea partenerilor din Antanta, Germania ar avea ?anse sa citige - 5i
victoria ei ar insemna sfTr^itul democrafiei in Europa".
Raspunsuri contradictorii la astfel de presiuni intTlnim chiar
i cazul celor mai devota^i socialiti. Politica puterii, atTt cea
interna cit i cea externa, a dat peste cap eforturile socialijtilor de a implementa unitatea la care se straduisera atit de
mult sa ajunga in anii premergatori razboiului.
Modul in care s-au comportat muncitorii in Primul
Razboi Mondial a demonstrat ca nu exista un proletariat
international, ci numai partide socialiste na^ionale, ale caror
acjiuni sint determinate de propria viziune asupra intereselor
lor particulare. O comuniune spontana de interese in rindul
diverselor partide proletare najionale ar fi, aadar, tot atit de
greu de explicat ca i o reala armonie de interese intre
guvernele burgheze!"" Pentru a Tn^elege cTt de greu se poate

Declaratie semnata de 25 de parlamentari ai Partidului Laburist; citata

in Humphrey. International Socialism and the War, pp. 112-113.
Cea de-a doua posibilitate a fost analizata de cttiva sociali^ti. incepTnd
cu Marx insu^i: Kautsky, de pilda. se intreba de ce capitalitii mai
vizionari nu ar adopta sloganul .,Capitaliti din toate (Srile, uniti-va!

140

O m u L s t a t u i i r a z b o i u l : o a n a l i z a t e o r e t i c a

ajunge la un acord spontan Tntre partidele socialiste najionale, adica la ceea ce pretindeau rezolutiile socialiste ca s-a
realizat, e suficient sa ne gindim ca pentru o astfel de armonie este necesar consensul atit in ceea ce privete scopul, cit
i tactica. Aspira^ia comuna a tuturor sociali^tilor, daca
Tntr-adevar era comuna, nu mai asigura o unitate suficienta.
Nu mai era posibila doar o opozifie verbala faja de politica
statelor capitaliste; partidele socialiste trebuiau ori sa se
opuna in mod activ, ori sa nu se mai opuna deloc. Acesta
este punctui Tn care a cedat presupusa armonie spontana,
ceea ce era inevitabil.
Daca mobilurile pentru care partidele socialiste au pus
umarul la sus^inerea guvenielor lor erau conventionale, ca
de pilda apararea tarii 1 dorinja de ajuta partidele sa-$i pastreze puterea in competitia politica interna, cum ramlnea cu
acea conceptie marxista conform careia interesele proletariatului Tn ceea ce prive?te revolutia socialista sint mai
' presus de orice alte interese, pe care le poate arunca la coul
de gunoi al ideilor depaite? Kautsky a recunoscut sincer ca
doclrina comuniunii de interese a dat gre Tn practica. Daca
^e ca obiectivele socialiste sa ramTna aparent practice, a menjjine aceasta doctrina este un sacrificiu prea mare pentru ide^ologia socialista. Pentru a fi salvata, ideologia trebuie adap:tata rapid i inteligent la noile conditii. Lenin a Jinut cont de
ele i a fScut ajustarile teorelice care i s-au parut cele mai
iadecvate. L a el ne vom referi Tn urmatorul subcapitol.

Adaptarea teoriei la realitate: Lenin

In perioada Primului Razboi Mondial, fiecare partid
socialist i-a dat seama ca este legat de statui sau national
prin interese afective $1 materiale; interesele muncitorilor
.,Der Imperialismus". Die Neue Zeit. anul 32. II ( I I septembrie. 1914).
920. Hobson vede. de asemcnea. infiintarea unei internationale capitaliste
;Ca p e o posibilitate o r i b i i a . / * r a W e m o / a A c w H^or/rf. pp. 182-186.

141

KENNETH

N. W A L T Z

organizati In partide socialiste, la scara na|ionala, nu coincideau perfect in practica, aa cum ar fi trebuit, in teorie.
Aceasta descoperire i-a surprins pe multi sociaiiti. Lui
Lenin, de exemplu, nu-i venea la inceput sa creada ca socialdemocratii s-au hotarit sa sprijine eforturile guvernului german in directia razboiului, dovedind astfel ca aproba, eel
pujin intrucitva, razboiul. Cind i s-a adus la cunotinta acest
lucru, nu i l-a putut explica decit ca pe un complot al presei
capitaliste, menit sa ofere, intr-un mod vadit tendentios, o imagine greita asupra pozipei adoptate de socialitii germani.
Dindu-i seama ca prima lui explicatie fusese incorecta,
Lenin s-a apucat, cu sirg, sa nascoceasca o alta, absolut necesara daca voia sa salveze teoria socialista. Conform teoriei
lui Marx, proletariatul are un singur interes. FaptuI ca partidele na^ionale nu reueau sa actioneze in spiritul acestei
concep^ii inseamna, daca nu vrem sa respingem conceptia,
ori ca partidele socialiste existente nu erau totuna cu proletariatul, ori ca cei aflati in fruntea lor interpretasera gre^it
adevaratul interes al proletariatului ?i nu fusesera destui de
hotari^i i de capabili sa actioneze in consecinia - sau ca
ambele explicajii sint corecte. Mai existau i alte dificultati.
Cind dezacordul predomina acolo unde ar trebui sa tie unanimitate, unitatea se poate restabili intotdeauna indepartindu-i pe disiden^i ?i lasindu-i sa-i formeze propria secta.
Aceasta duce, insa, la discu^ii interminabile referitoare la
care din cele doua (sau mai multe) parti reprezinta cu fidelitate crezul originar. Lenin putea spune i chiar a spus ca
unii dintre aa-ziii proletari nu erau deloc adevara^i proletari, ci fusesera cumpara^i cu o parte din avantajele necinstite ale imperialismului. Acest grup constituia un
exemplu negativ pentru masa proletarilor de buna credinta.
facindu-i sa se aga^e de maruntele citiguri pe care le oferea
acum capitalismul, in loc sa-i puna speran^ele in promisiunile de viitor - deci i probiematice - ale socialismului."

-' ..Opoilunismul inseamna desconsiderarea intereselor de baza

maselor in favoarea intereselor temporare ale unei mici minoritati dc

142

O m u l , s t a t u i 51 r a z b o i u l : o a n a l i z a t e o r e t i c a

Incercarea de recreare a unui cadru propice consesului unanim prin definirea fundamentelor socialismului Tn termeni
mai precii avea avantajui considerabil de a pastra un puternic element de factura materiala. Avea, Tnsa, ^i un mare
dezavantaj, prin faptui cS punea Tn discu^ie o Tntrebare
incomoda. Daca proletariatul poate fi atit de uor sedus, cum
ramine cu solidaritatea necesara pentru revolutia socialista?
Cu alte cuvinte, cum se putea preveni Tnmultirea nesfirita a
grupuriior care, sustineau ca sTnt, fiecare Tn parte, fidele
crezului originar?
Problema existase 1 pentru Marx i Engels, Tnsa nu
Tntr-o forma atTt de grava. E i prezisesera o Tmpar^ire data a
societajii Tn doua clase, prin care proletariatul avea sa
^evina o masa monolitica, atit de nediferen^iata TncTt aveau
a apara nemultumiri. lar la obiectia ca ar putea aparea
iferen^ieri Tn cadrul acestei mase, replica a fost urmatoarea:
Organizarea proletariatului in clasa i deci Tn partid politic,
ste mereu zadarnicita de concurenta ce i-o fac muncitorii
tre [ei]. Dar ea remi^te totdeama. mai puternica, mai
lida
mai formidabila"P IntrucTt erau convin^i de
'evarul acestui lucru, ei vedeau micarea proletara ca fiind
micarea autonoma a imensei majoritati Tn folosul iinensei
ajoritati." Dat fiind ca este o micare contienta de sine 1
on?tienta din punct de vedere politic, nu exista nici un zid
tre conducatori 1 cei condu^i; comuni5tii sTnt ... fracti"ea cea mai hotarTta i mai Tnaintata a partidelor muncitoti din fiecare tara". Ei expriina mai clar interesele pe care
area masa le intelege deja, chiar daca imperfect."^
Evolutia condi^iilor economice da natere unei armonii
ndamentalc dc interese intre muncitori; liderii sociaIiti au
uncitori sau, cu alte cuvinic. inseamna unirea unei par^i a muncitorilor
, burghezia, in opozitie cu masa proletariatului", Lenin, The Collapse of
ie Second International, trad. Sirnis. p. 47. Cf. mai ales operei sale,
perialism, passim.
Marx i Engels. ManifestuI comunisl.
ctere cursive.
Jbid. pp. 38-40.

trad. Sion. p, 37. S-au adaugat

143

KENNETH

N. W A L T Z

Tndatorirea de a traduce aceste interese in formule concrete.

Teoretic, este vorba despre o anumita relajie Intre conducatori i cei condui, insa teoria era greu de pus in practica.
Acest din urma aspect depindea de masura Tn care exista o
armonie reala de interese intre muncitori. In 1915, trei socialiti de stTnga, Karl Liebknecht, Rosa Luxemburg 1 Franz
Mehring ii aminteau, cu nostalgic, estimariie optimiste pe
care socialitii le facusera de atTtea ori. PTna acum", scriau
ei, am nutrit credin|a ca interesele de clasa ale proletariatului sTnt un tot unitar, ca ele sTnt identice i ca nu pot
intra Tn conflict. Acesta era temeiul^ teoriei i practicii
noastre, miezul framTntarilor noastre"." Daca in rTndurile
proletariatului ar fi predominat armonia, funcfia conducerii
socialiste ar fi fost, pur i simplu, aceea de a educa i a Tncuraja. Experien^a Primului Razboi Mondial a demonstrat cTt
de mult s-au amagit socialitii. Era evident ca interesele
muncitorilor, eel pu^in cele care Ti determinau sa actioneze.
nu erau atit de unitare pe cTt ti f^cuse teoria sa creada. Descoperirea in sine nu era fatala pentru marxism. Se putea
spune de exemplu. ca muncitorii nu manifestasera o solidaritate internationala deoarece condi^iile economice nu ajunsesera la maturitatea necesarS pentru a genera un interes unanim. Confruntati cu experienja deceplionanta a Primului Razboi Mondial, socialitii trebuiau sa dea dovada, a^adar, de mai
multa rabdare. Aceasta reacjie presupunea ca relajia ce trebuia
sa existe intre conducatori $i condui sa fie cea corecta.
Lenin nu era chiar aa sigur de acest lucru. In trecut, el
subliniase nevoia unci conduceri forte, dar stabilise, totodata, 0 retatie intre func^ionarea acesteia i receptivitatea
din ce in ce mai mare a maselor. Un grup receptiv de adept!
i 0 conducere informata 1 viguroasa: nimic nu contravine
aici conceptiei democralice traditionale despre procesele
politice.-^ Confruntindu-se, insa, cu dificultatile Tntimpinate

-''
Liebknecht.
Luxemburg ?!
Mehring.
The
Crisis
in
ihe
Social-Democracy.
p.2L
Cf. Lenin. What Is to Be Donel. ed. rom. Ce-i dejacul?, Bucurc?ti. Kd
P . C . R . . 1946. trad, nespecificat: ..Spontaneitatea maselor cere de la noi

144

O m u L s t a t u i i r a z b o i u l : o a n a l i z a t e o r e t i c a

de mi$carea revolu^ionara socialista, Lenin a Tnceput sa

insiste din ce Tn ce mai mult asupra necesitatii unei conduceri autoritare i sa critice masele pentru faptui ca nu au
Tnteles ca era in interesul lor sa urmeze aceasta conducere sau, mai exact, - pe acei lideri marxiti pe care Lenin Ti considera membri autentici ai avangardei revolutionare. Aceasta
avangarda a partidelor avea puterea de a compensa neputinja
muncitorilor de a acfiona in mod unitar. Lectia Tnvatata din
Primul Razboi Mondial nu consta Tn aceea ca nu exista un
interes comup care sa-i anime pe toti muncitorii din lume, ci
Tn faptui ca masele nu puteau fi determinate sa actioneze
conform adevaratelor lor interese i destinului lor revolutionar decTt sub presiunea unei conduceri autoritare. C a sa
folosim cuvintelc lui Lenin, sarcina imediata cu care se
confrunta avangarda contienta a micarii muncitoreti internationale, adica partidele comuniste, gruparile $1 curentele
de aceasta factura, este aceea de a conduce masele largi
(care sTnt acum, Tn cea mai mare parte, amortite, apatice,
lipsite de orizont, inerte i inactive) catre noua lor pozitie"."^
Schimbarea centrului de greutate Tn teoria marxista Ti
permite lui Lenin sa revina la teza originara a lui Marx cu
privire la razboi: proletariatul nu poate avea nimic de citigat din razboaiele pe care le genereaza capitalismul, Tn
afara de faptui ca se poate folosi de ele pentru a Tncuraja
revolutia comunista. Acestea ii permit, de asemenea, sa sus(ina cu vehementS ca proletariatul de pretutindeni este animat de un singur interes constant. Caci ceea ce a facut Lenin
a fost sa explice motivul pentru care acest interes comun era
mai greu de perceput decit ar fi fost de ateptat 1 de aici sa
raga concluzia ca pentru a impune o disciplina de fier,
onducerea partidelor trebuie sa aiba o vointa de fier.
Teoretic, conceptiile lui Lenin seamana cu vechea viziune
larxista, Tnsa nu i din perspectiva procedurii ce trebuie
plicata. Marx a prevazut necesitatea revolutiei, dar hu ^i

cial-democratii, o adinca con^tiinta de clasa" (pp. 94-95). Autorul scria

cest lucru in 1902.
Lenin. ..Left-Wing" Communism: An Infantile Disorder, p. 73.

145

KHNNETH

N. W A L T Z

O m u l , s l a t u l si r a z b o i u l : o a n a l i z a

faptui ca socialitii trebuie sa adopte metodele lui Lenin,

pentru a o traduce in practica. Lenin are dreptate, intr-un
anumit sens. Daca programul socialist presupune ca loti
membrii proletariatului sa actioneze ca ^i cum ar avea un
singur interes constant, atunci singurul mod prin care se
poate instaura socialismul este e.xercitarea unei mari for^e.
chiar i in cadrul micarii muncitoreti.'^

Adaptarea teoriei la faptc: revizioni^tii

..Proletariatul ia puterea de slat .>/ transforma mijloucele de productie mai intii in proprietafe de stat. Dar prin
aceasta, el se desfiinfeaza pe sine Tnsu^i ca proletariat ... ^i
prin aceasta desfiinteaza ^i slatul ca stat ... Guvernarea
asupra persoanelor este inlocuita cu administrarea lucrurilor
i conducerea proceselor de productie. Statui nu este
desfiintat, ci dispare treptat",'
Marxitii traditionali interpretasera literal predicfia lui
Engels cu privire la schimbarea formei, intelegind ca revolutia proletara da natere statului socialist, care dispare, la
rindu-i. lasTnd in urma o lume a pacii i prosperitatii. La
sfir^jtul secolului al XlX-Iea, un numar din ce in ce mai
mare de revi2ioniti" care se declarau impotriva altor tezc
ale marxismului au inceput sa respinga ^i aceasta conceptie,
Eduard Bernstein, care se afla in fruntea revizionitiloi
germani, a adus obiecfii impotriva accentuarii ^elului supreni
i implicit a tacticii prin care ar putea fi atins. El considera
ca trebuie insistat pe imbunatatirea treptata a condipei muncitorilor, atit din punct de vedere economic, cit ^\. Voia
TciTTienul ..daca'' este impoitant. Se poate respinge teza ainioniei spontanc
fSra a se cSdea in cealalta extrema. a unei contbnnari rigide, care nu eslc
nicidccum posibila lara exercilarea unei mai-i foile. in vreo forma sau alta.
EngeJs- Herr Eugen Diihringa's

Revolution in Science

trad. Burns; ed. rom, Anti-Diihi ing. Domnul

Eugen

/Anli-Diihnnili

DUhring

revo/uiur

nenza sliinin. cd. a lll-a. Bucuresti. Ed- de Stal pentru Literatura Potitii,^'-'!
195.'i, trad, nespecificat, pp. 310-.111.

146

tcoreticfi

sa inlocuiasca revolutia cu evolutia. i aceasta era, fire^te. o

prezenta simpta efectiv.^'^ Idei asemanatoare ?i-au gasit
expresia i fn Franta. prin Jaurcs. 51 Tn Aiiglia, prin Fabieni.'*'
Ceea ce ne inteieseaza acum este ca Tn vreme ce maixi^tii pusescra accentui pc solidaritatea internationala ?n
detrimentui independentei nationale, ievizionitii accepta
tatui ca Tntruchipare a unitatii nationale ^i ca instrument al
rogresului proletariatului national. Ace^tia T^i indreapta
"tentia asupra ptezentului 5! Tncadreaza ,,dispantia statului"
n categoria chestiunilor academice. Daca marxi^tii nguio$i
oncepusera instaurarea pacii odata cu disparitia tiiluror
atelor. noii socialist! se a^teapta la na^terea treptata a unei
'poci a pacii, iar aceasta epoca trebuie sa se bazeze, Tn viziViea (or, pe dezvoltarea progresiva a fiecarui stat in parte,
bcialismul este, totu^i. singurul care poate eradica razboiul.
sa el nu mai Tnseamna revolutie i cu siguranta nu mai
seamna disparitia statelor. Astfel, .laurcs, dTnd, ca de obii, o expresie vaga unor sperante care se vor a fi sincere,
rie ca numai socialismul... va rezolva antagonismul clalor i}i va face din fiecare natiune care sa-i gaseasca, Tn
jr?it pacea interna, o particica a umanitatii".''
Ceea ce ne frapeaza imediat este o dubla asemanare. Pe
o parte, noiil ideal socialist este legat de evenimcnleie
rice ce-i au radacinile mai cu seama Tn doctrina secoui al XVtll-lea cu privire la nationatitate i In general. In

.Pentru mine, ceea ce este denumit. Indeob^tc. telul suprein al sociiilis'ui nu inseamna nimic; mijcaiea este totul". Bernstein.
Evolutioiuirv
-'alism. trad. Harvey, p. 202: c f pp. X l - X I I I .
, evizioni^tii germani l-au acccptat pc Marx ca Hind baza ideologici lor.
inzind apoi ca 11 modcrnizeaza. Pentru socialiijiii britanici 51 fiancc/j.
rx a rcprezental doar una d m numeroasele surse ale ideilor Inr
" e n u l ..revizionist" poale II aplicat. in sens rcstrins, numai celor care
cadveaza in prima categoric A i c i ne conviiie sa f o l o s i m lermL-nu! in
. ,mai larg. pentru a cuprindc un mare numSr de socialijii care, dcji
au idei divergcnte in legalurS cu politica interns, mnnifeslau un
sens general nu numai in privinta tauzcloE razboiului. ci -^i a
oacclorde instaurare a pacii.
air, Jaurcs el I'Allemagne. p. 84,

147

KENNETH

N. W A L T Z

liberalismui secolului al XlX-lea; pe de altS parte, el are o

legatura cu aspira^iile socialiste tipice perioadei anterioare.
Prima dintre aceste doua influence, initial exprimata prin
idealurile na^ional-culturale ale lui Herder 51 ale altor contemporani de-ai sai, i j i gasise o expresie politica elaborata
prin vocea lui Mazzini. Daca fiecare na^ionalitate ar fi o
natiune separata, sustin adeptii acestei teorii, atunci fiecare
natiune s-ar muljumi cu ceea ce are i razboaiele ar inceta
odata pentru totdeauna. Ideea de autodeterminare nationals
ca fiind calea cStre pace a persistat, in ciuda infJrmarii ei de
catre evenimente. Aceasta a fost, intr-adevSr, formulata pe
fondul unor contradictii, caci statui francez, de indata ce a
ajuns la o contiinta cu adevarat nationala, a devenit una din
cele mai impresionante nebunii din istorie. In numele principiului nationalitatii s-au facut atunci cuceriri $i maceluri ia
0 scara nemaiintilnita. C a sa folosim formularea fericita a lui
Cobban, se pare ca autodeterminarea nationala duce, inerent,
la autodeterminism national, un lucru pe care l-a dovedit
istoria majoritatii nafiunilor, fara a exclude Statele Unite.
Credinta in principiul nationalitafii ca baza a pacii este
extrem de persistenta. Daca autodeterminarea nationala nu
aduce pacea, atunci nationalitatea plus democratia trebuie sa
o faca. Mazzini pornise de la ideea ca un stat care se bucura
de autodeterminare este i unui democratic, iar Woodrow
Wilson stabile^te in mod explicit ca aceasta este o premisa a
instaurarii pacii in lume. i totu^i, modul Tn care istoria
atesta aceasta doctrina lasS de dorit.^" E a ar trebui, ajadar.
respinsa sau contestata pe ici pe colo, pentru a 0 face mai
utila? Revizioni^tii au ales a doua alternativa. Democratia
politica fusese 0 acoperire pentru anumite interese egoiste.
argumentau ei, 1 Tn virtutea acestor interese au intrat statele
in razboi, contrar intenfiilor pe care le-ar fi avut poponil
daca i s~or fi permis sa cunoasca realitatea internationalciSocialismul va elimina influenta intereselor" i va face ca

Vezi cap. I V .
148

O m u L s t a t u i i r a z b o i u l : o a n a U z a t e o r e t i c a

vocea poporului sa se faca auzita in toatS puritatea ei.

Aceasta va Tnsemna pace.
Revizioni^tii erau legati de fllonul principal al gindirii
liberate Tn ceea ce prive5te problemele politice internationale, insa erau deopotriva legafi $i de gindirea marxista
tradifionaia a epocii. Convingerea lor ca statele socialiste
vor trai intotdeauna tn acela^i mod chestiunea esentiaia a
pacii $i razboiului reprezinta, intr-o alta forma, ce-i drept,
~na din teoriile ce stateau la baza rezolutiiior de pace ale
^elei de-a doua Internationale. Cei care susfin ca acfiunlle
re sint Tn conformitate cu interesele oricarui partid sociaist national sint intr-o armonie perfecta cu actiunile tuturor
lorlalte partide care au 0 motivajie similara pot susfine.
in acela^i proces mental, ca natiunile socialiste vor trai in
lafii de pace, in mod automat $i pentru totdeauna. Pentru a
jtea trage, insa, concluzii mai generale, trebuie sa analizam
ai amanuntit pozifia adoptata de revizioniti.
John Hobson a pus bazele imediate ale principalelor opi"\n cadrul acestei coli cu privire la politica intemanala. Analizind razboiul anglo-bur, acesta a ajuns la conzia ca la baza lui a stat o mica confederatie de finanti^ti
temationali, care s-au folosit de presa aservita". Ce urmau? S a creeze. dintr-o singura lovitura, o sursa de forta de
unca ieftina pentru viitor $i de profituri rapide pentru
zent." Hobson avea sa gencralizcze in curind aceasta
licatie, aplicind-o tuturor razboaielor modeme; mai mult
atit, el a oferit, pe linga aceasta explicate a unui fenomen
'orit, i 0 solutie pentru eradicarea lui. In ceea ce prive^te
;ctut explicativ, rationamentui sau este atit de bine cu:ut, Tncit poate fi sintetizat intr-o singura fraza: producfia
italista necontrolata duce la surplusuri industriale; incera de a comercializa acest excedent genereaza o lupta
lafionala pentru acapararea pietei; razboiul pornete,
;t sau indirect, din aceasta lupta pentru pietet.

bson, The War in South Africa, p. 229.

149