1. Pod-definiii.

Abordarea multidisciplinar a
comportamentului podurilor
Podul este un sistem tehnic deosebit de complex. El contine multiple
materiale, cu caracteristici diferite si cu omogenitate doar rareori
prezenta, nglobate ntr-un tot unitar prin multiple solutii tehnice ce nu
se regasesc nici macar ca o majoritate pe ansamblul retelei.
Pe plan mondial nu exista o definitie unitara pentru structura numita
pod.
Definitia termenului de pod n diferite tari:

Multitudinea de elemente implicate n descrierea unui pod implica o

abordare complexa, multidisciplinara n studiul starii si evolutiei sale.
Abordarea comportamentului podurilor n sistem multidisciplinar:

2. Metode de evaluare a strii tehnice a podurilor. Principii

generale
Metodele de evaluare a starii tehnice a podurilor se refera, n general, la
cuantificarea defectelor constatate prin inspectii vizuale. Valorile atasate
defectarii sunt utilizate la aprecierea starii tehnice.
1) STADIUL ACTUAL N ROMNIA
n tara noastra starea tehnica a unui pod de sosea se evalueaza n conformitate
cu reglementarile AND 522, Instructiuni pentru Stabilirea Starii Tehnice a Unui
Pod.
n conformitate cu aceasta instructie se definesc un numar de cinci indici de
calitate (Ci ) si cinci indici de functionalitate ( Fi ).
Corespunzator fiecarui indice enumerat mai sus se identifica defectele, n
conformitate cu manualul de defecte, sau disfunctionalitatile si se
stabileste gravitatea fiecaruia.
Pe baza gravitatii se acorda fiecarui defect o depunctare si maximum dintre
depunctarile corespunzatoare unui indice se scade din valoarea 10 considerata
ca cea mai mare valoare pe care o poate lua un indice de calitate. n acest mod
se obtin valorile pentru Ci si pentru Fi .
n final, starea tehnica generala a unui pod este exprimata prin indicele total de
calitate Ist.
Functie de valoarea Ist se stabileste clasa tehnica a podului si se poate alege
strategia de ntretinere, reparare sau reabilitare a podului.
2) METODA NATIONAL BRIDGE INVENTORY (FHWA-SUA)
Administratia Federala a Drumurilor din Statele Unite, prin Biroul de Ingineria
Podurilor, a dezvoltat un normativ (ghid) de nregistrare si codificare a
inventarului structurilor si apreciere a podurilor.
n ultimul deceniu a fost realizat un volum important de munca n
vederea includerii de date necesare pentru implementarea sistemului
de management al podurilor (BMS). Pe baza datelor din baza de date,
ghidul stabileste si o metodologie de calcul a factorului de adecvare
(sufficiency rating factor). Acest indice poate fi utilizat pentru a realiza
o ierarhizare a podurilor functie de nevoia de reparatii a fiecaruia.
Baza de date consta dintr-un fisier text n care se nscriu conform unui
sistem de codificare corespunzator 116 coloane continnd tot attea
tipuri de date numerice sau text. Datele continute reprezinta indicatii
despre pozitia si jurisdictia podului, tipul de structura, vrsta,
obstacolul
ntlnit,clasificarea
functionala,
trafic,
caracteristici
geometrice, clasa de ncarcare, indici de stare a componentelor si
altele.
3) METODA DE EVALUAREA A STARII PODURILOR DIN QUBEC (CANADA)
Sistemul de evaluare a degradarilor si defectelor include doi indicatori:
CEM Cota de evaluare a materialului (cote d'valuation du matriau) care
descrie calitatea materialului dintr-un element;
CEC Cota de evaluare a comportamentului (cote d'valuation du
comportement) ce descrie aptitudinea elementului de a juca rolul prescris n
structura.

 CEM este indicator al importantei defectelor detectate pe un element

al podului.
CEC este un indice care leaga defectul de efectele sale asupra
stabilitatii, capacitatii portante, duratei de viata precum si de confortul
si siguranta traficului.
Cei doi indicatori au valori ntre 1 si 6. Valoare 1 descrie un element n
stare foarte proasta iar 6 se aplica elementelor ale caror materiale sunt
n stare noua sau a caror stare de defectare nu are nici un efect asupra
comportamentului.
Consecintele degradarilor sunt judecate si functie de rolul pe care l are
elementul n ansamblul structurii. n acest scop elementele sunt
mpartite n 3 grupuri:
Elemente principale (P);
Elemente secundare (S);
Elemente accesorii (A).
4) METODA PONTIS DE EVALUARE A STARII TEHNICE
Metoda de evaluare PONTIS mparte podurile n elementele
constitutive.
Elementele sunt grupate n subsisteme: tablier, suprastructura,
infrastructura, podete, diverse, indicatori speciali.
Descrierea fiecarui element se face prin atasarea unui indice de stare a
carui valoare este cuprinsa ntre 1 si 5, 1 reprezentnd starea cea mai
buna si 5 starea cea mai degradata.
Pentru unele elemente identificate se merge numai pna la starea 4 iar
pentru altele numai pna la 3. Cu ct valoarea este mai mare cu att
degradarea este mai mare si cu att aportul considerat la starea
generala a podului este mai mare. Fiecare nivel de stare, pentru fiecare
element identificat, are o descriere si i se ataseaza o anumita actiune
de interventie dintr-o lista de activitati.
5) METODE UTILIZATE N FRANTA
Actualmente, n Franta se folosesc mai multe metode de evaluare a
starii tehnice a unui pod de sosea. Avnd dreptul de a alege,
administratorii se afa ntr-o perioada de cautare a celor mai bune
metode. Una dintre acestea este dezvoltata de firma GETEC pentru
departamentele Moselle si Haute Savoie din estul Frantei.
n cadrul acestei metode se stabileste pentru fiecare element un indice
de gravitate (IG) si un indice functional (IF).
Indicele de gravitate depinde de gradul de degradare si importanta
elementului n structura. IG are valoare minima 8 si valoarea maxima
360.
Indicele functional depinde de gradul de importanta a drumului,
riscurile asupra utilizatorilor sau riveranilor. IF are valoare minima 0 si
valoarea maxima 20.

3.Evaluarea strii tehnice a podurilor n conformitate cu

instrucia AND522
n conformitate cu aceasta instructie se definesc un numar de cinci
indici de calitate (Ci ) si cinci indici de functionalitate ( Fi ) astfel:

Corespunzator fiecarui indice enumerat mai sus se identifica defectele,

n conformitate cu manualul de defecte, sau disfunctionalitatile si se
stabileste gravitatea fiecaruia.
Pe baza gravitatii se acorda fiecarui defect o depunctare si maximum
dintre depunctarile corespunzatoare unui indice se scade din valoarea
10 considerata ca cea mai mare valoare pe care o poate lua un indice
de calitate. n acest mod se obtin valorile pentru Ci si pentru Fi .
n final, starea tehnica generala a unui pod este exprimata prin indicele
total de calitate care se calculeaza conform relatiei:

 Functie de valoarea Ist se stabileste clasa tehnica a podului si se

poate alege strategia de ntretinere, reparare sau reabilitare a podului.

4.Metode de inspecie a podurilor

1) STADIUL ACTUAL N ROMNIA
Inspectia podurilor n Romnia se realizeaza dupa AND522 si manualul
de defecte.
Nu au fost dezvoltate suplimentar manualul inspectorului de poduri si
ghid de inspectie.
2) UN MODEL FRANCEZ
Metodologia de inspectie pentru sistemul francez GETEC:

 Inspectia podurilor are de fapt doua faze:

a) Munca de teren: culegerea de date, evaluarea patologiei, notarea
structurilor din
punct de vedere calitativ si functional, estimarea lucrarilor de
interventie, prelevarea de imagini, schite, planuri, relevee etc.
b) Munca n birou: clasificarea si interpretarea datelor culese,
redactarea rapoartelor de inspectie (carnetul structurii si carnetul de
vizita), sinteza datelor, analiza si arhivarea fotografiilor.

5. Surse de incertitudine
Incertitudinea poate fi mpartita n diferite tipuri functie de sursa

de provenienta.
Incertitudinea poate fi infuentata n timpul evaluarii structurale
prin mbunatatirea starii de cunoastere, lucru posibil ntre
anumite limite, functie de surse. Exista patru surse principale
pentru incertitudine:

a) Variabilitatea naturala a variabilelor ce descriu caracteristicile de

baza. De exemplu, variatia efortului de cedare de-a lungul unui bare de

armatura din otel nu poate fi practic determinata prin teste.
Variabilitatea naturala poate aparea si n timp: de exemplu efectul
actiunii traficului asupra unui punct particular al structurii. Faptul ca
variabilele variaza n timp este important deoarece infuenteaza modul
n care incertitudinea rezultata este modelata n analiza probabilistica.
b) Eroarea de estimare rezulta din incompletitudinea datelor statistice
din care se
estimeaza parametrii modelelor probabilistice. De exemplu daca media
si varianta efortului de cedare sunt derivate din n esantioane, atunci
eroarea de estimare scade cnd n creste. Astfel, o crestere n
cantitatea de date colectate produce o scadere a incertitudinii cauzate
de eroarea de estimare. Eroarea de estimare poate apare si n cazul
cnd datele provin din esantioane luate de la mai multe surse sau de la
o sursa alta dect cea principala.
c) Imperfectiunile de modelare provin din utilizarea de modele
matematice pentru a reprezenta fenomene reale. Acest tip de
incertitudine are doua componente: una din cauza lipsei de ntelegere
a modelului si a doua, urmare a utilizarii de modele simplificate. De
exemplu, nu este practic sa se efectueze o serie de teste de ncarcare
numai pentru a dezvolta un model structural nou. Teste de ncarcare se
pot efectua pentru a calibra un model deja existent. Incertitudinea
cauzata de eroarea de simplificare poate fi redusa prin adoptarea unui
model mai precis, dar nu este totdeauna evident care model da, ntr-o
anumita situatie, cea mai buna acuratete (complexitatea calculelor nu
creste obligatoriu precizia).
d) Eroarea umana rezulta din erori produse n timpul proiectarii,
constructiei sau
operarii structurilor. Incertitudinea cauzata de comportamentul uman
poate fi redusa prin metode de asigurare a calitatii ce pot reduce rata
de aparitie si marimea erorilor. Acest tip de incertitudine poate fi redus
prin prezenta verificatorilor de proiecte pentru detectarea erorilor de
proiectare, inspectii si ncercari pentru detectarea erorilor de
constructie si prin instalarea dispozitivelor de protectie si securitate
pentru eliminarea erorilor de exploatare.

6. Modelarea inginereasc a incertitudinii

 n proiectarea si n evaluarea ulterioara a podurilor se utilizeaza o

multitudine de variabile care au o deosebita importanta n calculele
ingineresti. Ele pot fi grupate dupa cum urmeaza:
proprietati

fizico-mecanice

(rezistenta,

deformabilitatea,

stabilitatea,

oboseala
materialelor, sectiunile, elementelor structurale, terenului de fundare);
caracteristici geometrice ale structurilor de poduri;
ncarcari datorate exploatarii sub trafic auto, trafic de persoane, ncarcari
tehnologice (conducte, cabluri atasate etc.), ncarcari accidentale;
parametri meteorologici-hidrologici (care corespund actiunilor climatice
asupra
podului: viteza vntului, temperatura aerului, temperatura solului, cantitatea
si
compozitia precipitatiilor, viteza si compozitia apelor rului acolo unde este
cazul);
marimi geofizice legate de activitatea seismica: (acceleratia seismica,
amplitudine seismica, energie eliberata n focar).
Aceste variabile se utilizeaza n calcule de proiectare, si mai apoi n
determinarea starii tehnice, ntr-o forma simplificata, idealizata, functie
de gradul de incertitudine modelat. n timp s-au structurat trei modele
fundamentale:
a) Modele deterministe - considera incertitudinea din evolutia

unei variabile X ca fiind de natura nealeatoare. Astfel, valorile

posibile pe care variabila aleatoare X poate sa le ia sunt
nlocuite printr-o valoare numerica unica. Aceasta valoare
numerica poate fi :
1. valoare tipica x a variabilei,
2. valoarea maxima xmax a variabilei, sau
3. valoarea minima xmin a variabilei.
Modelarea deterministica a problemelor ingineresti ignora partial sau total
caracterul aleator al majoritatii variabilelor. Totusi utilizarea unuia sau altuia
din modele
trebuie sa tina seama de semnificatia probabilistica a valorii.
Valoarea (medie) x accepta implicit ideea ca variabila are numai valoarea x ,
adica
. Acest mod de abordare este justificat la acele variabile unde
coeficientii de variatie Vx sunt apropiati de zero. n celelalte doua cazuri se
considera implicit ca valorile mai mari dect xmax respectiv mai mici dect
xmin au probabilitati neglijabile:

b) Modele probabilistice - Modelele probabilistice pornesc n

evaluarea unei variabile de la considerentul ca aceasta este de
natura integral probabilistica. Pornind de aici, valorile probabile
ale variabilei X sunt descrise folosind concepte ale teoriei
probabilitatilor matematice:

densitatea de repartitie f(x) sau functia de repartitie F(x) ;

media aritmetica m ;
abaterea standard sau coeficientul de variatie Vx .
n calcule si n standarde variabilele aleatoare sunt definite printr-un fractil al
repartitiei statistice adica printr-o valoare numerica ce indica probabilitatea
de a exista valori mai mici sau mai mari dect acestea.
Fractilul Xp este definit ca:
Valorile considerate pentru fractilii Xp ai variabilei aleatoare depind de:
probabilitatea p cu care se definesc;
tipul repartitiei statistice, deci forma analitica a f(x) sau F(x) .
c) Modele semiprobabilistice - incertitudinile evaluarii unei
variabile se considera ca fiind de tip asociat partial aleator,
partial nealeator.
Incertitudinea de natura aleatoare se poate exprima prin utilizarea unui fractil
xp al
repartitiei variabilei X , fractil caracterizat prin probabilitatea p de a exista
valori mai mici
dect xp :

Incertitudinile nealeatoare, induse de imperfectiunea cunoasterii ingineresti

se pot
exprima pe baze deterministice prin majorarea sau micsorarea valorii
fractilului xp cu
factorii deterministici cd .
Aceste valori se aleg n sensul sigurantei:
subunitari cd 1 pentru fractili inferiori;
supraunitari cd 1 pentru fractili superiori.
n fine, valoarea semiprobabilistica a unei variabile, xsp are forma:

Valorile factorului cd se aleg pe considerente de intuitie, experienta, traditie

etc.

7. Fiabilitate. Definiii
Unul dintre cele mai importante concepte ale teoriei fiabilitatii este
chiar termenul de "fiabilitate" care a fost definit de International
Electrotechnical Commission ca fiind: Abilitatea unei entitati de a
ndeplini o functie specificata, n conditii stabilite, pentru o perioada
de timp stabilita. Termenul de fiabilitate este de asemenea folosit
pentru o caracteristica fiabilistica ce denota probabilitatea succesului
sau rata succesului.
Pornind de la definitie se pot extrage urmatoarele concepte:
a) conceptul de entitate care si ndeplineste functia ceruta n
conditii stabilite. Entitatea este avuta n vedere ca fiind un
sistem. Sistemul este un set de componente care
interactioneaza
delimitat
printr-o
frontiera
de
mediul
nconjurator. Componentele sistemului pot sa se defecteze (nu
mai pot ndeplini functia pentru care au fost concepute).
Defectarea poate apare brusc sau gradual, partial sau total. O
defectiune care apare brusc si se manifesta total o vom denumi
defectiune catastrofica. Defectiunile le clasificam functie de
modul de aparitie: n lucru, n asteptare, sub ncarcare, etc.
Componentele defectate pot fi reparabile sau nereparabile,
ntelegnd prin reparabil posibilitatea ca un component care s-a
defectat sa fie readus la starea sa initiala fara sa afecteze
functionalitatea sistemului. Caracterul reparabil al unui
component poate fi legat si de natura misiunii sistemului. Un
sistem poate ndeplini simultan mai multe misiuni. Daca
misiunea sa este de a preveni aparitia unor defectiuni cu
consecinte dezastruoase, fiabilitatea devine sinonima cu
siguranta.
b) Conceptul de probabilitate. Evaluarea fiabilitatii unui sistem
devine o
problema de calculare a probabilitatilor.
c) Conceptul de durata a misiunii: fiabilitatea este o functie de

timp.
d) Conceptul de conditii de functionare: acesta se refera nu doar
la ambientul fizic n care sistemul si desfasoara activitatea dar

si la modurile de functionare si ntretinere. ntretinerea poate

avea loc dupa defectarea unui component dar poate avea loc si
preventiv.

8. Defeciunea Definiii
n studiul fiabilitatii sistemelor, notiunea de baza cu care se lucreaza
este defectiunea.
Defectiunea reprezinta o pierdere totala sau partiala a capacitatii de
functionare, precum si orice modificare a valorii parametrilor
constructivi sau functionali n afara limitelor impuse de documentatie.
Defectiunea apare ca o consecinta a evenimentului defect.
ISO-8402 defineste termenul defect ca fiind Situatia de nesatisfacere
a conditiilor de utilizare prevazute.
Evenimentul fizic defect reprezinta o imperfectiune fizica a unui
element al
sistemului sau un factor extern care antreneaza o functionare eronata
permanent, temporar sau intermitent.
Eroarea este un simptom al unui defect, fiind cauzata de prezenta
uneia sau mai multor defectari.
Defectiunile apar datorita unor greseli de conceptie (proiectare),
executie, exploatare, ntretinere sau din alte cauze.
Defectele de conceptie sunt cel mai greu de nlaturat dupa construirea
integrala a sistemului. Defectele de fabricatie sunt cauzate de
nerespectarea documentatiei sau utilizarii unor materiale si materii
prime necorespunzatoare, cele de exploatare datorita nerespectarii
prevederilor documentatiei de exploatare, de exemplu depasirea clasei
de ncarcare a unui pod voit sau din ignoranta. Defectiunile datorate
ntretinerii pot apare din cauza unui nivel
necorespunzator de calificare a celor care se ocupa de ntretinere, a
lipsei fondurilor necesare sau a unor erori umane voite.
De asemenea pot apare defecte inerente datorita unor procese
naturale de uzura, mbatrnire a materialelor, coroziune sau eroziune.
Mai pot fi generate defecte din cauza unor evenimente exceptionale
care se iau n calcul numai cu o anumita probabilitate: cutremure cu o

intensitate mai mare dect cele luate uzual n calcul, inundatii

catastrofale, accidente de circulatie etc.

9. Termeni uzuali legai de fiabilitate definiii

n domeniul fiabilitatii se utilizeaza curent termeni precum: timp de
buna functionare, durata de viata, redondanta, mentenanta,
mentenabilitate, disponibilitate.
Timpul de buna functionare reprezinta intervalul de timp dintre
doua defectari
succesive. Pentru elementele nereparabile acesta coincide cu durata
de viata.
Se impun doua cazuri speciale:
pentru elementele nereparabile care functioneaza o singura data si se
nlocuiesc, se consuma sau se distrug prin functionare, nu se poate asocia
notiunea de fiabilitate cu notiunea de timp. Pentru acestea se poate folosi
doar probabilitatea de buna functionare.
Uneori, pentru sistemele cu functionare discontinua (automobile, relee
etc.),
timpul de buna functionare se exprima mai corect prin alte unitati de
masura dect cele de timp. De exemplu prin distanta parcursa, numar de
cicluri de functionare etc. Pentru un pod se poate utiliza numarul de treceri
(numarul de vehicule fizice).
Deoarece timpul de buna functionare pentru elemente de acelasi tip
este o variabila aleatoare se defineste si se foloseste frecvent notiunea
de timp mediu de buna functionare.
Durata de viata reprezinta reprezinta durata de utilizare pna cnd
parametrii
elementului / sistemului ajung n limite care nu mai justifica repararea.
Aceata se mai numeste si resursa sistemului. Deoarece este o variabila

aleatoare se poate defini si resursa medie. Pentru dispozitivele

nereparabile durata medie de viata se suprapune peste timpul
mediu de buna functionare.
Cresterea fiabilitatii unui sistem presune existenta unor rezerve sau
elemente suplimentare. Aceasta poarta numele de redundanta. n
domeniul constructiilor aceasta se ntlneste adesea sub denumirea de
rezerva structurala.
Totalitatea actiunilor tehnice si organizatorice care au ca scop
mentinerea sau restabilirea unui sistem, astfel nct sa functioneze n
conditii date pe durata de viata prevazuta, se numeste mentenanta.
n procesul de mentenanta trebuie sa fie cuprinse lucrari de prevenire,
depistare,
corectare si nlaturare a defectelor si efectelor lor.
Mentenabilitatea este probabilitatea ca o actiune de mentenanta,
pentru un element afat n conditii de utilizare date, poate fi efectuata
ntr-un anumit interval de timp, cnd mentenanta este realizata n
conditii date, folosind proceduri si resurse date.
Disponibilitatea este un criteriu de performanta si masoara gradul n
care un sistem este n stare functionala la un anumit moment. Prin
definitie, disponibilitatea este probabilitatea ca un
element/component/sistem, exploatat n conditii date, supus unui
proces de mentenanta corespunzator, sa nu fie defect sau n proces de
reparare la momentul dat. n principiu disponibilitatea este cu att mai
ridicata cu ct fiabilitatea este mai ridicata dar si cu ct
mentenabilitatea este mai ridicata.

10. Factori de siguran. Abordarea determinist

Traditional, evaluarea riscului de defectare a unei structuri se face pe
baza factorilor de siguranta (eng. factors of safety), dezvoltati din
experienta anterioara pe baza opiniei expertilor pentru sistemul
considerat si factorii de mediu anticipati.
Conventional, se proiecta si se verifica raportul dintre ceea ce se
presupunea a fi valorile nominale ale capacitatii

si solicitarii

De exemplu, daca efortul unitar admisibil este 2700 daN/cm2 si

solicitarea maxima calculata este de 1700 daN/cm2 atunci factorul de
siguranta asa cum a fost definit mai sus este de 1,58.
Podul se considera ca functionnd satisfacator daca factorul calculat
este mai mare dect o valoare minima prescrisa, valoare considerata
din experienta practica. Daca factorul de mai sus (1,58) este mai mic
dect cel prescris si se considera intolerabil atunci se iau masuri n
consecinta. Daca ne afam n faza de proiectare atunci se reface

proiectul iar daca sistemul este deja sub trafic trebuie sa se nchida
podul si sa se treaca, dupa caz, la repararea, consolidarea sau chiar
nlocuirea lui.
Modele de abordare a indicilor de siguranta:

11. Factori de siguran. Abordarea statistic

Att solicitarea ct si rezistenta materialului sunt, de fapt, variabile
aleatoare care, la un moment dat, sunt caracterizate printr-o anumita
distributie a valorilor descrisa de o functie de distributie a probabilitatii.
Valorile nominale ale capacitatii
si solicitarii
nu pot fi determinate
cu certitudine si nici raportul lor. A fost de aceea folosit un factor
centrat de siguranta definit ca:

Unde
sunt valorile medii ce se calculeaza din
datele
experimentale si din investigatiile n teren.

 Practica uzuala a impus utilizarea unor valori nominale definite prin

folosirea mediei si deviatiei standard. Astfel se foloseste o valoare
nominala

a capacitatii mai mica dect valoarea medie de forma:

si o valoare nominala a solicitarii

forma:

mai mare dect cea medie de

Unde hc si hd reprezinta numarul de unitati sigma pentru fiecare functie

corespunzatoare.
Corespunzator se poate calcula:

12. Indicele de siguran

Daca, n conformitate cu distributia probabilitatilor, valoarea maxima a
solicitarii este mai mare dect valoarea minima a capacitatii atunci
cele doua distributii se vor suprapune si probabilitatea de defectare va
fi diferita de zero.
O modalitate de a evalua aceasta probabilitate este de a considera
diferenta dintre capacitate si solicitare numita si interval de siguranta
(safety margin):
Probabilitatea de defectare este asociata cu acea proportie a
distributiei ce corespunde lui
Datorita usurintei cu care se poate manevra s-a adoptat o noua
masura a adecvarii unui sistem care este indicele de siguranta definit
ca numarul de unitati sigma cuprinse n intervalul de siguranta:

 Indicele de siguranta este inversul coeficientului de variatie al

intervalului de siguranta:

n functie de capacitate si solicitare indicele de siguranta are forma:

Unde este coeficientul de corelatie dintre capacitate si solicitare:

pentru
o corelatie perfect pozitiva,

pentru o corelatie perfect negativa si

pentru functii perfect necorelate.

Pentru

ipoteza

capacitatea, deci

rezonabila

ca

solicitarea

nu

este

corelata

cu

se obtine:

n principiu, evaluarea fiabilitatii se face prin compararea indicelui de

siguranta calculat cu valorile considerate a fi adecvate, valori
obtinute din experienta anterioara cu structuri similare.

13. Fiabilitatea unui element

O sectiune a structurii podului n timpul functionarii este supusa unor
solicitari (fie ele eforturi sau momente). Pe de alta parte sectiunea
respectiva este capabila sa preia o anumita solicitare a carei valoare
este determinata de caracteristicile geometrice si fizico-mecanice.
Notnd generic cu Xa solicitarile si cu Xr rezistenta, putem scrie
relatia de
stabilitate cunoscuta:
Acesta este cazul ideal cnd structura este perfect masurabila si
elementele sale strict omogene, iar actiunile exterioare perfect
controlabile si masurabile. Evident un asemenea caz este exclus si att
actiunile ct si rezistenta se comporta ca niste variabile aleatoare.
Considernd actiunile sectionale si rezistenta sectionala ca fiind
variabilele aleatoare Xa , Xr . Ele vor fi caracterizate de indicatorii

si
de
functiile
densitatile de repartitie si respectiv functiile de repartitie.
Probabilitatea de functionare sigura:

Unde: Ps - probabilitatea functionarii sigure;

Pc - probabilitatea de cedare.
Distributia actiunilor si a rezistentei:

14. Evoluia n timp a fiabilitii unui element

Este inerenta materialelor folosite n realizarile tehnice o degradare
continua a caracteristicilor lor. Capacitatea de a face fata solicitarilor
scade permanent n medie. Pe de alta parte solicitarile medii cresc n
timp ca urmare a dezvoltarii tehnicii, stiintei si nivelului de trai.
Evolutia rezistentei si a solicitarilor:

Evolutia n timp a fiabilitatii. Distributia estimatorului de fiabilitate:

Unde:

- estimatorul fiabilitatii;

- valoarea medie a estimatorului de fiabilitate;

- functie de distributie a probabilitatii.

Dependenta fiabilitatii de mediul nconjurator:

15. Starea tehnic Definiii, concepte fundamentale

 Starea tehnica a sistemului pod reprezinta o evaluare a multimii

tuturor caracteristicilor sistemului tehnic pod surprinse la un moment
de timp si care coroborate cu infuenta mediului nconjurator determina
comportamentul prezent si viitor al sistemului din punctul de vedere al
scopului tehnic pentru care a fost construit.
Evident, o asemenea definitie, omite sau neglijeaza o seama de
aspecte:
este imposibil de contabilizat totalitatea caracteristicilor sistemului;
este greu de stabilit valoarea exacta a proprietatilor si de aceea se
accepta n
calcul o seama de aproximari;
este imposibil de modelat absolut exact comportamentul
materialelor
constitutive ale podului;
este imposibil de masurat cu exactitate actiunea factorilor externi
asupra
sistemului.
Starea tehnica a unui pod este deci o descriere cantitativa ce
aproximeaza descrierea calitativa a comportarii podului ca sistem n
momentul evaluarii si n perioada imediat urmatoare.
Starea tehnica nu trebuie confundata cu fiabilitatea care este o
probabilitate
calculabila n anumite limite de incertitudine.
O metoda curenta de descriere a starii tehnice a unui pod este
construirea unui indice de stare prin agregarea datelor privind
elementele individuale. Un astfel de indice se poate referi la
componente mai mari precum infrastructura, suprastructura, calea pe
pod sau la pod n ansamblu, ori chiar la un numar mai mare de poduri
sau reteaua de poduri n ansamblu.
Pentru stabilirea starii tehnice trebuie colectate si prelucrate un set de
date. Datele si analiza lor n vederea obtinerii unor indici de stare
tehnica trebuie sa ocupe un rol central n orice sistem de management
al podurilor. Analiza datelor trebuie sa fie bine planificata, proactiva,
altfel administrarea podurilor se transforma ntr-un proces de reactie
ad-hoc la situatiile de criza care apar n timp.
Scopul colectarii si analizei datelor este de:
a oferi un inventar al podurilor, elementelor podurilor, volumului de trafic
si al
altor caracteristici ale sistemului;
a refecta starea prezenta a elementelor podurilor;

a furniza o evidenta a lucrarilor efectuate, a impactului si costurilor lor;

a permite o predictie a deteriorarii, o previzionare a starii viitoare a
elementelor
Podurilor;
a prezice impactul diferitelor alternative de ntretinere / reparare;

a estima costurilor asociate cu diferite alternative pentru administratie,

utilizatori si terti;

a permite evaluarea efectelor diferitelor alternative asupra podurilor;

a optimiza alocarea resurselor.

Descrierea propusa pentru starea tehnica si depunctarile

corespunzatoare:

16. Clasificarea defeciunilor: dup variaia intrrilor/strilor

Dupa modul de variatie a intrarilor/starilor, exista doua tipuri de
defectiuni: bruste (instantanee sau inopinate) si progresive (n trepte).
Defectiunile bruste reprezinta rezultatul unei variatii abrupte n timp
a unuia sau a unor parametri ai sistemului. Exemple ar putea fi, ntre
altele, prabusirea sau deplasarea unei culei n timpul unui cutremur,
ruperea parapetilor de siguranta n timpul unui accident etc.
Defectiunile progresive rezultata din variatia lenta a parametrilor
datorita
coroziunii, mbatrnirii materialelor etc. Prin verificari periodice
trebuie sa se faca la timp evaluarea starii de degradare pentru ca cel
mai adesea defectiunile progresive evolueaza n defectiuni bruste.
Pericolul cel mai mare n acest caz este dat de necunoastere.

17. Clasificarea defeciunilor: dup raportul cu cauzele care leau generat

Dupa raportul cu cauzele care le-au generat, exista defectiuni: datorita
utilizarii necorespunzatoare, inerente, primare, secundare.
Defectiunile datorate utilizarii necorespunzatoare au drept
cauza nerespectarea prevederilor documentatiei de exploatare a
sistemului, precum si slaba calificare a personalului de ntretinere. Ca
exemplu, aplicarea de
vopsele necorespunzatoare pe partile metalice afate n aer liber,
vopsele care se desprind si nu asigura o protectie corespunzatoare la
coroziune.
Defectiuni inerente cauzate n general de existenta unor erori de
proiectare sau
de fabricatie. Se datoresc adoptarii unor solutii constructive
necorespunzatoare sau utilizarii unor materiale de calitate inferioara
(rezistenta redusa, stabilitate insuficienta a proprietatilor fizico-chimice
etc.).
Defectiuni primare sunt defectele care nu sunt generate de alte
defectiuni, ca de exemplu nfundarea unei guri de scurgere a apelor
pluviale.
Defectiuni secundare sunt generate ca urmare a existentei altor
defectiuni
(coroziunea metalului de armatura datorita infiltrarii apelor acumulate
din cauza nfundarii unei guri de scurgere).

18. Clasificarea defeciunilor: dup frecven

Dupa frecventa se pot defini defectiuni sporadice si cronice.

Defectiunile sporadice au o repetabilitate scazuta si o aparitie

ntmplatoare.
Defectiunile cronice apar cu regularitate n acelasi loc, pot avea
cauze multiple
de proiectare, de executie gresita sau de exploatare sistematic
eronata.
Daca repetabilitatea este sub 10% se considera sporadica
nesemnificativa; ntre
10-30% au importanta mica. Cu repetabilitate mai mare de 30% sunt
considerate cronice.

19. Clasificarea defeciunilor: dup gradul de reducere a

capacitii de funcionare
Dupa gradul de reducere a capacitatii de functionare se disting
defectiuni partiale si totale.
Defectiunile partiale sunt considerate anumiti parametri nu mai au
valorile care
sa asigure performantele impuse, fara ca sistemul n ansamblu sa
piarda capacitatea de functionare (degradarea stratului de acoperire
asfaltica care nu mai permite confort la o viteza mare a autoturismelor
dar nu mpiedica trecerea pe pod a unor convoaie cu gabarit mare).
Defectiunile totale conduc la pierderea capacitatii de functionare
(cedarea unei
pile).

20. Clasificarea defeciunilor: dup consecine

Dupa consecinte, defectele pot fi minore, majore si critice.

Defectiunile minore nu mpiedica functionarea (colmatarea rosturilor

de dilatare, nfundarea gurilor de scurgere a apelor, faiantarea
asfaltului caii de rulare pe pod). Pot si trebuie nlaturate imediat,
deoarece nu implica eforturi mari, dar pot conduce, n timp, la
defectiuni secundare costisitoare.
Defectiunile majore mpiedica corecta functionare a sistemului
(afuierea unei
pile care se poate prabusi; denivelarea caii de rulare pe pod/cuiburi de
gaina n cale).

 Defectiuni critice au consecinte periculoase, pot provoca distrugeri

de bunuri
sau pierderea de vieti omenesti (deplasarea platelajului n timpul unui
cutremur).

21. Clasificarea defeciunilor: dup volumul i caracterul

restabilirii
Dupa volumul si caracterul restabilirii, defectiunile se clasifica in:

dereglari, caderi, avarii.

Dereglarile apar la acele subsisteme care necesita ntretinere si
reglaje. Apar
datorita uzurii normale, greselilor de proiectare si executie sau unor
cauze accidentale. De exemplu suprapunerea, deteriorarea sau,
eventual, distrugerea aparatelor de tip pieptene de la rosturi datorita
modificarii pozitiei relative a celor doua elemente.
Caderile determina modificarea ireversibila a parametrilor unor
elemente sau
subsisteme. n general se nlatura greu si necesita nlocuirea
elementului defectat.
Avariile sunt defectiuni datorate unor erori grosolane de exploatare si
ntretinere sau ca urmare a unor calamitati naturale. Necesita timp
lung de refacere si cheltuieli mari de materiale si energie.

22. Clasificarea defeciunilor: dup uurina de depistare

Dupa usurinta de depistare, defectele pot fi evidente si ascunse.

Defectiunile evidente se descopera imediat, la un examen sumar,

dar remedierea nu este ntotdeauna usoara (ruperea unei grinzi).
Defectiunile ascunse sunt acele defectiuni greu de depistat si care
necesita metode de investigatii speciale, folosirea unor aparaturi
complexe, personal calificat si timp, astfel corodarea armaturilor,
deteriorare hidroizolatiei sub covorul asfaltic sunt exemple de defecte
ascunse a caror aparitie se evidentiaza prin semne indirecte.

23. Clasificarea defeciunilor: dup durata defeciunii

Dupa durata defectiunii, sunt defectiuni temporare, intermitente,

stabile.
Defectiunea temporara apare n anumite conditii si dispare fara
interventia

personalului de ntretinere, dupa ce cauzele care au generat-o dispar.

De exemplu acoperirea caii de rulare cu apa n cazul unor inundatii
catastrofale.
Defectiunea intermitenta este temporara si cu efecte evidente dar
uneori greu
de depistat.
Defectiunea stabila apare si nu poate fi nlaturata dect prin
repararea sau
nlocuirea elementului defect.

24. Clasificarea defeciunilor: relativ la durata de folosire

Relativ la durata de folosire a sistemului, pot apare defectiuni timpurii
(precoce), intmplatoare si de uzura (de mbatrnire).
Defectiunile timpurii apar la nceputul duratei de exploatare. Se
datoreaza
utilizarii unor greseli de proiectare, unor solutii constructive eronate
sau insuficient aprofundate sau unor defecte de fabricatie ori de
executie.
Defectiunile ntmplatoare apar pe timpul duratei utile de viata a
sistemului.
Aceste defecttiuni sunt de regula bruste si sporadice. Sistemul este cu
att mai fiabil cu ct numarul de defectiuni ntmplatoare este mai
mic.
Defectiunile de uzura sau mbatrnire apar in faza finala a utilizarii
sistemului,
elementelor sau produselor. Astfel de defectiuni apar, de exemplu, la
elementele supuse la oboseala.