-UNIVERSITATEA 1 DECEMBRIE 1918 ALBA IULIAFACULTATEA DE SOCIOLOGIE I ASISTEN SOCIAL

SPECIALIZAREA ASISTEN SOCIAL

Consilierea acordata familiilor care au in

componenta copii cu dizabilitati

PROFESOR: Andreea Cristina Schuster

STUDENT: MOLDOVAN (FAUR-MOLDOVAN) V. NADINA-MARIANA

Datorita dizabilitatilor de natura fizica sau mentala, aceasta categorie de clienti este izolata ca efect al
etichetarii, mentalitatilor si a dificultatilor pe care le intampina in integrarea in societate. Din acest punct de
vedere, consilierul trebuie sa fie informat in privinta conditiilor de mediu social in care traieste clientul cu
dizabilitati. Datorita perceperii distorsionate a persoanelor cu dizabilitati, caracteristicile anumitor cazuri
sunt generalizate de catre membrii comunitatii si atribuite tuturor persoanelor cu dizabilitati. Consecinta
consta in perceperea persoanelor cu dizabilitati ca fiind marcate de limite importante, altele decat cele care
decurg din problematica specifica.
Unul din obiectivele specifice ale consilierii persoanelor cu dizabilitati consta in decelarea influentelor
negative ale mediului si izolarea factorilor supraadaugati de nevoile reale, specifice, ale clientilor.Eficienta
in consilierea persoanelor cu dizabilitati este rezultatul cunoasterii de catre profesionist a urmatoarelor
aspecte:
- legislatiei, programelor, facilitatilor, resurselor specifice alocate acestei categorii de populatie;
- metodelor de diagnostic si de clasificare a dizabilitatilor;
- caracteristicilor diferitelor etape ale dezvoltarii si obstacole intampinate de persoanele cu dizabilitati;
- modelelor invatarii in cazul persoanelor cu dizabilitati si resursele necesare aplicarii acestora.
In cazul asistentei sociale destinate personaelor cu handicap, aplicarea modelelor de consiliere
trebuie facuta cu precautie, tinandu-se seama in primul rand de categoria handicapului in care se incadreaza
persoana.
Astfel, la persoanele cu handicap mental se pot aplica cu dificultate strategiile de inteventie bazate pe
teoria psihanalitica, din cauza lipsei de colaborare a acestora, determinate de nivelul intelectual scazut.
Situatia este complet diferita in cazul persoanelor cu handicapuri senzoriale, unde pot fi folosite cu succes
elemente din teoria psihanalitica, atat pentru evaluarea clientului, cat si in realizarea proiectului de
interventie in asistenta sociala. La persoanele cu handicapuri fizice este bine sa se tina seama in evaluare si
proiectarea procesului de ajutor, de sentimentul de inferioritate, combinat cu dorinta de putere accentuata
conform teoriei lui Adler. La persoanele cu tulburari de comportament, in urma aplicarii unor tehnici
psihanalitice, in cadrul interventiei se pot stabili o serie de cauze ale acestor tulburari in urma unei traume
complexe din copilaria subiectului.
Starile psihice posibile, prin care poate trece o persoana cu o anumita problema grava sunt: socnegare-manie-stare depresiva. Abordarea psihosociala lucreaza cu 5 principii:
1. Pastreza principiul freudian: unele sentimente si ganduri semnificative nu sunt constientizate
2. Presonalitatea este un sistem de forte fluid si dinamic care influenteaza comportamentul
3. Mecanismele defensive pot fi pozitive sau negative.
4. Simptomele sunt incercari adaptativede dezvoltare si rezolvare a unor conflicte interne
5. Nevrozele au origini sociale si sunt inradacinate in experienta individuala legata de relationarea cu
ceilalti.

Cauzele stresului prezentat de subiect pot fi determinate de:

-nevoile nesatisfacute in copilarie,-presiunile exercitate de mediu,-tensiunile care apar intre ego si superego,frustrarile determinate de handicapul fizic.

Asistenta sociala acordata familiilor care au in componenta copii cu dizabilitati

Copilul cu dizabilitati in familie
Deoarece familia este autoritatea naturala si institutia morala fundamentala atat la nivel personal, cat
si comunitar, asistenta sociala acordata individului cu dizabilitati este de neconceput fara asistarea
permanenta, in cunostinta de cauza a familiei. Parintii sunt factorii naturali decisivi in crearea confortului
fizic si psihic, in asigurarea premiselor pentru o viata sanatoasa, fara riscuri pentru copii. Asistenta sociala
acordata familiilor care ingrijesc persoane cu nevoi speciale depinde de caracterul, tipul si gradul
dizabilitatii.
Dizabilitatile motorii
Asistenta sociala trebuie sa-i asigure copilului cu disabilitate motorie posibilitatea de a se misca, de a
iesi dintre peretii propriei locuinte, de a cunoaste alte persoane decat membrii familiei. Asistentul social care
vine intr-o asemenea familie trebuie sa-si asume aceasta sarcina solutionand problema mijlocului de
locomotie, a mediului extrafamilial, a deplasarii la institutia medicala de recuperare educationala. Pentru ca
dezvoltarea generala a copiilor cu dizabilitati motorii sa decurga confrom normelor acceptate, asistentul
social are obligatuia de a forma atitudinea de sprijin efectiv pe care familia trebuie sa-l acorde copilului.
Familia trebuie sa acdepte dizabilitatea copilului ca o treapta spre ameliorarea situatiei. Gandirea
pozitiva a parintilor se transmite copilului, dandu-i incredere in fortele proprii si in rostul efortului. Aceasta
incredere se alimenteaza din micile, dar importantele victorii repurtate de copil asupra dizabilitatii sale.
Dobandirea sau redobandirea unor deprinderi igienice simple (spalatul, imbracatul, alimentarea) ii vor
asigura copilului un anumit grad de independenta si in plus il vor motiva sa pervsevereze pentru a obtine
rezultate si mai importante.
Asistentul social va instrui familia cum sa-l sprijine permanent pe copil, fara a lasa impresia de
tutelare excesiva. Atunci cand copilul nu este lasat sa faca singur unele lucruri el isi formeaza in
subconstient ideea ca nu este bun de nimic. In acest caz el devine dependent de parinti, iar atunci cand
acestia dintr-un motiv sau altul nu-i pot fi alaturi , persoana intra in stare de panica si disperare, stare care
nu poate decat sa-i faca rau.
Pentru o dezvoltare normala copilul are nevoie de comunicare cu semenii sai, fie cu aceleasi probeme
de sanatate ca el, fie diferite de el. Asistentul social este cel care va ajuta familia sa organizeze aceasta
comunicare, fiind puntea de legatura intre ea si punctele comunitare pentru copii si tineri, institutiile
culturale de agrement din comunitate. Familia si comunitatea au sarcina sa le ofere copiilor ratiunea de a
tinde spre dezvoltare, fiind stimulentul valorificarii potentialului lor. Aportul asistentului social nu se rezuma
la suportul acordat copilului pana la scolarizare. El necesita a fi monitorizat un timp indelungat, pana la
adaptarea sa fizica, sociala si profesionala. Asistentul social colaboreaza nu numai cu familia, dar si cu
pedagogii, personalul medical din scoala, spital fiind un factor de coordonare a masurilor intrprinse de
aceste institutii pentru ameliorarea starii copilului.

Dizabilitatile auditive
In aceasta situatie, rolul asistentului social se rezuma la indrumarea familiei spre institutia medicalarecuperativa care sa-i ajute sa-si valorificeaparatul vocal, precum si spre institutia de invatamant general si
profesional care sa-i acorde pregatirea necesara pentru a se descurca in viata singur.

Dizabilitatile de vedere
In cazul copiilor orbi, asistentul social va avea grija ca acestia sa frecventeze institutiile educationale,
unde vor invata sa scrie, sa citeasca sa se orienteze in timp si spatiu sa se descurce cu ocupatiile cotidiene
fara sprijinul familiei. De asemenea, persoanele nevazatoare trebuie sa fie sprijioniti sa invete o profesie care
sa-i aduca un venit suplimentar la pensia de invaliditatesi sa-i asigure comunicarea.
Dizabilitatile neuropsihice
Tulburarile neuropsihice genereaza crize profunde in relatiile sociale ale persoanei cu mediul
comunitar, familia, colegii de munca, etc. Pentru ca aceste crize sa fie depasite pana a deveni ireversibile,
este important ca problemele neuropsihice ale persoanei sa fie depistate la timp. Numai in acest mod
specialistii vor putea interveni fiecare in domeniul sau de activitate pentru a corijamaximum posibil devierile
comportamentale.
In aplicarea tratamentului medical, psihiatric si social, un rol determinant il are ancheta sociala, care
stabileste factorii ce au condus la imbolnavire. De elaborarea acestei anchete se ocupa aistentul social. Rolul
lui este greu de subestimat si in perioada post-spitalizare. Asistentul are grija ca atunci cand va fi externata
persoana sa revina intr-un mediu social prietenos.