UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

REFERAT

Student: Sorocianu Elena Gina

BUCURETI 2015
Planeta Mercur

Mercur este cea mai apropiata planeta de Soare, inconjurandu-l o data la

fiecare 88 zile. Luminozitatea sa variaza intre -2,0 i 5,5 in magnitudine aparenta,
dar nu este uor de vazut fiindca cea mai mare separare unghiulara (cea mai mare
elongatie) fata de Soare este de doar 28,3, insemnand ca se poate vedea doar
imediat dupa apusul Soarelui. In perioada 1974 - 1975, Mercur a fost studiata cu
ajutorul sondei Mariner 10, care a cartografiat doar 40 - 45 % din suprafata
planetei. Incepand din 2011, sonda spatiala Messenger orbiteaza in jurul planetei
pentru a-i studia compozitia chimica, geologia i campul magnetic.
Din cauza temperaturii si a dilatatiilor puternice aici nu exista viata.
In mitologia romana Mercur e considerat zeul comertului, calatorilor, echivalentul
roman al zeului Hermes, mesagerul Zeilor. Numele se datoreaza probabil miscarii
rapide a planetei.
Mercur e cunoscut din timpul sumerienilor (mileniul 3 inainte de Hristos). A
primit doua nume din partea grecilor: Apollo ca stea a diminetii si Hermes ca stea a
serii. Astronomii greci stiau totusi ca e vorba de un singur astru. Heraclit credea ca
Mercur si Venus orbiteaza Soarele, nu Pamantul.
Fizic, planeta Mercur este similara in aparenta cu Luna, fiind impanzita
de cratere. Ea nu are sateliti naturali si nici o atmosfera mai densa. Planeta are un
nucleu mare de fier care genereaza un camp magnetic de 100 de ori mai slab decat
cel al Pamantului. Temperatura la suprafata planetei Mercur variaza de la
aproximativ 90 K pana la 700 K, punctul subsolar fiind cel mai fierbinte si fundul
craterelor de langa poli fiind punctele cele mai reci.
Observatii inregistrate ale planetei Mercur dateaza din vremea sumerienilor,
in al treilea mileniu inaintea erei noastre. Romanii au numit planeta dupa zeul
mesager Mercur (in Grecia Hermes, in Babilonia Nabu), probabil datorita miscarii
aparent rapide pe cerul crepuscular. Simbolul astronomic pentru Mercur este o
versiune stilizata a capului zeului avand o palarie cu aripi, pe un caduceu, un antic
simbol astrologic. Inainte de secolul 5 i.Hr. astronomii greci credeau ca planeta e
formata din doua obiecte separate: una vizibila doar la rasarit si cealalta vizibila
doar la apus. In India planeta a fost denumita Buddha, dupa fiul Chandrei (al
Lunii). Culturile chineza, coreana, japoneza si vietnameza fac referiri la planeta
Mercur sub denumirea de Steaua apei, denumire bazata pe cele Cinci Elemente.
2

Mercur a fost vizitat de o singura naveta spatiala, Mariner 10. Ea a zburat de

trei ori, in 1974 si 1975. Doar 45% din suprafata a fost studiata si, din nefericire,
este prea aproape de Soare pentru a obtine imagini cu HST. Mercur are o orbita
puternic excentrica; la periheliu e la doar 46 milioane km de Soare dar la afeliu
este la 70 milioane Km. Periheliul are o miscare de rotatie foarte lenta. Astronomii
din sec.XIX au facut observatii foarte precise ale parametrilor orbitali ai lui
Mercur, dar nu i-au putut explica.
Diferentele minore dintre valorile obtinute si cele prezise au constituit o
problema un timp indelungat. Se credea ca o alta planeta (numita Vulcan) exista in
apropierea lui Mercur. Pana in 1962 se credea ca ziua" lui Mercur coincide cu
anul" sau ca se afla tot timpul cu aceeasi parte spre Soare, precum Luna fata de
Pamant. Presupunerea s-a dovedit a fi falsa in anul 1965 cand radarele doppler au
infirmat aceasta teorie. Se stie ca Mercur se roteste de trei ori in 2 ani. Mercur este
singurul corp din sistemul solar care are o rezonanta orbitala/rotationala cu o ratie
diferita de 1:1. Acest fapt si excentricitatea puternica a lui Mercur produce efecte
ciudate pentru un observator al suprafetei lui Mercur. La anumite longitudini un
observator vede Soarele rasarind si apoi i se pare ca acesta creste in diametru pe
masura ce se deplaseaza spre zenit. Acolo unde Soarele pare ca se opreste, efectul
se inverseaza si acum pare ca el descreste ca dimensiuni.
Toate acestea in timp ce stelele se misca de 3 ori mai repede pe cer.
Observatori aflati in alte locatii sunt martorii altor imagini, la fel de ciudate insa.
Temperatura pe Venus e usor mai ridicata dar foarte stabila. Mercur se aseamana
destul de mult cu Luna: suprafata sa e puternic afectata de cratere si foarte veche;
nu are placi tectonice. Pe de alta parte, Mercur este mult mai densa decat Luna
(5.43 gm/cm3 fata de 3.34). De fapt, densitatea Pamantului se datoreaza si
compresiei gravitationale. Fara aceasta, Mercur ar fi cea mai densa planeta din
sistemul solar. Asta indica prezenta unui nucleu de fier mai mare decat al
Pamantului. Stratul de silicat este destul de redus.
Mercur este una din cele patru planete telurice, insemnand ca este un corp
pietros, ca si Pamantul. Este cea mai mica dintre cele patru, cu un diametru de
4.879 km la ecuator. In compozitie are aproximativ 70 % metale si 30 % silicati.
Ca densitate Mercur este pe locul doi in Sistemul Solar, cu 5.430 kg/m3, densitate
cu putin mai mica decat cea a Pamantului
Densitatea mare a planetei Mercur poate fi utilizata pentru a descoperi detalii
despre structura sa interna. In timp ce densitatea mare a Pamantului rezulta partial
3

din comprimarea nucleului, Mercur este mult mai mic si regiunile sale interne nu
sunt atat de comprimate. Asadar, pentru ca sa aiba o densitate atat de mare, nucleul
sau trebuie sa fie mare si bogat in fier. Geologii estimeaza ca nucleul planetei
Mercur ocupa aproximativ 42 % din volumul sau (nucleul Pamantului ocupa
aproximativ 17 % din volumul sau).
Deasupra nucleului este mantaua care are 600 km grosime. Se crede ca in
trecutul planetei Mercur, un impact catastrofal a avut loc, fiind lovita de un corp cu
diametrul de cateva sute de kilometri care a catapultat o mare parte din mantaua
originala, rezultand o manta relativ subtire in comparatie cu nucleul ei mare, dar
exista si teorii alternative care sunt discutate mai jos.
Se crede ca planeta Mercur are o crusta in jur de 100200 km grosime. O
trasatura distinctiva a planetei Mercur este ca are foarte multe rifturi, unele
extinzandu-se pe sute de kilometri. Se crede ca acestea s-au format in timp ce
nucleul si mantaua planetei s-au racit si s-au contractat dupa ce crusta s-a
solidificat. Planeta Mercur are un continut de fier mai mare decat oricare alta
planeta majora din sistemul nostru solar. Mai multe teorii au fost propuse pentru a
explica metalicitatea mare a planetei. Cea mai acceptata dintre teorii este cea
conform careia Mercur avea de la inceput o proportie a metalo-silicatilor similara
cu meteoritii de condrita si o masa de aproximativ 2,25 ori mai mare decat masa
curenta, dar la inceputurile istoriei sistemului solar, planeta Mercur a fost lovita de
un planetoid avand aproximativ 1/6 din masa sa. Impactul ar fi indepartat o mare
parte din crusta si manta, lasand nucleul in urma. O teorie similara a fost propusa
pentru a explica formarea Lunii.
O alta teorie spune ca Mercur s-ar fi format din nebuloasa solara inainte ca
energia eliberata de Soare sa se stabilizeze. Planeta ar fi avut initial de doua ori
masa prezenta. Dar protosteaua s-a contractat, temperaturile in preajma planetei
Mercur puteau sa ajunga la 2.500-3.500 K, posibil chiar sa fi ajuns la 10.000 K. O
mare parte din rocile de la suprafata ar fi putut sa fie vaporizate la astfel de
temperaturi, formand o atmosfera de vapori de roca care ar fi putut sa fie dusi
mai departe de vantul solar.
O a treia teorie sugereaza ca nebuloasa solara a cauzat o forta de frecare cu
particulele din care se facea acretia planetei Mercur, ceea ce inseamna ca
particulele mai usoare s-au pierdut din materialul de acretie. Fiecare din aceste
teorii prezice o alta compozitie a suprafetei planetei si doua viitoare misiuni
spatiale, Messenger si BepiColombo vor face observatii si vor testa teoriile.
4

O analiza mai noua a datelor luate de Mariner dovedeste prezenta unei

activitati vulcanice recente. Dar e nevoie de date suplimentare pentru a confirma
aceasta ipoteza. Surprinzator, observatii ale Polului Nord al lui Mercur evidentiaza
prezenta ghetii in anumite cratere. Mercur are un camp magnetic redus ca
intensitate, cam 1% din cel al Pamantului. Mercur nu are sateliti.
Planeta Mercur este adesea vizibila cu ochiul liber.
Mariner 10, naveta americana de explorare, fara echipaj uman, lansata de
NASA in noiembrie 1973, devine prima naveta spatiala care a vizitat planeta
Mercur, trimitand pe Pamant imagini cu prim-planuri ale corpului ceresc, care de
obicei e intunecat, din cauza apropierii de soare. Mariner 10 vizitase cu opt
saptamani in urma planeta Venus, insa doar in scopul de a utiliza gravitatia acestei
planete pentru a o catapulta catre cea mai apropiata planeta fata de soare.
In cele trei vizite ale planetei Mercur, intre 1974 si 1975, naveta NASA a
facut imagini detaliate ale planetei si a reusit sa cartografieze aproximativ 35% din
suprafata acesteia.
Datele trimise de Mariner 10 au demontat teoria potrivit careia planeta nu se
invarte in jurul axei sale. De fapt, planeta are o perioada de rotatie foarte lenta care
se intinde de-a lungul a 58 de zile terestre. Mercur este o lume fara apa, fara aer,
care fie se incinge, fie ingheata, pe masura ce se roteste. Temperatura suprafetei
planetei Mercur variaza intre 800 de grade Fahrenheit, cand este cu fata spre Soare
si -279 de grade, cand este cu fata indreptata spre partea opusa. Planeta nu are nici
un satelit cunoscut, Mariner 10 fiind singura naveta spatiala creata de om care a
vizitat Mercurul pana in prezent.
Bibliografie:

Dictionnaire de l`Astronomie, Encyclopaedia Universalis, Albin Michel, ISBN 2-22610787-8

P. Humbert, De Mercure Pluton, plante et satellites, Albin Michel, Sciences

d'Aujourd'hui (1941)

Isaac Asimov, Mercure, la plante rapide, Flammarion, coll. Bibliothque de

l'univers , 1990 ISBN 2-08-161461-8

Peter Frances (diteur en chef), Le ciel et l'univers, ERPI, 2006, 512 p. ISBN 2-76131966-4
5

John Duncan, L'astronomie, Parragon, 27 mars 2007, 256 p. ISBN 978-1-4054-8914-0

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mercur_(planet%C4%83)#Bibliografie