You are on page 1of 57

Ca pe-o oarba-ncet te voi conduce

Inima-?i voi potrivi


Sa se-nfiga-ncet in raza lunii
Singur eu voi suferi
Ca
Nu
?i
Cu

pe-un orb de mina ma vei duce


te voi putea privi
va fi cu atit mai pura noaptea
cit nu ne vom iubi

Carnea alba-n noapte o sa cinte


Mu?chii-or sa se-ntinda lin
Ca un cor de suflete ce-s gata
Sa-?i ia zborul lor deplin
Marmura tacuta o sa sune
?easta cind ne-o vom izbi
Nu te teme,-i noaptea-n care
Singe nu se va ivi
Sala de gimnastica ne-a?teapta
Trupul cere zi de zi
Mai frumos sa facem trupul vie?ii
?i u?or ca-n prima zi
Cezar Ivanescu: Poeme
VINERI, 22 NOIEMBRIE 2013
* * *
! cum am putea fi ferici?i
cind intimpinam
?i binele ?i raul cu indiferen?a?
atita indiferen?a ca intr-o zi crapam
ni se sparge co?ul pieptului
de ris: sintem de ris
nevatama?i... ?i atit de departa?i
de tot ce se intimpla
cu destinul nostru
ca zeii !
Publicat de administrator la 20:57
e aceasta postare
Etichete: 1975, Cartea Romaneasca,
Cezar Ivanescu, Sala de gimnastica
lui Virgil Mazilescu
Publicat de administrator la 20:57
e aceasta postare
Etichete: 1975, Cartea Romaneasca,
Cezar Ivanescu, Sala de gimnastica
lui Virgil Mazilescu
Sala de gimnastica ne-a?teapta
Vom pa?i pe virfuri doar
Nimeni nu va ?ti ca-n noaptea asta
Vom veni in sala iar
Sala de gimnastica ne-a?teapta

Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr


Cezar Ivanescu, CR, Marin Preda, Rod, Rod III
(pretext muzical)
Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
Cezar Ivanescu, CR, Marin Preda, Rod, Rod III
(pretext muzical)

Vom pa?i pe virfuri doar


Nimeni nu va ?ti ca-n noaptea asta
Vom veni in sala iar
Publicat de administrator la 20:57 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: 1975, Cartea Romaneasca, Cezar Ivanescu, CR, Marin Preda, Rod, Rod III
Cezar Ivanescu, Sala de gimnastica (pretext muzical)
lui Virgil Mazilescu
Sala de gimnastica ne-a?teapta
Vom pa?i pe virfuri doar
Nimeni nu va ?ti ca-n noaptea asta
Vom veni in sala iar
in Rod III, Ed. CR, 1975
in Rod III, Ed. CR, 1975
Publicat de administrator la 20:31 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: 1975, Cartea Romaneasca, Cezar Ivanescu, Marin Preda, Rod, Rod III, Vi
rgil Mazilescu
! cum nu stiu manurile-ti sa ma-aline,
cum nu stiu trupul sa-mi zideasca tot
ca pe o casa buna pentru mine,
cum nu stiu manurile-ti, cum nu pot,
ca pe o casa buna pentru mine,
cum nu stiu manurile-ti, cum nu pot?
! de m-ai zidire tu cu a ta mana
m-ai face cum e Soarele de sfant
care-a lui dulce moarte isi aCezar Ivanescu: Poeme
VINERI, 22 NOIEMBRIE 2013
* * *
! cum am putea fi ferici?i
cind intimpinam
?i binele ?i raul cu indiferen?a?
atita indiferen?a ca intr-o zi crapam
ni se sparge co?ul pieptului
de ris: sintem de ris
nevatama?i... ?i atit de departa?i
de tot ce se intimpla
cu destinul nostru
ca zeii !
in Rod III, Ed. CR, 1975mana
numai de dragul tau prealuminand,
care-a lui dulce moarte isi amana
numai de dragul tau prealuminand !
! caci nu s-a mai vazut si niciodata
nu s-o mai naste-n totul necuprins
alta faptura pururi mai curata
ca tine, tu, Fecioara de ne-nvins,
alta faptura pururi mai curata
ca tine, tu, Fecioara de ne-nvins !
! si ingeri cad si cad din cer heruvii
orbiti de trupul tau cel harizmat,
au, ingeri, oare ea Regina nu vi-i,
voi, heruvimi, de ce-ati ingenuncheat ?
au, ingeri, oare ea Regina nu vi-i,
voi, heruvimi, de ce-ati ingenuncheat ?

! de m-ai zidire tu cu a ta mana,


m-ai face cum e Soarele de sfant,
numai lumina buna sa-mi ramana,
muritul trup pe cruce sangerand,
numai lumina buna sa-mi ramana,
muritul trup pe cruce sangerand !
Publicat de administrator la 20:28 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
MIERCURI, 3 APRILIE 2013
Gladiator
! imi pot schimba vestmintele
tonsura parului si armele
pot chiar parea un ins ca orisicare
ma ajuta enorm si fata mea,
comuna, poate fi a oricui,
nici distinctie aristocratica
si nici sigiliul acuzat al rasei :
un amestec : un pumn
nevolnic de tarina,
imi pot schimba si stilul de lupta
dar nu pot in nici un fel sa-mi schimb Destinul :
sa nu ma mint pe mine insumi
traim vremuri fara ambiguitati, la Roma,
(doar in privinta asta) :
fac parte dintre-acei ce-s insemnati
sa moara , sa-si dea duhul,
moartea mea e programul meu zilnic,
impartita pe ore, o masur si-o privesc in fata...
de n-ar veni imprevizibila
cum e memoria anilor mei de tinerete
cind plinsul in ungherul incaperii
ca o celula ma doboara...
unii, veniti din Orient
(acestia stiu sa faca tot ce-i fatal
comert al mintii si-o anume senzualitate)
imi sugereaza sa ma detasez
acesta-i jocul care-l joaca si Divinul,
iluminarea cugetului care vede totul
si bunatatea inimii care accepta :
accept si eu : cu mine insumi plin de cruzime !
Cezar Ivanescu
Publicat de administrator la 19:49 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: Cezar Ivanescu, Erudita Pietate, Gladiator
ROSARIUM (Agape)
! si-Aceea seamana cu tine
dar tu in veci n-ai s-o atingi,
si-Aceea seamana cu tine
cand ma primesti adanc in tine
cand uiti de tine si de mine
ma-aprinzi, ma mistui si ma stingi !
! si-Aceea seamana cu tine
si hierodulele din jur,
si-Aceea seamana cu tine
cand in lingoare dupa tine
tanjesc si nu mai sunt in mine
decat fara de glas murmur !

! si-Aceea seamana cu tine


dar tie n-am sa ti-o arat,
si-Aceea seamana cu tine
un vas de aur ca si tine
in unda vremii-mpins de mine
plutind prin vreme indarat !
! si-Aceea seamana cu tine
dar voua n-am sa v-o arat,
si-Aceea semana cu tine
cand eu ma uit mirat la tine
cu cel de-al treilea ochi si-n mine
ca pe un lotus ros te vad !
! si-Aceea seamana cu tine
si-n ea genunchele-mi indoi,
si-Aceea seamana cu tine
cand sufletul din nou in tine
ti-l regasesti Strein ca mine
din morti venind ca din lumine
dintai lumina Stelei Noi !
! si-Aceea seamana cu tine,
ea vecinic sta in fata mea,
si-Aceea seamana cu tine
Sotie Sfanta ca si tine
tinzandu-si sufletul spre mine
precum harfistele divine
si simt si tot ce simte ea !
! si-Aceea seamana cu tine,
imi spala trupul de otra ,
si-Aceea seamana cu tine
un lacrimarium ca si tine
care doar curatie tine
si strange-avere de la mine
doar din necuratia mea !
! si-Aceea seamana cu tine
si tu te-nchini si tu la ea
si-Aceea seamana cu tine
cand ma scoti cald si bun din tine
si ma lasi singur, eu cu mine,
ma lasi pe drum si-mi tocmesti bine
drumul meu drept pe Golgota !
! si-Aceea seamana cu tine
si tu te-nchini si tu la ea
si-Aceea seamana cu tine
care ma plangi si de pe tine
straiul ti-l rupi si ma-ngiulgi bine
si numa-n mila pentru mine
ti-i trupul invascut si-n tine
bea mila toata dragostea !
! si-Aceea seamana cu tine
si tu te-nchini si tu la ea,
si-Aceea seamana cu tine
si-Aceea seamana cu tine

si-Aceea seamana cu tine


si tu cu ea vei semana !
Cezar Ivanescu
Publicat de administrator la 19:12 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: Cezar Ivanescu, ROSARIUM (Agape)
JEU D AMOUR (In somno) (Glossa)
! dormeam subt Pomul Vietii, rainic Pomn,
cand s-a-ndurat in mine Sfantul Domn
si trupul de genune mi-a deschis
ranindu-ma adanc in somn si-n vis
si te-am pierdut, femeia mea, de cum
cu ochiul meu de rana te vazum,
streina sfanta precat Sfantul Domn
de-acum, de-acum numai in vis si-n somn,
izvoratoarea mea de crunt haviz,
de-acum, de-acum numai in somn si-n vis,
streina sfanta precat Sfantul Domn,
de-acum, de-acum numai in vis si-n somn !
Cezar Ivanescu
Publicat de administrator la 19:01 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: (In somno) (Glossa), Cezar Ivanescu, Jeu d Amour
JEU D AMOUR (Fecioarei Fericitoarei Sora Soarelui)
! cei care se iubesc n-au voie sa se vada,
sa-si uite Chipul lor, sa-si uite Sufletul,
cei care se iubesc n-au voie sa mai creada
ca-n veci vor sta din nou alaturea-ndestul,
cei care se iubesc n-au voie sa se vada,
sa-si uite Chipul lor, sa-si uite Sufletul !
! cei care se iubesc n-au voie sa se-ncreada
nici unul altuia, un suflet incredul
ca umbra altui chip in umbra-o sa le sada
sa-si uite Chipul lor, sa-si uite Sufletul,
cei care se iubesc n-au voie sa se vada,
sa-si uite Chipul lor, sa-si uite Sufletul !
! cei care se iubesc n-au voie sa se vada,
sa-si uite Chipul lor, sa-si uite Sufletul !
Cezar Ivanescu
Publicat de administrator la 18:47 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: (Fecioarei Fericitoarei Sora Soarelui), Cezar Ivanescu, Jeu d Amour
DUMINICA, 2 DECEMBRIE 2012
Jeu d Amour (Romeo si Julieta)
! atita doar, m-au fermecat
buzele tale, pelerine,
si-n somnul Mortii m-au culcat
cu tine-alaturea de mine,
si-n somnul Mortii m-au culcat
cu tine-alaturea de mine!

! mult ochii mei au lacrimat,


trupul lintoliu de suspine,
in Casa Mortii incuiat
cu tine-alaturea de mine,
in Casa Mortii incuiat
cu tine-alaturea de mine!
! cu ziduri ne-au inconjurat,
cu groaza, ura si cu line
vestminte line, in curat,
pe tine, suflet, si pe mine,
vestminte line, in curat,
pe tine, suflet, si pe mine!
! sa te trezesti nevinovat
cu singele-ti curgind in vine
funebru fluviu! Mortii dat
cu tine-alaturea de mine,
funebru fluviu! Mortii dat
cu tine-alaturea de mine!
! sa te trezesti
de toata Moartea
in somnul Mortii
cu tine-alaturea
in somnul Mortii
cu tine-alaturea

impresurat
care vine,
ne-au culcat
de mine,
ne-au culcat
de mine!

! atita doar au invatat


buzele tale sibiline:
ne-au omorit si ne-au culcat
cu tine-alaturea de mine,
ne-au omorit si ne-au culcat
cu tine-alaturea de mine!
!atita doar ne-au invatat,
atita stiu mormintii bine,
ne-au omorit si ne-au culcat
cu tine-alaturea de mine,
ne-au omorit si ne-au culcat
cu tine-alaturea de mine!
! neinceput s-a incheiat
totul si totul nu stim cine
l-a preursit si ne-a lasat
cu tine-alaturea de mine,
l-a preursit si ne-a lasat
cu tine-alaturea de mine!
! cine aici ne-a indrumat
fapturile-ne angeline?
ne-au omorit si ne-au culcat
cu tine-alaturea de mine,
ne-au omorit si ne-au culcat
cu tine-alaturea de mine!
! singur doar crinul inaltat
la gura Mortii inca tine
farmecul ce ne-a fermecat
pe mine, suflet, si pe tine,

farmecul ce ne-a fermecat


pe mine, suflet, si pe tine!
! singur doar crinul inaltat
petalele-si inchide-n sine
cu-un farmec ce ne-a fermecat
cu tine-alaturea de mine,
cu-un farmec ce ne-a fermecat
cu tine-alaturea de mine!
! poate ca sufletu-ti plecat
cu-al meu n-o sa se invecine
nicicind de-acum: ti-am sarutat
buzele tale pelerine,
nicicind de-acum: ti-am sarutat
buzele tale pelerine!
! fie deci binecuvintat
sicriul Mortii ce ne tine
caci pentru-o clipa te-am aflat,
aievea, suflete, pe tine,
caci pentru-o clipa te-am aflat
aievea, suflete, pe tine!
! in suferinta carnii-am stat
ca Moartea sa ma invenine,
sa-mi aflu sufletul, aflat
plin de parfum cum crinul plin e,
sa-mi aflu sufletul, aflat
plin de parfum cum crinul plin e!
Publicat de administrator la 17:11 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: 2011, Cezar Ivanescu, Erudita Pietate, Jeu d Amour (Romeo si Julieta), J
unimea
Jeu d Amour (Madrigal)
! tu esti, tu cea mai frumoasa,
ia-ma, ia-ma si ma du,
tu ma duci mereu acasa
ori ma duci spre Moartea tu,
tu esti, tu cea mai frumoasa,
ia-ma, ia-ma si ma du,
tu ma duci mereu acasa
ori ma duci spre Moarte tu ?
! tu, Printesa mea Copila,
eu sint Printul tau Copil,
du-ma-n Tara cea cu Mila
cum duci Maiul in April,
tu, Printesa mea Copila,
eu sint Printul tau Copil,
du-ma-n Tara cea cu Mila
cum duci Maiul in April !
! binecuvinteze Domnul
si Aprilie si Mai
si sa-ti privegheze somnul
Ingerul pe care-l ai,
binecuvinteze Domnul
si Aprilie si Mai

si sa-ti privegheze somnul


Ingerul pe care-l ai !
! binecuvinteze Domnul
si mai mult, cu mai mult har,
pe acei nascuti subt Pomnul
vietii-n luna lui Gustar,
binecuvinteze Domnul
si mai mult, cu mai mult har,
pe acei nascuti subt Pomnul
vietii-n luna lui Gustar !
! tu esti tu cea mai frumoasa,
ia-ma, ia-ma si ma du,
tu ma duci mereu acasa
ori ma duci spre Moarte tu,
tu esti, tu cea mai frumoasa,
ia-ma, ia-ma si ma du,
tu ma duci mereu acasa
ori ma duci spre Moarte tu ?
Publicat de administrator la 16:19 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: Cezar Ivanescu, Erudita Pietate, Jeu d'Amour (Madrigal)
DUMINICA, 26 AUGUST 2012
Jeu d'Amour (In somno)
! nimic nu se mai afla, numai vidul,
ca Brahma ma trezesc din somn inchis
in boala carnii mele; plinge zidul?
a fost, n-a fost? fiind va fi in vis
?i ce va fi cu moarte o sa fie,
tot trupul meu e-o rana ?i-i un semn,
in ochiul ranii mele, carne vie,
sa picuri, melodie, undelemn
in ochiul ranii mele, carne vie,
sa picuri, melodie, undelemn!
! Cetate mistuita-n foc de Limbul,
doar eu ramin fidelul tau amant
mai strajuind faptura ta ?i nimbul
pe mun?ii groazei, por?i de amiant,
ca Taurul la por?i de alabastru
?i ca heruvii cu vapai in miini,
Cetatea mea Iubita, Ochi-Albastru,
hrana mea dulce care ma amini,
Cetatea mea Iubita, Ochi-Albastru,
hrana mea dulce care ma amini!
! aici ma ?ii sa-?i strajuiesc fiin?a
?i pentru mine altfel nu vei fi
decit speran?a mor?ii ?i credin?a
angelicei in veci prietenii;
pazeasca-?i dar mai mult ca pe-o comoara
Pierduta lui Cetate, pur Inel
care-l va logodi a doua oara
cu Sufletul ?i carnea lui in el!
! cel Singur ?i Amar cu mini frumoasa
sa nu se plinga pururea, altcum
va fi-n pridvor de Moarte Luminoasa
dar sa-?i pazeasca moartea lui acum,

cel Singur ?i Amar cu mini frumoasa


sa nu se plinga pururea, altcum
va fi-n pridvor de Moarte Luminoasa
dar sa-?i pazeasca moartea lui acum,
va fi-n pridvor de Moarte Luminoasa
dar sa-?i pazeasca moartea lui acum!
! dar uneori adorm,
trudit is foarte,
visind te vad rizind ?i parca vom
fugi prin vis din moarte ?i din moarte
vom pogori din nou adinc in somn,
carnea de inger pe pamint se pierde,
Femeie-Copilandru, Prin? ?i Domn,
ca pe-un copil pierdut in iarba verde
m-ai omorit cu risul tau in somn,
ca pe-un copil pierdut in iarba verde
m-ai omorit cu risul tau in somn!
Cezar Ivanescu, Jeu d'Amour (In somno), Alte fragmente din Muzeon, Ed. Cartea Ro
maneasca, Bucure?ti, 1992
Publicat de administrator la 10:33 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: 1992, Alte fragmente din Muzeon, antum, Bucure?ti, Cezar Ivanescu, Ed.
Cartea Romaneasca, Jeu d'Amour (In somno), poem
VINERI, 3 AUGUST 2012
Agamemnon (Zile)
! si va adaug toata vlaga
si totusi sinteti zile rele
ale fiintei zile bolnave
zile fatidice
redemptiune si cainta
inanimat suride slava
suris (albastra epiderma)
al zeului golit de suflet
orice credinta se imparte
celeritate si cedare
(destrama intelesul carnii)
cohorte stranii de termite
acestui idol mort al Zilei
acestui ciine care latra
ii vindem ochii bani de aur
raminem fara de speranta
unui dezastru unei morti
cella Neantului acela
(cel care cumpara si vinde
cel care moare si traieste)
celeritate si cedare:
si-atunci simtim in felul nostru
ca sintem de prisos
ca sintem numai noi
sintem de prisos!
Publicat de administrator la 20:12 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: Agamemnon (Zile), Cezar Ivanescu, La Baaad, poem, Rod, vers alb
Agamemnon (Zile)
! mi-au orbit ochii
din aceasta tristete a zilei
voi numiti

un drept magnificenta
de-a ne fi stapini?
eu o numesc aceasta sare a marii
cu care-mi lustruiesc inima
aceasta frunza de cornalina
care-ti va strapunge somnul
cum cornul lunii: blum: thalatta !
! eu o numesc aceasta abhoratie
a bucuriilor maniabile
care ne vor lapida cu blindete
si in sfirsit o numesc acest miros
al meu nesuferit de ciine mergind
(ca de un lant legat) in jurul
acestei morti a dulcelui
domn al Mirmidonilor !
! stapine: daca nu esti latru Moartea
cu organul acesta protofizic
justitie: in balanta de aur a singelui
ecluzele apelor generale !
Publicat de administrator la 20:07 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: Agamemnon (Zile), Cezar Ivanescu, La Baaad, poem, vers alb
La Baaad
! ma trezesc adesea visind
urmatoarea scena: Baaadul
e asediat de intrusi : intr-o
cladire sint ultimul aparator
care mai rezista atacatorilor :
intr-un hol imens cu pardoseala
neagra gudronata
ca a unui platou de filmare,
inaintez cu o arma
automata in brate : citiva
intrusi trag in mine in
plin ; sint ciuruit,
cu ultimele puteri inaintez
insa si scuip pe fata primului
intrus indreptat spre mine
cu ultimul efort al
plaminilor un val de singe
care-i acopera toata fata :
nu m-am intrebat niciodata
daca este posibil ca un ins
ciuruit sa mai poata scuipa
un val imens de singe in
fata cuiva dar imaginea
in sine mi-a placut, s-a
implantat in mazochismul meu
de zile mari, si-mi
revine cu forta
reiterata a unui onanism
juvenil... fireste
aceasta este doar imaginea
centrala, pentru ca visul
in sine are variatiuni infinite,

scena aceasta fiind


cind punctul unui fatal
deznodamint, cind inceputul
unui calvar care
se continua cu... !
Publicat de administrator la 20:00 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: Cezar Ivanescu, La Baaad, poem
DUMINICA, 29 APRILIE 2012
Catre discipoli (IV)
Pentru Gabriela si Gelu
! i-am iubit pe cei ce m-au urit,
vecinic prigonit n-am omorit,
vecinic fara Tara, fara grai,
Sufletul meu Vecinic ma plingeai:
eu n-as vrea, n-as vrea sa mai traiesc,
frica mi-i ca doar te chinuiesc,
eu n-as vrea, n-as vrea sa mai traiesc,
frica mi-i ca doar te chinuiesc !
! Suflet de cind Lumea s-a-nceput,
Suflete cit Lumea si mai mult,
Suflet fara tara, fara grai,
Sufletul meu Vecinic ma plingeai:
eu n-as vrea, n-as vrea sa mai traiesc,
frica mi-i ca doar te chinuiesc,
eu n-as vrea, n-as vrea sa mai traiesc,
frica mi-i ca doar te chinuiesc !
Suflet care toate cele poti,
Lumea-ntreaga din titini s-o scoti
pina si pe Domnul poti sa-l schimbi,
de ce-n Trupul meu bolnav te plimbi?
Suflete, ti-i drag de trupul meu,
nu l-ai vinde nici pe Dumnezeu,
indurare-te-ai chiar si de el,
trupul meu ca pulberea la fel
dar urnind doar el, firav, din loc
Roata Legii, un virtej de Foc,
Suflet fara Tara, fara grai,
Sufletul meu Vecinic ma plingeai:
eu n-as vrea, n-as vrea sa mai traiesc,
frica mi-i ca doar te chinuiesc,
eu n-as vrea, n-as vrea sa mai traiesc,
frica mi-i ca doar te chinuiesc !
! azi cind stiu ca sinteti mai presus
decit Platon, Buddha sau Iisus,
oricare din Voi, discipol blind,
galaxii cu sufletul miscind,
oprind Soarele pe cer si-apoi
liberindu-l oricare din voi,
voi inlantuind ca intr-un streang
si Apocalipsa si Big Bang,
voi si voi raminere-ati mereu
pururea mirarea-n Dumnezeu,
azi va rogu spun cu plinsruga ,

parca n-as mai vie- si n-as mai vrea,


eu n-as vrea, n-as vrea sa mai traiesc,
frica mi-i ca doar te chinuiesc,
eu n-as vrea, n-as vrea sa mai traiesc,
frica mi-i ca doar te chinuiesc !
Publicat de administrator la 19:45 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: 1984, antum, Cezar Ivanescu, Catre discipoli (IV), poem
SAMBATA, 28 APRILIE 2012
Sutra XXIV (Tao)
Clarei
! acestea
versuri
ti le inchin tie
scrise la anii tai de-acum
cind eram ca Ingerul
si Moartea ma atingea
ca o de sine-a trupului lumina:
grijeste-te mai mult de Trup
ca singur el iti tine Sufletul
(si piere in veci fara urma!)
iar zeitatea il priveste
cu miile-i de ochi vineti:
e plin de plins cum numai o Fiinta
de bunatatea toata este plina!
Cezar Ivanescu
(postum)
Publicat de administrator la 22:12 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: 1990, Cezar Ivanescu, postum, Sutra XXIV (Tao), Sutrele muteniei
LUNI, 9 APRILIE 2012
Doina
! azi mi-s iara bolnav, azi mi-s iar bolnav
zac intins ca mortii in sicrie,
pleoapele mi-s grele si s-asaza prav
peste mina-mi care nu mai scrie,
pleoapele mi-s grele si s-asaza prav
peste mina-mi care nu mai scrie !
! trup al meu tu numa suferinta-mi dai
aura mea vinata ma-ncercuri,
numa tu ma mingii, numa tu ma mai
cu-ale tale sfinte minuri verguri,
numa tu ma mingii, numa tu ma mai
cu-ale tale sfinte minuri verguri !
! jumatate bunu-s, jumatate nu-s
bune-s inima si mina stinga,
cind te-am dus pe brate, cind de tot m-am dus
lasind singur trupul tau sa plinga,
cind te-am dus pe brate, cind de tot m-am dus
lasind singur trupul tau sa plinga !
! jumatate bunu-s, jumatate nu-s
bune-s inima si mina stinga,
ma rog de-a mea Steaua, Steaua-n ceriuri, sus,

o sa plinga si o sa se stinga,
ma rog de-a mea Steaua, Steaua-n ceriuri, sus,
o sa plinga si o sa se stinga !
! azi mi-s iara bolnav,
zac intins ca mortii in
pleoapele mi-s grele si
peste dreapta mina mea,
pleoapele mi-s grele si
peste dreapta mina mea,

azi mi-s iar bolnav


sicrie,
s-asaza prav
Marie,
s-asaza prav
Marie !

! trup al meu tu numa suferinta-mi dai,


chip al meu de moarte te inneguri
numa tu ma mingii, numa tu ma mai
cu-ale tale sfinte, minuri verguri,
numa tu ma mingii, numa tu ma mai
cu-ale tale sfinte minuri verguri !
Publicat de administrator la 20:41 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: azi mi-s iara bolnav, Cezar Ivanescu, Doina, Erudita Pietate, La Baaad
VINERI, 20 IANUARIE 2012
Jeu d Amour (Descintec)
! pentru ce tu, Suflete
sa te-atinga minile
care numa rana-ti fac,
care blinde te prefac
in izvor de plinsete?
! pentru ce tu, Soare Sfint,
iti lasi fata pe pamint
s-o-ntunece florile
s-o manince ierbile
leganate de-un mormint?
! pentru ce tu, Dumnezau,
lasi sa-nnegur chipul tau
cu negura si ceturi
sa-ti fac fata ta de creturi
cum ti-ar fi de lume rau?
! pentru ce tu, Suflete,
sa te-atinga minile
care numa rana-ti fac
care blinde te prefac
in izvor de plinsete?
! pentru ce sa suferi iar
trupul meu de chihlimbar?
ardere-ai numai de foc
cu Mortita la un loc
si cu Soarele zadar !
Publicat de administrator la 18:49 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: Cezar Ivanescu, Jeu d Amour (Descintec), poem
DUMINICA, 20 NOIEMBRIE 2011
Ecpyrosis
! Pamantule, Tu, Maica mea, si voi,
Femei ale Pamantului
care m-ati leganat in pantece,
arde si arde si Sufletu-mi frige

Sufletul meu stralucind


mai stralucitor
decat o mie
de miliarde de sori,
arde si-n veci nu se mistuie
de o mie de miliarde de ori,
Carnea mea cu ochii sfaraitori!
Publicat de administrator la 17:19 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: Cezar Ivanescu, Ecpyrosis, poezie postuma
Feerie aux mains coupes
! in vis vin oameni mici.
mici-omuleti ca libelulele
si fura incaltarile
imi fura
incaltarile
si-apoi mai mici dispar
prin gaura de soareci. si
cu-acest vis rizibil ies
din vis: si trec prin pacla
somnului spre tine: inger
enorm de teracota:
si-ntind mainile: si-mi
scapa plutind departe:
le zaresc in zare:
din mila ma cuprind
(Venus din Milo)
fara de brate
si cant la un pian
divin fara de clape
un clavecin: si-o harfa:
plang mainile plecate
de acasa: acuma sigur
cumpara din piata
sacose-ntregi de proaspete
surasuri gingase delicate
obviente: si betigase
parfumate: vii din China
sau din Hong-Kong?
aduci un cap de Buddha
cutii de lemn din lemnul
care inveleste Moartea
ca-ntr-un parfum de mosc:
esti? cine esti
acel care-mi aduce
mainile la buze si le
saruta? n-or sa se-ntoarca
la mine niciodata
ca slugile acelea credincioase
jignite maltratate-ndepartate
de casa parinteasca de mosie
cand vine arendasul
si le schimba
cu-ale lui curve iuti
dar iuti la treaba !
Publicat de administrator la 17:11 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: Cezar Ivanescu, Feerie aux mains coupes
DUMINICA, 14 AUGUST 2011
JEU D AMOUR (Mandra-Marie)
! se reintoarce si dragostea mea,

se reintoarce la tine,
cum vine Sufletul ca Pasarea
si nu stiu de unde-mi vine,
se reintoarce si dragostea mea,
se reintoarce la tine,
cum vine Sufletul ca Pasarea
si nu stiu de unde-mi vine!
! Mandra-Marie si Santa Fecioafloare de Santa Marie,
cum vine Sufletul ca Pasarea
pe-o floare doar sa se tie,
Mandra-Marie si Santa Fecioafloare de Santa Marie,
cum vine Sufletul ca Pasarea
pe-o floare doar sa se tie!
! Pasare care cu-aripa ai scris
versul ce duce la Domnul,
spune-mi-l, spune-mi-l numai in vis,
spune-mi-l numai in somnul,
Pasare care cu-aripa ai scris
viersul ce duce la Domnul,
spune-mi-l, spune-mi-l numai in vis,
spune-mi-l numai in somnul !
Publicat de administrator la 08:57 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: (Mandra-Marie), Cezar Ivanescu, Jeu d Amour
SAMBATA, 26 MARTIE 2011
CATRE DISCIPOLI (CSCIX) (Catabasa)
Pentru Gelu Alecu
In mine, Doamne, esti
te culc pe rana mea,
eu insumi sunt Acel,
Acela si-Aceea
! al cui eu, Doamne, sunt daca al Tau nu mi-s?
de ce la Tine vin, daca nu m-ai trimis?
spre tine sufletul de nufar luneca,
sufar lumina Ta care ma-ntuneca,
ignobil si cazut in apa de otra-,
capul taiat si mut, asta e floarea mea,
la Tine, Doamne, vin doar cu o floare-n mani
dar Tu nu ma primesti, Tu vecinic ma amani,
cand, Doamne, Ti-am gresit, sau poate mi-ai gresit,
fara de mine Tu sa stai in cer cumplit?
sa-mi umpli sufletul cu-amraciune grea,
sa nu pot sa Te-alin, Doamne, cu mana mea
sa nu pot sa Te-adorm, tu, Trezitorule,
de Tine sa ma-ndur, Induratorule,
ca un Copil Divin cu Tine sa ma joc,
sa-ti misc din bezna mea vartelnita de foc !
! ma reintorc mai mult, de Tine neprimit,
din sila mea sa-Ti storc un aur izbavit,
din greata mea sa-Ti nalt la ceruri Osana,
aproapele-mi sa-mbiu cu strainia mea !
! ia-mi, Doamne, iara tot, sa nu mai pot lua,

abis de groaza da-mi, sufletu-mi sa-Ti pot da,


crucifica-mi iar, sa pot sa Te ador,
Cerul meu nesfarsit neatins de nici un nor !
! sfarama-mi oasele manii cu care scriu,
buzele-mi coase-le cu sange de cel viu,
subt pasii celor morti, fa-ma doar pulbere,
in bezna cat ii porti sa nu mai sufere,
de-acuma liberat, is lacom doar sa port,
Crucea Celui Sfarsit si Rasa celui Mort,
Celui trezit si Ce-, si Celui ce nu vrea
cu-n pas al inimii sa-atinga Nirvana,
Tu, Doamne, cel mai sus, eu, Doamne, pre cat pot,
eu, Doamne, cel mai jos, vedeare-te-as de tot !
! a cui e, Doamne,
a cui, frantura ast de viers,
cand eu-s al nimarui Tot Timpul ce l-am mers,
al nimanuia esti, Tu, Doamne, daca esti,
eu ochii mi-i inchid daca nu ma privesti,
al nimaruia esti, Tu, Doamne-n Ceriuri Domn,
daca nu ma privesti macar cazut in somn,
ca dorm precum acel pe care il arunc
din mine, poate El, izbavitorul Prunc,
asa dormire-as veci, amutitoru-mi Domn,
cu ochi inchisi si reci, tainul meu de somn...
trezire-ne-om !
Publicat de administrator la 19:43 Un comentariu: Linkuri de intoarcere catre ac
easta postare
Etichete: Cezar Ivanescu, CATRE DISCIPOLI (CSCIX) (Catabasa)
DUMINICA, 2 IANUARIE 2011
DOINA (Straina)
! inima mea azi nu te mai vrea,
ia-mi cu tine tineretea mea,
lasa-ma aice sa ramin
si fara de tine si batrin,
lasa-ma aice sa ramin
si fara de tine si batrin !
! ca sa-mi iert ca mult mi-ai fost draga,
lasa-mi numa pine da neagra,
noaptea s-o maninc fara sa vad
asteptind urgie si prapad,
noaptea s-o maninc fara sa vad
asteptind urgie si prapad !
! singur sa ma bucur ca ma-ntomn,
sa-mi ud buzele numai in somn
cu sarata lacrima, saraochiul meu sa plinga, daca vrea,
cu sarata lacrima, saraochiul meu sa plinga, daca vrea !
! ochiul meu sa plinga fara zor
cum plinge-n padure un izvor
singur de cind Lumea s-a-nceput
nici macar de Dumnezau stiut,
singur de cand Lumea s-a-nceput
nici macar de Dumnezau stiut !
! viersul meu sa-l cinti numai noaptea,

si din sapte numa-ntr-a saptea,


lasa ziua cum e, daca vrei,
ca-i ajunge rautatea ei,
lasa ziua cum e, daca vrei,
ca-i ajunge rautatea ei !
Publicat de administrator la 17:36 Un comentariu: Linkuri de intoarcere catre ac
easta postare
Etichete: 1983, Cezar Ivanescu, Doina, Doina (Straina), Editura Cartea Romaneasc
a, poezii, volumul Doina
SAMBATA, 1 IANUARIE 2011
JEU D AMOUR (Juruinta)
! Imparatia mea de azi,
atinge-mi manuri si obraz
cu ochiul tau luminator
ca-n orice clipa pot sa mor !
! Sufletul meu reinviat
in manuri astazi ti l-am dat
precum ai da un mar cretesc
de-aceea-ti zic si tanguiesc:
cand nu te-oi mai iubi deloc
cu mana mea am sa-mi dau foc
sa-mi aminteasca focul cum
ardeam in ceasul de acum,
cand nu ma vei mai iubi tu
ti s-o aprinde parul cu
numai cu gandul ca te-ating
cu mani de flacari ce se sting !
Publicat de administrator la 16:13 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: Cezar Ivanescu, Jeu d Amour, JEU D AMOUR (Juruinta), Juruinta, Imparatia m
ea de azi
LUNI, 27 DECEMBRIE 2010
Doina (Pune-i-as, i-as pune gurii lacat)
!
! pune-i-as, i-as pune gurii lacat,
pune-i-as si lacat si zavor
ca sa nu ma spuie pin la capat
cum atit fara de voie mor,
cum atit de fara nici o vina
cum atit de fara nici un rost;
pentru ce, Fiinta de Lumina,
bun numa de tras pe Roata-am fost?
pune-i-as, i-as pune gurii lacat,
pune-i-as si lacat si zavor
ca sa nu ma spuie pin la capat
cum atit fara de voie mor;
gura-mi insa spune de la sine,
zice, zice gura mea de zor,
nu se teme gura mea de mine
nici de-s crunt cu ea, nici blindior,
gura-mi insa spune de la sine
nici cu apa, nici cu vin n-o ud,
gurii mele Moartea-i face bine
ca pe gura altui o aud !
! gura mea, vedea-te-as sarutata

doar de foc, la foc, numa de foc


si cenusa-n site strecurata
doar de minuri fara de noroc,
daca nu poti tace cu tacerea-ti
daca tot nu ne mai izbavim,
buze doua-a gurii mele erati
inde voi iubite-atit de lin,
azi e intre voi venin si ura
nu are una de alta loc,
gura mea vedea-te-as a mea gura
sarutata si numa de foc:
spune-atuncea gura strainie
cum traim aici si cum murim,
spune daca tot iti place tie,
daca tot nu ne mai izbavim,
spune otravita mea de gura
cum doar cu otrava ne hranim
fara nici o cuminecatura
sufletul spre moarte ni-l grabim !
! spune daca nu poti tace,
tace-as,
cum pravale Ziua peste noi,
Ziua-Aceea toata rautatea-si
scurge-n noi, otrava si puroi,
cum ne tinem palma peste gura
cind privim la Soare-n Rasarit
masurind ostirile de ura
Soarele de singe inrosit,
inrosit cu tine a mea gura
care toti de-au vrut-o te-au lovit,
spune fara mine, tu, singura,
scuipa singe si venin coclit:
cistigati sintem ca la belciuge
indragiti de-o sifilitica
Fiara care peste lume muge
Fiara cea Apocaliptica...
spune gura mea nesaturata
de muieri din tirg o mie trei
spune celei care-acasa-asteapta
ultimele vorbe daca vrei !
I N C H I N A R E
! cind acasa mort ti-oi veni tie
tu sa nu te sperii, sa nu plingi,
ochii tai, oglinzi de Venetie,
tot de nevenirea mea adinci,
pleoapa ta cea alba-vinetie
s-o cobori si sufletul sa-ti stringi,
cind acasa mort ti-oi veni tie
tu sa nu te sperii, sa nu plingi
pleoapa ta cea alba-vinetie
s-o cobori si sufletul sa-ti stringi !
! tu, camasa lui Hristos, camasa,
ca-ntr-un leagan iara sa ma culci,
ca pe pruncii negraiti ma-nfasa
tot in alintare si in giulgi,
Maica mea de suferinti frumoasa
toate-a tale-s sfinte si sint dulci,

tu camasa lui Hristos camasa


ca-ntr-un leagan iara sa ma culci,
ca pe pruncii negraiti ma-nfasa
tot in alintare si in giulgi !
Publicat de administrator la 14:12 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: Cezar Ivanescu, Doina, Doina (Pune-i-as, i-as pune gurii lacat)
Copilaria lui Ario Paradis
! ca sa-mi descopar fata din tristetea
din groaza de-a o fi pierdut pe-aceea
numita Nenumita
tu, du aceasta cruce
cu trupul tau cel alb
(ce drag mi-a fost, ce drag mi-e inca, Doamne !)
cum ai lua un lucru de nimica
un vas lipsit de trebuinta
ori cum ti-ai stringe paru-n agrafe
fara sa bagi de seama
ia-mi viata
si mi-o poarta
vorbind cu ea de mine
cu gura ta
fa iar
de fragezimea gurii tale
sa-atirne viata mea
Maria,
ca-s un mort !
Publicat de administrator la 13:59 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: Copilaria lui Ario Paradis
Jeu d'Amour (Eu insumi...)
! eu insumi cu-mpletitele fringhii
si lanturi bune viata mi-am legat,
precum odinioara in cimpii
in iarba verde caii pe-nserat,
in zori, cind soarele se inalta,
copitele la cai le dezlegam,
prin roua noptii care stralucea
ca ingerii sfiosi ingenuncheam!
! fringhii de aur, lanturi de argint
azi mi-au patruns adinc in carnea grea,
cu aurite rani azi ma mai mint,
rana de aur tineretea mea!
sa mai fiu tinar, liber ca un lup,
ce mina sfinta ma va dezlega,
sa-mi scot din inchisoarea-acestui trup
angelic sufletul care-mi murea?
Publicat de administrator la 12:06 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: Cezar Ivanescu, Jeu d'Amour (Eu insumi...)
VINERI, 17 DECEMBRIE 2010
Jeu d'Amour
Cind pomii infloreau in Baaad
Atunci iubita mea m-a intrebat:

De ce cu moartea te-ndragesti mereu


Si nu vezi ce frumos e sinul meu?
Am ochi albastri si picioare lungi
Dar groaza inimii nu-mi mai alungi
Fara pacate lacrimez usor
Ca floarea nevazuta o sa mor!
Iubita mea de luna si de crin
Apa mea vie, blindul meu venin
Cararea mea de printre vii si morti
Cetatea mea frumoasa, fara porti
Oglinda mea de aur minunat
Timpul s-a dus si pomii-au lepadat
Fara cainta trupul lor cel sfint
Si-acum ii pleaca toamna la pamint
Acum te voi iubi si eu intii
Te vad din crestet pina la calcii
Frumoasa esti ca moartea si mai mult
Ca muzica si raiul cel ocult!
Publicat de administrator la 19:38 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: 1975, Cezar Ivanescu, Editura Cartea Romaneasca, Jeu d'Amour, Rod III
LUNI, 6 DECEMBRIE 2010
Jeu d'Amour (Haritele)
! invata-te din nou sa-nduri
apropierea, departarea;
de dragul blindei ei fapturi,
invata-te din nou sa-nduri
invata, suflete, -ndurarea!
! cu minurile-abia-nconjuri
aura ei si rasuflarea,
prin murmurul preastinsei guri
sufletul tau ti-l tot murmuri,
suflete, -nvata-nmurmurarea!
! de-acum ca ingerii de puri,
ca floarea crinului, ca floarea,
printre ai mortii negri muri
spiritualele fapturi
ne luminam cu innoptarea!
Cezar Ivanescu
Publicat de administrator la 21:03 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: Cezar Ivanescu, Haritele, Jeu d'Amour
DUMINICA, 5 SEPTEMBRIE 2010
Agamemnon (Zile)
! o intimplare
la fel cu celelalte
(putin mai absurda)
e si moartea noastra
pe care-o acceptam
in cele din urma
pentru ca altfel viata
nu ne-o putem inchipui:

si mortii doriti intr-atita


cu mina absentei
celei mai pure
isi incing in jurul fruntii
atributul imortalitatii:
vecinic dornic
sa-si oglindeasca fata
sufletul nostru
cere moartea
in fiece noapte !
Publicat de administrator la 10:39 Un comentariu: Linkuri de intoarcere catre ac
easta postare
Etichete: Agamemnon (Zile), Cezar Ivanescu, Rod
VINERI, 21 MAI 2010
Rosarium (Stella Maris)
! ma rog tie, Sfinta Fecioara,
imi sint mie prea grea povara,
luminat de tine, straluceo,
poate un an-doi oi mai duce-o,
luminat de tine, lumina,
ca sa pot muri fara vina,
luminat de tine, lumina,
inima de toti mi-i straina !
! ma rog tie sfinta si sfinta
trupusorul mi-l inmorminta,
cu minurile-ti de tamiie
osicioarele-mi le mingiie,
luminat de tine, lumina,
ca sa pot muri fara vina,
luminat de tine, lumina,
inima de toti mi-i straina !
! numai tu vezi ce nu se vede
numai tu crezi ce nu se crede,
numai tu-mi vezi inima moarta,
trupul care-abia o mai poarta,
luminat de tine, lumina,
ca sa pot muri fara vina,
luminat de tine, lumina,
inima de toti mi-i straina !
! luminat de tine straluceo,
poate un an-doi oi mai duce-o,
dar ma rog cu toata fiinta
mintuie-mi de-acum suferinta,
luminat de tine, lumina,
ca sa pot muri fara vina,
luminat de tine, lumina,
inima de toti mi-i straina !
! lumineaza-mi inca si inca
tu in ceruri rana adinca,
frumusete sfinta si rana,
tu, Fecioara fara prihana,
luminat de tine, lumina,
ca sa pot muri fara vina,
luminat de tine, lumina,
inima de toti mi-i straina !

4 Cezar Ivanescu
Publicat de administrator la 21:38 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: Cezar Ivanescu, Rosarium (Stella Maris)
JOI, 15 APRILIE 2010
Jeu d'Amour (Mure de padure)
! sunt mure coapte ele sunt, sunt mure de padure
ca noi insingurate crunt, fara de rost singure,
sunt mure coapte ele sunt si-o sa le bata bruma
ca noi insingurate crunt, fara de rost de-acuma,
sunt mure coapte ele sunt si-o sa le bata bruma
ca noi insingurate crunt fara de rost de-acuma!
! sunt mure coapte ele sunt, sunt mure de padure,
rogu-te, Doamna, roaga-te de mina-ti sa se-ndure
si culegind la ruga ta si ruga mea sa fure
ca de pe cruce-un rastignit cite un rug de mure,
si culegind la ruga ta si ruga mea sa fure
ca de pe cruce-un rastignit
cite un rug de mure!
! sunt mure coapte ele sunt, sunt mure de padure,
rogu-te, Doamna, roaga-te de gura-ti sa se-ndure
si sa le-asemuie-n cuvint trupsorul ce se fringe
cu purpura imperia- si perlele de singe,
si sa le-asemuie-n cuvint trupsorul ce se fringe
cu purpura imperia- si perlele de singe!
4 Cezar Ivanescu
Publicat de administrator la 23:35 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: Cezar Ivanescu, Jeu d Amour, Jeu d Amour (Mure de padure)
MIERCURI, 6 IANUARIE 2010
Fratele Nostru Soarele (cvartet) (Procesiunea Rodului) (Drama Simbolica)
Laudato sie, mi signore, cum tucte le tue creature
specialmente messor lo frate sole.
Francesco D Assisi
In memoriam Johannes Climax
Treapta intii
Logodna
! culcati alaturi c-o Chitara
ne atintim priviri prin Somn,
prin Visul carnii, mindra Tara,
in care Viermele e Domn.
al castitatii semn de-a pururi
chitara sta-ntre noi ca o
preaaurita nava-n tarmii
din care te-am rapit, Iseult
si sta ca o amara Limba
intre noi doi, recunostinta,
care in miezul nuntii plimba
a singelui curat fiinta !
! mi-i teama s-o ating in noapte
ca pe-un potir cu Taina Lumii,
ascunsa zace-n intuneric

ca Marea subt albeata spumii !


! imi pierd tot singele, o viata
farmecul pasarilor cind
dorul si-l culca-n dimineata
in mierea Soarelui cel blind
caci nu-i asceza ca iubirea
nici moarte mai adinca, vai
si-ndura trupul primenirea
Timpului vecinic fara strai,
dar rostuit imi sta ca moara
Destinul. asta mi-i averea:
ma duce ca-n sicriu Chitara
spre tine, Moarte, ca Tacerea !
Treapta a doua
Taina nuntii
! cel care isi asteapta Moartea
nu mi-i deloc asemenea,
cel care isi asteapta Moartea
cel care isi asteapta Moartea-si
asteapta numai Moartea Sa !
! preafericit cel care-asteapta
atit cit poate astepta
cel care isi asteapta Moartea
cel care isi asteapta Moartea
nu mi-i deloc asemenea !
! el va muri ca o lumina
a singelui ce-l lumina,
eu voi culege trup si singe
eu fara lacrima voi plinge
tintind Damascu-n calea mea !
! cel care isi asteapta Moartea
nu mi-i deloc asemenea,
sint ca o curva linga dinsul
mi-am spalat vinele cu plinsul
curat din dulce geana sa !
! cel care isi asteapta Moartea
si vecinic o va astepta,
ascuns prin colturi ca o sluga
isi stringe trupul sa nu-i fuga
si sa nu-si piarda inima !
! cel care isi asteapta Moartea
nu mi-i deloc asemenea,
poate ca semanam la fata
dar asta fie-va povata
ca Fata Lumii-i fata rea !
! Masca Minciunii celui Tare
ce vinde Firea pe tejghea,
celui ce si-a-nmultit talantul
tot viclenind pe celalaltul
si dindu-l mortii, slujba grea !
! cel care isi asteapta Moartea

nu mi-i deloc asemenea,


el va muri si-i va fi bine
ca-n leagan Moartea il va tine
caci i-a slujit ca muma-sa !
! iar eu m-am ratacit prin lume
si de pe-acum abia ma port
si imi fac murgul numai spume
si prin cetati mi-l strig pe nume
pe blindul meu, fratinul mort !
! ca nu mai poate tine Viata,
numa-n cintarul celui Rau;
in Baaad coboara ceata
si urlu: Frate, dimineata
roua-i de singe: Trupul tau !
Treapta a treia
Misterul
! aceea ce mi-i Maica prin iubire
ca un Pamint ales mormint
al transcendentei, Pura Fire,
m-a presimtit lovind plingind:
suspinului nu-i afla radacina
dar bate tarna-n pumni si mult boceste:
Spirit al mortilor, unde-i lumina
fapturii lui de Rege-Peste?
cum isi invirte trupul ei de sfinta
seceratoare si se farma-n plins,
cenusi ameninta, iar vacii blinda:
Unde l-ati dus? Unde-l tineti?
Unde l-ati strins?
! invirte risnitoarea un crunt destin in gol,
Femela dar virila Le Grand Tourneur de Meule !
! cum nu apar, dar cum mereu pe fata
ca plinsul unui spirit ma simteste,
greoi se-nalta Muica-n dimineata
si roaga. si blesteama. si boceste:
tine soare ziua mare
ca ficiorul meu imi moare,
nu-i vad trupul sa-l disferic
l-au dosit la intuneric,
cintareste soare bine
cit minia grea ma tine
sa nu-ntuneci mai devreme
ca un foc marunt de lemne
ca mi-ai supt doar pintecu,
Fiul meu, lumina-acu
merg sa-l cat pe frati-tu !
! de-ar lovi in tine moartea
tu sa-mi tii fecioare partea
ca o sabie deasupra
umbra alba, dulce cupa !
! merg sa-l cat pe frati-tu

care zace mort acu


frati cu-ntunericu !
! rupe-ti de pe ochi albeata
si pogoara dimineata,
sa mi-l caut prin sudori
de paduri, de-i zic izvori,
la surori fara durori
si la frati neintrebati
l-ati lasat ca intr-un lat:
soare, soare, da lumina,
poate tu esti fara vina,
dar de-i vina mea si-a ta?
Fiule, nu ma lasa,
sa pun blestemu-nainte,
tu, cuminte-adu-mi aminte:
il lasaram, Pharaon
intr-un trai de rai pe tron
cu mult Sfintii Lucratori
cei vazind nevazatori,
templele cu hierodule
tari in salele de mule
atintind cu inima
inima tarinii, grea,
sa n-abata catre ura
viclenita ei masura !
! si struniti, copii-copile
strinsi in jurul Marii Zile
prefacuti ziceau din luth
ca si cum n-ar fi stiut
ca-i de aur tot, subt lut,
(ca pinda balaurului)
sanatatea aurului
ei i-o descintau, nu zici,
strai regesc ca-i fac din muzici !
! si regina lui de zIS I-S
soapte laptelui in vis
s-o mintuie de groaza
ca-a venit pina acasa
ca sa-mi spuie:
Sai, Muica
muica mumii!
sai Muica din patul humii!
l-am lasat dormind
sa-mi spuie,
sub un pom de mar-gutuie!
ce otrava, ce murire
mi-a mincat Frumosul Mire?
sari maicuta, sari si vina,
ca nu-i nimenea-n gradina!
mor smochinii sterpi, maslinii
si-i gradina tarina,
grea de-a mortii farina !
! l-am catat eu cu bucata
si l-am strins de-a adunata
ca o vrednica nevasta
i-am strins trupul intr-o traista,

da nu-l tine nici o pinza !


! Maica, vezi-mi fata plinsa
si obrazul plin de singe,
Doamne, moartea de m-ar stringe !
! nu ma osindi-nainte,
Maica, rogu-ma si rog,
cata-i cele oseminte,
mi-i destul atit noroc,
si-mpreuna-i iar trupsorul
si da-i inima ta, mama,
da-ne patul si pridvorul
si-apoi de-s gresita, ia-ma
si omoara-ma la sinul
tau cel copt frumos ca griul!
Soare! tine-acum amiaza,
blestemata ne-a fost casa,
iart-o tu! s-o iert si eu
ca-a intrat in patul meu,
nu stia, i fara gresala,
ca noi toti zacem de-o boala
a seninatatilor
hrana sanatatilor !
! inconjoar-o cu vapaie
ca Mireasa-ntr-o odaie
vir-o-n matca singiurilor
blinda sora-a ingerilor !
! si pe mine plimba-ma
ca pamintul linga-ma
ca un ciine si-o catea
vinetiti de varga mea !
! merge-oi macinind ca moara
Vremea, raii, cei gunoaie,
sa-mi gasesc ficior-ficioara
cirtitoi si cirtitoaie
prea v-ati intrecut masura
i-ati mincat ochii si gura,
voinicia lui ca leul
si blindetea lui ca mielul !
! tine soare ziua mare
ca fratine-tu mort moare
pina-n veacul veacului
de nu-l aflu sa-l adun,
ca nu-i muritor
ce bun?
osinda saracului!
Soare, Soare, frate Soare,
Muica poate, Muica-i mare
dar de nu-i lumini tu ochii
nu ma stringe-n poala rochii
dar de nu-i lumini tu calea
farma dealul usca valea,
ca o neagra-alba coarba
ca-i frumoasa si e oarba

si picioarele ei sfinte
stau ca-n balsame-n morminte !
! daca ti-am fost frate, frate,
scapa-ma de strimbatate
ca mi-s tot
fara de vina,
nu ma doare, nu m-alina
suferinta nici durerea,
daca ai in mini puterea
scapa-ma tu fratioare,
scapa-ma ca nu mai pot,
Soare, Soare, frate Soare
nu de moartea ursitoarea
scapa-ma de inchisoarea
intunericului tot !
! cit am stat adinc pe creste
am vazut ca moartea este
nu ca bezna, ca lumina,
ca o floare, fara veste
mincind din mormint tarina
frate-tu, cu soarta plina,
ara-mi fata cu lumina
cu Plug Ros ma destelina !
! da-mi
mamale
oile-mi
pe mini

oasele sa le...
tatale...
furatu
m-o legatu !

! mamale tatale
or venit strainii
mi-or furat si ciinii
oile-mi furatu
pe mine m-or legatu !
! mamale tatale
berbecele mare
parte-i la frigare
parte-i in caldare !
! mamale tatale
da-mi oasele sa le
minurile spele...
Fratioare
surioare
Soare, Soare, Soare
Soare Soare Soare Soare
al Nostru !
Treapta a patra, a Rodului
Copilul Batrin
! Alba mea Sotie
Soare tamiiet
doar din sapte-n sapte
zile te mai vad;
singele ca apa
seaca subt blestem
imi ingheata gura

cum sa te mai chem?


! Alba mea Sotie
Soare tamiiet
doar din sapte-n sapte
zile te mai vad,
Alba mea Sotie
Soare tamiiet
doar din sapte-n sapte
zile te mai vad !
! patul nuntii noastre
alb si neatins
ca pamintul iarna
subt zapezi cuprins
sapte nopti intr-una
nu-l cunosc si nu
ma mai vrea ca pinte
cu ce ma nascu,
sapte nopti intr-una
nu-l cunosc si nu
ma mai vrea ca pinte
cu ce ma nascu,
Alba mea Sotie
Soare tamiiet
doar din sapte-n sapte
zile te mai vad,
Alba mea Sotie
Soare tamiiet
doar din sapte-n sapte
zile te mai vad !
! vii mereu Fecioara
Soarele meu mult
blindul meu razboinic
singerind te culc
si prin intuneric
rosietic, ud,
cum imi masuri viata
inima-ti aud,
vii mereu Fecioara
Soarele meu mult
blinda mea Walkirie
ornic alb si crunt
tot mereu Fecioara
Soarele meu mult
doar din sapte-n sapte
zile te aud,
Alba mea Sotie
Soare tamiiet
doar din sapte-n sapte
zile te mai vad,
tot mereu Fecioara

Soarele meu mult


doar din sapte-n sapte
nopti te mai aud !
Publicat de administrator la 00:25 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: Cezar Ivanescu, Fratele Nostru Soarele (cvartet) (Procesiunea Rodului)
(Drama Simbolica)
MAR?I, 5 IANUARIE 2010
Terra paterna (fragment)
Tu, care iubesti toamna,
te bucura, e toamna,
fara-ndoiala toamna
si toamna a venit.
In propozitii sacre
iti amintesc de toamna,
iti amintesc de toamna
caci toamna-s fericit.
Tu, care iubesti toamna,
augusta doamna alba,
a sinului tau galba
acum s-a rotunjit.
Tu, care iubesti toamna
cu bratele-amindoua,
daca n-ar fi si toamna
eu cred c-as fi murit.
Tu, care iubesti toamna,
si careia-i esti roaba
cu minurile tale
tinindu-ti sini fierbinti.
Tu, care esti regina
a toamnei cea din Sabba,
te-ai aratat cu toamna
copil-copila-print!
Tu, care iubesti toamna
ca toamna esti frumoasa
fara vestmint ramasa
tu care iubesti toaTu
ai
ca
in

in mijlocul toamnei
stat fara gresala
singele ce-l spala
lacrimi inima.

Si mi-ai vorbit de toamna


plimbindu-ne in toamna
pierduti in toamna care
de-acum ne intomna.
Tu, care iubesti toamna
tu, singe si tu, roua,
cu bratele-amindoua
de aur si de nea.
Pe tine insati blindo

tu te-ai cuprins pe tine


sa nu te pierzi in toamna
tacut in preajma mea.
Tu, care iubesti toamna
ca toamna esti frumoasa
fara vestmint ramasa
tu, care iubesti toaTu, care iubesti toamna,
ca untdelemnul-suflet,
tu-asemenea la umblet
cu toamna vii ca ea.
Balsam si voluptate
vii din singuratate
si cresti ca moartea-n carne
ca moartea-n carnea mea.
Tu, adorata toamnei,
tu pari crescuta numai
in toamna si care bruma-i
priivirea ta.
Te uita-n lungul toamnei
e toamna, numai toamna
si norii galbeni sfarma
miros ca tamiia.
Femeie care-alaturi
ma insotesti in toamna,
te bucura de toamna,
perechea sfinta-a ta.
Tu ochilor mei astru
si firii mele soare
angelica mea sora
si pasiunea mea!
Cadelniteaza cringuri
din stinsele potire
parfum de peste fire
de sfinta dezbracaTu care iubesti toamna
sfios precum un mire
vesnica primenire-ti
alina inima.
Vesnica despuiare
de-a carnii intristare
sieti redindu-ti vesnic
suflet care nu moaTu, care iubesti toamna,
si esti ca toamna sfinta,
domnita, dezmorminta-ti
potirul sfint si bea.
Bea-ti doar intr-un rasuflet

licoare-acelui suflet,
reumple-te de tine,
otrava luminoaTu, care iubesti toamna
si toamna te adora,
angelica mea sora
si pasiunea mea!
Tu care iubesti toamna
cu bolta ei rozalba,
muntarita mea alba
din prunduri si birgaDin prunduri si birgaie,
muntarita balaie,
in mine esti ca toamna,
pe nevazutulea.
Iti porti prea mindru portul,
statura ta-ntru-totul
in dalba ei aura
sfintenie-i si masura.
Tu, care iubesti toamna,
prin grai de mult si moaste,
prin tine-oi recunoaste,
domnita, patria.
Caci reinvietoare
in carnea ta, nu moare
legenda carnii, floare
de amarant si nea.
Tu, care iubesti toamna
si ceriuri si cerime,
ca tine nu e nime,
tu care iubesti toaTu, care iubesti toamna
si-ti gilgiie in toamna
in git strigari de jale
precum ai invatat.
In muntii tai tinuta
ca-n sinuri de giganta
ce-n singe a nemortii
licoare ti-au turnat.
Nu poate decit astfel
sa strige, sa invoce
pilpiitoarea-ti voce
cu plinsul apriat.
Tu, care iubesti toamna,
o, nu-i lasa sa moara
pe-acei, pe-aceia care
de noi s-au departat.
Caci mor aceia care

nu stiu cum sa nu moara


si sufletul si carnea
pieirii-au lepadat.
Tu, care iubesti toamna
surora mea, chip gales
in lalaituri, jales
tu care iubesti toaTu, care iubesti toamna
si n-ai alta avere
decit aceasta bolta
blind frate celestin.
Tu, care iubesti toamna,
iubirea-i elixirul
si toata amintirea
trupului tau divin.
Tu, care iubesti toamna
si fata catre fata
ai cunoscut pe-aceea
avara la poveti.
Tu, care iubesti toamna,
si trupul pe de-a-rostul
i-l stii, cereasca harta,
adorator inveti.
Drum pacinic siesi cale
si pelerin ca buza
in carnea buzei tale
sieti sarut deplin.
Tu care iubesti toamna
prin grai de mult si moaste,
prin tine-oi recunoaste,
domnita, patria.
Tu, care iubesti toamna,
si n-ai alta avere
decit aceasta bolta
drag frate celestin.
Tu, care iubesti toamna-...
4 Cezar Ivanescu, Terra paterna (fragment),
Rod IV, Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1977
Publicat de administrator la 22:35 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: 1977, Cezar Ivanescu, Rod IV, Terra paterna
VINERI, 25 DECEMBRIE 2009
Jeu d Amour (Colind)
! de-acuma nu te-oi mai uita,
poti sa si vii, poti sa nu vii,
cu vii stigmate, singerii
esti scrisa toata-n carnea mea !
! de-acuma nu te-oi mai uita,
coapsele-ti line, stins oval
pieptul, parfum de portocal,

imparfumeaza pielea mea !


! de-acuma nu te-oi mai uita,
tu care zi de zi te uiti
si nici nu-ti vezi, nici nu-ti saruti
umbra plecata-n fata ta !
! de-acuma nu te-oi mai uita,
dar nu te chem, nici nu te cer
acelor care-aici subt cer
poseda si pamint si stea !
! de-acuma nu te-oi mai uita,
cu tine dorm si-n brat te string,
cu tine-n miezul noptii pling
ca pruncu-n brat la muma-sa !
! de-acuma nu te-oi mai uita,
in noaptea sfinta, leagan sfint,
noi sintem singuri pe pamint
cu Domnul si Lumina Sa !
! de-acuma nu te-oi mai uita,
in noaptea sfinta, leagan sfint,
Domnul cu-ale Lui minuri blind,
Domnul blindut ne-o legana !
4 Cezar Ivanescu
Publicat de administrator la 20:58 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: Cezar Ivanescu, Jeu d Amour (Colind)
Rosarium (Pietate)
! roaga-te-n genunchi, Marie,
pentru pruncul tau Iisus,
nimeni in oras nu stie
de ce-a fost luat si dus,
roaga-te-n genunchi, Marie,
pentru pruncul tau Iisus !
roaga-te-n genunchi, Marie,
pentru pruncul tau Iisus !
! roaga-te-n genunchi, Marie,
pentru pruncul tau Iisus,
vina lui e-atit de mare
ca macar nu s-a mai spus,
roaga-te-n genunchi, Marie,
pentru pruncul tau Iisus,
roaga-te-n genunchi, Marie,
pentru pruncul tau Iisus !
! roaga-te-n genunchi, Marie,
pentru pruncul tau Iisus,
roaga-te-n tacere mare
cit vecinii nu te-au spus,
ca te rogi mereu, Marie,
pentru pruncul tau Iisus,
ca te rogi mereu, Marie,
pentru pruncul tau Iisus !
4 Cezar Ivanescu

Publicat de administrator la 17:55 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr


e aceasta postare
Etichete: Cezar Ivanescu, Rosarium (Pietate)
SAMBATA, 12 DECEMBRIE 2009
Doina (Uri memento)
! opt milioane patru su de mii
de lighioane-n foc si-n apa lina
s-au incarnat ca mie tu sa-mi vii
faptura-a celor vii in veci Regina,
rege-al fapturilor, Stapin deplin
pe Cuget si pe Vorba si pe Fapta,
azi trupul meu ca pe un vas te tin
plin de venin, cu mina mea cea dreapta
inchinatoarea, scriitoarea sa
ca o Mireasa plina e de lacrade lacrami ca doar nu din vina sa
sufar cit nici nu spun, Fiinta Sacra,
sufar atit ca nu mai am deloc
iubire pentru tine carnea-mi tandra,
facut din suferinta-s cum din foc
incepatoarea Lumii salamandra !
! ard de durerea bietului meu trup,
faceti-mi trupul, viermilor, tarina,
trei mii de ani de-acum de el ma rup,
fara-de-sufletu-mi o sa ramina,
l-or invirti virtelnite de foc,
muncit si chinuit mereu nestaret,
pina l-o stringe iara la un loc
sufletul meu pios nepizmataret,
eu catre mine trup al meu ma-ntorc
in Kali-Iuga, in Eonii care-ti
vintura in virtelnite si-ti storc
miezul dezastrului mereu nestaret,
ma-ntorc si nu stiu daca sa te iert,
sau sa te sparg sa nu mai tii in tine
secretul jertfei si-acel plin desert
al Gindului-Saminta-a Lumii-n tine !
! ajuta-ma, tu, Dumnezeul meu,
sa ma mai pot iubi acum pe mine
in ceasul carnii bolnave mereu
de trupul meu voind sa ma-nstraine,
Doamne,
acest trup de risul risului,
e cea mai sfinta si mai sfinta cupa,
mai sfinta decit Raza Soarelui
care-a ta mina o s-o intrerupa,
e sfint si sfint si sfint e, Doamne, cel
de Tine plin cum Tu esti plin de Tine,
impaca-ma si-mpaca-ma cu el
cu trupul meu voind sa ma-nstraine,
lotus c-o mie de petale vii
iluminat petala cu petala
ca o Mireasa Alba-n pirostrii,
Clara Lumina, Tu, Primordiala
resoarbe-ma in muzica dintii
Sufletul Lumii iara sa ma tina
si-n tine cit de mult, de poti, sa-amii

Marele Bang, Fiinta de Lumina !


Publicat de administrator la 15:16 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: Cezar Ivanescu, Doina (Uri memento)
SAMBATA, 24 OCTOMBRIE 2009
Barcu negru (prohod)
Amaliei Rodriguez
in eternitate
! cu o Barca Neagra
printre morti ma purtara
ca Sufletul meu sa se incinte cu Moarte !
! ca Sufletul meu
sa il manince Moartea,
ca Sufletu-mi, Doamne, Moartea sa-l beie !
! sa mi-l omoare, Sufletul,
cei multi tabarira
si lovitu-m-au, Doamne, si ma ingenuncheara !
! si m-au rupt in bucati
ca pe Viermii Pamintului
si eram, Doamne, Viermele-Vierme printre cadavre !
! si eram nici cit un Vierme
si m-am rugat, Doamne, de Tine
si n-am gasit la Tine indurare !
! Te-am rugat sa ma iei
si a ma luare
ca pe o raza in intuneric nu Te-ndurai !
! nu Te-ndurai, nu Te-ndurerai, Doamne,
si m-am rugat, Surioare, Surioare,
Urse-Ursance-Ursitoare, de mine indurare !
! si ma purtara, Dementa,
cu o Barca Neagra
printre morti ma purtara !
! si am mincat cu Dementa la masa
si-am inghitit dumicatul si anafora Dementei,
cu Sfinta Dementa ma cuminecara !
! si rideam ca o floare scuturata de viscol,
si rideam ca o floare
ca Floarea-Soarelui-Cancerului !
! si mult de mine se bucurara
se bucurara urzicele buzelor
imi tamiiara si-n urinele curvelor ma imbalsamara !
! cu o Barca Neagra
printre morti ma purtara
cu visle de smoala !
! cu visle de smoala
amarele gindului
in Centrul Pamintului !

! in Miezul Pamintului
ma coplesira, ma indemnara,
ma ingenuncheara, ma indemnara !
! sa-i sarut minurile
sa-i sarut inelele,
sa-i sarut gura, sa-i sarut noada !
! ma purtara, ma purtara
mai aproape de Capetenia Amara
cu teasta de omenime, cu Cuget de Fiara !
! cu o Barca Neagra
printre morti ma purtara !
Publicat de administrator la 15:48 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: Cezar Ivanescu
Muza dormind
Dupa Claude Monet,
Camille Monet sur son lit de mort
! vrem sa uitam chiar totul, totul
sa ne-mbuibam, nu de durere,
si ochii ce-au vazut tortura
sa se inchida sa se-nchida,
dar daca vrei sa uiti si daca
vrei sa te faci ca nici nu vezi
cum se infrupta toti gamanii
din trupul sfint al Marii Zile
ca la pomana unui mort,
cum iau mereu nedind nimica
iti voi aduce iar in fata
durerea tineretii tale,
in picla somnului si-a mortii
muza cu fata muribunda
si uritita ca si Moartea
nu uita, dragoste, pe-aceia
ce ti-au sfarmat, fragila, viata,
pe-aceia care ne lasara
din chipul dragostei doar groaza,
nici saracia ta, nici moartea
muzei slutita-n agonie,
si in aceste vremi in care
trec indivizii numa-numa
si trec si trec numa sa treaca,
alina-ti sufletul cu ura
alina-ti viata ta cu Moartea !
Publicat de administrator la 15:39 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: Cezar Ivanescu
LUNI, 21 SEPTEMBRIE 2009
Poem ascensional. Exorcism (fragment), text inedit
! ca-n veci de veci sa nu ramiie,
o, Doamne-Dumnezeule,
cit aur, smirna si tamiie,
rogu-ma miluieste-ne,
unduitoare-a tale griie
cu sfint prinos,
sufletele,

ca-n veci de veci sa nu ramiie,


o, Doamne-Dumnezeule!
! ca-n veci de veci sa nu ramiie,
o, Doamne-Dumnezeule,
Sufletul meu copil, mintuie
in Suflet toate groazele,
si mina de copil, catuie
arzind si gura,
urlete,
ca-n veci de veci sa nu ramiie,
o, Doamne-Dumnezeule!
! ca-n veci de veci sa nu ramiie,
o, Doamne-Dumnezeule,
decit acel ce mai intii e
Copil Divin ca Soarele,
Copil Divin rizind la Soare,
cu risul, ardere de tot,
pe Sufletul meu fa prinsoare,
Doamne, ca dintre morti il scot!
! ca-n veci de veci sa nu ramiie,
o, Doamne-Dumnezeule,
cit cel cu galbene calciie
calcindu-ti, sfinte, urmele,
ma miluieste si-ngaduie
si-mboboceste-i ranele
Copilului ce-am fost si nu e
Cum nici Fiinta ta nu e
dar ne intinde minuri arse
si urla-n toate lumile,
privirile ii sint intoarse
in el ca-n stele razele,
ca sa se mintuie de groaza
spre dinsul Doamne, -nclina-te
si adu-l iar la tine-acasa,
o, Doamne-Dumnezeule!
! si carnea lui cea flagelata
de barbat tinar si frumos
cu bisturiu a fost taiata
si curatata pan' la os,
os alb precum albeata rochii
Miresei de Ierusalim,
taiati si creierii si ochii
cu care, Doamne, te privim
carnea mea, Doamne, ca Niobe
vecinic imploratoare-n cer,
alai de surle si de tobe,
batut-o-au pe-arsiti si ger,
batut-au carnea sa nu tiie
Sufletul cu icoana Ta,
ca-n veci de veci sa nu ramiie
decit osinda carnii, grea
de-aceea ma rog Tie, Doamne,
carnea cu care-am singerat
ca strugurii striviti ai toamnei

ca sa se faca vin curat


cu mina Ta azi mi-o mingiie,
saruta-mi-o cu buzele
ca-n veci de veci sa nu ramiie
o, Doamne-Dumnezeule,
cit mingiierea Ta cea sfinta
si gura ta soptind divin,
cu mine, Doamne, bea si cinta,
nu trece-acest pahar cu vin,
caci sfint si sfint si sfint e Domnul,
e Domnul Nostru Savaot
care bea vinul cum bea Somnul
Fiintei suspendat de tot
si sfint si sfint e robul
care-i inchina Domnului
Sufletul lui curat ca bobul
de roua Okeanului!
! ca-n veci de veci sa nu ramiie,
o, Doamne-Dumnezeule,
din crestet pina la calciie
trupu-mi strapuns de sulite,
nici incretit de vintul mortii,
nici asudat de-atit ponos,
nici indoit de lutul tortii
nici otravit cel vas frumos,
plinge-l si-l spala si-l boteaza
cind toate omenelile
s-au implinit si inceteaza
sfioasele, greselile,
si ma calauzeste-n Haul
care atit ne-a despartit,
si ma desparte de tot Raul
ce-asupra mea s-a savirsit,
sa las surisul sa alunge
aceste fete de cosmar,
Copil Divin cu plete lunge
eu sa ma-ntorc la tine iar,
nici amintirea lor, nici umbra
sa nu ramiie, ci-n trecut
etern li se prefaca sumbra
lor viata, nemaiincaput
in Timpul Vietii, cel de fata
in care Tu ma privesti mut
Doamne si Fata catre Fata
vezi Raul ce mi s-a facut,
dar linga Tine-i numai bine,
de-aceea-Ti zic neprefacut,
fie sa treaca de la mine
tot raul ce mi s-a facut!
Cezar Ivnescu, Poem ascensional. Exorcism (fragment),
text inedit inclus in volumul Poeme alese in curs de aparitie
la Editura Junimea, Iasi
Publicat de administrator la 17:27 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: Cezar Ivanescu, poem inedit

SAMBATA, 29 AUGUST 2009


Premiu (multumesc!)

Ion de la Chiuiesti (http://iondelachiuiesti.blogspot.com)


a oferit acest premiu paginii Cezar Ivanescu: Poeme.
Sunt onorata sa il ofer mai departe urmatoarelor site-uri:
Arta de a trai
44444 (http://florentinatonita.blogspot.com/)
Victor Roncea
44444 (http://victor-roncea.blogspot.com/)
Iuliana
44444 (http://iuliana-koinonia.blogspot.com/)
Eva Iova
Blogul unei romance din Ungaria
44444 (http://evaiova.blogspot.com/)
Miron Manega
44444 (http://mironmanega.blogspot.com/)
Ochiul Magic
Radu Portocala
44444 (http://portocala.wordpress.com/)
Jos comunismul
44444 (http://jos-comunismul.blogspot.com/)
Viata fantastica
44444 (http://emilia-corbu.blogspot.com/)
Altermedia
44444 (http://ro.altermedia.info/)
Nichitus: Foto
44444 (http://nichitus.blogspot.com/)
Regulile premiului:
1. Afisarea premiului
2. Afisarea linkului celui care a oferit premiul
3. Premiul va fi oferit altor 10 bloggeri
Publicat de administrator la 04:43 2 comentarii: Linkuri de intoarcere catre ace
asta postare
Etichete: premiu
MAR?I, 16 IUNIE 2009
Rosarium (Ingerul splendorilor)
(Motet)
! tu pentru mine sfinta esti
tu sfinta esti doar pentru mine
tu pentru mine sfinta esti
pe seama ingerilor cresti

tu
tu
pe
tu

sfinta esti doar pentru mine,


pentru mine sfinta esti
seama ingerilor cresti
sfinta esti doar pentru mine !

! tu pentru mine sfinta esti


preasfinta esti tu pentru mine
tu pentru mine sfinta esti
pe seama ingerilor cresti
preasfinta esti tu pentru mine,
tu pentru mine sfinta esti
pe seama ingerilor cresti
preasfinta esti tu pentru mine !
! tu pentru mine Una esti
tu pentru mine esti ca Luna
lumina pentru mine esti
apocalipselor ceresti
tu pentru mine esti ca Luna,
lumina pentru mine esti
apocalipselor ceresti
tu pentru mine esti ca Luna !
! tu mie Soarele imi esti
tu Soare esti doar pentru mine
tu mie Soarele imi esti
din umbra mortii tale cresti
lumina sfinta pentru mine,
tu mie Soarele imi esti
din umbra mortii tale cresti
lumina sfinta pentru mine !
! departe totdeauna-mi esti
tu pentru mine esti ca Luna
tu mie Soarele imi esti
tu Manvantara mintuiesti
tu pentru mine esti ca Luna,
tu mie Soarele imi esti
tu Manvantara mintuiesti
tu pentru mine esti ca Luna !
! departe totdeauna-mi esti
ca luminarea mea de mine
departe totdeauna-mi esti
privirile imi ostenesti
privindu-te numai pe tine,
departe totdeauna-mi esti
privirile imi ostenesti
privindu-te numai pe tine !
! departe totdeauna-mi esti
ca Vecinic Sufletul de mine
Alaya sfinta te numesti
cu sororale soapte-mi cresti
vecinic nesatul meu de tine,
Alaya sfinta te numesti
cu sororale soapte-mi cresti
vecinic nesatul meu de tine !
! eu stiu ca preafrumosu-ti chip

e numai muzica si taina


sufletul meu mi-l infirip
din muzica acestui chip
care nimica nu destaina,
sufletul meu mi-l infirip
din muzica acestui chip
care nimica nu destaina !
! doar pentru mine sfinta esti
esti pentru mine Sfinta Fata
tu Firul Vietii Una esti
tu drumul mi-l calauzesti
la Domnul fata catre fata,
tu Firul Vietii Una esti
tu drumul mi-l calauzesti
la Domnul fata catre fata !
! plina de Gratie tu esti
ca o corabie de ingeri
faptura carnii ti-o sfintesti
fecioara-n inuri fecioresti
lintoliu alor mele fringeri,
faptura carnii ti-o sfintesti
fecioara-n inuri fecioresti
lintoliu alor mele fringeri !
! tu Preursita printre Sorti
tu trunchi ca lemnul de tamiie
puntea luminii peste morti
tu iar in tine-ai sa ma porti
sufletul vecinic sa-mi ramiie,
puntea luminii peste morti
tu iar in tine-ai sa ma porti
sufletul vecinic sa-mi ramiie !
! mireasa sufletului meu
a Lumii pururea Mireasa
nici un Calvar nu mi-i prea greu
stiind ca m-oi intoarce eu
intru a Vietii Sfinta Casa,
nici un Calvar nu mi-i prea greu
stiind ca m-oi intoarce eu
intru a Vietii Sfinta Casa !
! mai lasa-ma sa te privesc
cit ochii mei nu sint tarina
toate-ale tale se tocmesc
lucrate-n spor dumnezeiesc
de-a nu stiu cui straina mina,
toate-ale tale se tocmesc
lucrate-n spor dumnezeiesc
de-a nu stiu cui straina mina !
! mai lasa-ma sa te privesc
lumina care ma incineri
in tine sufletu-mi topesc
si trupul cald si-mi infratesc
lumina ochilor mei tineri,
in tine sufletu-mi topesc
si trupul cald si-mi infratesc

lumina ochilor mei tineri !


! mai lasa-ma sa te privesc
lumina ochilor mei tineri
toate-ale tale se tocmesc
lucrate-n spor dumnezeiesc
tu harismata Sfintei Vineri,
toate-ale tale se tocmesc
lucrate-n spor dumnezeiesc
tu harismata Sfintei Vineri !
! tu pentru mine Una esti
tu pentru mine esti ca Luna
ca Luna plina vecinic esti
din Gratie nu mai descresti
tu pentru mine esti ca Luna
ca Luna plina vecinic esti
din Gratie nu mai descresti
tu pentru mine esti ca Luna,
tu mie Soarele imi esti
tu Soare esti doar pentru mine
tu mie Soarele imi esti
din umbra mortii tale cresti
lumina sfinta pentru mine,
tu mie Soarele imi esti
din umbra mortii tale cresti
lumina sfinta pentru mine !
Publicat de administrator la 00:27 2 comentarii: Linkuri de intoarcere catre ace
asta postare
Etichete: Cezar Ivanescu, Rosarium (Ingerul splendorilor)
Doina (Straina)
! tot mai mult de-acum, stiu bine,
de tine m-oi departa
cum se departeaza Steaua
moarta de lumina sa,
am fost unul trup cu tine,
ne-a fost una inima,
tot mai mult de-acum, stiu bine,
de tine m-oi departa,
am fost unul trup cu tine
si unime inima,
raza sfinta pentru nime
carei i-a murit Steaua !
! tot mai mult de-acum, stiu bine,
de tine m-oi departa,
tot mai mult de-acum, stiu bine,
de tine m-oi departa !
! numa, numa eu cu tine
daca-am fi si tot in Ra
tot in Raiul cel ca neaua
alb de alba-n pomi floarea
numa vecinic nu ne-am tine
nu ne tine faptura,
tot mai mult de-acum, stiu bine,
de tine m-oi departa,
numa vecinic nu ne-am tine
nu ne tine faptura,
rana sfinta pentru mine

carne tu din
tot mai mult
de tine m-oi
tot mai mult
de tine m-oi

carnea mea,
de-acum, stiu bine,
departa,
de-acum, stiu bine,
departa !

! cit ti-ar fi de mine pline


bratele si inima,
oricit m-as umple de tine
strainu-s, esti straina,
de-as fi inimar, ce line
inimile ne-as lucra
puse-n trupuri angeline
trase bine la rindea,
de-as fi inimar, ce line
inimile ne-as lucra:
plingi cu lacrimi si suspine
singe plinge inima,
tot mai mult de-acum, stii bine,
de mine te-i departa,
tot mai mult de-acum, stii bine
de mine te-i departa !
! se despart ape de ape
si apele de pamint,
ziua Soarelui de noapte
Steaua de-ntuneric crunt,
tu de mine mai aproape,
decit insumi mie-mi sint,
Moartea vecinic ne desparte
insine al nost mormint,
Moartea vecinic ne desparte
insine al nost mormint,
noi sintem Mormintii, pleoape
pentru ochiul Celui Sfint,
noi sintem Mormintii, pleoape
pentru ochiul Celui Sfint,
Moartea vecinic ne desparte
insine al nost mormint,
tu de mine mai aproape
decit insumi mie-mi sint
se despart ape de ape
si apele de pamint
ziua Soarelui de noapte
Steaua de-ntuneric crunt,
tu de mine mai aproape
decit insumi mie-mi sint,
tu de mine mai aproape
decit insumi mie-mi sint !
Publicat de administrator la 00:19 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: Cezar Ivanescu, Doina (Straina)
Postari mai vechi Pagina de pornire
Abonati-va la: Postari (Atom)
! dar uneori adorm,
trudit is foarte,
visind te vad rizind ?i parca vom
fugi prin vis din moarte ?i din moarte
vom pogori din nou adinc in somn,
carnea de inger pe pamint se pierde,
Femeie-Copilandru, Prin? ?i Domn,

ca pe-un copil
m-ai omorit cu
ca pe-un copil
m-ai omorit cu

pierdut in iarba verde


risul tau in somn,
pierdut in iarba verde
risul tau in somn!

Cezar Ivanescu, Jeu d'Amour (In somno), fragment


! rob unei stiinte vechi, maithuna,
floarea mea de carne, liturghii
luminate Soarele si Luna
ti-au turnat in floarea carnii vii,
Clara mea Lumina, Sunyatha,
catre tine vin, in tine-am fost,
ictus blind ma vei scapa de Roata
vietuirilor fara de rost !
If, Ana Emilia Matei, 2012
If, Ana Emilia Matei, 2012
Acrylic on canvas detail
Aurelia Calinescu, ciclul Noptile Venetiene
Aurelia Calinescu, ciclul Noptile Venetiene
Cezar Ivanescu
Cezar Ivanescu
Erudita pietate
Arhiva blog
2013 (7)
noiembrie (3)
* * *
Cezar Ivanescu, Sala de gimnastica (pretext muzica...
! cum nu stiu manurile-ti sa ma-aline, cum nu sti...
aprilie (4)
2012 (10)
2011 (6)
2010 (10)
2009 (30)
2008 (20)
IASI
IASI
Magnolia, Ana Emilia Matei
Magnolia, Ana Emilia Matei
2007, detaliu
The Lost Fresco (2010)
The Lost Fresco (2010)
Ana Emilia Matei
SUTRA (VII)
! si
mana mea
care
...acuma scrie
ca Pasarea
veni-ti-Va-n
preajma Tie,
si
viersul meu
pe care-l scrie mana
ca Luna
va lumina
de-l va cetire Fata Ta Stapana !

Crucea (I, 2008)


Crucea (I, 2008)
Ana Emilia Matei
Cele doua cuvinte din Hamlet, For Hecuba, m-au persecutat de vreo treizeci de an
i, din 1963, de la moartea mamei mele, cum tot de vreo treizeci de ani ma persec
uta si ideea de a-mi mantui sufletul scriind o piesa de teatru, Batalionul sacru
cu cele doua scene in oglinda, batalia de la Cheronea si masacrul din padurea K
atynului...
In ultima vreme insa cele doua vorbe ale Printului m-au persecutat intru atat in
cat le folosesc pentru a doua oara, drept epitaf la aceasta carte, dupa ce mai i
ntai le-am folosit pentru Symposion...
Intr-adevar, oare ce suntem in stare sa facem pentru un altul, pentru aproapele
nostru, pentru Tatal omorat miseleste si care nu-si gaseste pacea in moarte si r
evine plangand
implorand sub razele reci ale lunii? pentru o
fata fecioara ca un lacrimarium care se umple de toata dementa plansa-a lumii si
se sparge? pentru o mama martirizata? pentru prieten care simtind ca i se aprop
rie moartea, nu gaseste in tot culturalul oras Iasi bani de tren sa vina pana la
Bucuresti si sa-ti spuna atat: ca s-a apropiat moartea de el?...
Suntem in stare sa facem ceva mai mult decat actorul? decat sa ne jucam compasio
nalul rol de-nchipuita bocitoare?
Cezar Ivanescu, Ultima Verba, Pentru Marin Preda
Crucea (II, 2008)
Crucea (II, 2008)
Ana Emilia Matei
Cezar, fiul Xantipei
Cezar, fiul Xantipei
Cu poetul Cezar Ivanescu, in viata si dincolo de ea
Cezar Ivanescu - Doina (Straina)
S. Dali, Fata cu mandolina, 1910
S. Dali, Fata cu mandolina, 1910
! viersul meu sa-l cinti numai noaptea,
si din sapte numa-ntr-a saptea,
lasa ziua cum e, daca vrei,
ca-i ajunge rautatea ei,
lasa ziua cum e, daca vrei,
ca-i ajunge rautatea ei !
Aurelia Calinescu, Inger dormind
Aurelia Calinescu, Inger dormind
Ciclul comedianti, venere, madone
Sutra IV (Tao)
! cum m-as intoarce-Acasa
merg spre Domnul...
si Fratele-mi surade
ca un Inger
si ca un Inger
imi surade Sora...
ma-mbratiseaza Mama
si ma saruta. Somnul
mi-l privigheaza Tatal
cel Bun... nunc et in hora!
Cezar Ivanescu, din volumul Sutrele Muteniei, 1994
Aurelia Calinescu, Personaj cu ingerul pe umeri
Aurelia Calinescu, Personaj cu ingerul pe umeri
Ciclul comedianti, venere, madone
! fii, dara, liber cum sufletu-i,

ca tine nimeni pe Lume nu-i,


tu ii porti fata lui Dumnezau
si mult ma bucur de chipul tau,
Domnul ca inger si ingera
in tine plange si sangera,
Domnul ca inger si ingera
in tine plange si sangera!
Cezar Ivanescu
! cind soarele-a rasarit, Kitinam,
ochii i-a-nchis si-a murit, Kitinam,
ce-a trebuit sa te nasti, Kitinam,
daca-ai murit azi in zori, Kitinam?
sursa foto: CLUBUL DE ECHITATIE BUCURESTI
The Lost Fresco - 2010, Ana Emilia Matei
The Lost Fresco - 2010, Ana Emilia Matei
! invata-te din nou sa-nduri
apropierea, departarea;
de dragul blindei ei fapturi,
invata-te din nou sa-nduri
invata, suflete, -ndurarea!
Cezar Ivanescu: Am purtat cu el un adevarat razboi pe care l-am cistigat eu lupti
nd cu atit mai indirjit cu cit nu era un razboi numai cu tatal meu: eu in tatal
meu vedeam Romania comunista, vedeam Rusia comunista, vedeam spiritul ordinii me
canice, cazon, al comunismului, in totala contradictie cu spiritul meu liber si
cu normalitatea...
/.../
Viorel Ilisoi: Ati reusit prin acest poem sa va eliberati de tirania tatalui dum
neavoastra?
Cezar Ivanescu: Nu numai prin acest poem. Tatal meu Rusia este doar asa, un virf
de aisberg din niste mii de pagini de manuscris. Un poet tinar de azi, Marian Dr
aghici, referindu-se la poezia mea in vers clasic si muzical, a spus ca aceasta
este doar virful aisbergului, ca dedesubt este imensa masa de poezie in vers alb
. Cam asa e si cu Tatal meu Rusia. Tatal meu Rusia este un poem extras din citev
a mii de pagini de text scrise mai ales in proza nu in poezie, asta e culmea; eu
am scris foarte multa proza, sper in partea asta a doua de viata sa reusesc s-o
tiparesc. Tatal meu Rusia inchide tot acest complex fata de tatal castrator car
e a fost tatal meu biografic, care a fost Romania comunista, Rusia comunista, da
r inchide si celalalt complex, mai mare, religios, al relatiei dintre tata si fi
u, care exista si-n crestinism: Iisus Hristos/Dumnezeu relatia asta dramatica si
tragica dintre Fiul si Dumnezeu Tatal care-L trimite pe pamint sa se jertfeasca
. Este, in orice caz, un poem care inchide foarte mult din tot ce-am trait si-am
gindit eu in toata perioada mea de tinerete si are o semnificatie: in tablele l
egii romane era o lege care spunea ca daca fiul va fi vindut de trei ori de catr
e tatal sau, fiul va fi liber de tatal sau.
FITI ALATURI DE NOI!
Scrisoare deschisa pentru Cezar Ivanescu
Despre indurare (I)
Cu ani in urma, intr-o discutie pe care am purtat-o cu Noica prin anii 70, intr-o
incercare de-a lui de a ma aduce catre el si catre filosofie, m-a intrebat un l
ucru: Care credeti, d-le Ivanescu, ca este caracteristica, trasatura, calitatea p
rimordiala a poporului roman? I-am raspuns: D-le Noica, va pot raspunde pentru ca
eu rasfoiesc una dintre cele mai frumoase carti ale acestui neam, Dictionarul Te
zaur al Limbii Romane: indurarea . Ei bine, au trecut ani de zile si am ramas copl
esit de emotie cand, deschizand una dintre cartile lui Noica, am gasit ca si el

se ducea la Dictionarul Tezaur si facea exegeza cuvantului indurare cu o frumuse


te cu care, marturisesc, eu n-as fi fost niciodata in stare sa o fac. Broda o po
veste in jurul cuvantului indurare, intr-adevar extraordinara poveste! Si cuvant
ul are o istorie extraordinara: sensul a trecut in opusul lui. Eu am folosit, in
sa, in poezia mea, sensul originar al cuvantului indurare, dar nu cred ca a pric
eput nici un alt critic literar. Noica s-a dus
probabil i-a ramas in memorie dis
cutia de-atunci
si a cautat in Dictionar cuvantul indurare si a gasit povestea a
ceea uluitoare: a te indura insemna a te face dur. Acesta e sensul cel vechi. No
ica a gasit acest lucru si a facut, si el, o poveste a lui, ca o gogoasa de mata
se, asa-i de frumoasa! Deci, asta-i calitatea primordiala a romanilor.
Despre indurare (II)
Sigur, orice calitate poate deveni defect sau hiba; indurarea peste limite devin
e prostie curata, tampenie; nedestula indurare devine pripeala etc. Indurare ca
a noastra, zic eu, n-a mai avut nimeni pe lumea asta. Nici comparatia lui Eliade
intre noi si poporul evreu nu sta in picioare, pentru ca nici poporul evreu nu
este atat de indurator ca poporul roman. Adica, stim bine, istoria sangeroasa a
evreilor sub dominatia romana risca sa ucida in intregime poporul evreu, prin de
sele rascoale. Nu era, deci, un popor indurator. Erau razvratiti tot timpul. Dac
a nu venea mesajul lui Hristos sa-i impaciuiasca, sa-i imblanzeasca, era un popo
r destinat pieirii, cu totul. Pe cand noi... Asta ne caracterizeaza: marea indur
are. Nu avem oare mi-am zis eu si un fond abisal de renastere si de explozie spr
e lumina lui Dumnezeu? Poate ar fi bine sa credem cu totii ca suntem alesii lui
Dumnezeu si ca ceea ce facem nu e numai pentru un neam, ci pentru intreaga lume.
Abia atunci va izbucni pentru romani acea epoca mareata si glorioasa pe care o
visa sarmanul Emil Cioran.
Cezar Ivanescu, 1993
Cezar Ivanescu
Adversitatile umane, crincena concurenta literara ni se par anacronice... singur
a emulatia cinstita pe un teren al camaraderiei e de acceptat ca relatie tension
ata intre scriitori...
Acel care exclama Doar linga Dumnezeu imi aflu locul (Paul Klee) artistul acestui
secol XX orgolios in perfectiunea de sine si a artei sale trebuie sa renunte la
imburghezirea in cadrul breslei perseverind in adincirea unicitatii artei sale,
pentru intemeierea unei adevarate republici a literelor...
Cezar Ivanescu, Despre cultura cu dragoste (1993, TeleM)
Cezar Ivanescu, Cum va place, Radio Romania Actualitati, 7.06.2000
Cezar Ivanescu, Paradigma romaneasca (eseu-marturie, 8 iunie 2005)
Foto: Paul Agarici, 1984
Cezar Ivanescu, Cantilena (fragment, anii '80)
! Acum, fiindca am chiar 70 de ani
cu cei lasati de mama,
ingaduiti-mi deruta suportabila
si bucurati-va de inteleptii tineri !
Cezar Ivanescu
Viorel Ilisoi in dialog cu Cezar Ivanescu, ian. 1997 (fragmente, I)
Eliade face o analiza a Mioritei in capitolul VIII din De la Zamolxis la Genghis-Ha

n , pe care ati tradus-o impreuna cu sotia dumneavoastra, si analizeaza si operele


derivate din interpretarea acestui mit, destule, mai toate incercind sa distile
ze din Miorita o anumita atitudine a romanului in fata mortii.
E o greseala pe care au facut-o multi. Eu cred ca nu se poate, cum au facut mult
i sociologi si ginditori in perioada interbelica, sa se extraga o ideologie, o g
indire aproape sociologica sau chiar istorica din Miorita . Miorita este un text sacr
u. E ca si cum ai lua niste cinturi orfice sa faci din ele o teorie politica. Nu
merge. Miorita este un text sacru, foarte clar, in care se sublimeaza straturi de
constiinta arhaica peste care vin straturi de constiinta istorica si asa mai de
parte. Nu poate fi luata in nici un fel atitudinea de-acolo, care este o atitudi
ne sublima, hieratica, si transpusa intr-un registru profan, sociologic. N-au ni
ci o legatura. Acela nu este un comportament uman; este un comportament arhaic,
ritualic si hieratic, nu poate fi dat ca exemplu de comportament uman. In Miorita
este doar o stare sublima a sufletului, a psiche-ului romanesc. Adica romanul ar
avea si are un anumit gen de seninatate superioara in fata mortii.
Pentru ca e fatalist. Fatalismul este o trasatura cunoscuta a poporului roman.
Fatalismul lui il inalta pe ciobanul din Miorita la un gen de contemplatie de asta
senina, egala de-asupra tuturor lucrurilor. Asta ne da, ca nuanta, Miorita . E de
fapt, cum spune Eliade, un fel de depasire a tragicului, un fel de plutire peste
tragic. Ce este mai groaznic pe lumea asta decit atunci cind valorile sublime a
ccepta sa fie terfelite sau sa fie coborite sau, ma rog, accepta, daca vrei, sa
fie flagelate de valorile joase? Asta este-n Miorita . Acolo este arhetipul frumosu
lui, dreptului, corectului, purului care accepta sa fie maculat de cei doi tilha
ri.
Parca-i Isus Hristos...
Isus Hristos pe cruce, nu? E o superioritate care vine dintr-un fond stravechi s
i dintr-o constiinta a eternitatii, a permanentei valorilor mari. Dar atitudinea
din Miorita nu poate fi in nici un caz vulgarizata si coborita in comportament jo
s, pur uman. Ca atitudine de viata si ca atitudine filosofica pastrata la stadiu
l acesta sublim in operele literare, sigur, mioritismul poate fi o gindire si o
viziune despre lume, dar atita tot.
Viorel Ilisoi, Cezar Ivanescu (II)
In momentul cind ati inteles ca sufletul este etern, ca numai trupul este trecat
or, cind ati inteles sub acest aspect moartea, ea si-a mai pastrat tragismul pen
tru dumneavoastra? Ati mai trait fiorul tragic al mortii care imbraca sau traver
seaza intreaga noastra viata, inca din clipa nasterii?
Moartea-si pastreaza totdeauna tragismul pentru orice artist. Pentru ca artistul
traieste in temporal, daca vrea sa fie autentic artist, traieste in incarnarea
lui actuala. Dar una este cind sufletul si mintea ta de artist sint tulburate si
voalate si obnubilate de moarte, si alta este cind sufletul tau e luminos si mi
ntea ta e luminoasa si dincolo de experienta ta sau de accidentele tale in exist
enta aceasta: simti din poezia pe care o scrii ca ai viziunea de dincolo, ai viz
iunea a ceea ce este superior si salvator pentru om. Tragismul mortii se pastrea
za totdeauna. Astea sint comportamente reflexe la om: teama de moarte, incercare
a de aparare in fata mortii de moartea fizica vorbesc , pentru ca sintem constru
iti din automatisme; dar una este viziunea pe care o ai atunci cind esti incatus
at si intunecat si obnubilat de spaima de moarte si de neant si alta este cind e
sti luminos si esti sigur pe tine pentru ca atunci moartea capata un fel de acce
nt de valoare. Adica moartea dramatizeaza totdeauna lucrurile, le densifica, le
pune in cimpuri de tensiune, dar nu mai constituie o spaima, o teroare pentru su
fletul uman.Omul, artistul in special, se loveste de o tema particulara a mortii
. E vorba de proiectul lui de arta dimensionat temporal si de termenul biologic
pe care i-l impune moartea.Ei, aicea dramatismul ramine vesnic. Pentru un mare a
rtist, un artist genial, ramine un dramatism nesfirsit sa moara inainte de a ter
mina o capodopera. Aici e un pariu mare. Pentru un artist lucrurile ramin in con
tinuare foarte tulburi si foarte dramatice. Lumea poate sa spuna despre Arghezi:

lasa, ca a trait destul, a murit la 87 de ani! dar noi nu stim ce era in suflet
ul lui Arghezi la 87 de ani, poate el atuncea a conceput un poem genial si i-ar
fi trebuit poate inca un an de zile sa-l termine, cu fortele lui de-atunci ca mi
ntea i-a ramas intreaga lui Arghezi; si talentul, si luciditatea. Nu putem sti c
it de tare l-a durut pe el in suflet ca n-a mai avut zile sa mai traiasca un an,
sa spunem.
Valeria Seciu, Cezar Ivanescu, Marin Preda
Valeria Seciu, Cezar Ivanescu, Marin Preda
Mogosoaia, 1975
Cezar Ivanescu, Marin Preda, Mihai Ungheanu
Cezar Ivanescu, Marin Preda, Mihai Ungheanu
Mogosoaia, 1975
Viorel Ilisoi, Cezar Ivanescu (III)
Cind v-ati intilnit prima oara cu moartea? Si cind ati realizat tragismul ei?
In copilarie desigur, dar n-am avut niciodata evidenta tragica a mortii pina la
moartea mamei mele. Toate celelalte morti fusesera exterioare si mecanice si m-a
u lasat rece pentru ca eram prea mic ca sa-nteleg ce se-ntimpla, eram prea copil
sa traiesc cu tragism acele clipe, si nu mi s-a intimplat sa moara cineva foart
e apropiat cind eram copil. Cea mai apropiata fiinta dintre fiintele pe care leam iubit pe lumea asta foarte mult, mama, a murit in 1963, cind eu aveam aproape
22 de ani. Bunica dupa tata, pe care le fel am iubit-o foarte mult, a murit mul
t mai tirziu, in 1984. Abia atunci esti cu adevarat cumplit afectat, cind iti mo
r mama, tatal pe care-i iubesti, iubita, sotia tinara, un prieten scump, atunci
cu adevarat socul este cumplit, cu atit mai cumplit cu cit persoana lovita de mo
arte este mai unica, mai particulara, mai pretioasa din punctul tau de vedere; c
u cit este mai greu de inlocuit, cu atit socul este mai groaznic. Atunci sintem
cu adevarat loviti pe pamint. Nu vreau acuma sa ma arunc in tot felul de teorii
gratuite, dar omul este creat dintr-un suflu divin, dintr-o aura energetica si a
bia apoi vorbim de acumularea de materie grosiera. Deci fiinta umana este creata
pe un fond de imponderabil si de suflu. Exista marele suflu divin, asa cum zice
si in Biblie ca Dumnezeu i-a dat suflare de viata lui Adam suflare de viata! Om
ul exista intii in raport cu aceste valori imponderabile, deci cu aceasta sugest
ie de energie care este o aura energetica si abia apoi cu materia grosiera. Or c
ind unui om ii moare sa spunem o fiinta iubita, el este ca un mecanism sau ca un
circuit care este deodata decuplat de la un sistem complex in care functioneaza
. Izolat, pur si simplu. Este sufocat. De-asta ne loveste atit de groaznic moart
ea unei fiinte iubite.
Viorel Ilisoi, Cezar Ivanescu (IV)
Sint morti care uneori ne pot distruge total.
Ne poate aneantiza pur si simplu moartea unei fiinte pe care o iubim extraordina
r de mult si de care sintem legati printr-o legatura aproape de nedesfacut. Mari
le iubiri care se cunosc si in literatura de asta sint tragice, pentru ca la ei
unirea asta este formidabila; o unire mai putin fizica, pentru ca, se stie din m
istica, fizicul este de fapt un obstacol in unirea sufletelor, nu un catalizator
. Romeo si Julieta... doi tineri care se iubesc. Sublim. Sufletele lor sint apro
ape la un loc, pilpiie ca doua flacari care si-au unit arderile. Orice afectezi
intr-unul din acesti copii reverbereaza si in celalalt foarte tare. Disparitia u
nuia dintre ei poate sa fie fatala pentru celalalt, este ca un vint care stinge
cealalta flacara. Este cumplit din acest punct de vedere si este inca o data o d
ovada ca traim prin imponderabile, nu prin valori vizibile. De asemeni, tine con
t de toate elanurile astea formidabile pe care ni le dau in existenta marile iub
iri, sau entuziasmul, cum ziceau grecii. Adica atunci cind esti intr-un zeu, cin
d ceva divin te anima pe pamint. Atunci rupi muntii-n pumni, ai parca o forta co
losala, poti face totul pe pamint. Pentru ca esti imediat prins la un circuit de
energie, undeva o energie te atrage, te canalizeaza si toate aceste energii se
centrifica, au un centru mundan: in Dumnezeu, in valorile mari...

Cezar Ivanescu, Jeu d'Amour (tu care iubesti toamna)

Mi-am indragit tristetea mea,


Sa nu stau unde ma tinea
Sfint trandafirul fara spini
Tristetea sa mi-o mintui vin.
Oh, fata apelor e grea
Eu sint usor ca lacrima,
Ma stiu cei singuri si straini
Din ce potir de slava vin!
am suris pina cind mi-au acoperit surisul cu o pinza de singe
Acum sa explicam, prin experienta proprie, cum pentru a cita oara in viata? ne-am
insusit lectia sacrului printr-o drastica cenzura transcendenta... Toata iarna
si toata primavara anului 1990 am lucrat poemul pe care-l veti asculta, Symposio
n, cu voluptatea reluarii imaginare, zilnice, a scenariului Calvarului, o traire
estetica, deci hedonista, si apoi a venit ziua de 14 iunie, cea mai sinistra zi
din istoria traita de mine a poporului roman: si prin propria vointa m-am exper
iat putin in scenariul Calvarului pe care tocmai ii descrisesem, platind aceasta
experiere cu trei ani de boala: nu ne angajam pe Drumul Crucii sau in oricare a
lt scenariu sacru ca intr-o simpla experienta estetica sau existentiala, ci ince
rcind sa ne regasim sufletul liber, fatal, religios: in acea clipa suspendata, c
ind treizeci de brute cu bitele in miini au patruns in incaperea in care ne afla
m si au inceput sa ne loveasca, mi-am amintit enuntul din Bhagavad-gita (II, 19)
ca un om nu poate fi ucis si am suris pina cind mi-au acoperit surisul cu o pin
za de singe; dupa mai multe experiente similare, clipe suspendate care dureaza c
it lumea, numai o minte de imbecil se mai poate opune sentimentului religios car
e ne invadeaza sufletul... si despre aceasta numai muzica ne poate instrui si po
ezia, cind aspira sa devina muzica sau se topeste, ca intr-o hierogamie, toata,
in muzica...
Cezar IVANESCU, Curs general de poezie I
(fragment), 1993
Symposion (fragment), Casa Pogor, Iasi, 1993
Ion Murgeanu, CRONICA SPLENDORII: CEZAR (O EVOCARE POST-MORTEM A POETULUI CEZAR
IVANESCU)
Eminescu, in cunostinta de cauza, a facut afirmatia ca geniul este urat , nu in se
nsul ca nu-i frumoasa fata mea , cum de data asta o spunea Cezar insusi; insa dusma
nit a priori, nesuferit de impotenti si mai ales de veleitari, cum au continuat
si mai mult sa-l urasca pe prietenul meu, liota de cantareti din trisca, pe dest
e si din frunza palmata a indicatiilor de partid si de stat, sub-textuale; ei, cu
timpul i-au si devenit asasini, coalizandu-se intr-o sinistra cabala. Cezar insa
a reusit sa-si impuna talentul, vocea lui atat de suava, de pura, de transparen
ta, dar tare ca stanca Albaniei materne, puternica si de neclintit, totodata; el a
recuperat pana la urma mitul lui Labis, din apele caldute ale politrucilor lite
rari de serviciu, scriind una din cele mai dure carti post-decembriste din Roman
ia: Timpul asasinilor imun la amenintarea ca una din victimele aceluiasi timp
ne-inc
heiat inca nici azi, va fi el a relansat Doina lui Eminescu si a facut din ea un
spectacol provocator de trezvie inca din ultimii ani ai comunismului
De fapt asasinii lui, in final, nu i-au mai putut suporta curajul si rectitudine
a, faptul ca-n noile conditii ei vindeau si cumparau pestisori literari mici, ni
ste tari, in timp ce fachirul de Cezar, jucandu-se mai departe cu focul, antrena d
elfini, in golful de aur al poeziei sale, continuand sa faca pescuiri minunate,
tintind tot mai sigur treapta cea mai de sus a afirmarii, intr-un final poate Pr

emiul Nobel; sau cine stie, un premiu inventat anume si numai pentru valoarea lu
i. Asta nu i-au iertat pana in clipa mortii si nici in moarte nu-i iarta, din mo
ment ce au creat aici la Bucuresti, in turcitul Bucuresti *(apud Cezar), o blocada
tuturor ieunucilor literari, si au impus si un embargo pe numele lui. Este inta
ia oara cand Uniunea Scriitorilor tace lasa, cu toata conducerea ei, din care si
el facea parte, de altfel, la moartea unui mare poet, unanim apreciat si de adv
ersarii sai cei mai inteligenti Restul? Resturile

L-au urat din totdeauna, l-au marginalizat, au dorit sa-l excluda cu o pasiune d
istrugatoare, caci meschina si lasa, i-au creat o legenda sinistra si l-au infom
etat in repetatele greve ale foamei, aducandu-l la disperare: Cezar Ivanescu a a
vut soarta geniului din totdeauna si dupa moarte nadajduim ca Geniul lui se va r
eplia si ne va crea inca mari revelatii. Pe moartea lui am simtit o clipa ca ma
voi prabusi, dupa ce am mai avut puterea sa ajung la Iasi, singurul supravietuit
or din Bucurestii ostili si asediati de ura; Alex Cetateanu(l) canadian, a auzit
ce am spus eu acolo si ce am avut de subliniat cu tus negru dar si cu otrava. (
fragment)
Cezar Ivanescu, despre Iasi (1995)
La acest final de veac, de mileniu si de eon crestin, pentru noi, romanii, Iasul
ramane orasul metafizic, Cetatea Sfanta, fabuloasa, regeneratoare, situata intr
e barbaria invadatoare a Rasaritului si decadenta spirituala a Occidentului , asa cum
, ironic, mi-a rezumat gandirea, mai zilele trecute, un prieten, la Paris...
De aceasta Cetate se leaga speranta noastra in Inviere, culturala, morala, spiri
tuala, crestina, caci Iasul comunica, subteran si celest deopotriva cu fortarete
le ortodoxiei, manastirile din Nordul Moldovei, si cu binecuvantatul pamant al I
ndiei, cum remarca regretatul Sergiu Al. George: in Iasi a descoperit Mihai Emin
escu, crestinul exemplar, buddhismul iar noi putem spera ca vom redescoperi tole
ranta dialogului spiritual in viitorul eon transfigurator care va cobori in mijl
ocul oamenilor, pe pamant, Ierusalimul ceresc...
Toate natiunile au dreptul sa viseze la Cetatea lor Sfanta, un egregor luand fii
nta din ardoare inimilor in rugaciune...
Cezar Ivanescu, Doina (Uri memento)
Cezar Ivanescu
Fotografii din timpul filmarilor la Vlad Tepes (1994)

Valentin Popescu
Valentin Popescu
Cezar Ivanescu
Scrisul ramane o arta pe deplin umana si divina, scriind poti face acel semn ca
abisul in care sa se resoarba lumile, scriind, hartia poate lua foc de lumina lu
i Dumnezeu.
Claude Monet
Claude Monet
Camille Monet sur son lit de mort
Cezar Ivanescu
! si am ramas cu Moartea-n fata...
toamna mi-ar fi placut sa fiu,
sa nu am nici o bucurie
doar prada altora sa fiu !

Rod
! ma voi pierde: si port in gura limba amara:
un infinit de trupuri albe
mi-am amintit
pe-al caror pintec am sperat sa-mi asez
tronul unui ideal de perfectiune !
Cezar Ivanescu
Van Gogh
! a-mi mai intinde
mainile spre tine
ca spre o flacara !
Cezar Ivanescu
Cezar Ivanescu, 1996: Daca nu-ti iau capul, te bajocoresc
Eu in Doina (Melodie fara sfirsit) [...] vorbesc de drama moldovenilor aici in B
ucuresti si spun asa: Fiecaruia un gide/ Si-o paiata care sca-/ De satirul mortii
hide/ Nu scapa batjocura . Ma refer la Eminescu, Bacovia, Labis, la mine si la al
ti moldoveni de geniu veniti in Bucuresti. Daca nu-ti iau capul, te bajocoresc.
Pe Eminescu l-a batjocorit [...]Macedonski, pe Bacovia l-au batjocorit toti in e
poca, pe Labis l-au omorit. Pe mine m-au batjocorit.
Versus
! nastere celebrata
intr-o asurzitoare
singuratate !
Cezar Ivanescu
Constantin Hrehor
Pe marginea din dreapta a aleii ce duce spre Teiul mistic, in Copoul eminescian,
pune-ti o piatra, fara nici un nume, scrieti atat doar: Aici doarme un zeu. Cand
se va rasturna Pamantul in poarta unui Cer nou, vor sti cautatorii de maretie ca
sub inscriptia celui ,,singur acum si singur de cand lumea e Cezar Ivanescu.
Cezar Ivanescu, Sutra III (Tao)
! muri-vei precum ai trait
delirind- singerind- lacrimind
agonic si fericit...
salbatic ca Fiara,
ca Ingerul, blind !
Cezar Ivanescu, Ingerul splendorilor, la chitara Gelu Alecu
Constantin Hrehor, Cezar Ivanescu, scapat din camasa de forta a metaforei (I)
Intre fluierul pastorului caruia i s-au ratacit 99 de oi din cele 100 incredinta
te si psaltirionul psalmodiind psalmi tragici Ierusalimului primejduit de limbi
strambe, nu si-a putut duce steaua; stiindu-i caratele, a dus-o sus, dincolo de
vazute, in gradina nevazutelor, in locul de unde i s-a dat.
Nascut pentru tristeti si revolta de heruv, lui Cezar Ivanescu i s-au aruncat 3
zaruri inainte predestinandu-l inger, imperator sau poet. Cerul ingerului s-a to
pit in porfira imparatului si, alesul, a devenit poet. Si, de-atunci, crucea a n
ceput rod sa aduca inauntru-i, pentru ca nu-i taina sa se infatiseze siesi si lu
mii decat prin fereastra Crucii.
El trebuia sa fie umilit, blestemat, scos pe spranceana cetatii, haituit prin ag
ora lacomilor, impostorilor, vandutilor pe arginti si-n fata lui sa fie infipte

pietre, ca-n usa staolului cutitele copiilor intre doua fulgere si doua ceaune c
u lacrimi campestre.
Trebuia huiduit, hulit, inaltat pe purpura esafodului, caci, scris este: ,,Intre
ai sai a venit si ai lui nu l-au primit. Si pentru ca pietrele lor vulgare, desp
icate de potcoavele cailor furati, in fata lui infipte, pietre scumpe s-au facut
la apus de soare. Scapat din camasa de forta a metaforei, cercuri fugeau in urm
a-I pe ulite, roti scrasnitoare. ,,Nebunul, veniti si vedeti Nebunul , strigau cei
care l-au incoronat in capatul saptamanii, cu paine aruncand in marea sub care
concentric e circul. Dar el trecea mai departe. ,,Imi pot schimba stilul de lupt
a /dar nu pot in nici un fel sa-mi schimb Destinul , scria pe nisip, si Baaadul st
ergea totul din urma si rechinii ii muscau pergamentul de nisip asfixiati de mal
arie, ucisi de idolatria primara. Era in prea mult rod un Pom de Craciun impodob
it cu lampi pline de plans in mijlocul Pamantului mutat peste gard de robii nost
ri, de roabele care, de-odata cu lutul, dincolo, au ingropat sub tumuli si aurul
nostru, si oasele, si fagaduinta. A stat curmezis vulpilor cum neclintita, inai
ntea bizonilor, Altamira; nu l-a crutat pe Irod, cu psalmi negri a stropit cizma
de fier adancita in carnea planetei, a urat desfraul, epoletii, heraldica perve
rsa, ciuma.
Constantin Hrehor, Cezar Ivanescu, scapat din camasa de forta a metaforei (II)
Razand si-a inmultit vrajmasii si, pentru ca in capatul sirului a ajuns primul,
ereticii au inceput sa-i cantareasca oculta cununa. ,,A savarsit blasfemie striga
u, ,,noi am auzit, astfel se ruga : ,,Cred intr-Unul Eminescu, vazatorul tuturor c
elor vazute si al tuturor nevazutelor . Da, la aceasta Coloana a lucrat el, intre
agonie si extaza, ca Michelangelo! Cezar peste Baaad, el demult nu mai era o fap
tura pamanteasca, cetatean al comunei primitive postmoderne; pe fata lui un zeu
razbunator graia, dar radea in el un copil abia alungat din Edenul mamei tinere.
Era un puhoi pre coama caruia vin schimonosite catapetesme, targi cu soldati, h
ieratice incunabule, punti, faraonice masti. Un torent de crini. De Poesie. (Sa
ne-amintim ca esentele ucid. Si, crinii, desigur ).
Auziti-l cantand! E un amestec de neamuri, larma ca-n panza lui Bosch, aliaj de
urlet si ruga, oda, blesteme, lupul ce latra cand lupoaicei gemand tandru sub gl
ont ii lasa doar fidelitatea si padurea Auziti-l! Clopotele Putnei seamana muceni
ci ,,din hotara in hotara , turle si antimise: ,,numai umbra spinului la usa crest
inului . Respiratii ample, ca vagaunile stejarului: ,,amintindu-mi Baaadul Paradis
ul Carnii Sfant /plangeti lacrime sa-mi para ca si cand n-am fost nicicand ,,Angaja
rea hamletiana in existenta a celui care a inteles ,,ca sangele-i spirit ,,intre d
intii inrositi ai masinii textuale , dupa cum psihanalitic a observat unul dintre
Dioscurii Colocviilor de Poezie, pedantul critic Marin Mincu, ne-a lasat nu numa
i un patrimoniu liric, ci si ,,o marturie profunda, din interior spre fiinta des
pre propria-i fiinta , prezenta unui mare poet.
Cezar Ivanescu, Ruga

Cezar Ivanescu, Jeu d'Amour (Regina din Saba)


Constantin Hrehor
Pe autorul ,,Sutrelor muteniei il gasesc definit in cultul pentru Adevar, Prieten
ie si rafinament, in eroica sa iubire pentru Libertate, Eminescu si Limba Romana
si, desigur, in cantecele sale doine-litanii cantate pe moarte: ,,esti un om li
ber cat reusesti sa-ti reprezinti si sa-ti prezinti /mainii care se indreapta sp
re tine absenta si ominprezenta mortii.
Cezar Ivanescu, Sutra 10
! tu nu esti din aceasta lume
ingrozitoare

care-mi apasa inima


tu nu esti din aceasta
lume: si-n lume
ma prabusesc
doar cu speranta
privirii mele sa-i
apara fata ta!

Cezar Ivanescu, Jeu d Amour (Nirvana)


Cezar Ivanescu
Scrisul ramine o arta pe deplin umana si divina, scriind poti face acel semn ca
abisul in care sa se resoarba lumile, scriind, hirtia poate lua foc de lumina lu
i Dumnezeu...

Cezar Ivanescu, Catre discipoli (Cantec napolitan)


Cezar Ivanescu, 1996 (I)
Fundamental pentru tineretea mea, pe linga impotrivirea asta din instinct si pe
linga educatia reactionara primita de la mama, a fost si marele noroc, pe care i
l consider mare noroc si la virsta asta, ca am iubit si am practicat de mic spor
tul. Sportul te invata niste virtuti. in primul rind te invata sa respecti o reg
ula a jocului pe care n-o respecta mai nimeni in tara asta nenorocita si te inva
ta sa lupti cu armele pe fata pentru victorie. Aceasta educatie sportiva pe care
mi-am facut-o de foarte mic pina la virsta de 17 ani, cind am abandonat sportul
de performanta, m-a invatat dupa aceea foarte multe lucruri si mi-am dat sema c
a si in literatura, si in arta, si in orice domeniu din viata un om care nu a fa
cut sport si nu a incercat prin sport sa se verifice si sa-si cunoasca adevarata
forta este pe undeva un om fragil, gata sa capoteze la cea mai mica dificultate
. Sportul este o mare incercare pe lumea asta si o buna scoala; asa se si explic
a de ce englezii au creat niste oameni atit de intregi, de echilibrati, pentru c
a la ei de foarte multa vreme s-a introdus sportul in educatie, fac sport de mic
i, invata sa fie luptatori.
Cezar Ivanescu, 1996 (II)
Acest sport te invata in primul rind un lucru pe care poporul roman l-a uitat co
mplet de 50 de ani: sa-ti privesti adversarul in fata. Poporul roman a cam luato la sanatoasa. Vad ca si in Cartea Alba a Securitatii ma toarna un securist ca
le spuneam celor din generatia anterioara ca sint vinovati de tradare, ca i-au t
radat pe nemtii care au luptat in Rasarit si finalmente au pierdut un razboi cis
tigat. Ne-au precedat niste generatii de lasi si de vinovati, oameni care n-au m
ai fost invatati sa-si priveasca adversarul in fata, au plecat ochii in pamint s
au capul intr-o parte. Boxul te invata sa-ti privesti adversarul in fata, iti da
o frontalitate ca a scribului egiptean, sa primesti totul in fata, nu in spate,
nu s-o iei la fuga. Te invata sa te aperi, te invata sa respecti un spirit de c
avalerism si de fair-play, sa respecti niste reguli. Lumea romaneasca in ultimii
50 de ani n-a respectat nici o regula.
Cezar Ivanescu, Poem ascensional
Cezar Ivanescu, 1996: patriotismul real este aproape sinonim cu acceptarea marti
rajului
Cred ca pentru romani patriotismul, patriotismul real este aproape sinonim cu ac
ceptarea martirajului. Pentru ca nu exista mare patriot roman sau bun patriot ro
man care sa nu fi sfirsit rau in tara asta. In tara asta traiesc bine vinzatorii
de tara, cei care nu dau doi bani pe tara asta, cei care-o terfelesc, care-si b
at joc de ea si fac afaceri pe seama ei si nu le pasa de nimic. Cei care iubesc

cu adevarat aceasta tara sint in marginea martirajului sau aproape martirizati.


Deci n-o iubesti pentru ca ti-ar intoarce aceasta iubire sau ti-ar arata recunos
tinta sau te-ai complini prin valorile ei, ci pe undeva impotriva, daca vrei, re
alitatilor. Asa trebuie iubita o tara si asa o iubesc si eu, adica sint convins
ca tara romanesca este o tara foarte frumoasa in Europa, intii prin conditiile e
i fizice, geografice, o tara de oameni foarte talentati, dar din nefericire lips
iti completamente de caracter, de tinuta morala... Cu toate acestea o iubesc, cu
m o voi iubi intotdeauna, indiferent in ce situatie ar fi, buna sau rea.
Cezar Ivanescu, dosar de lucru, aprilie 2008
Cezar Ivanescu, dosar de lucru, aprilie 2008
[Poemul
n.n.] Doina (Ultima Thule), publicat in Baricada in 1990, dedicat Dlui V
ictor Roncea, ilustrat cu foto din Mircea Dinescu deferit justitiei de pe CivicMed
ia. [Nota reprodusa dupa un dosar de lucru, aprilie 2008]
Mircea Dinescu, un comunist destoinic , la stanga tovarasului sau de partid, Nicola
e Ceausescu
Mircea Dinescu, un comunist destoinic , la stanga tovarasului sau de partid, Nicola
e Ceausescu
[sursa imagine: CivicMedia]
Cezar Ivanescu: Cum e posibil atunci ca un individ periculos sa fie tolerat in f
unctii importante?
In 1980, dupa moartea lui Marin Preda, am publicat in revista Luceafarul scrisoare
a testamentara pe care mi-o lasase Maestrul meu din primavara anului 1979 si i-a
m considerat vinovati pe toti acei care, in ultima zi din viata marelui scriitor
, au contribuit intr-un fel la producerea tragicului deznodamint, printre ei num
arindu-se si Mircea Dinescu.
Am reluat toate acuzatiile in cartea mea Pentru Marin Preda (Ed. Timpul, Iasi, 1
996).
In 1981 am fost martorul prozatorului Iulian Neacsu in procesul pe care acesta l
-a intentat numitilor Dinescu Mircea si Dorin Tudoran, proces finalizat cu conda
mnarea celor doi...
In 1990, Mircea Dinescu, disidentul facind parte din grupul de la Comana condus de
Gheorghe (Gogu) Radulescu, ajunge Presedinte (provizoriu si apoi ales) al USR s
i-mi desface in mod abuziv contractul de munca (redactor la revista Luceafarul a U
SR), fiind obligat sa declar greva foamei in 5 ian. 1990.
Am plecat din USR si am reintemeiat Societatea Scriitorilor Romani (cu aproape 1
000 de membri).
Dupa mineriada din 14 iunie 1990, am zacut bolnav aproape doi ani (fiind batut b
estial de mineri), sediul si arhivele Societatii Scriitorilor Romani au fost dis
truse iar eu am revenit in USR chemat de Laurentiu Ulici, Presedinte interimar a
l USR dupa ce Mircea Dinescu a plecat fara sa-si incheie mandatul si aducand USR
in pragul falimentului.
Nu s-a facut niciodata o ancheta serioasa privind ilegalitatile comise la USR in
perioada in care a fost Presedinte Mircea Dinescu.
In 2005 l-am anuntat pe Eugen Uricaru, Presedintele in functie al USR, ca voi ca
ndida la presedentia USR (iunie 2005). Intr-o zi stind de vorba cu Eugen Uricaru
in biroul sau, in prezenta mai multor martori, Eugen Uricaru a rostit ceva de g
enul: ei, draga, in 1990 cind scriai in Baricada si-l injurai pe Dinescu, credeam s
i eu ca atitia altii ca esti nebun, dar acuma imi dau seama ca daca Dinescu nu r
isipea banii Uniunii, astazi am fi dat lefuri (si inca mari) scriitorilor...
La scurt timp a venit verdictul de la CNSAS, ca Eugen Uricaru a facut politie po
litica, verdict neprobat in niciun fel.

Mi-am exprimat clar inca din 2005, in presa, neincrederea in CNSAS atit timp cit
in Colegiul acestei institutii este cel putin un securist, Mircea Dinescu.
Semnalez similaritatea situatiilor: si in 1990, si in 2008, aflat intr-o pozitie
-cheie, Mircea Dinescu se razbuna comitind o ilegalitate.
Daca in 1990, in Romania domnea o stare generala de anomie, azi ne pretindem un
stat democratic, de drept, un stat european.
Cum e posibil atunci ca un individ periculos, care sfideaza legile, sa fie in co
ntinuare tolerat in functii importante, liber sa decida, dupa bunul sau plac, de
stinul unor oameni?
(Cezar Ivanescu, Bucuresti, aprilie 2008) textul integral la
http://cezar-ivanescu.blogspot.com/2009/03/cezar-ivanescu-aprilie-2008-scurta.ht
ml
Foto: Eugen Harasim
Cezar Ivanescu
Moartea-si pastreaza totdeauna tragismul pentru orice artist. Pentru ca artistul
traieste in temporal, daca vrea sa fie autentic artist, traieste in incarnarea
lui actuala. Dar una este cind sufletul si mintea ta de artist sint tulburate si
voalate si obnubilate de moarte, si alta este cind sufletul tau e luminos si mi
ntea ta e luminoasa si dincolo de experienta ta sau de accidentele tale in exist
enta aceasta: simti din poezia pe care o scrii ca ai viziunea de dincolo, ai viz
iunea a ceea ce este superior si salvator pentru om. Tragismul mortii se pastrea
za totdeauna. Astea sint comportamente reflexe la om: teama de moarte, incercare
a de aparare in fata mortii de moartea fizica vorbesc , pentru ca sintem constru
iti din automatisme; dar una este viziunea pe care o ai atunci cind esti incatus
at si intunecat si obnubilat de spaima de moarte si de neant si alta este cind e
sti luminos si esti sigur pe tine pentru ca atunci moartea capata un fel de acce
nt de valoare. Adica moartea dramatizeaza totdeauna lucrurile, le densifica, le
pune in cimpuri de tensiune, dar nu mai constituie o spaima, o teroare pentru su
fletul uman.
Viorel Ilisoi: Va intreb daca prezenta imediata a mortii a reusit de atunci sa s
chimbe ceva in structura psihismului si implicit in poezia dumneavoastra.
Cezar Ivanescu: Nu. Eu am scris, in 1966, o carte intreaga, La Baaad, ca sa-mi i
nteriorizez experienta confruntarii mele cu moartea si la terminarea scrierii ac
estei carti depasisem deja acest impas tipic existentialist al omului modern con
fruntat cu moartea. Deja depasisem faza de sfisiere si de revolta existentialist
a de nivel Camus, sa-i spunem, de om revoltat, deja eram un om care nu mai crede
a in moarte, imi cistigasem credinta in valorile eterne, in Dumnezeu si-n nemuri
rea sufletului dupa experienta abisala facuta cu scrierea acestei carti. Cartea
este o carte pagina, dar ea impinge la ultimele consecinte o lume fara credinta,
o lume de Vechi Testament, spre a forta si a accepta experienta crestina, exper
ienta luminii si experienta luminii lui Dumnezeu. Odata cu terminarea acestei ca
rti eu practic mi-am depasit stadiul de tinerete, blocajul in fata mortii.
Viorel Ilisoi: V-ati impacat cu moartea?
Cezar Ivanescu: Nu m-am impacat cu ea, ci doar am inteles fragmentarismul gindir
ii existentialiste si faptul ca existenta umana nu are sfirsit, ca sufletul uman
este nemuritor si ca trecem de pe un nivel jos si degradat de existenta paminte
asca spre nivele superioare, sublime de existenta, ca nu avem sfirsit si moarte
niciodata. (Cezar Ivanescu, Viorel Ilisoi, inedit, 1996)
Doina (Passiflora incarnata) , Cezar Ivanescu, inregistrare din spectacol, Bistr
ita
Petru Arustei, Hohotul Diminetii
Petru Arustei, Hohotul Diminetii

Gabriela Cretan, MAITRE DE LA CLARTE (I)


Cand l-am cunoscut, la cenaclul Numele Poetului, intr-o seara de ianuarie din an
ul 1984 (de ziua mamei mele), am avut un frison pe care nu l-am inteles atunci.
De abia mai tarziu, peste cateva luni, cand, impreuna cu sotul meu Gelu Alecu, i
-am devenit apropiati, am inteles semnificatia acestei emergente afective: era u
n semn de recunoastere, o recunoastere inca liminala, insotita insa de presentim
entul tulbure al importantei cruciale pe care o va avea in viata mea. Ceea ce la
prima intalnire a fost numai pura emotie, tresarire obscura, imposibil de defin
it in cuvinte, mi s-a impus in plenitudinea ei constienta cand l-am auzit cantan
d pentru prima oara. Ne aflam in drum spre manastirea Tismana, intr-o masina con
dusa de Gelu, se innoptase, iar Cezar a inceput sa cante cu glas puternic, abstr
as si insingurat, ca de la o imensa departare: ! voi ce ma priviti la fata / indr
agiti-mi fata mea / mai ingaduiti-mi fata / fiindca mult va sangera...// ! si in
manuri si-n picioare / cuie imi vor implanta / mai ingaduiti-mi mana / si-n tar
ana talpa mea / . Efectul asupra mea a fost de trasnet in crestet, de cutit in in
ima, de explozie in plexul solar. Toate deodata! Soc si apnee. O fascinatie care
dureaza de-atunci, fara scadere sau intrerupere
Poemul acesta, in care, ca in multe altele de altfel, Cezar Ivanescu isi asuma c
alvarul christic, este cel prin care mi s-a revelat faptura lui omeneasca profun
da, fiinta lui suferitoare vulnerata de tot raul lumii, de raul cosmic imanent C
reatiei si, concomitent, inalta lui investitura spirituala. De altfel, viata si
opera sa ilustreaza, la modul exemplar, acest efort continuu de imitatio Christi
, culminand cu stranii potriviri de evenimente biografice, prea surprinzatoare p
entru a nu indemna la apropieri analogice. Destinul lui s-a consumat intre limit
ele temporale marcate de doua sarbatori cu maxima incarcatura simbolica pentru c
restini: s-a nascut in ziua Schimbarii la Fata a Domnului si a murit in Joia Mar
e din Saptamana Patimilor, tradat de discipoli pe care-i iubea, parasit de multi
dintre prieteni, umilit de acuzatii calomnioase si absurde, hacuit cu fervoare
de casap la o clinica obscura din Bacau; vandut vechilor sai prigonitori de insi
pe care-i credea fideli, pe care-i ajutase de multe ori la inceputul carierei l
or scriitoricesti, inainte ca ei sa fi prins osanza si gustul privilegiilor obti
nute prin delatiune si prin abjectie.
(fragment)

You might also like

  • 37
    37
    Document7 pages
    37
    Dan Popescu
    No ratings yet
  • 100
    100
    Document56 pages
    100
    Dan Popescu
    No ratings yet
  • 201
    201
    Document12 pages
    201
    Dan Popescu
    No ratings yet
  • 103
    103
    Document57 pages
    103
    Dan Popescu
    No ratings yet
  • 37
    37
    Document7 pages
    37
    Dan Popescu
    No ratings yet
  • 32
    32
    Document5 pages
    32
    Dan Popescu
    No ratings yet
  • 103
    103
    Document57 pages
    103
    Dan Popescu
    No ratings yet
  • 36
    36
    Document6 pages
    36
    Dan Popescu
    No ratings yet
  • 103
    103
    Document57 pages
    103
    Dan Popescu
    No ratings yet
  • 101
    101
    Document57 pages
    101
    Dan Popescu
    No ratings yet
  • 34
    34
    Document6 pages
    34
    Dan Popescu
    No ratings yet
  • 102
    102
    Document57 pages
    102
    Dan Popescu
    No ratings yet
  • 100
    100
    Document56 pages
    100
    Dan Popescu
    No ratings yet
  • 37
    37
    Document7 pages
    37
    Dan Popescu
    No ratings yet
  • 25
    25
    Document5 pages
    25
    Dan Popescu
    No ratings yet
  • 33
    33
    Document6 pages
    33
    Dan Popescu
    No ratings yet
  • 31
    31
    Document5 pages
    31
    Dan Popescu
    No ratings yet
  • 32
    32
    Document5 pages
    32
    Dan Popescu
    No ratings yet
  • 32
    32
    Document5 pages
    32
    Dan Popescu
    No ratings yet
  • 29
    29
    Document5 pages
    29
    Dan Popescu
    No ratings yet
  • 30
    30
    Document5 pages
    30
    Dan Popescu
    No ratings yet
  • 27
    27
    Document6 pages
    27
    Dan Popescu
    No ratings yet
  • 23
    23
    Document5 pages
    23
    Dan Popescu
    No ratings yet
  • 26
    26
    Document6 pages
    26
    Dan Popescu
    No ratings yet
  • 28
    28
    Document5 pages
    28
    Dan Popescu
    No ratings yet
  • 24
    24
    Document5 pages
    24
    Dan Popescu
    No ratings yet
  • 21
    21
    Document5 pages
    21
    Dan Popescu
    No ratings yet
  • 22
    22
    Document5 pages
    22
    Dan Popescu
    No ratings yet
  • 22
    22
    Document5 pages
    22
    Dan Popescu
    No ratings yet