Professional Documents
Culture Documents
impresurat
care vine,
ne-au culcat
de mine,
ne-au culcat
de mine!
un drept magnificenta
de-a ne fi stapini?
eu o numesc aceasta sare a marii
cu care-mi lustruiesc inima
aceasta frunza de cornalina
care-ti va strapunge somnul
cum cornul lunii: blum: thalatta !
! eu o numesc aceasta abhoratie
a bucuriilor maniabile
care ne vor lapida cu blindete
si in sfirsit o numesc acest miros
al meu nesuferit de ciine mergind
(ca de un lant legat) in jurul
acestei morti a dulcelui
domn al Mirmidonilor !
! stapine: daca nu esti latru Moartea
cu organul acesta protofizic
justitie: in balanta de aur a singelui
ecluzele apelor generale !
Publicat de administrator la 20:07 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: Agamemnon (Zile), Cezar Ivanescu, La Baaad, poem, vers alb
La Baaad
! ma trezesc adesea visind
urmatoarea scena: Baaadul
e asediat de intrusi : intr-o
cladire sint ultimul aparator
care mai rezista atacatorilor :
intr-un hol imens cu pardoseala
neagra gudronata
ca a unui platou de filmare,
inaintez cu o arma
automata in brate : citiva
intrusi trag in mine in
plin ; sint ciuruit,
cu ultimele puteri inaintez
insa si scuip pe fata primului
intrus indreptat spre mine
cu ultimul efort al
plaminilor un val de singe
care-i acopera toata fata :
nu m-am intrebat niciodata
daca este posibil ca un ins
ciuruit sa mai poata scuipa
un val imens de singe in
fata cuiva dar imaginea
in sine mi-a placut, s-a
implantat in mazochismul meu
de zile mari, si-mi
revine cu forta
reiterata a unui onanism
juvenil... fireste
aceasta este doar imaginea
centrala, pentru ca visul
in sine are variatiuni infinite,
o sa plinga si o sa se stinga,
ma rog de-a mea Steaua, Steaua-n ceriuri, sus,
o sa plinga si o sa se stinga !
! azi mi-s iara bolnav,
zac intins ca mortii in
pleoapele mi-s grele si
peste dreapta mina mea,
pleoapele mi-s grele si
peste dreapta mina mea,
se reintoarce la tine,
cum vine Sufletul ca Pasarea
si nu stiu de unde-mi vine,
se reintoarce si dragostea mea,
se reintoarce la tine,
cum vine Sufletul ca Pasarea
si nu stiu de unde-mi vine!
! Mandra-Marie si Santa Fecioafloare de Santa Marie,
cum vine Sufletul ca Pasarea
pe-o floare doar sa se tie,
Mandra-Marie si Santa Fecioafloare de Santa Marie,
cum vine Sufletul ca Pasarea
pe-o floare doar sa se tie!
! Pasare care cu-aripa ai scris
versul ce duce la Domnul,
spune-mi-l, spune-mi-l numai in vis,
spune-mi-l numai in somnul,
Pasare care cu-aripa ai scris
viersul ce duce la Domnul,
spune-mi-l, spune-mi-l numai in vis,
spune-mi-l numai in somnul !
Publicat de administrator la 08:57 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: (Mandra-Marie), Cezar Ivanescu, Jeu d Amour
SAMBATA, 26 MARTIE 2011
CATRE DISCIPOLI (CSCIX) (Catabasa)
Pentru Gelu Alecu
In mine, Doamne, esti
te culc pe rana mea,
eu insumi sunt Acel,
Acela si-Aceea
! al cui eu, Doamne, sunt daca al Tau nu mi-s?
de ce la Tine vin, daca nu m-ai trimis?
spre tine sufletul de nufar luneca,
sufar lumina Ta care ma-ntuneca,
ignobil si cazut in apa de otra-,
capul taiat si mut, asta e floarea mea,
la Tine, Doamne, vin doar cu o floare-n mani
dar Tu nu ma primesti, Tu vecinic ma amani,
cand, Doamne, Ti-am gresit, sau poate mi-ai gresit,
fara de mine Tu sa stai in cer cumplit?
sa-mi umpli sufletul cu-amraciune grea,
sa nu pot sa Te-alin, Doamne, cu mana mea
sa nu pot sa Te-adorm, tu, Trezitorule,
de Tine sa ma-ndur, Induratorule,
ca un Copil Divin cu Tine sa ma joc,
sa-ti misc din bezna mea vartelnita de foc !
! ma reintorc mai mult, de Tine neprimit,
din sila mea sa-Ti storc un aur izbavit,
din greata mea sa-Ti nalt la ceruri Osana,
aproapele-mi sa-mbiu cu strainia mea !
! ia-mi, Doamne, iara tot, sa nu mai pot lua,
4 Cezar Ivanescu
Publicat de administrator la 21:38 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: Cezar Ivanescu, Rosarium (Stella Maris)
JOI, 15 APRILIE 2010
Jeu d'Amour (Mure de padure)
! sunt mure coapte ele sunt, sunt mure de padure
ca noi insingurate crunt, fara de rost singure,
sunt mure coapte ele sunt si-o sa le bata bruma
ca noi insingurate crunt, fara de rost de-acuma,
sunt mure coapte ele sunt si-o sa le bata bruma
ca noi insingurate crunt fara de rost de-acuma!
! sunt mure coapte ele sunt, sunt mure de padure,
rogu-te, Doamna, roaga-te de mina-ti sa se-ndure
si culegind la ruga ta si ruga mea sa fure
ca de pe cruce-un rastignit cite un rug de mure,
si culegind la ruga ta si ruga mea sa fure
ca de pe cruce-un rastignit
cite un rug de mure!
! sunt mure coapte ele sunt, sunt mure de padure,
rogu-te, Doamna, roaga-te de gura-ti sa se-ndure
si sa le-asemuie-n cuvint trupsorul ce se fringe
cu purpura imperia- si perlele de singe,
si sa le-asemuie-n cuvint trupsorul ce se fringe
cu purpura imperia- si perlele de singe!
4 Cezar Ivanescu
Publicat de administrator la 23:35 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: Cezar Ivanescu, Jeu d Amour, Jeu d Amour (Mure de padure)
MIERCURI, 6 IANUARIE 2010
Fratele Nostru Soarele (cvartet) (Procesiunea Rodului) (Drama Simbolica)
Laudato sie, mi signore, cum tucte le tue creature
specialmente messor lo frate sole.
Francesco D Assisi
In memoriam Johannes Climax
Treapta intii
Logodna
! culcati alaturi c-o Chitara
ne atintim priviri prin Somn,
prin Visul carnii, mindra Tara,
in care Viermele e Domn.
al castitatii semn de-a pururi
chitara sta-ntre noi ca o
preaaurita nava-n tarmii
din care te-am rapit, Iseult
si sta ca o amara Limba
intre noi doi, recunostinta,
care in miezul nuntii plimba
a singelui curat fiinta !
! mi-i teama s-o ating in noapte
ca pe-un potir cu Taina Lumii,
ascunsa zace-n intuneric
si picioarele ei sfinte
stau ca-n balsame-n morminte !
! daca ti-am fost frate, frate,
scapa-ma de strimbatate
ca mi-s tot
fara de vina,
nu ma doare, nu m-alina
suferinta nici durerea,
daca ai in mini puterea
scapa-ma tu fratioare,
scapa-ma ca nu mai pot,
Soare, Soare, frate Soare
nu de moartea ursitoarea
scapa-ma de inchisoarea
intunericului tot !
! cit am stat adinc pe creste
am vazut ca moartea este
nu ca bezna, ca lumina,
ca o floare, fara veste
mincind din mormint tarina
frate-tu, cu soarta plina,
ara-mi fata cu lumina
cu Plug Ros ma destelina !
! da-mi
mamale
oile-mi
pe mini
oasele sa le...
tatale...
furatu
m-o legatu !
! mamale tatale
or venit strainii
mi-or furat si ciinii
oile-mi furatu
pe mine m-or legatu !
! mamale tatale
berbecele mare
parte-i la frigare
parte-i in caldare !
! mamale tatale
da-mi oasele sa le
minurile spele...
Fratioare
surioare
Soare, Soare, Soare
Soare Soare Soare Soare
al Nostru !
Treapta a patra, a Rodului
Copilul Batrin
! Alba mea Sotie
Soare tamiiet
doar din sapte-n sapte
zile te mai vad;
singele ca apa
seaca subt blestem
imi ingheata gura
in mijlocul toamnei
stat fara gresala
singele ce-l spala
lacrimi inima.
licoare-acelui suflet,
reumple-te de tine,
otrava luminoaTu, care iubesti toamna
si toamna te adora,
angelica mea sora
si pasiunea mea!
Tu care iubesti toamna
cu bolta ei rozalba,
muntarita mea alba
din prunduri si birgaDin prunduri si birgaie,
muntarita balaie,
in mine esti ca toamna,
pe nevazutulea.
Iti porti prea mindru portul,
statura ta-ntru-totul
in dalba ei aura
sfintenie-i si masura.
Tu, care iubesti toamna,
prin grai de mult si moaste,
prin tine-oi recunoaste,
domnita, patria.
Caci reinvietoare
in carnea ta, nu moare
legenda carnii, floare
de amarant si nea.
Tu, care iubesti toamna
si ceriuri si cerime,
ca tine nu e nime,
tu care iubesti toaTu, care iubesti toamna
si-ti gilgiie in toamna
in git strigari de jale
precum ai invatat.
In muntii tai tinuta
ca-n sinuri de giganta
ce-n singe a nemortii
licoare ti-au turnat.
Nu poate decit astfel
sa strige, sa invoce
pilpiitoarea-ti voce
cu plinsul apriat.
Tu, care iubesti toamna,
o, nu-i lasa sa moara
pe-acei, pe-aceia care
de noi s-au departat.
Caci mor aceia care
! in Miezul Pamintului
ma coplesira, ma indemnara,
ma ingenuncheara, ma indemnara !
! sa-i sarut minurile
sa-i sarut inelele,
sa-i sarut gura, sa-i sarut noada !
! ma purtara, ma purtara
mai aproape de Capetenia Amara
cu teasta de omenime, cu Cuget de Fiara !
! cu o Barca Neagra
printre morti ma purtara !
Publicat de administrator la 15:48 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: Cezar Ivanescu
Muza dormind
Dupa Claude Monet,
Camille Monet sur son lit de mort
! vrem sa uitam chiar totul, totul
sa ne-mbuibam, nu de durere,
si ochii ce-au vazut tortura
sa se inchida sa se-nchida,
dar daca vrei sa uiti si daca
vrei sa te faci ca nici nu vezi
cum se infrupta toti gamanii
din trupul sfint al Marii Zile
ca la pomana unui mort,
cum iau mereu nedind nimica
iti voi aduce iar in fata
durerea tineretii tale,
in picla somnului si-a mortii
muza cu fata muribunda
si uritita ca si Moartea
nu uita, dragoste, pe-aceia
ce ti-au sfarmat, fragila, viata,
pe-aceia care ne lasara
din chipul dragostei doar groaza,
nici saracia ta, nici moartea
muzei slutita-n agonie,
si in aceste vremi in care
trec indivizii numa-numa
si trec si trec numa sa treaca,
alina-ti sufletul cu ura
alina-ti viata ta cu Moartea !
Publicat de administrator la 15:39 Niciun comentariu: Linkuri de intoarcere catr
e aceasta postare
Etichete: Cezar Ivanescu
LUNI, 21 SEPTEMBRIE 2009
Poem ascensional. Exorcism (fragment), text inedit
! ca-n veci de veci sa nu ramiie,
o, Doamne-Dumnezeule,
cit aur, smirna si tamiie,
rogu-ma miluieste-ne,
unduitoare-a tale griie
cu sfint prinos,
sufletele,
tu
tu
pe
tu
carne tu din
tot mai mult
de tine m-oi
tot mai mult
de tine m-oi
carnea mea,
de-acum, stiu bine,
departa,
de-acum, stiu bine,
departa !
ca pe-un copil
m-ai omorit cu
ca pe-un copil
m-ai omorit cu
lasa, ca a trait destul, a murit la 87 de ani! dar noi nu stim ce era in suflet
ul lui Arghezi la 87 de ani, poate el atuncea a conceput un poem genial si i-ar
fi trebuit poate inca un an de zile sa-l termine, cu fortele lui de-atunci ca mi
ntea i-a ramas intreaga lui Arghezi; si talentul, si luciditatea. Nu putem sti c
it de tare l-a durut pe el in suflet ca n-a mai avut zile sa mai traiasca un an,
sa spunem.
Valeria Seciu, Cezar Ivanescu, Marin Preda
Valeria Seciu, Cezar Ivanescu, Marin Preda
Mogosoaia, 1975
Cezar Ivanescu, Marin Preda, Mihai Ungheanu
Cezar Ivanescu, Marin Preda, Mihai Ungheanu
Mogosoaia, 1975
Viorel Ilisoi, Cezar Ivanescu (III)
Cind v-ati intilnit prima oara cu moartea? Si cind ati realizat tragismul ei?
In copilarie desigur, dar n-am avut niciodata evidenta tragica a mortii pina la
moartea mamei mele. Toate celelalte morti fusesera exterioare si mecanice si m-a
u lasat rece pentru ca eram prea mic ca sa-nteleg ce se-ntimpla, eram prea copil
sa traiesc cu tragism acele clipe, si nu mi s-a intimplat sa moara cineva foart
e apropiat cind eram copil. Cea mai apropiata fiinta dintre fiintele pe care leam iubit pe lumea asta foarte mult, mama, a murit in 1963, cind eu aveam aproape
22 de ani. Bunica dupa tata, pe care le fel am iubit-o foarte mult, a murit mul
t mai tirziu, in 1984. Abia atunci esti cu adevarat cumplit afectat, cind iti mo
r mama, tatal pe care-i iubesti, iubita, sotia tinara, un prieten scump, atunci
cu adevarat socul este cumplit, cu atit mai cumplit cu cit persoana lovita de mo
arte este mai unica, mai particulara, mai pretioasa din punctul tau de vedere; c
u cit este mai greu de inlocuit, cu atit socul este mai groaznic. Atunci sintem
cu adevarat loviti pe pamint. Nu vreau acuma sa ma arunc in tot felul de teorii
gratuite, dar omul este creat dintr-un suflu divin, dintr-o aura energetica si a
bia apoi vorbim de acumularea de materie grosiera. Deci fiinta umana este creata
pe un fond de imponderabil si de suflu. Exista marele suflu divin, asa cum zice
si in Biblie ca Dumnezeu i-a dat suflare de viata lui Adam suflare de viata! Om
ul exista intii in raport cu aceste valori imponderabile, deci cu aceasta sugest
ie de energie care este o aura energetica si abia apoi cu materia grosiera. Or c
ind unui om ii moare sa spunem o fiinta iubita, el este ca un mecanism sau ca un
circuit care este deodata decuplat de la un sistem complex in care functioneaza
. Izolat, pur si simplu. Este sufocat. De-asta ne loveste atit de groaznic moart
ea unei fiinte iubite.
Viorel Ilisoi, Cezar Ivanescu (IV)
Sint morti care uneori ne pot distruge total.
Ne poate aneantiza pur si simplu moartea unei fiinte pe care o iubim extraordina
r de mult si de care sintem legati printr-o legatura aproape de nedesfacut. Mari
le iubiri care se cunosc si in literatura de asta sint tragice, pentru ca la ei
unirea asta este formidabila; o unire mai putin fizica, pentru ca, se stie din m
istica, fizicul este de fapt un obstacol in unirea sufletelor, nu un catalizator
. Romeo si Julieta... doi tineri care se iubesc. Sublim. Sufletele lor sint apro
ape la un loc, pilpiie ca doua flacari care si-au unit arderile. Orice afectezi
intr-unul din acesti copii reverbereaza si in celalalt foarte tare. Disparitia u
nuia dintre ei poate sa fie fatala pentru celalalt, este ca un vint care stinge
cealalta flacara. Este cumplit din acest punct de vedere si este inca o data o d
ovada ca traim prin imponderabile, nu prin valori vizibile. De asemeni, tine con
t de toate elanurile astea formidabile pe care ni le dau in existenta marile iub
iri, sau entuziasmul, cum ziceau grecii. Adica atunci cind esti intr-un zeu, cin
d ceva divin te anima pe pamint. Atunci rupi muntii-n pumni, ai parca o forta co
losala, poti face totul pe pamint. Pentru ca esti imediat prins la un circuit de
energie, undeva o energie te atrage, te canalizeaza si toate aceste energii se
centrifica, au un centru mundan: in Dumnezeu, in valorile mari...
emiul Nobel; sau cine stie, un premiu inventat anume si numai pentru valoarea lu
i. Asta nu i-au iertat pana in clipa mortii si nici in moarte nu-i iarta, din mo
ment ce au creat aici la Bucuresti, in turcitul Bucuresti *(apud Cezar), o blocada
tuturor ieunucilor literari, si au impus si un embargo pe numele lui. Este inta
ia oara cand Uniunea Scriitorilor tace lasa, cu toata conducerea ei, din care si
el facea parte, de altfel, la moartea unui mare poet, unanim apreciat si de adv
ersarii sai cei mai inteligenti Restul? Resturile
L-au urat din totdeauna, l-au marginalizat, au dorit sa-l excluda cu o pasiune d
istrugatoare, caci meschina si lasa, i-au creat o legenda sinistra si l-au infom
etat in repetatele greve ale foamei, aducandu-l la disperare: Cezar Ivanescu a a
vut soarta geniului din totdeauna si dupa moarte nadajduim ca Geniul lui se va r
eplia si ne va crea inca mari revelatii. Pe moartea lui am simtit o clipa ca ma
voi prabusi, dupa ce am mai avut puterea sa ajung la Iasi, singurul supravietuit
or din Bucurestii ostili si asediati de ura; Alex Cetateanu(l) canadian, a auzit
ce am spus eu acolo si ce am avut de subliniat cu tus negru dar si cu otrava. (
fragment)
Cezar Ivanescu, despre Iasi (1995)
La acest final de veac, de mileniu si de eon crestin, pentru noi, romanii, Iasul
ramane orasul metafizic, Cetatea Sfanta, fabuloasa, regeneratoare, situata intr
e barbaria invadatoare a Rasaritului si decadenta spirituala a Occidentului , asa cum
, ironic, mi-a rezumat gandirea, mai zilele trecute, un prieten, la Paris...
De aceasta Cetate se leaga speranta noastra in Inviere, culturala, morala, spiri
tuala, crestina, caci Iasul comunica, subteran si celest deopotriva cu fortarete
le ortodoxiei, manastirile din Nordul Moldovei, si cu binecuvantatul pamant al I
ndiei, cum remarca regretatul Sergiu Al. George: in Iasi a descoperit Mihai Emin
escu, crestinul exemplar, buddhismul iar noi putem spera ca vom redescoperi tole
ranta dialogului spiritual in viitorul eon transfigurator care va cobori in mijl
ocul oamenilor, pe pamant, Ierusalimul ceresc...
Toate natiunile au dreptul sa viseze la Cetatea lor Sfanta, un egregor luand fii
nta din ardoare inimilor in rugaciune...
Cezar Ivanescu, Doina (Uri memento)
Cezar Ivanescu
Fotografii din timpul filmarilor la Vlad Tepes (1994)
Valentin Popescu
Valentin Popescu
Cezar Ivanescu
Scrisul ramane o arta pe deplin umana si divina, scriind poti face acel semn ca
abisul in care sa se resoarba lumile, scriind, hartia poate lua foc de lumina lu
i Dumnezeu.
Claude Monet
Claude Monet
Camille Monet sur son lit de mort
Cezar Ivanescu
! si am ramas cu Moartea-n fata...
toamna mi-ar fi placut sa fiu,
sa nu am nici o bucurie
doar prada altora sa fiu !
Rod
! ma voi pierde: si port in gura limba amara:
un infinit de trupuri albe
mi-am amintit
pe-al caror pintec am sperat sa-mi asez
tronul unui ideal de perfectiune !
Cezar Ivanescu
Van Gogh
! a-mi mai intinde
mainile spre tine
ca spre o flacara !
Cezar Ivanescu
Cezar Ivanescu, 1996: Daca nu-ti iau capul, te bajocoresc
Eu in Doina (Melodie fara sfirsit) [...] vorbesc de drama moldovenilor aici in B
ucuresti si spun asa: Fiecaruia un gide/ Si-o paiata care sca-/ De satirul mortii
hide/ Nu scapa batjocura . Ma refer la Eminescu, Bacovia, Labis, la mine si la al
ti moldoveni de geniu veniti in Bucuresti. Daca nu-ti iau capul, te bajocoresc.
Pe Eminescu l-a batjocorit [...]Macedonski, pe Bacovia l-au batjocorit toti in e
poca, pe Labis l-au omorit. Pe mine m-au batjocorit.
Versus
! nastere celebrata
intr-o asurzitoare
singuratate !
Cezar Ivanescu
Constantin Hrehor
Pe marginea din dreapta a aleii ce duce spre Teiul mistic, in Copoul eminescian,
pune-ti o piatra, fara nici un nume, scrieti atat doar: Aici doarme un zeu. Cand
se va rasturna Pamantul in poarta unui Cer nou, vor sti cautatorii de maretie ca
sub inscriptia celui ,,singur acum si singur de cand lumea e Cezar Ivanescu.
Cezar Ivanescu, Sutra III (Tao)
! muri-vei precum ai trait
delirind- singerind- lacrimind
agonic si fericit...
salbatic ca Fiara,
ca Ingerul, blind !
Cezar Ivanescu, Ingerul splendorilor, la chitara Gelu Alecu
Constantin Hrehor, Cezar Ivanescu, scapat din camasa de forta a metaforei (I)
Intre fluierul pastorului caruia i s-au ratacit 99 de oi din cele 100 incredinta
te si psaltirionul psalmodiind psalmi tragici Ierusalimului primejduit de limbi
strambe, nu si-a putut duce steaua; stiindu-i caratele, a dus-o sus, dincolo de
vazute, in gradina nevazutelor, in locul de unde i s-a dat.
Nascut pentru tristeti si revolta de heruv, lui Cezar Ivanescu i s-au aruncat 3
zaruri inainte predestinandu-l inger, imperator sau poet. Cerul ingerului s-a to
pit in porfira imparatului si, alesul, a devenit poet. Si, de-atunci, crucea a n
ceput rod sa aduca inauntru-i, pentru ca nu-i taina sa se infatiseze siesi si lu
mii decat prin fereastra Crucii.
El trebuia sa fie umilit, blestemat, scos pe spranceana cetatii, haituit prin ag
ora lacomilor, impostorilor, vandutilor pe arginti si-n fata lui sa fie infipte
pietre, ca-n usa staolului cutitele copiilor intre doua fulgere si doua ceaune c
u lacrimi campestre.
Trebuia huiduit, hulit, inaltat pe purpura esafodului, caci, scris este: ,,Intre
ai sai a venit si ai lui nu l-au primit. Si pentru ca pietrele lor vulgare, desp
icate de potcoavele cailor furati, in fata lui infipte, pietre scumpe s-au facut
la apus de soare. Scapat din camasa de forta a metaforei, cercuri fugeau in urm
a-I pe ulite, roti scrasnitoare. ,,Nebunul, veniti si vedeti Nebunul , strigau cei
care l-au incoronat in capatul saptamanii, cu paine aruncand in marea sub care
concentric e circul. Dar el trecea mai departe. ,,Imi pot schimba stilul de lupt
a /dar nu pot in nici un fel sa-mi schimb Destinul , scria pe nisip, si Baaadul st
ergea totul din urma si rechinii ii muscau pergamentul de nisip asfixiati de mal
arie, ucisi de idolatria primara. Era in prea mult rod un Pom de Craciun impodob
it cu lampi pline de plans in mijlocul Pamantului mutat peste gard de robii nost
ri, de roabele care, de-odata cu lutul, dincolo, au ingropat sub tumuli si aurul
nostru, si oasele, si fagaduinta. A stat curmezis vulpilor cum neclintita, inai
ntea bizonilor, Altamira; nu l-a crutat pe Irod, cu psalmi negri a stropit cizma
de fier adancita in carnea planetei, a urat desfraul, epoletii, heraldica perve
rsa, ciuma.
Constantin Hrehor, Cezar Ivanescu, scapat din camasa de forta a metaforei (II)
Razand si-a inmultit vrajmasii si, pentru ca in capatul sirului a ajuns primul,
ereticii au inceput sa-i cantareasca oculta cununa. ,,A savarsit blasfemie striga
u, ,,noi am auzit, astfel se ruga : ,,Cred intr-Unul Eminescu, vazatorul tuturor c
elor vazute si al tuturor nevazutelor . Da, la aceasta Coloana a lucrat el, intre
agonie si extaza, ca Michelangelo! Cezar peste Baaad, el demult nu mai era o fap
tura pamanteasca, cetatean al comunei primitive postmoderne; pe fata lui un zeu
razbunator graia, dar radea in el un copil abia alungat din Edenul mamei tinere.
Era un puhoi pre coama caruia vin schimonosite catapetesme, targi cu soldati, h
ieratice incunabule, punti, faraonice masti. Un torent de crini. De Poesie. (Sa
ne-amintim ca esentele ucid. Si, crinii, desigur ).
Auziti-l cantand! E un amestec de neamuri, larma ca-n panza lui Bosch, aliaj de
urlet si ruga, oda, blesteme, lupul ce latra cand lupoaicei gemand tandru sub gl
ont ii lasa doar fidelitatea si padurea Auziti-l! Clopotele Putnei seamana muceni
ci ,,din hotara in hotara , turle si antimise: ,,numai umbra spinului la usa crest
inului . Respiratii ample, ca vagaunile stejarului: ,,amintindu-mi Baaadul Paradis
ul Carnii Sfant /plangeti lacrime sa-mi para ca si cand n-am fost nicicand ,,Angaja
rea hamletiana in existenta a celui care a inteles ,,ca sangele-i spirit ,,intre d
intii inrositi ai masinii textuale , dupa cum psihanalitic a observat unul dintre
Dioscurii Colocviilor de Poezie, pedantul critic Marin Mincu, ne-a lasat nu numa
i un patrimoniu liric, ci si ,,o marturie profunda, din interior spre fiinta des
pre propria-i fiinta , prezenta unui mare poet.
Cezar Ivanescu, Ruga
Mi-am exprimat clar inca din 2005, in presa, neincrederea in CNSAS atit timp cit
in Colegiul acestei institutii este cel putin un securist, Mircea Dinescu.
Semnalez similaritatea situatiilor: si in 1990, si in 2008, aflat intr-o pozitie
-cheie, Mircea Dinescu se razbuna comitind o ilegalitate.
Daca in 1990, in Romania domnea o stare generala de anomie, azi ne pretindem un
stat democratic, de drept, un stat european.
Cum e posibil atunci ca un individ periculos, care sfideaza legile, sa fie in co
ntinuare tolerat in functii importante, liber sa decida, dupa bunul sau plac, de
stinul unor oameni?
(Cezar Ivanescu, Bucuresti, aprilie 2008) textul integral la
http://cezar-ivanescu.blogspot.com/2009/03/cezar-ivanescu-aprilie-2008-scurta.ht
ml
Foto: Eugen Harasim
Cezar Ivanescu
Moartea-si pastreaza totdeauna tragismul pentru orice artist. Pentru ca artistul
traieste in temporal, daca vrea sa fie autentic artist, traieste in incarnarea
lui actuala. Dar una este cind sufletul si mintea ta de artist sint tulburate si
voalate si obnubilate de moarte, si alta este cind sufletul tau e luminos si mi
ntea ta e luminoasa si dincolo de experienta ta sau de accidentele tale in exist
enta aceasta: simti din poezia pe care o scrii ca ai viziunea de dincolo, ai viz
iunea a ceea ce este superior si salvator pentru om. Tragismul mortii se pastrea
za totdeauna. Astea sint comportamente reflexe la om: teama de moarte, incercare
a de aparare in fata mortii de moartea fizica vorbesc , pentru ca sintem constru
iti din automatisme; dar una este viziunea pe care o ai atunci cind esti incatus
at si intunecat si obnubilat de spaima de moarte si de neant si alta este cind e
sti luminos si esti sigur pe tine pentru ca atunci moartea capata un fel de acce
nt de valoare. Adica moartea dramatizeaza totdeauna lucrurile, le densifica, le
pune in cimpuri de tensiune, dar nu mai constituie o spaima, o teroare pentru su
fletul uman.
Viorel Ilisoi: Va intreb daca prezenta imediata a mortii a reusit de atunci sa s
chimbe ceva in structura psihismului si implicit in poezia dumneavoastra.
Cezar Ivanescu: Nu. Eu am scris, in 1966, o carte intreaga, La Baaad, ca sa-mi i
nteriorizez experienta confruntarii mele cu moartea si la terminarea scrierii ac
estei carti depasisem deja acest impas tipic existentialist al omului modern con
fruntat cu moartea. Deja depasisem faza de sfisiere si de revolta existentialist
a de nivel Camus, sa-i spunem, de om revoltat, deja eram un om care nu mai crede
a in moarte, imi cistigasem credinta in valorile eterne, in Dumnezeu si-n nemuri
rea sufletului dupa experienta abisala facuta cu scrierea acestei carti. Cartea
este o carte pagina, dar ea impinge la ultimele consecinte o lume fara credinta,
o lume de Vechi Testament, spre a forta si a accepta experienta crestina, exper
ienta luminii si experienta luminii lui Dumnezeu. Odata cu terminarea acestei ca
rti eu practic mi-am depasit stadiul de tinerete, blocajul in fata mortii.
Viorel Ilisoi: V-ati impacat cu moartea?
Cezar Ivanescu: Nu m-am impacat cu ea, ci doar am inteles fragmentarismul gindir
ii existentialiste si faptul ca existenta umana nu are sfirsit, ca sufletul uman
este nemuritor si ca trecem de pe un nivel jos si degradat de existenta paminte
asca spre nivele superioare, sublime de existenta, ca nu avem sfirsit si moarte
niciodata. (Cezar Ivanescu, Viorel Ilisoi, inedit, 1996)
Doina (Passiflora incarnata) , Cezar Ivanescu, inregistrare din spectacol, Bistr
ita
Petru Arustei, Hohotul Diminetii
Petru Arustei, Hohotul Diminetii