Articole

Psihiatrie

Atacul de panica

Atacul de panica
Psihiatrie
08 Octombrie 2007 (12:59)

Generalitati

Atacul de panica este o manifestare paroxistica a anxietatii, autolimitata in timp. Durata sa este de
aproximativ 20 de minute, de la debut si pana la scaderea in intensitate a simptomelor.
In cursul atacului de panica, frica sau disconfortul sunt insotite de cel putin patru dintre urmatoarele
simptome, care apar de o maniera abrupta si ating intensitatea maxima in mai putin de 10 minute:
- batai puternice/neregulate/rapide ale inimii;
- senzatie de dificultate/incapacitate de a respira;
- senzatie de sufocare;
- durere sau disconfort toracic;
- transpiratii;
- tremuraturi/contractii localizate ale muschilor;
- greata/jena abdominala;
- ameteli/senzatie de instabilitate/senzatie de lesin/cap vid;
- senzatie de irealitate/modificarea perceptiei propriei persoane;
- frica de a-si pierde controlul/ a innebuni;
- frica de a muri;
- furnicaturi;
- frisoane sau valuri de caldura.
Atacul de panica singular nu este un diagnostic in sine

Paroxisme ale anxietatii pot aparea in oricare dintre tulburarile anxioase, fie ca ele sunt fobii, tulburare
obsesiv-compulsiva sau tulburare anxioasa generalizata, dar nu sunt caracteristice. Doar tulburarea de
panica evolueaza cu atacuri repetate, dintre care cel putin unul este urmat, timp de minimum o luna, de
unul sau mai multe dintre urmatoarele simptome :
- frica persistenta ca vor urma si alte atacuri;
- ingrijorari privind implicatiile sau consecintele atacului (de exemplu, pierderea controlului, un infarct
miocardic, evolutia spre o boala psihica grava);
- o modificare semnificativa a comportamentului in legatura cu atacurile (evitarea situatiilor in care s-au
produs atacuri de panica, masuri de siguranta, de exemplu, nu merge neinsotit pe strada, consulta
repetat medicul).
Legatura dintre stres si atacurile de panica

Legatura de cauzalitate intre stres si atacurile de panica a fost dovedita stiintific.

Teoretic, orice persoana are un "prag" dincolo de care stresul poate declansa un atac de panica, dar el
este diferit de la individ la individ. Vulnerabilitatea individuala la stres il poate situa mai jos, ceea ce
inseamna ca un nivel mai mic de stres poate declansa un atac de panica, sau mai sus, persoana fiind mai
putin predispusa la paroxisme de anxietate. Vulnerabilitatea crescuta este atribuita prezentei unor factori
de risc de natura genetica, biologica sau psihologica.
Factorii genetici de risc pot fi identificati doar prin prezenta tulburarilor anxioase la rudele de gradul I ale
persoanelor care au tulburare de panica. Ei nu pot fi influentati in nici un fel.
Factorii biologici de risc sunt reprezentati de modificari in metabolismul unor substante din creier, ca de
exemplu serotonina. Aceste modificari pot fi influentate prin tratamente medicamentoase, care restabilesc
balanta metabolica.
Factorii psihologici de risc se refera la evenimente stresante majore, recente sau datand din perioada
dezvoltarii psiho-afective (decesul cuiva apropiat, separare, abandon, pierderea slujbei etc.). Pana la 80%
dintre pacienti pot identifica un astfel de eveniment intr-un interval de 6 luni, premergator debutului
tulburarii de panica. Concluzia este ca tulburarea de panica poate aparea la indivizii cu vulnerabilitate
crescuta in conditii de stres.
Autor: Laura Constantinescu, medic specialist psihiatru, Spitalul de psihiatrie Alexandru Obregia
Sursa: Revista Sanatatea Psihica