Anatomia osoasa a articulatiei genuchiului

Genuchiul reprezinta partea membrului inferior la nivelul careia gamba se uneste cu

coapsa. Articulatia genuchiului trebuie sa fie mobila si simpla pentru a permite flexia si
extensia membrului inferior.
1)Femurul-os lung care formeaza scheletul coapsei
a)Epifiza proximala:prezinta capul femurului,colul si doua tuberozitati(marele si
micul trochanter); capul are forma a 2/3 de sfera si se articuleaza cu cavitatea acetabulara a
coxalului.Marele si micul trohanter sunt uniti anterior pe linia intertrohanterica,iar posterior
prin creasta intertrohanterica.
b)Diafiza:este prismatic,prezentand o fata anterioara,una medial si una laterala.Se
observa linia aspra care in sus se trifurca,iar in jos se bifurca.
c)Epifiza distala: prezinta doua suprafete articulare numite condili
femurali.Anterior,intre cei doi condili se afla suprafata patelara,care corespunde patelei,iar
posterior fosa intercondiliana.Deasupra condilului medial se afla epicondilul medial,iar
deasupra condilului lateral se afla epicondilul lateral.
2)Patela(rotula)-este un os scurt,turtit,aflat in tendonul muschiului
cvadriceps.Fata anterioara este convexa,fata posterioara se articuleaza cu suprafata patelara a
femurului,marginile mediala si laterala sunt ambele convexe,iar baza rotulei priveste in sus si
varful rotulei este orientat in jos.
3)Tibia-participa la formarea scheletului gambei,fiind plasata medial
a)Epifiza proximala:este voluminoasa si prezinta doi condili.Fiecare condil are o fata
superioara, care corespunde condililor femurali si o circumferinta.Pe circumferinta condilului
lateral se afla o suprafata articulara pentru capul fibulei.In partea anterioara a epifizei
proximale se afla tuberozitatea tibiala.
b)Diafiza:are o forma triunghiulara prezentand o fata mediala,una laterala si alta
posterioara. Fata posterioara prezinta o creasta oblica,numita linia solearului.Marginea
anterioara este ascutita(creasta tibiei)
c)Epifiza distala:prezinta o suprafata articulara pentru talus,plasata inferior.Medial se
prelungeste cu maleola tibiei,iar lateral prezinta o suprafata de articulatie pentru fibula.
4)Fibula-participa la formarea scheletului gambei fiind situate lateral.
a)Epifiza proximala:este reprezentata de capul fibulei,care prezinta o suprafata de
articulare pentru tibie.Capul se prelungeste in sus cu varful capului fibular.
b)Diafiza:este triunghiulara,prezentand o fata laterala,una mediala si alta posterioara.
c)Epifiza distala:este formata de maleola fibulara,care prezinta o suprafata de
articulare pentru tibie si alta pentru talus.In partea posterioara se afla fosa maleolei fibulare.

Anatomia capsulo-ligamentara
Articulatiile sunt organe de legatura intre oase,fiind sediul miscarilor.Dupa gradul de
mobilitate se impart in sinartroze si diartroze.

A SINARTROZELE
Sunt articulatii fixe , imobile si nu poseda cavitate articulara. In acest tip de articulatie se
executa miscari foarte reduse. Dupa tipul tesutului care se interpune intre cele oase care se
articuleaza , distingem 3 tipuri de sinartroze: sindesmoze, sincondroze, sinostoze.

A1. SINDESMOZELE
Sunt articulatii in care , intre cele doua oase se interpune tesut fibros; mentionam in
acest sens articulatia dintre oasele coxale si sacru, unite prin ligamente interosoase puternice.
Tot sindesmoze sunt suturile de la nivelul oaselor craniului. Oasele sunt articulate intre ele ,
dar sunt despartite printr-un strat subtire de tesut fibros.
Se descriu 3 tipuri de suturi :-sutura dintata, in care suprafetele osoase preszinta dinti
de fierastrau care se intrepatrund (sutura fronto-parietala sau parieto-occipitala)
-sutura solzoasa (scuamoasa) in care cele 2 oase care se
articuleaza sunt taiate oblic :sutura parieto-temporala
-sutura plana-in care marginile sunt regulate-ex cele 2
oase nazale

A2. SINCONDROZELE Sunt articulatii in care,intre cele 2 oase care se articuleaza se

interpune o lama de tesut cartilaginos (ex. Sincondroza oaselor ce alcatuiesc coxalul) sau
simfizele (ex cea pubiana).
A3. SINOSTOZELE
varstnici.

Rezulta prin osificarea sindesmozelor si a sincondrozelor la

B DIARTROZELE Sunt articulatii care poseda un grad variabil de mobilitate si se

impart in amfiartoze (articulatii semimobile) si artrodinii (articulatii mobile).
B1. AMFIARTOZELE Sunt articulatii cu suprafete articulare plane sau usor concave
(articulatiile dintre corpurile vertebrale-acestea sunt semimobile)
B2. ARTRODINIILE Sunt articulatii sinoviale cu o mare mobilitate.

Articulatia genuchiului este cea mai extinsa si complicata articulatie a corpului uman
condiliana din punct de vedere anatomic,din punct de vedere mecanic este un
trohoginglymus format de condilii femurului si tibiei impreuna cu patela.Suprafetele
articulare,nefiind perfect congruente,adaptarea lor este mijlocita de meniscurile
intraarticulare,cel medial avand o forma de semiluna,cu diametrul sagital mai mare,iar cel
lateral fiind aproape circular.Capetele meniscurilor se fixeaza pe eminenta intercondilara,iar
marginile lor anterioare sunt unite printr-un ligament cu directie transversala.
Meniscul medial adera de capsula articulara pe o arie mai larga decat meniscul
lateral.Meniscul lateral se uneste cu condilul lateral al osului femural prin ligamentele anterior
si posterior menisco- femurale.La nivelul genuchiului avem urmatoarele articulatii:
1)tibio-femurala
2)tibio-patelara
3)femuro-patelara
Ligamentele reprezinta fascicule sau benzi de tesut fibros rezistent.Ele sunt situate in
peretele sau deasupra capsulei articulare si reprezinta niste ingrosari locale ale stratului ei
fibros.Trecand peste articulatie si fixandu-se de oase,ligamentele intaresc articulatia insa rolul
lor principal consta in a margini amplitudinea miscarii,a preveni trecerea ei peste anumite
limite.Majoritatea ligamentelor sunt elastice, dar foarte rezistente.La unele articulatii,de
exemplu articulatia genuchiului,exista ligamente intraarticulare.
Ligamentele genuchiului sunt:
a)ligament incrucisat anterior
b)ligament incrucisat posterior
c)ligament colateral-tibial
-peronier
Discurile si meniscurile intraarticulare
Reprezinta niste lame constituite din tesut conjunctiv cu predominanta de fibre
colagene si elemente fibrocartilaginoase,situate de-a curmezisul unor articulatii intre
suprafetele articulare si sudate la margini cu capsula articulara.Suprafetele meniscurilor repeta
forma capetelor articulare ale oaselor cu care se invecineaza din ambele parti.Discul divide
cavitatea articulara in doua zone distincte,meniscul realizeaza incomplet aceasta
diviziune.Discurile si meniscurilen au rol de congruenta.Meniscurile au rol de amortizoare de
soc pentru genuchi si impiedica miscarea laterala a articulatiei.
Tipuri de menisc:a)lateral
b)medial
Bursele si tecile sinoviale

Sunt spatii mai mari sau mai mici cu pereti tapetati de sinoviala,care pot avea comunicatii cu
cavitatea articulara,contribuind la marirea ei si constituie puncte de rezistenta scazuta ale
articulatiei. Bursele genuchiului sunt saci mici,plini cu lichid sinovial.
Bursa suprapatelara situata in partea anterioara, ca o punga larga intinsa pe marginea
superioara
a
rotulei,
pe
sub
muschiul
cvadriceps.
Bursele posterioare: subpoplitee (sub tendonul muschiului analog), bursa
subtendinoasa a muschiului gemen intern, bursa subtendinoasa a muschiului gemen extern si
bursa subtendinoasa a muschiului semimembranos. Toate comunica cu cavitatea sinoviala.
Dintre acestea, bursa semimembranosului isi poate mari dimensiunile prin acumulare de
lichid sinovial, in sinovita cronica, comprimand formatiunile spatiului popliteu. Aceasta
situatie patologica este cunoscuta in practica sub numele de chist Backer.
Bursele separate de cavitatea articulara sunt:
-bursa subcutanata prepatelara:ii permite pielii sa alunece liber deasupra rotulei in
timpul miscarii
-bursele infrapatelare profunde si superficiale se gasesc in jurul capatului inferior
al ligamentului patelar,unde se insereaza pe tuberozitatea tibiala.
Tendonul rotulian se extinde de la tendonul muschiului cvadriceps
femural.Tendoanele celor patru fascicule musculare se unesc formand tendonul
cvadricipital;acesta se insera pe baza si pe marginile rotulei.Tendonul rotulian are rolul de a
sustine partea interioara a genuchiului.
Capsula se prezinta ca un manson care uneste cele trei oase: femurul, tibia si patela.
Ea nu cuprinde articulatia tibiofibulara. Stratul fibros al capsulei prezinta doua orificii
mari:
- unul anterior- pentru patela, pe ale carei margini se insera;
- altul posterior, la nivelul scobiturii intercondiliene, care se contopeste cu
ligamentele incrucisate.
Capsula mai prezinta o particularitate: ea adera de baza meniscurilor. Este mai slaba
inainte si pe margini si mai densa pe partea posterioara.
Sinoviala genunchiului este vasta si complicata. Prin marea ei intindere, ea ofera o
suprafata apreciabila pentru resorbtia de toxine si infectii. Sinoviala este intrerupta la
nivelul meniscurilor, inserandu-se pe fata superioara si inferioara a lor, putandu-se
distinge astfel:
- sinoviala suprameniscala care corespunde articulatiei femuromeniscale;
- sinoviala inframeniscala (submeniscala) care corespunde articulatiei meniscotibiale.

Membrana sinoviala, activ cu alte articulatii, este separata de capsula fibroasa printr-o
serie de corpuri adipoase. De importanta practica pentru kinetoterapeuti sunt:


- corpul adipos infrapatelar, dispus ca un colt, intre condilii femurali si platoul
tibial, separa mebrana sinoviala de ligamentul patelar, numit si corp adipos anterior. In
flexia genunchiului, ocupa spatiul dintre condili si platoul tibial;

- corpul adipos posterior situat intre membrana sinoviala si ligamentele incrucisate

posterioare. In extensia genunchiului, el este impins inainte, formand o proeminenta
bilobata ca doua pernite, de fiecare parte a tendonului patelei.
Ambele corpuri adipoase sunt doar formatiuni de umplutura.

Anatomia musculara a genuchiului

Miscarile atrticulatiei geunchiului

Articulatia femuropatelotibiala, fiind o articulatie cu un singur ax (grad de
libertate), va prezenta doua miscari principale: flexia si extensia. Pe langa acestea sunt
posibile miscari secundare, de rotatie mediala si laterala. Desi foarte reduse ca
amplitudine, in aceasta articulatie se mai pot produce si miscari de inclinare laterala,
madiala si marginala.
1) Flexia

Este miscarea prin care gamba se apropie de fata posterioara a coapsei.

Se sxecuta in jurul unui ax transversal care trece prin condilii femurali. Defapt,
aceasta miscare se executa in jurul mai multor axe impuse de forma suprafetelor articulare
ale condililor femurali care este spiroidala.

Se apreciaza ca miscarile de flexie pana la 700 sunt miscari pure, adica necombinate
cu alte miscari. De la amplitudinea de 700 mai departe, aceste miscari se combina su o
miscare de rotatie interna a gambei si de aceea ele sunt denumite miscari terminale. Flexia
gambei la omul viu poate atinge un unghi de 1300. In mod pasiv, gamba poate fi flectata si
mai mult, pana ce ajunge in contact cu coapsa. Miscarea de flexie se produce in articulatia
femuromeniscala. Articulatia femurotibiala lucreaza dupa principiul unei pirghii de gradul
III, atit in miscare de flexie cat si cea de extensie.

Muschii flexori principali: biceps femural, semimembranos, semitendinos.

Muschii flexori secudari: gemenii, gracilisul, croitorul.

Limitarea miscarii este facuta de :

-intalnirea fetei posterioare a gambei cu cea similara a coapsei;

-cvadriceps, care, la capat de miscare se intinde putand fi considerat ca un factor

frenator activ al miscari de flexie;
-ligamentul incrucisat posterior este intins limitand miscarea,ligamentul colateral
fibular se relaxeaza total, ligamentul colateral foarte putin.
2) Extensia:

Este opusa flexiei, este miscarea de indepartare a fetei posterioare a gambei de fata
corepunzatoare a coapsei. Miscarea de extensie propriu-zisa nu exista datorita limitarii
acesteia de catre rotula, miscarea de extensie fiind, in acest caz, o miscare de de flexie.

Axul de miscare este acelasi ca la flexie.

Amplitudinea maxima este de 1300 . Revenirea din flexia maxima se face combinata
cu o usoara miscare de rotatie externa. Ea se produce in articulatia meniscotibiala.

Muschi extensori principali : cvadriceps.

Muschi extensori secundari: tensorul fasciei lata, croitorul.

Limitarea miscarii este facuta de

-Ligamentele posterioare ale genunchiului;
-Ligamentul incrucisat anterior (LIA).
Muschii flexori ai genuchiului:

1)Bicepsul femural
Origine:capatul lung pe tuberozitatea ischiatica,iar capatul scurt pe linia aspra
Insertie:pe capatul fibulei
Actiune:extensor al coapsei,flexor al genuchiului si rotator in afara al gambei
2)Semimembranosul
Origine:pe tuberozitatea ischiatica
Insertie:tendonul direct pe fata posterioara a condilului medial al tibie,tendonul
recurent merge in sus si lateral tendonul reflectat ocoleste condilul medial al tibiei
Actiune:Extensor al coapsei si flexor al genuchilor,rotator inauntru al gambei

3)Croitor
Origine:spina iliaca anterosuperioara
Insertie:pe fata mediala a tibiei,sub condilul medial
Actiune:flexor al coapsei pe bazin si al gambei pe coapsa
4)Semitendinos
Origine:pe tuberozitatea ischiatica
Insertie:pe fata mediala a tibiei,sub condilul medial
Actiune:flexor al genuchiului,extensor al coapsei,rotator inauntru al gambei

Muschii extensori ai genuchiului:

1)Cvadricepsul:are 4 capete de origine:

a)Vastul lateral-pe fata laterala a femurului si buza externa a liniei aspre
b)Vastul medial-pe fata mediala a femurului si pe buza interna a liniei aspre
c)Vastul intermediar-pe fata anterioara a femurului
d)Dreptul femural-pe bazin
Insertie:pe baza si marginile rotulei
Actiune:extensor al gambei pe coapsa
2)Tensor al fasciei lata
Origine:pe spina iliaca antero-superioara(creasta iliaca)
Insertie:pe tractul iliotibial,formatiune fibroasa a fasciei coapsei,care in sus se insera
pe coxal,iar in jos pe condilul lateral al tibiei si pe capul fibulei
Actiune:flexor si abductor al coapsei
Musculatura stabilizatoare a genuchiului este reprezentata de muschii
cvadriceps si ischiogambierii.

Grsimile sunt amestecuri complexe naturale, formate n principal din esteri ai

glicerinei cu acizii grai, numii gliceride. Se mai gsesc n afar de gliceride i ceruri,
vitamine, fosfatide etc. Uneori, dupa un impact direct la nivelul rotulei, poate avea loc
inflamarea grasimii situate intre osul distal al coapsei (condilul femural) si rotula
(patela). Tesutul adipos este una dintre cele mai sensibile structuri ale genunchiului.
Boala Hoffa este insotita de dureri destul de accentuate, localizate anterior, pe fiecare parte
inferioara a rotulei si care se agraveaza prin intinderea sau extensia articulatiei genunchiului.
La persoanele care sufera de sindromul Hoffa, tesutul gras inter-rotulian va fi iritat in mod
constant si se va inflama semnificativ.
Sindromul Hoffa poate sa apara atunci cand grasimea din zona rotulei se va umfla, ca
urmare a unei lovituri directe sau a unei iritatii cronice. Ca rezultat, partea inferioara a rotulei
poate ciupi tesutul adipos.
Boala Hoffa este caracterizata prin hipertrofia dureroasa, inflamatorie a grasimii subrotuliene. Situatia poate sa apara mai des la o persoana care are o rotula, ce este inclinata din
partea posterioara catre cea inferioara. Predispusi la aceasta conditie, mai sunt cei care au o
hiperextensie excesiva a genunchiului.
Sindromul Hoffa poate fi usor confundat cu tendinita patelara. Totusi, in cazul tendinitei
patelare durerea apare doar la tendonul patelar, mai ales la polul inferior al patelei.
In cazul bolii Hoffa, durerea este prezenta pe fiecare parte a tendonului patelar, unde este
localizat tesutul adipos. Durerea se va inrautati atunci cand bolnavul sare, sta perioade lungi
de timp in picioare (intrucat creste presiunea intra-articulara) sau in orice alta pozitie care
provoaca hiperextensia genuchiului. Zona din jurul tendonului poate fi usor tumefiata. Boala
Hoffa nu este asociata cu alte simptome, cum ar fi troznirea genunchiului, blocarea sau
instabilitatea acestuia.

Chistul sinovial popliteu Baker

O leziune a genunchiului, in special ruptura de ligament, este o cauza frecventa a chistului
Baker. Cand bursa poplitee se umple cu lichid si creste in volum, rezultatul este o umflatura
numita chistul Baker. Ca textura, este similar cu un balon umplut cu aer.
In unele cazuri,chistul sinovial nu determina durere si poate trece neobservat.Daca
apar semne si simptome acestea pot fi:
-prezenta unei tumefactii in spatele genuchiului
-durere la nivelul genuchiului
-senzatie de intepenire a genuchiului
Complexul anatomic al genunchiului realizeaz o parghie de gradul III, cu fora ntre
punctul de sprijin i cel de rezistena (fig. 16). Alctuirea sa i confer o singur direcie de

micare, i anume n plan sagital, n sensul flexie-extensie. Secundar. exist i o a doua

direcie, care permite rotaia axial limitat.

Micarea de flexie-extensie se face, teoretic, n jurul unui ax transversal

orizontal, care trece prin cele dou tuberoziti condiliene ale femurului i care, din cauza
valgus-ului fiziologic, formeaz un unghi de 81 cu axul diafizei femurale i de 93 cu cel al
diafizei tibiale (fig. 17). n realitate, datorit volutei condiliene, fexia-extensia se desfoar
n jurul unui ax care se deplaseaz n sus i napoi n flexie, i n sens invers n extensie.

Fig. 16 -Complexul anatomic al genunchiului realizeaza o pirghie de gradul III.

XTHSOW

Pornind de la o extensie de 180, flexia activ, atinge o amplitudine de 120 (cnd oldul
este extins) pn la 140 (cnd oldul este flectat), iar cea pasiv de 160c.

Fig.17.- Genunchiul in ansambluI

membrului inferior

Fig.18 -Miscarea descrisa

in cursul flexiei-extensiei

La micrile de flexie-extensie se asociaz o rotaie automat (,,micarea de urub'').

nceputul flexiei este insotit de o relaxare a ligamentului colateral lateral i de o relaxare
parial a ligamentului ncrucisat antero-extern. Condilul lateral ruleaz spre napoi pe platoul
tibial, pe o distan de 1 cm n cursul primelor 15 de flexie. Condilul medial, reinut de
ligamentul colateral medial nerelaxat, are o rulare limitat la civa milimetri. Aceasta face ca
n primele 20 de flexie s apar o micare de rotaie intern a tibiei sub femur. De la flexie
spre extensie- pn la 160-, condilii alunec pe platoul tibial ; de la acest punct ncepe
rularea. Condilul lateral mai scurt ii termin mai repede cursa dect cel medial, sprijinindu-se
pe calota condilian, care intr n tensine. Extensia complet nu devine posibil dect dac
tibia se roteaz n jurul axului sau vertical cu 2 pn la 5 extern, pentru a da posibilitatea i
condilului medial s pun n tensiune calota condiliana medial, la capatul cursei sale.
Aceasta este rotaia terminal de nchidere care blocheaza genunchiul n extensie.Pentru o
nou flexie articulaia trebuie deschisa, aciune ce revine muchiului popliteu care iniiaz
micarea; prin contracie s determine o nou rotaie intern a tibiei: ligamentul ncruciat
antero-extern i cel colateral-lateral se relaxeaz uor i flexia poate ncepe.

Dispoziia anatomic a ligamentelor face ca axul micrii de rotaie s treac prin glena
tibial medial, n vecinatatea spinei tibiale .Spre deosebire de ligamentele colateral-lateral i
ncruciat antero-extern care se relaxeaz parial,ligamentele colateral-medial i ncruciat
postero-intern rmn n tensiune n cursul flexiei. Condilul medial va fi mai strns ataat de
platoul medial, pe cnd condilul lateral este fixat slab. Din cauza acestor tensiuni ligamentare
inegale, jumatatea extern a articulaiei este mai mobil dect cea intern. n cursul micrii
de rotaie, platoul tibial lateral descrie sub femur un arc de circumferin, n timp ce platoul
medial se rotete pe loc, datorit micii liberti pe care i-o las ligamentul colateral-medial;
ligamentul ncruciat postero-intern, cel mai ntins, este cel mai apropiat de axul de rotaie.
Rotaia automat se datoreaz :

lungimii mai mari a condilului femural medial;

concavittii glenei tibiale mediale fa de convexitatea glenei laterale,care

permite o alunecare mai mare spre posterior a condilului femural lateral ;

orientrii ligamentelor colaterale, oblicitatea celui lateral permind o mai mare

mobilitate condilului femural lateral;

tensiunii ligamentului ncruciat antero-extern la sfritul extensiei; rotaia

extern a tibiei l relaxeaz oferind posibilitatea unui grad de extensie n plus.

Axele femurului i ale tibiei, care n extensie formeaz un valgus fiziologic, se aliniaz la
90 flexie n acelai plan sagital. Aceast corecie a valgus-ului fiziologic n cursul flexiei
demonstreaz c axul de flexie a genunchiului nu este strict orizontal, ci ntr-un plan usor oblic
napoi i nauntru. Flexia este astfel o micare complexa, care combin cele doua grade de
libertate i o variatie n plan frontal a unghiului format de axele anatomice ale femurului i
tibiei.
n afara micrii automate, exista i o rotaie axiala, pasiv i activ, posibil numai n
flexie i atingnd, la un unghi femuro-tibial de 90, amplitudinea sa maxim de 30% pentru
rotaia intern, i de 40, pentru cea extern .La 90 flexie, rotaia intern realizeaz, alinierea
sistemului extensor, punnd pe aceeai linie tuberozitatea tibil anterioar, central rotulei i axul
femurului. Astfel, rotaia extern se insoete de o nclinare n varus a tibiei(fig.19),iar rotaia
ntern, de o nclinare n valgus (fig. 20).

Fiziologia meniscurilor. Deplasrile meniscurilor, n cursul micrilor

genunchiului, se fac pasiv (prin mpingerea lor de ctre condilii femurali) i active (prin
traciunea lor : anterioar n extensie, de ctre ligamentul jugal i aripioarele meniscorotuliene,
i posterioar n flexie, prin expansiunea semitendinosului. pentru meniscul medial, i a
popliteului, pentru cel lateral). Cursa meniscului medial este de 6 mm, iar a celui lateral de 12
mm. n rotaii menisciurile urmeaz, de asemenea, deplasrile condililor pe glene. n rotaia
extern - deci n micarea spre interior a condililor femurali -, meniscul lateral este tras spre
partea anterioar a glenei tibiale, n timp ce meniscul medial este tras posterior. n timpul rotatiei

interne meniscul medial este translat nainte, iar cel lateral este deplasat posterior. De fapt,
meniscurile se deplaseaz prin deformarea lor, avnd punctele de inserie fixe.
Se enumer cinci funcii importante ale meniscurilor ;

completeaz spaiul mort dintre femur i tibie ; n extensie condilii se

gsesc pe glene, care au raza de curbura cea mai mare i meniscurile sunt strns interpuse
ntre suprafeele lor ceea ce favorizeaz transmiterea pe o suprafa mare a forelor de
compresiune ; n flexie, condilii femurali prezint glenelor tibiale o raz de curbur mic,
meniscurile pierd parial contactul, ceea ce, mpreun cu relaxarea parial a unor
ligamente, favorizeaz mobilitatea n detrimentul stabilitii:

centreaz femurul pe tibie n cursul miscarilor;

particip la lubrifierea suprafeelor articulare ;

joaca rolul de amortizor al ocului ntre extremitile osoase ;

mprind articulaia n dou etaje - femuro-meniscal i menisco-tibial

transform frecarea accentuat ce ar trebui s se produc ntre suprafeele articulare care

alunec n sens invers, ntr-o frecare simpl n fiecare din cele dou compartimente
articulare.

Articulaia femuro-patelar. Rotula este ataat de tibie prin puternicul

ligament rotulian i alunec pe suprafaa trohleii femurale. Pornit din poziia de

hiperextensie, de deasupra suprafeei articulare (unde o duce contracia cvadricepsului), ea
intr n contact cu femurul n treimea ei inferioar la nceputul flexiei, prin treimea rnedie
ntre 30 i 60 i pe faeta articular superioar de la 60. n plan sagital rotula se
deplaseaz pe o distana de dou ori mai mare dect lungimea sa (descriind o curb spre
trohleea femural), pe o distana ce variaz ntre 5 si 7 cm. Vertical n extensie i paralel
cu femurul, rotula devine orizontal cu faa articular privind n sus n flexie maxim i se
aplic sub condilii femurali(fig. 24 a). Aceast translaie circumferenial se face n jurul
axului de flexie a articulaiei genunchiului. Deplasarea importanta este posibil datorit
conexiunilor destul de ntinse pe care rotula le are cu femurul. In jurul rotulei, capsula

articulara formeaza trei funduri de sac - unul subcvadricipital si doua laterorotuliene - ,

care se modifica, in cursul flexiei.

Fig. 24. a verticala in extensie, rotula devine orizontala in flexia maxima ; b fata de
tibie rotula se deplaseaza in jurul unui arc de cerc, a carui raza este ligamentul rotulian
(dupa Kapandji, modificat).

Ataat de tibie prin puternicul ligament rotulian inextensibil, n cursul micrii de flexie
rotula sufer o translaie circumferenial n plan sagital i fa de tibie. Translaia se face n
lungul unui arc de cerc cu centrul situat la nivelul tuberozitii tibiale anterioare, a crui raz este
egala cu lungimea ligamentului rotulian (fig. 24 b). Situat ntre 0 si 60 flexie naintea
tuberozitii anterioare, rotula ajunge la 60 exact deasupra acesteia. Ligamentul rotulian este
superior unghiului de flexie a genunchiului, ceea ce asigur cvadricepsului un important rol
stabilizator. Continund micarea de flexie peste 60, unghiul din planul sagital dintre axa
cvadricepsului i a ligamentului rotulian va diminua mai repede dect unghiul de flexie a
genunchiului.
Micrile de rotaie ale tibiei antreneaz i deplasarea rotulei. Rotaia intern, prin
deplasarea condililor, antreneaz rotula n afar. Rotaia intern automat din cursul flexiei
genunchiului reuete astfel s alinieze aparatul extensor, desfiinnd unghiul deschis n afar ce

exist n plan frontal ntre tendonul cvadricipital i ligamentul rotulian. n cursul rotaiei externe
a tibiei, rotaia intern a condilior femurali va antrena rotula ntr-o deplasare de aceeai parte.
Vom enumera ase funcii ale rotulei :
-Funcia primordial este aceea de a ntri fora cvadricepsului. Aceasta indic faptul ca
activitatea cvadricepsului ntrunete condiii optime la un grad mic de flexie (25), care
corespunde poziiei genunchiului n timpul mersului.
-Prin prezenta cartilajului articular, rotula diminueaz considerabil frecarea de
tendonul cvadricipital i nlesnete alunecarea sa.
- Centralizeaz fortele divergente ale celor patru poriuni ale cvadricepsului,
transmindu-le ligamentului rotulian Rotula regleaz tensiunea capsular a genunchiului.
-Rotula protejeaz, ca un scut, cartilajul trohleii.
-Particip la estetica genunchiului.
Lubrifierea articulaiei genunchiului.
Ceea ce domin fiziologia micrii articulare este coeficientul de frecare, deosebit de
sczut mai mic dect acela al frecrii dintre patine i gheaa pe care alunec.
Frecarea, neglijabil pentru micarea de rulare, este prezent odat cu apariia micrii de
alunecare. Spre deosebire de un lagr mecanic, care se roteaz continuu i cu viteze mari,
articulaia genunchiului oscileaz lent, viteza scznd pn la 0 atunci cnd se schimb sensul
micrii. De asemenea, regimul de presiune pe care-l suport articulaia variaz, micarea
fcndu-se uneori sub presiunea important a greutii corpului, alteori, cnd membrul este
oscilant, doar sub presiunea mai mic, creat de contracia muscular.Fenomenele de lubrifiere
articular sunt strns legate de aceste caracteristici mecanice, ca i de proprietile fizice,
chimice i fiziologice ale constituenilor articulari.
Suprafeele portante sunt acoperite de cartilajul articular - cuzinetul lagrelor mecanice - fin
polizat. Cartilajul este elastic, fiind deformabil att n sens vertical ct i transversal. Gradul su
de elasticitate diminueaz dac ncrcarea sa dureaz peste o anumit limit, deci elasticitatea sa
scade de unde i interesul unei funcionri intermitente. Asocierea deformrii verticale cu cea

transversal, n ncarcare i n mers, asigur etalarea suprafetelor de contact. Datorit porozitii

sale, cartilajul funcioneaz ca un burete. Acest sistem de pomp este indispensabil att nutriiei
cartilajului, ct i unei eficiente lubrifieri articulare.
Lubrifiantul - lichidul sinovial - este n cantitate de 1-2 ml pe ntreaga suprafaa a
articulaiei genunchiului. Constituit dintr-un dializat de plasma sanguin., el este n mod normal
clar, galben-pal i viscos. Se deosebete de plasma prin marea sa viscozitate, prin numrul mic
de celule, printr-o concentraie mai redus i o distribuie electroforetica deosebit a proteinelor
sale.
BIOMECANICA articulaiei femuro-tibiale

Micarea principal n aceast articulaie este cea de flexie-extensie la care se adaug

micri secundare rotaie (intern i extern); poate apare i o foarte redus micare de nclinare
lateral.
a. Flexia extensia este micarea principal . Atunci cnd membrul inferior lucreaz n lan
cinematic deschis articulaia femuro-tibial joac rol de prghie de gradul III, iar n lan
cinematic nchis articulaia joac rol de prghie de gradul I .
Micarea de flexie-extensie nu se face n jurul unui ax fix datorit formei volute a condililor
femurali.
Deplasarea segmentelor difer dup modul de aciune a membrului inferior: n lan cinematic
deschis femurul rmne fix, tibia alunec pe el; n lan cinematic nchis tibia rmne fix,
femurul alunecnd pe tibie.
Micarea de flexie ncepe cu o rostogolire i se termin cu o rotaie pe loc.
Limita flexiei o reprezint ntlnirea feelor posterioare ale segmentelor (coaps i gamb).
Principalii flexori ai genunchiului (n lan cinematic deschis) sunt: bicepsul femural i
semimembranosul, la care se asociaz i semitendinosul, gemenii (din tricepsul sural), popliteul,
plantarul mic i croitorul. Flexia asociaz i o micare de rotaie intern.
Micarea de extensie ncepe cu rotaia extremitii femurului i se termin cu rostogolirea pe
platoul tibial. Extensia asociaz i o rotaie extern a gambei (datorit bicepsului femural) .
Extensia este limitat de ligamentul posterior (Winslow), ligamentul ncruciat anterior i
posterior, ligamentele colaterale i muchii ischiogambieri. n extensie complet se obine poziia
de nzvorre n care fora muscular nu mai este necesar . Principalii extensori sunt
cvadricepsul i tensorul fasciei lata; la aciune se asociaz tendonul cvadricepsului i rotula care
fac parte din aparatul complex de extensie al genunchiului . Extensorii, fiind muchi
antigravitaionali, au for de aciune total mai mare ca cea a flexorilor.
b. Rotaia intern extern se datoreaz nlimii diferite a condililor femurali i a
ligamentelor ncruciate; rotaia normal maxim activ este de 15-20 grade iar cea pasiv de 3540 de grade i se realizeaz n jurul unui ax vertical care trece prin centrul spinelor tibiale.
Rotaia extern este realizat de bicepsul femural iar cea intern de semimembranos,

popliteu, semitendinos, dreptul intern i croitor. Musculatura rotatoare intern este mult mai bine
reprezentat dect cea extern, deoarece rotaia intern este o micare obinuit asociat flexiei,
pe cnd rotaia extern este excepional.
c. nclinarea lateral - este limitat de ligamentele colaterale; acestea sunt tensionate la
maxim n extensie i complet relaxate n semiflexie .
d. deplasarea nainte-napoi a platoului tibial pe condilii femurali este limitat de
ligamentele ncruciate.